Analiza echilibrului financiar al firmei

ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR AL FIRMEI

Echilibrul financiar este o forma de manifestare a echilibrului economic si reflecta asigurarea resurselor pe de o parte si respectarea obligatiilor de plata ale intreprinderii catre terti pe de alta parte.

Analiza diagnostic a echilibrului financiar este conceputa ca o etapa de restructurare a intreprinderii in vederea imbunatatirii, consolidarii sau salvarii situatiei financiare. Asigurarea echilibrului financiar necesita o sincronizare intre ritmul cheltuielilor de aprovizionare si productie pe de o parte si cel al incasarii si vanzarii productiei pe de alta parte. Nerespectarea acestei cerinte se reflecta in lipsa capacitatii de plata a intreprinderii, respectiv aparitia creditelor nerambursate la scadenta si a datoriilor neachitate la termen fata de furnizori, fata de stat.

Pentru analiza echilibrului financiar se utilizeaza o serie de instrumente precum: bugetul de venituri si cheltuieli, bilantul contabil, balanta de verificare pentru fundamentarea deciziilor in vederea imbunatatirii situatiei financiare a intreprinderii.

In situatia in care incasarile prevazute nu asigura plata obligatiilor curente se contracteaza imprumuturi, se reduce volumul aprovizionarilor, se decaleaza termenele, se renunta la unele materiale aflate in stoc peste necesar, se impulsioneaza desfacerile, se accelereaza lichiditatea unor imobilizari.

ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR PE BAZA BILANTULUI PATRIMONIAL

Bilantul este un document care permite sa se cunoasca patrimoniul unei intreprinderi fiind considerat un inventar patrimonial condensat. Viziunii statice cu privire la bilant se opune aprecierea profesorului german Eugen Schmalenbach in lucrarea "Dynamische Bilanz" care considera bilantul o reprezentare a fortelor intreprinderii. Este mai importanta masurarea sanatatii decat cunoasterea valorii intrinseci a elementelor bilantului: "pentru a lua decizii utile, seful unei intreprinderi trebuie sa stie daca afacerea sa prospera, daca bate pasul pe loc sau este in declin".

Bilantul permite formularea de judecati de valoare cu privire la riscul pe care si-l asuma intreprinderea si evaluarea miscarilor viitoare de trezorerie. Pentru aceasta bilantul poate fi analizat din punct de vedere al lichiditatii, respectiv al exigibilitatii si al flexibilitatii financiare cu care se confrunta intreprinderea.

Lichiditatea reprezinta timpul necesar pentru ca un element de activ sa fie realizat sau transformat in lichiditati.

Exigibilitatea reprezinta timpul necesar pentru achitarea unei datorii.

Flexibilitatea financiara exprima capacitatea unei intreprinderi de a lua masurile necesare pentru cresterea valorilor de trezorerie pentru a face fata necesitatilor si situatiilor imprevizibile. Cu cat flexibilitatea este mai ridicata, cu atat se expune unui risc de faliment mai scazut.

O intreprindere ale carei lichiditati sunt insuficiente pentru a acoperi datoriile contractate de catre aceasta sau pentru a finanta cresterea sa economica este o intreprindere careia ii lipseste flexibilitatea. In schimb, atunci cand are capacitatea sa depaseasca situatiile dificile cu care se confrunta si care sesizeaza cu usurinta oportunitatile de investitii ce i se ofera este o intreprindere cu un grad ridicat de flexibilitate financiara.

Redactarea bilantului patrimonial

Bilantul patrimonial are rolul de a masura valoarea neta a intreprinderii si solvabilitatea acesteia cu importanta deosebita atat pentru actionarii intreprinderii in calitatea de proprietari care vor sa cunoasca care este averea lor, cat si pentru creditori, deoarece patrimoniul reprezinta garantia realizarii drepturilor lor.

