|
|
|
Fotografia se imparte in numeroase genuri, fara a exista reguli universal valabile pentru departajare, noi abordand doar cateva dintre ele.
1. PEISAJUL este genul in care se pare ca se realizeaza cele mai multe fotografii. Autorul incearca sa evidentieze frumusetea, poezia, specificul unei zone, surprinzand o vedere panoramica sau un segment al acesteia. Desi peisajul este adesea tema principala a reprezentarii, se intampla ca in cazul fotografiilor de peisaj, obiectul central al imaginii sa il constituie omul, integrat in compozitia peisajului.
Un lucru deosebit de dificil la fotografierea peisajului este evidentierea principalului, menit sa atraga atentia privitorului. Eliminarea elementelor inutile care sustrag atentia privitorului de la elementul principal al subiectului, delimitarea precisa a compozitiei cadrului ne ajuta la realizarea acestui prim deziderat. Folosirea in prim-plan a arborilor, a unor detalii arhitecturale, favorizeaza frumusetea si armonia distincta a cadrului.
Incepatorii, cand aleg un peisaj pentru fotografiere, au tentatia de a reprezenta planuri panoramice largi, care redau necorespunzator ideea fotografului care a dorit sa arate frumusetea zonei respective. In aceasta situatie este preferabil sa fie incadrata o portiune bine aleasa, caracteristica pentru peisajul zonei respective, cu elemente asezate expresiv si bine iluminate.
Este creata falsa impresie ca peisajul este cel mai usor gen de fotografie: subiectele nu se misca, lumina este suficienta, se fotografiaza ceea ce se vede.
Unul dintre elementele cele mai importante la fotografia de peisaj este lumina, care poate sa dea valoare imaginii, creand atmosfera specifica unei ore, unui anotimp sau unei zone. In functie de iluminare, acelasi peisaj poate arata, fie vesel (senin), fie posomorat. Lumina cea mai comoda pentru fotografierea peisajelor este lumina solara, atunci cand soarele se afla lateral si nu prea sus. Peisajul capata relief si o anumita adancime evidentiata de alternarea luminilor si umbrelor.
Pozitia soarelui la zenit nu favorizeaza fotografierea peisajului. Obiectele aproape ca nu au umbre, peisajul apare plan si neexpresiv pe fotografie, iar datorita marii straluciri a soarelui de amiaza, intregul joc de lumini al fotografiei devine deosebit de contrast; imaginea isi pierde plasticitatea, subiectele din umbra devin neplacute ochiului. Aceasta lumina, care vine dintr-o directie perpendiculara pe axa optica, este nefavorabila, impartind obiectele prea simetric in portiuni de lumina si de umbra.
Alegerea punctului de statie este hotaratoare pentru reusita fotografiei de peisaj. In acest gen de fotografie prim-planul este indispensabil, avand roluri multiple:
- produce iluzie de adancime;
- un joc de tonalitati si de forme;
- acopera unele elemente nedorite;
- da culoare locala;
- cand este intunecos, creeaza straluciri.
Iata suficiente motive pentru care prim-planul trebuie ales cu mult talent.
CERUL este un alt element important in fotografia de peisaj, de cele mai multe ori ocupand o mare portiune dintre cer si pamant. Dupa frumusetea sau importanta cerului sau pamantului, se va acorda uneia dintre ele o suprafata mai mare, avand grija ca linia orizontului sa nu imparta cadrul in doua jumatati egale. Cand pe cer sunt nori, se va cauta realizarea unei armonii intre forma si pozitia lor si anumite elemente din peisaj.
Atunci cand se fotografiaza un monument de arhitectura, in afara de aspectul lui general, importante sunt si anumite detalii arhitectonice, ornamentatii, scari etc.
Peisajul de vara are ca element principal vegetatia verde si cerul albastru. Totodata, hainele de vara de culori deschise ale oamenilor, plantele inflorite coloreaza imaginile intr-o diversitate de culori.
Zapada constituie elementul principal al imaginii la fotografierea peisajului de iarna, care solicita fotoreporterului multa iscusinta profesionala. Nuantarea fina a tonurilor peisajului acoperit de zapada poate fi redata in fotografie numai daca, in cazul unei expuneri corect facute in redarea reliefului spatiilor acoperite de zapada, a luciului si a semitonurilor, un rol primordial il are iluminarea.
Este recomandabil ca peisajele de iarna sa fie fotografiate la orele diminetii sau dupaamiezii, cand soarele aflat in apropierea orizontului da obiectelor umbre oblice lungi si prin razele sale mult inclinate subliniaza atat specificul zapezii, cat si relieful zonei.
