Impozitele

Impozitele

Impozitele reprezinta o prelevare baneasca cu caracter obligatoriu si fara contraprestatie directa, efectuata de catre persoane fizice si juridice la dispozitia statului pentru acoperirea cheltuielilor publice.

Caracterul obligatoriu al impozitelor trebuie inteles in sensul ca plata acestora catre stat este o sarcina impusa tuturor persoanelor fizice si juridice care realizeaza venit dintr-o anumita sursa (sau mai multe) sau poseda un anumit gen de avere pentru care, conform legii, datoreaza impozit.

Impozitele sunt plati care se fac catre stat cu titlu definitiv si nerambursabil, adica, in schimbul acestora, platitorii impozitelor nu pot solicita statului un contraserviciu de valoare egala sau apropiata. Din acest punct de vedere, exista deosebire intre impozite, pe de o parte si taxe si contributii, pe de alta parte, pe care le-am mentionat anterior.

Impozitele cunosc un triplu rol in executia bugetara:

rolul financiar;

rolul social;

rolul economic.

Rolul cel mai important al impozitelor se manifesta in plan financiar, deoarece acestea constituie mijlocul principal de procurare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice.

In plan social, rolul impozitelor se concretizeaza in faptul ca, prin intermediul lor, statul procedeaza la redistribuirea unei parti importante din PIB intre grupuri sociale si indivizi (prin intermediul impozitelor, statul atrage la buget o parte din veniturile persoanelor fizice si juridice din sfera productiva si le dirijeaza pentru finantarea unor activitati neproductive, dar absolut necesare pentru buna functionare a societatii: sanatate, ordine publica, protectie sociala, apararea nationala etc.).

Rolul economic al impozitelor se concretizeaza in actiunile de interventie a statului in economie pentru a controla si ameliora anumite procese si fenomene care tind sa se abata de la functionarea normala a regulilor pietei. Interventia statului se face prin anumite parghii fiscale (impozite indirecte) pentru a stopa anumite fenomene sau prin acordarea anumitor facilitati in scopul favorizarii altora.

In legatura cu impozitele, apare notiunea de impunere, care reprezinta un complex de masuri si operatiuni ce au ca scop stabilirea si incasarea impozitului datorat statului. Modalitatile de impunere caracterizeaza fiscalitatea unei tari sau, mai concret, povara fiscala, care ne arata cat de mare este suma prelevata la buget din veniturile cetatenilor.

Modalitatile de impunere poarta amprenta conceptiei politice a coalitiei aflate la guvernare la un moment dat. Ele determina incidenta fiscala, care ne arata cine suporta in final povara impozitului si cum este aceasta difuzata in intreaga economie prin sistemul preturilor. Vorbim de o incidenta directa in cazul impozitului pe veniturile persoanelor fizice sau al impozitului pe profit, deoarece se cunoaste de la inceput subiectul impozabil (care se confunda cu suportatorul impozitului) si de o incidenta indirecta in cazul impozitelor cuprinse in preturi si tarife, pe care suportatorul acestora face cunostinta cu ele la piata, atunci cand cumpara produsele. In acest caz suportatorul impozitelor este cu totul alta persoana decat subiectul impozabil, reprezentat de producator, care in final isi recupereaza impozitul platit statului din pretul produselor vandute si serviciilor prestate de la cei care cumpara aceste produse (si care suporta impozitul fara a mai putea sa-l recupereze de la cineva, deoarece ei reprezinta consumatorul final).

Cu alte cuvinte, povara fiscala excedentara este determinata de politica de preturi a statului (adica modificarea preturilor relative ale bunurilor) pe de o parte, dar si de influentarea cererii prin varietatea ofertei (alegerea facuta de cumparator), pe de alta parte.

Din punct de vedere teoretic pot fi evidentiate urmatoarele elemente tehnice ale unui impozit, si anume:

1.     subiectul impozitului - persoana fizica sau juridica obligata sa plateasca (contribuabilul);

2.     suportatorul impozitului, adica persoana care suporta efectiv impozitul (in cazul impozitelor directe suportatorul se confunda cu subiectul impozitului);

3.     obiectul impozabil il reprezinta materia impozabila, adica venitul, averea sau alta baza asupra careia este instituit impozitul (la impozitele indirecte baza impozabila o reprezinta preturile produselor vandute si serviciilor prestate);

4.     cota impozitului sau unitatea de impunere, este stabilita in functie de natura obiectului impozabil (in suma fixa sau in cote procentuale);

5.     asieta sau modul de asezare a impozitului, consta intr-un ansamblu de masuri care se iau de organele fiscale pentru:

identificarea obiectului impozabil;

stabilirea marimii materiei impozabile;

determinarea impozitului datorat statului.