Pentru redactarea bilantului pornind de la bilantul contabil trebuie efectuate unele corectii cu privire la informatiile furnizate de bilantul contabil. Aceste corectii se refera la:

A. In ACTIV

a) Eliminarea activelor de natura nonvalorilor (active fictive), deoarece acestea sunt in activul bilantului, dar din punct de vedere al lichiditatii lor nu au nici o valoare, adica nu dau nastere unui flux de numerar;

Principalele active fictive sunt:

-cheltuieli de constituire;

-cheltuieli de cercetare-dezvoltare;

-cheltuieli de repartizare asupra exercitiilor financiare urmatoare;

-debitorii din capitalul subscris si nevarsat;

-primele de rambursare a obligatiunilor;

-diferentele de conversie activ.

Pentru eliminarea acestor active fictive din bilantul patrimoniului se procedeaza astfel:

Cheltuielile de constituire, debitorii din capitalul subscris si nevarsat si cheltuielile de repartizat pe mai multe exercitii financiare se scad din activ si concomitent din capitalurile proprii.

Diferentele de conversie activ se scad din activ si concomitent se corecteaza in sensul maririi sau diminuarii elementelor de activ sau pasiv pe seama carora s-au constituit.

Primele de rambursare a obligatiunilor se scad din activ si din valoarea imprumuturilor pe termen mediu si lung din pasiv.

b) Includerea in activele imobilizate a activelor circulante cu termen >1 an;

c) Includerea in activele circulante sau in activele imobilizate a sumelor incluse la decontari din operatii in curs de clarificare in functie de care sunt incluse in perioade mai mari sau mai mici de 1 an;

d) Efectele scontate neajunse la scadenta sunt creante cedate bancii pentru care s-a inregistrat o crestere a disponibilitatilor. Cu valoarea acestora se majoreaza activele circulante, respectiv creantele, concomitent cu majorarea in pasiv a creditelor pe termen scurt;

e) Imobilizarile in leasing se adauga la activele corporale la valoarea neta;

Avantajul leasing-ului este acela ca intreprinderea isi procura bunurile necesare dezvoltarii fara a antrena fondurile proprii, ceea ce inseamna ca se substituie creditului, deoarece reprezinta o atragere de capital si de aceea se majoreaza in pasiv datoriile mai mari de 1 an pentru valoarea neta.

B. In PASIV

a) Includerea in capitalurile proprii a provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal;

b) Datoriile fiscale latente aferente subventiilor pentru investitii, provizioanelor reglementate provizioanelor deductibile din punct de vedere fiscal se mai includ in categoria datoriilor pe termen scurt, mediu si lung dupa natura lor;

c) Veniturile inregistrate in avans vor fi incluse in categoria datoriilor pe termen scurt, mediu si lung dupa natura lor;

d) Se diminueaza capitalurile proprii cu valoarea capitalului subscris si nevarsat;

e) Se majoreaza capitalurile proprii cu diferentele de conversie pasiv favorabile rezultate in urma modificarii cursului valutar care determina reducerea obligatiilor si cresterea creantelor.

Analiza ratelor de structura

Pentru aprecierea corecta a situatiei financiare a intreprinderii se utilizeaza metoda ratelor de structura patrimoniala care se stabilesc ca raport intre un post din activ sau pasiv si totalul bilantului, precum si ca raport intre diferite componente de activ sau pasiv. Prin urmare se delimiteaza 2 categorii de rate:

A. Ratele de structura ale activului

B. Ratele de structura ale pasivului

A. Analiza evolutiei si structurii mijloacelor economice din patrimoniul intreprinderii se realizeaza cu ajutorul ratelor de structura ale activului. Punerea in evidenta a structurii mijloacelor economice se realizeaza prin raportarea fiecarui post de activ la totalul activului. Punerea in evidenta a structurii mijloacelor economice se realizeaza prin raportarea fiecarui post de activ la totalul activului. Aceasta modalitate furnizeaza informatii ce pot fi relevante atunci cand se fac comparatii in dinamica la nivelul aceleiasi intreprinderi pe mai multi ani sau cand se fac comparatii intre intreprinderi din aceeasi ramura de activitate.

Aceste rate sunt:

a) Rata activelor imobilizate (R_i) - calculata ca raport intre activele imobilizate si totalul activului si care reprezinta ponderea elementelor patrimoniale ce servesc intreprinderea permanent.

