|
|
|
Primele fotografii au fost facute prin anii 1830, dar filmul s-a putut realiza doar dupa obtinerea unor aparate care puteau inregistra mai multe imagini succesive, adica se putea prinde miscarea. A fost nevoie de inca un aparat, care reusea sa redea, sa proiecteze aceste imagini, cu aceeasi viteza.
Dupa cateva zeci de ani, in atelierul renumitului inventator american T.A. Edison a fost creat un aparat de filmat si un proiector numit cinematograf.
Primul cinematograf prezentat in 1984 in New York, functiona dupa principiul stroboscopului. In anul urmator fratii de nationalitate franceza, Auguste si Louis Lumiere si-au prezentat cinematograful : acesta a proiectat imaginile pe o panza. Timp de cativa ani cinematograful a fost considerat o noutate; filmele puteau fi vizionate in targuri si localurile cu program artistic.
Incepand cu 1900 cineastii si-au dat seama ca filmul poate fi folosit si intr-un mod creativ, prezentand intamplari fictive si nu doar evenimente reale. Unul din pionierii acestuia a fost Georges Melies; filmul sau Calatorie pe Luna (1902) a aratat ca aparatul de filmat ofera sansa de a realiza diferite trucaje si efecte speciale.
Filmul Calatorie pe Luna
Filmul lui Edwin J. Porter, Jefuirea unui tren a fost tot atat de important dar din punctul de vedere al redarii unei intamplari reale ; in acesta el a folosit cateva efecte speciale pentru a creste suspansul, cum ar fi montajul paralel : doua siruri de actiuni diferite, care se petrec in acelasi timp, sunt prezentate alternativ.
Dupa 1900, proiectiile de film au iesit din corturile si salile improvizate, in anul 1910 existand deja cateva mii de sali de cinematograf in Europa si America. Cinematografia a devenit treptat o mare afacere, mai ales dupa 1912, cand au aparut marile filme artistice. Filmele care durau o ora sau chiar mai mult, au dat posibilitatea unor productii mai mari, in special unor creatii pe teme istorice, cu decoruri imense si cateva mii de figuranti; italienii au fost primii in acest domeniu, cu filmul Quo Vadis (1912).
Nasterea unei natiuni (1915) si Nerabdarea (1916) au fost la fel de spectaculoase si au depasit din punct de vedere artistic oricare alt film facut inainte. Acestea au fost create de regizorul american D. W. Griffith, primul geniu al cinematografiei. El a aplicat cu o maiestrie fara pereche tehnica montajului, folosind mai multe camere de filmare, pentru ca in imaginile inregistrate sa poata modifica distantele si unghiurile; camerele avand o libertate de miscare mult mai mare, pentru ca actiunea sa poata fi urmarita in permanenta.
Industria cinematografica isi muta sediul de pe coasta de est in Hollywood, California : clima de aici permitand filmarile in tot cursul anului. In creatiile cinematografice s-au impus cateva mari studiouri ca : Universal Pictures si Warner Bros. Primul razboi mondial (1914-1918) a paralizat industria cinematografica europeana, astfel incat Hollywood a putut face pasi inainte, filmele lor atragand un numar urias de oameni.
In aceasta perioada toate filmele erau inca mute, deoarece nu se gasise o metoda eficienta pentru a sincroniza sunetul cu conversatiile si actiunile din film. Erau scrise cateva randuri de explicatii pe pelicula, insotite de obicei de o muzica potrivita la pian, pentru a accentua efectul dramatic.
In esenta filmele mute se bazau pe interpretarile foarte sugestive ale starurilor si pe imaginile alese pentru a povesti o intamplare.
Charlie Chaplin a fost un actor genial;
a fost capabil sa interpreteze o gama larga de sentimente, fara un singur cuvant. A jucat excelent rolul omuletului
agil, iscusit si patetic.
Odata cu aparitia filmului Cantaretul de jazz (1927) cu muzica sincronizata si conversatie, epoca filmului mut a luat sfarsit.
