Managementul activelor si pasivelor bancare - concept, organizare

MANAGEMENTUL ACTIVELOR SI PASIVELOR BANCARE - CONCEPT, ORGANIZARE

1. Ce reprezinta managementul activelor si pasivelor bancare?

Din perspectiva istorica, evolutia Managementului Activelor si Pasivelor este proprie caracteristicilor/dezvoltarii economiei dintr-o perioada de timp. Astfel, anii ce au urmat celui de-al doilea razboi mondial pot fi caracterizati de un management al activelor, atat timp cat bancile dispuneau de surse importante de fonduri ieftine - conturi curente si de economii, singura problema fiind plasarea acestor resurse; apoi perioada anilor '60-'70 caracterizata printr-un management al pasivelor, caracterizata de aparitia si dezvoltarea de produse non-depozit pentru atragerea resurselor in vederea finantarii cererii de creditare ce suferise o crestere puternica, insotita de cresterea dobanzilor la credite si depozite.

Asadar, in prezent, una dintre cele mai importante functii de management al riscurilor in banci este Managementul Activelor si Pasivelor, reprezentata, in general, de managementul strategic al bilantului in scopul optimizarii /minimizarii variabilitatii venitului net din dobanzi si al valorii de piata a capitalului bancii. Literatura de specialitate a dat mai multe definitii acestei functii a mangementului bancar, toate fiind insa circumscrise sensului de mai sus:

practica a corelarii scadentelor si fluxurilor de numerar ale activelor si pasivelor unei organizatii, in scopul maximizarii veniturilor si diminuarii riscului ratei dobanzii (Guide to Risk Management: A Glossary of Terms, Risk Publications 1989)

managementul riscurilor financiare ale oricarei institutii financiare (Financial Risk Management in Banking: The Theory & Application of Asset & Liability Management, Uyemura & Van Deventer, Irwin 1993)

Sintetizand, Managementul Activelor si Pasivelor raspunde, atat in teorie cat si in practica, urmatoarelor probleme ale activitatii bancare:

managementul riscului ratei dobanzii,

planificarea lichiditatii,

transferul intern al fondurilor,

planificarea si alocarea capitalului,

masurarea profitabilitatii.

Evolutiile recente ale pietei bancare din Romania, reprezentate de reducerea ratelor dobanzilor in linie cu trendul descendent al inflatiei, scaderea randamentelor titlurilor de stat (varianta de plasament preferata de banci pana acum 1-2 ani datorita conditiilor favorabile de remunerare si a riscului redus), privatizarea bancilor de stat, aparitia in piata a sucursalelor unor importante banci straine, cresterea creditului neguvernamental, cresterea competitiei, cresterea fluxurilor financiare peste granite, toate acestea impun o gestionare mai riguroasa a riscurilor si o preocupare mai intensa pentru masurarea performantelor, asadar o importanta din ce in ce mai mare acordata managementului activelor si pasivelor bancare.

2. Organizarea si implementarea managementului activelor si pasivelor bancare

O structura organizationala eficienta este un ingredient important in succesul oricarei activitati, in general, si a managementului activelor si pasivelor, in particular. Intr-o viziune mai larga, modul cum sunt organizate activitatile, relatiile dintre oameni si relatiile cu tertii, adica ceea ce caracterizeaza cultura organizationala a unei institutii, reprezinta elemente cu impact deosebit asupra performantelor. Din acest punct de vedere multe dintre firmele romanesti sunt deficitare, iar modelele unor institutii strain, ce au o anumita viziune de a gestiona o afacere, o viziune cladita intr-un mediu economic evoluat si diferit de cel romanesc, ar putea fi preluate si ar putea contribui la succesul dorit.