Cu alte cuvinte R_i masoara gradul de investire al capitalului in intreprindere. Continutul diferit al componentelor activelor imobilizate justifica utilizarea unor rate complementare precum:

a₁) Rata imobilizarilor corporale (R_ic) - care reflecta ponderea capitalurilor fixe in cadrul patrimoniului intreprinderii. Aceasta rata atinge marimile cele mai ridicate in cazul intreprinderilor ce folosesc o infrastructura importanta sau echipamente costisitoare (productia si distributia de energie, transporturile feroviare, maritime si aeriene, industria grea), in activitati ce presupun importante investitii mobiliare (industria hoteliera).

R_ic masoara capacitatea intreprinderii de a rezista in cazul unei crize, de a se adapta la schimbarea brusca a tehnicii sau a cerintelor pietei.

Politica de amortizare adoptata influenteaza marimea ratei pentru ca se opereaza cu valori nete.

a₂) Rata imobilizarilor financiare (R_IF)- reflecta ponderea imobilizarilor financiare in activul total al intreprinderii.

R inregistreaza valori foarte mari in cazul holdingurilor al caror obiect de activitate consta in gestionarea unui portofoliu de participatii si valori mici pentru intreprindere putin axate pe investitii financiare.

b) Rata activelor circulante (R_AC) - reflecta ponderea activelor circulante in totalul mijloacelor economice.

Ratele complementare sunt:

b1) Rata stocurilor ((R_S) care exprima marimea stocurilor in totalul activelor intreprinderii, aceasta fiind in functie de natura activitatii.

Durata operatiilor de aprovizionare si desfacere si durata ciclului de productie sunt elemente ce influenteaza marimea acestei rate. Ia valori foarte ridicate la firmele cu ciclu foarte lung de fabricatie, la firmele ce se ocupa cu distributia bunurilor materiale. Ia valori scazute la intreprinderile din domeniul serviciilor.

b₂) Rata creantelor (Rc) - reflecta importanta creantelor intreprinderii in activul total al intreprinderii.

Aceasta rata reflecta politica intreprinderii in legatura cu termenul de plata acordat clientilor si este influentata de practicile locale sau din sectorul de activitate al intreprinderii.

Este determinata de natura clientelei, rata fiind in general mica pentru intreprinderile avand drept clientela particulari si mai ridicata in cazul in care clientela este reprezentata de intreprinderi si institutii. Ia valori foarte scazute sau nule in comertul cu amanuntul si in cazul prestarilor de servicii catre populatie. Ia valori ridicate in intreprinderi industriale.

b₃) Rata disponibilitatilor (R_D) - reflecta ponderea disponibilitatilor in patrimoniul firmei.

B. In ceea ce priveste ratele de structura ale pasivului, analiza acestora urmareste caracterizarea surselor de formare a mijloacelor economice si evolutia in timp a acestora. Ratele referitoare la structura pasivului reflecta componenta resurselor de care dispune intreprinderea. Ele explica politica de finantare care consta in resursele de care poate beneficia intreprinderea in cele mai avantajoase conditii de cost si de durata. Permit aprecierea autonomiei financiare, respectiv repartitia intre resursele proprii si datoriile intreprinderii.

Principalele rate sunt:

a) Rata stabilitatii financiare (R_SF) - care exprima contributia surselor aflate la dispozitia intreprinderii pe o perioada mai mare de 1 an la acoperirea mijloacelor economice ale intreprinderii.

b) Rata autonomiei financiare globale (R_AFG) - reflecta contributia surselor proprii la finantarea mijloacelor economice ale intreprinderii.

Aceasta rata difera in functie de politica financiara a intreprinderii, de eficienta  activitatii sale materializata prin profitul obtinut. Este una indicata care exprima autonomia financiara a intreprinderii apreciind ansamblul finantarii sale.

Aceasta rata este considerata satisfacatoare in ceea ce priveste echilibrul financiar daca este mai mare sau egala cu 1/3.

Repartitia surselor de finantare si a altor elemente de pasiv intre fonduri proprii si datorii de origine diversa constituie una dintre caracteristicile care exprima cel mai bine autonomia financiara a intreprinderii.

Astfel se poate calcula rata autonomiei financiare la termen dupa relatiile:

Aceasta rata exprima ponderea fondurilor proprii in ansamblul resurselor cu durata mai mare de 1 an.