Incepuse epoca filmului sonor.
Filmul Cantaretul de jazz a convins Hollywood ul ca viitorul apartine filmului sonor. In scurt timp aproape in fiecare studio a aparut aparatura de sunet. Sunetul a avut desigur efect in formarea coloanei sonore a filmelor. Muzica a devenit o parte componenta a filmului. Astfel, s-a nascut muzicalul. Cel mai spectaculos film realizat de acest gen a fost Damele (1934). In acest fillm si in multe altele produse de Busby Berkeley dansatoarele se miscau extraordinar de rapid in diferite formatiuni. Muzicalurile au avut succes si pe scena dar folosirea camerelor asezate in diferite unghiuri si prim planurile au creat un efect mai atragator.
Din aceasta cauza filemele de succes realizate la mijlocul secolului au realizat un profit mare si pentru realizarea muzicii si a cantecelor s-au adus compozitori din intreaga lume.
Filmele in care actiunea sau suspansul erau mai presus de toate, ca in westernuri sau filme de groaza, s-au integrat repede tehnicilor sonore cu care se putea intensifica tensiunea sau se deschideau noi posibilitati pentru o caracterizare mai complexa a personajelor. Regizori ca John Ford si Howard Hawks, si staruri ca John Wayne sau Henry Fonda, au aratat ca westernul poate sa prezinte o imagine reala a trecutului, a conflictelor personale sau a unor comuniuni. Ungurul Logosi Bela in rolul Dracula si englezul Boris Karloff in rolul Frankenstein au popularizat filmele horror.
In afara Statelor Unite, cele mai multe filme au fost un mijloc de distractie ieftina, fiind realizate doar pentru publicul tarii respective. Le lipsea forta atractiei internationale si profesionalismul specific filmelor hollywoodiene.Dar, desigur s-au realizat si capodopere care s-au impus datorita cadrului natural, peisajului nou. In Franta au lucrat vedete cum ar fi Jean Gabin, si regizori ca Julien Duvivier, Marcel Carne , Jean Renoir al carui film Regula jocului (1939) figureaza in topul celor mai bune 12 filme ale lumii.
In Anglia Alexander Korda a avut un succes rasunator cu filmul Viata personala a lui Henric al VII-lea.
Cel mai mare talent englez, Alfred Hitchcock, facuse deja cateva filme inainte de a se stabili la Hollywood. In filmele sale, de la Fascinatie (1945) la Psycho (1960) el a dovedit un desavarsit profesionalism, a creat scene extrem de tensionate create cu maiestrie si personaje inconfundabile.
Scoala italiana a realizat filme despre viata obisnuita, despre greutatile cotidiene utilizand decoruri adevarate si actori amatori. Cel mai bun exemplu in acest gen este filmul lui De Sica Hotii de biciclete (1948).
In ciuda cenzurii politice din estul Europei, aici s-au nascut filme extraordinare, in timp ce in Japonia operele lui Akira Kurosava, iar in India operele lui Ray Satyajit au pus in evidenta saltul valoric in filmul artistic.
Multumita metodei Eastman Color, filmele color au reusit sa scoata de pe piata filmele alb negru aproape in totalitate; filmul pe ecran lat a aparut in 1953 odata cu Cinemascope; turnarea filmelor in studiouri cu fundal proiectat in spatele actorilor, a fost inlocuita cu turnari la fata locului, iar mai tarziu au introdus sunetul stereo.
Realizarea unui film cinematografic
Poate ca pare o simpla exagerare, dar cele mai multe filme incep cu o simpla idee si pana in clipa cand ajung pe marile ecrane sufera un proces creativ complicat ce include scenaristi, actori, tehnicieni si distribuitori.
Aceasta este cauza pentru care realizarea unui film costa atat de mult sute de persoane calificate pot fi implicate de-a lungul a mai multor luni sau chiar ani. Chiar si o scena realizata intr-un simplu studio, doar cu unul sau doi actori, poate necesita peste 50 de tehnicieni si personal auxiliar.