6.     termenul de plata (scadenta), indica data pana la care impozitul poate fi achitat fara a interveni majorari de intarziere.

Impozitele se pot clasifica in functie de mai multe criterii si anume:

a)     Dupa obiectul impunerii (materia impozabila) impozitele se clasifica astfel:

impozite pe venit;

impozite pe avere;

impozite pe cheltuieli (sau pe consum).

b)     Dupa scopul urmarit de stat prin instituirea lor, impozitele se grupeaza astfel:

impozite fiscale care urmaresc alimentarea cu resurse a bugetului public;

impozite nefiscale sau de ordine care urmaresc un anumit scop, neavand caracter fiscal (ex: taxele ridicate la vanzarea bauturilor alcoolice si a tutunului au ca scop limitarea consumului acestora, datorita efectului lor nociv asupra sanatatii populatiei);

c)     Dupa frecventa incasarii lor, se impart in:

impozite permanente sau ordinare care se incaseaza periodic (de regula, anual);

impozite extraordinare sau incidentale care se introduc si se incaseaza o singura data, determinate de anumite evenimente;

d)     Dupa institutia care le administreaza, impozitele se impart in:

impozite de nivel national;

impozite locale

e)     Dupa caracteristicile lor impozitele se impart in:

impozite directe;

impozite indirecte.

Daca impozitele directe vizeaza existenta venitului sau averii, impozitele indirecte vizeaza utilizarea, cheltuirea acestora. In cazul impozitelor indirecte se face distinctia intre contribuabilul legal (subiect sau platitor de impozit) si contribuabilul real (suportatorul impozitului).

Impozitele directe au urmatoarele caracteristici:

sunt suportate direct de persoana care le plateste (incidenta directa);

sunt stabilite pe venituri, castiguri, avere sau alte bunuri;

sunt nominale, cunoscandu-se de la inceput in sarcina cui sunt stabilite;

sunt calculate in raport cu capacitatea contributiva a platitorului, adica in functie de marimea averii sau venitului;

permit stabilirea unui minim neimpozabil.

Impozitele directe se impart astfel:

1.     Impozite reale care sunt calculate in functie de anumite caracteristici ale obiectului impozabil. Ele se mai numesc si impozite obiective sau pe produs, deoarece se aseaza asupra produsului brut al obiectului impozabil, fara a se face nici o legatura cu situatia subiectului impozabil (pamantul, cladirile, fabricile, magazinele etc.);

Sunt cuprinse in impozitele reale:

impozitul pe cladiri;

impozitul funciar;

impozitul pe activitati industriale, comerciale si profesii liberale;

impozitul pe capitalul mobiliar sau banesc.

2.     Impozite personale care sunt stabilite in stransa legatura cu situatia persoanei platitoare, motiv pentru care se mai numesc si impozite subiective.

Impozitele personale se impart in:

impozitul pe veniturile persoanelor fizice si ale societatilor de capital;

impozite pe avere;

Impozitele indirecte sunt percepute cu ocazia vanzarii marfurilor, prestarilor de servicii sau cu ocazia transferului de avere, ceea ce inseamna ca ele vizeaza cheltuielile, respectiv cheltuirea unor venituri. Persoana care le plateste le include in preturi si tarife, marind nivelul acestora.

Au urmatoarele caracteristici:

persoana care le suporta este cu totul alta decat cea care le plateste (incidenta indirecta);

se suporta in momentul cumpararii marfii, la piata;

deoarece este cuprins in pret sau tarif este putin vizibil pentru cumparator;

nu permite stabilirea unui minim neimpozabil si nu tine seama de capacitatea contributiva a contribuabilului.

Principalele impozite indirecte sunt:

taxele de consumatie (accize, TVA);

taxele vamale.