Pentru asigurarea autonomiei financiare capitalul propriu trebuie sa reprezinte cel putin jumatate din cel permanent.

R_AFT1 ≥ 0,5

Aceasta rata exprima gradul de independenta financiara a intreprinderii, asigurata atunci cand capitalul propriu este egal sau mai mare decat obligatiile la termen.

R_AFT2 ≥ 1

c) Rata datoriilor pe termen scurt - care reflecta partea mijloacelor economice finantata pe seama datoriilor cu termen de exigibilitate mai mic de 1 an.

d) Rata de indatorare globala (R_IG) - care reflecta ponderea resurselor externe in totalul surselor de finantare ale intreprinderii.

Cu cat R_IG < 1 cu atat autonomia financiara a intreprinderii este mai ridicata si scade gradul de indatorare. Pentru evidentierea politicii financiare a intreprinderii de determina gradul de indatorare la termen astfel:

Ultima modalitate de calcul este mai semnificativa deoarece arata influenta indatorarii asupra rentabilitatii capitalurilor proprii ("Efectul de levier" sau "Efectul de parghie").

Cu cat este mai mica decat 1 atat reflecta un grad mai mare de indatorare.

Analiza corelatiei dintre fondul de rulment patrimonial, necesarul de

fond de rulment si trezoreria neta

Analiza corelatiei dintre fondul de rulment patrimonial, necesarul de fond de rulment si trezoreria neta este foarte importanta, deoarece pune pe primul plan problema finantarii necesarului de fond de rulment al unei intreprinderi.

Operatiile de exploatare antreneaza formarea nevoii de finantare care conduce la constituirea mijloacelor de finantare. Confruntarea acestor nevoi si a acestor mijloace de finantare face sa se degaje nevoia de finantare inclusa in ciclul de exploatare sau necesarul de fond de rulment.

Nevoile de finantare determinate de ciclul de exploatare reprezinta fonduri avansate de intreprindere pentru a-si constitui stocuri de materii prime, materiale consumabile, productie in curs de executie, produse finite, precum si pentru acordarea termenelor de plata clientilor pentru livrarile de produse, executarea de lucrari si prestari de servicii. Pentru aceasta intreprinderea efectueaza o avansare de fonduri care reprezinta un consum de lichiditati. In situatia in care acorda termene de plata clientilor sai intreprinderea acumuleaza creante, care reprezinta un venit viitor deoarece ele nu se transforma in lichiditati la termenul de plata convenit. Intreprinderea se confrunta in aceasta situatie cu o nevoie de finantare.

O sursa suplimentara de finantare o reprezinta sumele incasate de la clienti inainte de efectuarea livrarilor de bunuri, executarii de lucrari si prestari de servicii in numele acestora.

Ca urmare a activitatii de exploatare desfasurate intreprinderea obtine mijloace de finantare de fiecare data cand obtine de la furnizorii sai termene de plata care reprezinta angajamente pentru intreprindere. Deoarece aceste plati nu au loc imediat lichiditatile aflate la dispozitia intreprinderii reprezinta surse de fonduri sau mijloace de finantare. Resursele obtinute de fiecare data cand beneficiaza de un termen de plata pentru cumpararile de bunuri sau prestarile de servicii reprezinta posibilitati suplimentare de finantare. Are loc o diminuare a necesarului de fond de rulment mai ales in situatia in care marimea lor se reinnoieste permanent.

Necesarul de fond de rulment pe baza datelor din bilantul patrimonial se calculeaza dupa relatia:

NFR = STOCURI + CREANTE - OBLIGATII PE TERMEN SCURT

In analiza necesarului de fond de rulment se pot intalni urmatoarele situatii:

a) daca NFR>0, atunci intreprinderea se confrunta cu un surplus de nevoi temporare in raport cu resursele existente, situatie justificata daca este rezultatul unei politici de investitii privind cresterea nevoii de finantare a ciclului de exploatare.

b) daca NFR<0, atunci intreprinderea are un surplus de surse de finantare in raport cu necesitatile de capitaluri circulante si poate fi apreciata ca o situatie favorabila daca viteza de rotatie a activelor circulante a crescut si daca s-au contractat datorii cu scadenta mai indepartata.