Modul cum managementul isi defineste si operationalizeaza deciziile, comunicarea interna, gradul de formalism intern sunt tot atatea componente ale culturii organizationale, si cu cat acestea sunt mai bine conturate si implementate, cu atat organizatia este mai matura si mai bine definita. In acest context, implementarea unei strategii de management al activelor si pasivelor nu poate fi realizata in lipsa unei organizari corespunzatoare, chiar daca banca dispune de tehnicieni inalt calificati in domeniu. Modelele unor institutii bancare occidentale ar putea fi considerate ca repere in acest demers de catre bancile din Romania, cele mai importante componente ale acestei organizari fiind:

o coordonare/supraveghere activa din partea celui mai inalt nivel al managementului (board-ul)

politici, proceduri, limite adecvate,

o evaluare, monitorizare si gestionare corecta a riscurilor,

un control intern cuprinzator.

Cea mai importanta componenta a acestei structuri este reprezentata de comitetul de Active si Pasive (ALCO), entitate ce are cea mai importanta responsabilitate in formularea strategiei generale si a supervizarii intregii functii a managementului activelor si pasivelor.

Scopurile ALCO sunt :

- analiza impactului schimbarilor aparute in economie si legislatie,

- analiza evolutiei ratelor dobanzilor,

- stabilirea dobanzilor/preturilor produselor de activ si pasiv,

- monitorizarea riscului de lichiditate si a riscului valutar,

- analiza diferentelor dintre performantele actuale si previzionate/bugetate (venitul net din dobanzi, dobanzi medii active si pasive, marje, indicatori de bilant),

- introducerea de noi produse si impactul acestora asupra rezultatelor,

- analiza/aprobarea politicilor managementului activelor si pasivelor si de limitare a riscurilor.

Avand in vedere importanta activitatii desfasurate, si necesarul de informatii pentru adoptarea deciziilor ALCO este unul pe masura. Astfel, cele mai des intalnite cerinte informationale ale ALCO sunt:

- informatii privind riscul ratei dobanzii - rapoarte Gap, simulatii, analize de Durata, Value-at-Risk,

- situatiile financiare prezente, trecute si previzionate,

- rapoarte de profitabilitate pe produse, unitati, clienti in scopul identificarii zonelor de activitate ce trebuie stimulate sau eliminate.

- analize ale dinamicii venitului net din dobanzi,

- analiza activitatii economico-financiare pe baza bilantului si a contului de profit si pierderi: profitabilitate, lichiditate, adecvarea capitalului,

- rapoarte privind pozitia lichiditatii bancii.

3. Situatia actuala a sistemului bancar romanesc

Beneficiind si de ratele inalte ale dobanzii de politica monetara, din prima jumatate a lui 2004, profitul sistemului bancar a inregistrat o performanta buna, majorarea lui in termeni reali fiind de aproximativ 26%. Cifra este plasata intre majorarea reala a activelor (aproximativ 35%) si cea a capitalurilor proprii (circa 20%). In consecinta, indicatorii care monitorizeaza rentabilitatea activelor, respectiv a capitalurilor, au avut evolutii divergente. Rentabilitatea activelor s-a redus - insa nesemnificativ - cu mai putin de 0,1 p.p., in vreme ce rentabilitatea capitalurilor proprii a crescut cu 1,1 p.p.

Analiza performantei profitului, defalcat pe cele doua componente care contibue la formarea lui (venituri, respectiv cheltuieli), permite formularea catorva concluzii interesante. Astfel, venitul net bancar a inregistrat o crestere de peste 22% in termeni reali, bazata in principal pe cresterea cu peste 30% a venitului net din dobanzi, depozitele constituite la BNR jucand un rol important. Contrar tendintei firesti pe plan european, veniturile din comisioane si-au redus contributia la formarea venitului net bancar, de la 19% la mai putin de 18%. In plus, castigul net din dobanzi reprezinta peste 50% in structura venitului net bancar, ponderea sa majorandu-se in 2004 cu 4 p.p.

