|
|
|
Comunitatile locale reprezinta colectivitati umane, delimitate teritorial din punct de vedere politic si administrativ, care sunt conduse de autoritati publice diferite de cele ale statului.
Exista doua principii care stau la baza functionarii administratiei publice locale:
1) autonomia financiara;
2) subsidiaritatea sau descentralizarea competentelor de la nivelul Guvernului la nivelul comunitatilor locale.
Autonomia financiara a acestora este absolut necesara, deoarece autonomia administrativa nu ar fi posibila fara autonomia financiara, care-i asigura suportul material al functionarii [24;646]. Exista si un alt argument puternic, si anume acela, conform caruia, comunitatile locale isi cunosc cel mai bine posibilitatile proprii privind resursele banesti de provenienta publica si, mai ales, nevoile privind cheltuielile ce trebuie acoperite pentru producerea si asigurarea de servicii publice pe plan local.
Acest argument sta la baza principiului subsidiaritatii sau al descentralizarii, conform caruia luarea deciziilor trebuie sa aiba loc la un nivel cat mai apropiat de baza, care cunoaste cel mai bine atat nevoile cat si posibilitatile proprii, si, mai ales, are competenta de a rezolva problemele care decurg din aceste nevoi.
Organizarea distincta a finantelor locale permite degrevarea finantelor centrale de o seama de cheltuieli, reducerea numarului si amplorii fluxurilor banesti intre cele doua niveluri structurale ale finantelor publice si simplificarea acestora, precum si o mai clara urmarire a modului cum sunt folosite fondurile constituite. Deci, aceasta separare a finantelor locale de finantele centrale este determinata de ratiuni de eficienta.
In Romania, organizarea teritoriala a finantelor publice este asezata pe impartirea tarii in unitati administrativ-teritoriale: judete, municipii, orase, comune.
Aceste unitati administrativ-teritoriale au personalitate juridica si buget propriu, care reprezinta principalul instrument de conducere a acestor colectivitati.
Fundamentarea, dimensionarea si repartizarea cheltuielilor publice locale pe destinatii si ordonatori de credite se efectueaza in concordanta cu atributiile ce revin autoritatilor administratiei publice locale si cu prioritatile stabilite de acestea, in vederea functionarii lor si in interesul comunitatilor respective.
Managementul finantelor publice locale implica solutionarea a doua decizii financiare majore si anume:
a) decizia de stabilire si atragere a unor venituri la bugetul institutiilor;
b) decizia de finantare a unor activitati operationale, decizia de investire sau de alocare a unor credite pentru activitatea investitionala.
Legea nr.189/1998 privind finantele publice locale stabileste resursele financiare ale unitatilor administrativ-teritoriale, precum si competentele si raspunderile autoritatilor respective, in ceea ce priveste finantele publice locale si anume:
1) elaborarea si aprobarea bugetelor locale la termenele stabilite;
2) stabilirea, incasarea si urmarirea impozitelor si taxelor locale;
3) urmarirea executiei bugetelor locale si rectificarea acestora pe parcursul anului bugetar, in conditii de echilibru;
4) stabilirea si urmarirea modului de prestare a serviciilor publice locale;
5) administrarea efectiva a bunurilor din proprietatea publica sau privata a unitatilor administrativ-teritoriale;
6) angajarea de imprumuturi pe termen mediu si lung si urmarirea achitarii la scadenta a obligatiilor de plata rezultate din acestea;
7) administrarea resurselor financiare pe parcursul executiei bugetare, in conditii de eficienta;