Necesarul de fond de rulment reprezinta activele circulante care trebuie finantate din fondul de rulment. Daca fondul de rulment este superior necesarului de fond de rulment, atunci excedentul de finantare se regaseste sub forma trezoreriei nete care imbraca forma disponibilitatilor banesti in conturile bancare si in casa.

Pentru asigurarea echilibrului financiar fondul de rulment trebuie sa fie mentinut la nivelul mediei fluctuatiilor necesarului de fond de rulment, aceasta fiind marimea minima necesara a fondului de rulment. Fondul de rulment optim este acela care mentine echilibrul financiar al intreprinderii la cel mai scazut cost al procurarii capitalurilor.

Daca necesarul de fond de rulment este asimilat activitatii de exploatare, trezoreria neta este legata de activitatea financiara pe termen scurt. Intreprinderea solicita de la banci si alte investitii financiare, resurse pentru finantare pe termen scurt, iar cand are surplus de lichiditati poate efectua plasamente financiare utilizand resursele de trezorerie.

Trezoreria neta se stabileste dupa urmatoarea relatie:

TN = FRR - NFR

Trezoreria neta permite sa se aprecieze daca activitatea desfasurata este echilibrata si eficienta atat pe termen lung, cat si pe termen scurt.

Daca TN>0, inseamna ca exercitiul financiar s-a incheiat cu un excedent de lichiditati reprezentat de profitul net al intreprinderii.

Daca TN<0, inseamna ca exercitiul financiar s-a incheiat cu un dezechilibru financiar. Deficitul de trezorerie poate fi acoperit prin contractarea de credite in conditii avantajoase de dobanda, prin negocierea mai multor surse de capital.

Decalajele dintre incasarile creantelor si platile datoriilor scadente influenteaza trezoreria neta. In acest caz o intreprindere rentabila nu are neaparat o trezorerie pozitiva, aceasta depinzand de variatiile necesitatilor de finantare si variatiile termenelor de scadenta a incasarilor si platilor.

Analiza echilibrului financiar pe baza ratelor

Analiza ratelor de structura

Orice intreprindere este supusa unor riscuri financiare, dar cel mai important este riscul de faliment generat de insolvabilitate si de aceea mentinerea solvabilitatii asigura supravietuirea intreprinderii.

Solvabilitatea reprezinta capacitatea intreprinderii de a-si onora obligatiile sale de plata pe o anumita perioada de timp si de a-si asigura astfel echilibrul financiar.

Starea de insolvabilitate poate avea repercusiuni asupra modului de functionare al intreprinderii cum ar fi: pierderea unei parti a patrimoniului de catre debitorul falimentar, lichidarea si disparitia intreprinderii.

Capacitatea de plata este reprezentata de solvabilitatea imediata si reprezinta mijloacele banesti disponibile la un moment dat sau pe o perioada scurta de timp, de regula pana la 30 zile pentru achitarea datoriilor exigibile pe aceeasi perioada.

Solvabilitatea, respectiv capacitatea de plata sunt elemente ale lichiditatii prin care se evidentiaza proprietatea pe care o are partea materiala a capitalului de a se transforma in bani.

Datorita interdependentei dintre lichiditate si solvabilitate pentru diagnosticarea activitatii intreprinderii se utilizeaza urmatoarele rate:

a) Rata lichiditatii (solvabilitatii) generale (R_SG) - evidentiaza gradul de acoperire a datoriilor pe termen scurt de catre activele circulante.

R_SG se poate incadra intre urmatoarele valori:

R_SG >1,8 situatie buna si indica existenta unor active circulante mai mari decat datoriile pe termen scurt, ceea ce inseamna ca o parte a capitalului permanent este utilizat pentru finantarea activitatii de exploatare;

1,2 < R_SG <1,8 situatie satisfacatoare;

R_SG <1,2 situatie nesatisfacatoare, dar nu prezinta pericol daca gradul de lichiditate al activelor circulante este mai mare decat cel de exigibilitate al datoriilor pe termen scurt. Aceasta inseamna ca stocurile se reduc treptat pentru achitarea datoriilor pe termen scurt fara a stanjeni continuitatea productiei, iar datoriile se reinnoiesc constant.