Prima etapa a realizarii unui film pre-productia- implica strangerea de fonduri, realizarea scenariului, alegerea echipei si a distributiei, semnarea contractelor cu cei din echipa, realizarea decorurilor si alegerea locurilor de filmare. Cel care supravegheaza tot procesul producatorul, care trebuie sa se asigure ca toate contractele sunt bine intocmite. De obicei producatorul desemneaza directorul artistic al filmului.
Manuscrisul nu doar detaliaza actiunea si dialogurile ci este si o baza pentru planificarea si bugetul filmului. Scenaristul trebuie sa-l transforme intr-un scenariu de filmare , care sa indice modul de filmare al scenelor si sa prezinte toate observatiile. Actiunea poate necesita cascadorii scumpe sau efecte speciale care trebuie cuprinse in buget. Filmarile in diferite locuri ridica costurile echipa de filmare trebuie cazata si hranita. De exemplu, pelicula Raiders of the Lost Ark a fost filmata in Africa, Marea Britanie si America si a costat 20 de milioane de lire sterline.
Distributia- decizia privind actorii care vor juca fiecare rol are o importanta vitala in pre productia pentru fiecare rol este vitala pentru succesul oricarei pelicule.
O data distributia stabilita, scenariile sunt adesea modificate special pentru fiecare dintre ei.
Alegerea celor mai potrivite locuri de filmare este tot o parte importanta a pre-productiei. Exista un director insarcinat cu alegerea celor mai potrivite locuri, atat in exterior cat si in interior. Dupa stabilirea locului si modului in care se va realiza pelicula, cine va fi distribuit si cine va face parte din echipa, urmeaza etapa a doua productia in sine. Membrii cheie ai echipei sunt regizorul, care decide asupra detaliilor fiecarei scene; tehnicianul cu luminile, care stabileste modul de iluminare al fiecarui cadru, membrii echipei de filmare ; si bineinteles actorii.
Pentru a mari gradul de realism al unei pelicule se utilizeaza anumite echipamente. Lumina naturala poate fi suplimentata cu reflectoare puternice. Pentru a umbri anumite parti ale cadrului se utilizeaza un ecran intunecat, numit gobo, in vreme ce alte reflectoare, acoperite cu material ce difuzeaza lumina sunt utilizate pentru a indulci umbrele, pentru ca acestea sa nu apara pe pelicula prea intunecate.
Scenele din film sunt rar filmate in ordinea aparitiei pe ecran. De obicei, toate scenele care utilizeaza acelasi cadru interior sau loc de filmare se filmeaza deodata, de-a lungul catorva zile sau saptamani indiferent de momentul in care apar in film.
Un element de efect al cinematografiei moderne este utilizarea cascadorilor. Cand cascadorii nu sunt deajuns pentru a face o scena destul de convingatoare, regizorul recurge la efecte speciale. Chiar si in filmele cele mai moderne utilizeaza tehnici mult incercate si testate. Ventilatoarele unele alimentate de motoare de avion creeaza furtuni sau uragane. Caderea zapezii poate fi simulata prin fulgi de plastic, ghips uscat sau fulgi de porumb neprelucrati. Pentru a simula fumul sau ceata, tehnicienii incalzesc ulei mineral si il pompeaza manual in jurul decorului cu un dispozitiv special. Pentru ca ranile provocate prin impuscare sa para cat mai reale, hainele actorului sunt presarate cu mici incarcaturi explozive care nu scot fum, armate electric de un tehnician. Impuscaturile pot fi simulate cu o arma cu aer comprimat avand proiectilele mici pline cu gelatina colorate cu sange artificial care in momentul impactului explodeaza.