Redarea culorilor in fotografie este influentata de prezenta diferitelor suprafete colorate, avand proprietatea de a reflecta lumina si care se gasesc in apropierea subiectului care trebuie fotografiat. Reflexele colorate impresioneaza imaginea si prin aceasta distorsioneaza redarea culorilor. O figura alba situata in apropierea unei suprafete de rosu-aprins, capata o nuanta roscata, mai ales in zonele umbrite. Asupra coloritului fotografiei influenteaza: reflectarea cerului albastru, verdele copacilor, albul peretilor, cladirilor, imbracamintea colorata.
Foarte mare este influenta suprafetelor de apa, care reflecta lumina. Fotografiata pe vreme mohorata, apa apare intr-o nuanta cenusiu-maro. Actiunea unui soare puternic, fara nori, va colora apa intr-o nuanta vie, de albastru deschis, care nu este sesizabila de catre ochi, dar este retinuta de materialul fotografic.
Nu toate obiectele care intra in campul nostru vizual apar la fel de reusite in fotografia in culori. Unele sunt redate perfect pe fotografie, iar altele apar cu mari distorsiuni cromatice.
Nu se pot emite inca reguli precise in legatura cu obiectele care pot fi fotografiate ti redate intocmai cromatic, datorita multitudinii de factori diferiti ce-si exercita influenta.
PORTRETUL este unul dintre cele mai practicate genuri in fotografie. Modelele fotoreporterului incepator sunt in primul rand rudele, apoi prietenii si pe urma diferite tipuri intalnite in activitatea de zi cu zi. Portretul se poate face in aer liber, in cladiri, la lumina existenta sau cu ajutorul luminii artificiale. Subiectul unui portret este figura omeneasca, capul sau o portiune semnificativa a capului.
La portrete dificultatea fotografierii consta in crearea unei imagini care sa redea pe deplin trasaturile individuale caracteristice ale omului fotografiat. Portretele pot fi de mai multe feluri:
- portretul individual;
- portretul in grup;
- portretul capului;
- portretul bustului.
Calitatea fiecarei lucrari foto portretistice, este determinata, in mare masura, de urmatorii factori:
- expresia fetei celui iluminat;
- iluminarea;
- corelatia dintre cel fotografiat si fundalul unde se face fotografierea;
- calitatile obiectivului foto si pozitia aparatului fotografic;
- filmul fotografic si procesul de developare.
EXPRESIA FETEI SI POZITIA CELUI FOTOGRAFIAT
Inainte de a apasa declansatorul foto, trebuie sa studiem fizionomia subiectului pentru a sesiza ce expresie a fetei corespunde cel mai mult cu persoana fotografiata. Aproape la toti oamenii, partea dreapta si stanga sunt oarecum asimetrice. La unii, aceasta asimetrie este mai vizibila. La fotografiere si la alegerea atitudinii persoanei respective este necesar sa se intoarca capul si corpul acestuia astfel incat asimetria fetei sa nu fie vizibila, iar capul sa se gaseasca intr-o pozitie caracteristica persoanei fotografiate.
Trebuie sa se evite surasurile sablon, pozele nefiresti, efectele de lumina care nu au rost, metodele care dau o infrumusetare standard.
Expresia fetei depinde in mare masura de starea omului in momentul respectiv si este determinata de pozitia ochilor, a fruntii, a buzelor, a maxilarelor, a ridurilor. Trebuie sa se evite pozitiile incordate teatrale, standard, care sunt fortate si nenaturale. Inainte de fotografiere, trebuie studiata pozitia subiectului (cum isi tine mainile, capul, care sunt gesturile caracteristice).
O deosebita atentie trebuie acordata inclinarii capului. Capul, intrucatva in jos si inainte, va creiona un portret cu proportiile fetei si ale capului deformate.
Dand capul uspr spre spate si in sus, barbia va aparea marita, iar fruntea si nasul micsorate.
ILUMINAREA FETEI are un rol important in crearea unui portret expresiv. Cu ajutorul luminii se pot sublinia proeminentele fetei sau indulci tonurile. La fotografierea portretelor se deosebesc patru feluri de lumina:
1. Lumina de desenare, care este o lumina intensa, dirijata, reprezinta baza efectului de iluminare si care evidentiaza detaliile subiectului fotografiat.
2. Lumina generala de completare, este o lumina difuza care asigura redarea detaliilor aflate in umbra.
3. Lumina de modelare, se foloseste la redarea riguroasa a diferitelor elemente ale subiectului fotografiat.
4. Lumina “contrajure” (dirijata spre obiectiv), se pozitioneaza in spatele subiectului fotografiat si este menita sa delimiteze principalele contururi ale subiectului fotografiat.