In consecinta, raportul cost-venituri s-a imbunatatit considerabil, scazand de la 60% la 58%. Aceasta evolutie favorabila trebuie interpretata cu precautie, avand in vedere ca 2004 reprezinta, probabil, ultimul an in care bancile au mai beneficiat (si inca din plin) de randamente extrem de atractive pentru plasamentele la banca centrala.

"Moda plasamentelor la BNR" 

Activele sistemului bancar au crescut in 2004 cu 35% in termeni reali, cea mai mare parte din aceasta majorare producandu-se in a doua parte a anului. In trimestrul III, bilantul agregat al institutiilor de credit s-a extins cu peste 10%, iar in urmatoarele trei luni s-a adaugat un spor de inca 9%.

Dinamica alerta a fost provocata de sumele consistente care au fost depuse la banci in aceasta perioada. In semestrul II al anului trecut, valoarea depozitelor a crescut cu 130.000 miliarde lei, de aproape doua ori mai mult decat in perioada similara din 2003. In parte, evolutia se datoreaza fondurilor speculative externe care au patruns in tara pentru a valorifica diferentialul de dobanda dintre piata interna si cea externa. Mai mult, in paralel cu cresterea depozitelor in lei, s-a observat in ultima parte a anului o majorare similara a depunerilor in valuta. Acestea s-au majorat cu 15% in trimestrul IV, performanta la care au contribuit si banii depusi de OMV la institutiile financiare autohtone pentru a efectua platile care decurg din contractul de privatizare al SNP Petrom.

Pe langa resursele suplimentare obtinute prin intermediul depozitelor, bancile au continuat sa atraga fonduri pe termen lung din strainatate pentru sustinerea creditarii. Pasivele externe s-au majorat cu apropape 2 miliarde euro in 2004, iar ponderea lor in totalul bilantului a ajuns in decembrie anul trecut la 16%.

Prin urmare, institutiile financiare s-au confruntat cu un excedent mult mai mare decat in trecut pe care trebuia sa-l plaseze. In mod firesc, activitatea de creditare nu a avut capacitatea de a asimila integral noile fonduri. Doar 38% din plasamente si-au gasit ca partener economia reala, in timp ce mai mult de jumatate s-au indreptat spre piata interbancara- in majoritate plasamente la BNR. Astfel, activele interbancare au crescut anul trecut cu aproape 70%, iar ponderea lor in totalul bilantier a ajuns in decembrie 2004 la un nou record: 36,5% fata de 29% cu un an in urma.

"Relaxarea creditarii"

Creditul intern s-a majorat in termeni reali cu 21% in 2004, observandu-se o incetinire a dinamicii in trimestrul IV, cand ritmul de crestere s-a limitat la 2,2%. Evolutia mai lenta a fost cauzata in principal de restrangerea imprumuturilor acordate sectorului guvernamental, diminuate cu peste 20% intermeni reali. Deficitele bugetare tot mai scazute au condus la reducerea plafoanelor de finantare ale statului de pe piata interna. La sfarsitul lui decembrie, soldul creditului guvernamental coborase la echivalentul a 600 de milioane euro.

Nici sectorul neguvernamental nu a mai oferit in trimestrul IV cifrele cu car ene obisnuisem, imprumuturile pe acest segment majorandu-se cu numai 3,8%. O dinamica la fel de modesta a mai fost inregistrata doar in primul trimestru din 2004, cand "amorteala" a fost generata de noile norme prudentiale de creditare a populatiei.

De aceasta data, situatia a fost cauzata de aprecierea semnificativa a monedei nationale, din ultimul trimestru (cu 3,6% fata de euro si cu 12,8% fata de dolar), ceea ce a determinat ca valoarea in lei a imprumuturilor in moneda straina sa se erodeze artificial. Si, cum 60% din credite sunt acordate in valuta, datele de sfarsit de an au fost sensibil afectate.