Cele mai moderne efecte speciale necesita utilizarea graficii computerizate pentru a imita monstri sau creaturi SF. Tehnicienii incep prin a crea un schelet metalic caruia ii aplica o piele cu textura si nuanta apropiata de una viabila. Ei isi animeaza apoi creaturile utilizand computerul. Computerele au un rol tot mai mare in realizarea efectelor speciale si a filmelor de animatie.
Etapa finala in pregatirea unui film cinematografic este post-productia momentul in care incepe montajul. Se taie secventele individuale, inutile ale unei pelicule, dupa care le monteaza astfel incat intreaga actiune sa aiba sens. Monteurul lucreaza in stransa legatura cu regizorul dar el decide ordinea scenelor si fiecarei secvente. Aceste elemente sunt cruciale pentru ritmul si atmosfera filmului. Tot in etapa montajului se dubleaza sunetul pe pelicula. Sunetul si imaginile trebuie sa fie perfect sincronizate, altfel miscarile buzelor actorului nu se vor potrivi cu cuvintele rostite. In timpul filmarilor, cameramanul filmeaza un indicator la inceputul fiecarei scene. Aceasta este o placa xare prezinta niste informatii de identificare, cum ar fi numele productiei, scena si numarul filmarii. Pocnetul care insoteste inceputul filmarii este un sunet scurt care in cazul derularii cu incetinitorul poate fi auzit ca un grr-uri Redactorul utilizeaza un sincronizator pentru a potrivi inceputurile acestor grr-uri cu primul cadru care arata inchiderea tablitelor. Coloana sonora a unui film este la fel de importanta ca actiunea de pe ecran. Actorii revin adesea in studiouri pentru a reinregistra diferite parti vocale, in timp ce tehnicienii adauga efecte sonore noi sau deja stocate intr-o biblioteca. Coloana sonora finala poate cuprinde peste 40 de inregistrari separate si mixate intr-o versiune stereo separata.
Dupa adaugarea genericului si achitarea tuturor datoriilor, filmul este gata pentru a fi distribuit si prezentat publicului.
Cine ce face ?
Directorul artistic : responsabil cu alegerea decorurilor si uneori a costumelor si graficii unui film.
Asistentul principal : asistentul masinistului sef
Operatorul de imagine : pozitioneaza si actioneaza bratul lung, telescopic, care este prevazut cu microfoane, camere de filmat sau reflectoare.
Persoana de la montaj : asigura eliminarea neconcordantelor decorurilor sau ale actiunii intre diferitele secvente.
Regizor si producator : producatorul aduna banii necesari pentru film iar regizorul ii cheltuieste
Directorul cu luminile : responsabil cu compunerea imaginii si a atmosferei prin alegerea camerelor de filmat, a lentilelor, a peliculei si a luminii
Primul asistent al cameramanului : responsabil pentru intretinerea echipamentului de filmat, schimbarea lentilelor si peliculei si pentru focalizarea in timpul filmarilor
Primul asistent al regizorului : controleaza buna functionare a intregului echipament
Seful de echipa : electricianul sef
Directorul de scena : deplaseaza decorurile, echipamentul pentru filmare, utilizand o platforma mobila de filmare
Sef de miscare : raspunde de deplasarile echipamentului
Directorul cu locurile de filmare : alege cel mai potrivit loc de filmare si discuta cu proprietarul acestuia
Mixaj (inginerul de sunet): este tehnicianul responsabil cu mixarea dialogului, muzicii si a altor efecte sonore, pentru a obtine o singura coloana sonora
Directorul de productie : controleaza si vizeaza bugetul zilnic si necesarul zilnic al unui film
Al doilea asistent al cameramanului : incarca pelicula cinematografica, manevreaza tablita de cadru si executa alte sarcini referitoare la camera
Decoratorul : alege si executa decorurile
Scenograf : proiecteaza decorurile executand desene detaliate si specificatii dupa schitele pe care le primeste de la directorul artistic.
Fotograf : realizeaza fotografii in timpul filmarilor.
Recuziter : responsabil pentru intretinerea si reconditionarea costumelor necesare unei productii.