Iluminarea trebuie sa fie realista si bine justificata.
DECORUL nu trebuie sa distraga atentia privitorului de la obiectul principal al imaginii. Fondul cel mai bun pentru portret este o suprafata cu ton neutru.
Persoana fotografiata trebuie asezata la cel putin 1 m de decor.
PORTRETUL IN NATURA se obtine bine daca lumina solara este atenuata de catre nori. O iluminare calda se obtine in orele de dimineata si de seara.
Cand soarele este sus pe cer, pe fata persoanei fotografiate apar umbre dense, generate de barbie, nas, sprancene, care genereaza o deformare a fetei in fotografie.
In functie de locul de statie ales, se pot schimba proportiile diferitelor detalii ale portretului. Proportiile corecte – in cazul fotografierii capului – se obtin atunci cand obiectivul aparatului foto se gaseste la inaltimea ochilor persoanei fotografiate.
In cazul portretului-bust, obiectivul trebuie fixat la nivelul gatului.
Portretul care cuprinde imaginea pana la genunchi, se obtine cand obiectivul este la inaltimea pieptului.
Portretul intregii staturi se realizeaza cand obiectivul se pozitioneaza la nivelul braului.
Atunci cand continutul fotografiei o cere, pot exista si abateri de la aceste reguli, putand astfel sublinia anumite detalii ale portretului.
FOTOGRAFIA DE ARHITECTURA
Fiecare cladire, fiecare ansamblu arhitectural, fiecare ornamentatie si detaliu interior al incaperilor, cuprinde o anumita idee, subordonata destinatiei constructiei respective.
Fotograful are datoria sa redea in fotografie ideea fundamentala a arhitectului. Acelasi ansamblu arhitectural poate fi redat in moduri diferite. De aceea, fotoreporterul trebuie, inainte de a fotografia, sa studieze subiectul din diferite puncte si in diferite conditii de iluminare.
Punctul de fotografiere trebuie ales in asa fel incat sa redea volumul si caracteristicile liniare ale subiectului fotografiat. De cele mai multe ori, cladirile se fotografiaza, astfel incat in imagine sa se obtina fatada si o parte din peretele lateral. Orientarea se face dupa partea cea mai importanta, cea mai caracteristica a cladirii – fatada si sa cuprinda, suplimentar, acel perete lateral care creeaza perspectiva maxima in imaginea fotografica.
De cele mai multe ori, constructiile arhitecturale se fotografiaza cu soare lateral, deoarece la o astfel de iluminare sunt evidentiate formele cladirii si creste relieful acesteia. Fotografierea pe timp innourat impiedica redarea formelor arhitecturale ale constructiei, rezultand o imagine plata, inexpresiva.
REPORTAJUL FOTOGRAFIC
Trasatura caracteristica a fotografiei de reportaj, este absenta oricarei inscenari, a oricarei “interventii organizatorice” a fotoreporterului in evenimentul in curs de desfasurare. Daca este posibil, fotoreporterul studiaza in prealabil, materialul respectiv, observa cu atentie desfasurarea actiunii, cu materialul si legile maiestriei fotografice, analizeaza intregul proces in ansamblu, alege momentele cele mai interesante si mai caracteristice pentru procesul respectiv si pe acestea le inregistreaza pe fotografie.
Numai o astfel de selectie judicioasa a materialului si capacitatea de a determina, in timpul fotografierii, momentul cel mai caracteristic al desfasurarii actiunii, iar nu regizarea actiunii, permit sa se redea in imagine adevarul vietii care sa devina un document fotografic impresionant, in care privitorul trebuie sa aiba incredere. Inseamna ca in reportajele fotografice trebuie sa apara numai ceea ce s-a desfasurat in realitate in viata si a fost surprins de fotoreporter in campul vizual al obiectivului.
Factorii deosebit de importanti la realizarea reportajului foto:
- capacitatea de a alege rapid si operativ punctul de statie din care subiectul respectiv este pus in evidenta mai complet si mai expresiv;
- modul de a distribui corect diferitele elemente ale compozitiei in cadru, precum si de a arata interactiunea lor;
- utilizarea judicioasa a racursului si a diferitelor forme de iluminare;
- obtinerea accentelor vizuale si de intentie necesare.
Fotografia trebuie sa aiba o forma clara si expresiva, trebuie sa constituie un document sub forma de tablou fotografic clar si impresionant.