Chiar si in aceste conditii, imprumuturile acordate persoanelor juridice s-au majorat in trimestrul IV cu 2,9%, iar o crestere mai insemnata (3,7%) s-a inregistrat la creditele acordate companiilor private. De remarcat, ca aprecierea monedei nationale a determinat ca imprumuturile in lei sa inregistreze o crestere mai mare decat cele in valuta.

De asemenea, ponderea imprumuturilor acordate persoanelor juridice pe termen mediu si lung a urcat in decembrie la 42% fata de 35% la inceputul anului.

Evolutia creditelor pentru companii (% termeni reali) pe sistem bancar

Sursa: "Piata financiara"

Pe segmentul de retail, ritmul de crestere a incetinit la 8,4% in trimestrul IV, in timp ce la nivelul intregului an s-a observat o majorare cu 45%. Avand in vedere ca jumatate din imprumuturi sunt denominate in valuta, si aici putem vorbi despre o falsa temperare a creditarii, la final de an, rezultata din aprecierea leului. Cert este ca expunerea bancilor fata de populatie s-a accentuat, iar ponderea acestor imprumuturi in total credit neguvernamental a ajuns la 27% in decembrie fata de 22% la inceputul lui 2004.

Evolutia creditelor pentru populatie (% termeni reali) pe sistem bancar

Sursa: "Piata financiara"

Creditele imobiliare si ipotecare au fost produsele cu care bancile au obtinut cel mai mare succes. Acestea si-au dublat soldul in 2004 insa ultima parte a anului a aratat o evolutie mai lenta a creditarii (+10%).

Creditele de consum s-au majorat cu 30% pe parcursul anului, remarcandu-se o crestere mai rapida a finantarilor acordate de banci in valuta. Evoluti aeste fireasca, daca tinem cont de numarul tot mai mare de oferte de creditare in euro si dolari, precum si dobanzile mult mai scazute practicate la aceste produse.

Sursa: BNR

Expansiunea fireasca a creditarii a condus la continuarea diminuarii raportului de solvabilitate pe sistem, de la 21,09% in decembrie 2003 la 18,79% la finele anului 2004. Cu toate acestea reducerea solvabilitatii din 2004 n-a mai cunoscut amplitudinea din anul anterior (aproximativ 5 p.p.), in principal datorita atenuarii ritmului de crestere al creditarii si majorarii plasamentelor fara risc (la BNR). Cresterea activelor a continuat s-o devanseze pe cea a capitalurilor proprii (35% fata de 20%, in termeni reali), ceea ce a determinat diminuarea semnificativa a ratei capitalului propriu (cu mai bine de 2 p.p.). In felul acesta, rata capitalului propriu a ajuns la cea mai mica valoare din 1999 incoace (8,49%), semnalizand necesitatea unei echilibrari cat mai urgente a ritmurilor de crestere ale celor doua componente pe baza careia se calculeaza, respectiv activele si capitalurile proprii.

In ceea ce priveste ratele medii ale dobanzii practicate de institutiile de credit sunt redate in tabelul urmator:

Sursa: BNR

In ceea ce priveste dobanzile pentru creditele acordate clientilor nebancari neguvernamentali, in decursul perioadei analizate (2000 - trim.I 2005), se remarca o scadere de aproximativ 50% fata de nivelul anului 2000.Acest lucru se poate explica prin politicile celor mai multe banci de relaxare a acordarii creditelor, in ultima perioada tot mai multe banci inlesnind conditiile de acordare a creditelor, in special a celor de consum si a celor ipotecare.

In ceea ce priveste dobanda pentru depozitele atrase de la clientii nebancari neguvernamentali, aceasta a scazut de la 32,44% (la inceputul anului 2000) la valoarea de 11,34% (pentru anul trecut), pentru perioada urmatoare prognozandu-se acelasi trend descrescator, toate acestea derulandu-se in ciuda politicii BNR de incurajare a economisirii in lei fata de cea in valuta.