Rata solvabilitatii generale este cunoscuta sub numele de rata a fondului de rulment (R_FR) si arata modul in care capitalul permanent permite finantarea imobilizarilor si o parte a activelor circulante.

Aceasta rata ia valori diferite in functie de natura sectorului de activitate, structura activelor circulante, viteza de rotatie, durata ciclului de fabricatie.

b) Rata lichiditatii (solvabilitatii) reduse (R_SR) - arata in ce proportie datoriile curente pot fi acoperite pe seama activelor realizabile (creante) si acelor disponibile (disponibilitati).

Aceasta rata depinde de numarul de clienti, ponderea lor in totalul creantelor, de disponibilitatile existente in casa si in conturile bancare. Stocurile sunt excluse deoarece sunt cele mai incerte din punct de vedere al lichidarii si al valorii lor si de aceea ele trebuie lichidate prin valorificarea imediata prin contracte directe cu beneficiarii.

R_SR poate lua urmatoarele valori:

R_SR > 1 1 situatie buna;

0,65 < R_SR <1 situatie satisfacatoare;

R_SR < 0,65 situatie nesatisfacatoare.

c) Rata solvabilitatii (lichiditatii) imediate (R_SI) - reflecta in proportie disponibilitatile participa la acoperirea datoriilor curente.

Daca R_SI >0,3 situatie buna

d) Rata solvabilitatii patrimoniale (R_SP) - reflecta gradul in care intreprinderea poate face fata obligatiilor de plata, in special din surse proprii.

R_SP poate lua urmatoarele valori:

R_SP >50%                         situatie buna;

30% < R_SP <50%            situatie satisfacatoare;

R_SP <30%                         situatie nesatisfacatoare.

e) Rata solvabilitatii globale (R_SGB) - masoara securitatea de care se bucura creditorii pe termen scurt si lung, precum si marja de creditare a intreprinderii.

R_SGB poate lua urmatoarele valori:

R_SGB >1,5 situatie buna deoarece intreprinderea isi poate achita obligatiile;

R_SGB <1,5 situatie nesatisfacatoare si evidentiaza riscul de insolvabilitate pe care l-au asumat furnizorii de fonduri puse la dispozitia intreprinderii.

Tot pentru caracterizarea solvabilitatii se foloseste si termenul de trezorerie si se calculeaza urmatorii indicatori:

f) Trezoreria neta

Nivelul normal este considerat intre 0,2 si 0,3

h) Trezoreria

previzionala

Nivelul normal este considerat atunci cand este mai mare sau egal cu 1.

ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR PE BAZA BILANTULUI FUNCTIONAL

Analiza echilibrului financiar pe baza bilantului functional are in vedere stabilirea corelatiilor intre nevoile de finantare si resursele intreprinderii astfel incat sa se asigure continuitatea activitatii, oferind o imagine mai clara a modului de functionare din punct de vedere economic.

Redactarea bilantului functional

intocmirea bilantului functional are loc pentru evidentierea utilizarilor si resurselor corespunzatoare fiecarui ciclu de finantare: ciclu de investitii, de exploatare, de finantare.

Ciclul de investitii are in vedere actiunile intreprinse pentru achizitionarea activelor imobilizate. Acestui ciclu ii corespunde activul aciclic stabil.

Ciclul de exploatare cuprinde fluxurile de aprovizionare, productie si distributie atat sub forma fizica, cat si baneasca.

Ciclul de finantare cuprinde relatiile ce se stabilesc intre intreprindere si proprietarii de capital (actionarii si creditorii). El permite intreprinderii sa faca fata decalajului dintre intrarile si iesirile de lichiditati generate de ciclul de exploatare. Acest ciclu corespunde ansamblului resurselor.

In elaborarea bilantului functional trebuie sa se tina seama de urmatoarele reguli:

a) Activele sunt luate in considerare la valoarea lor bruta pentru a pune in evidenta decizia initiala.

b) Activele imobilizate inchiriate sub orice forma se include in bilantul functional pentru ca servesc ciclului de exploatare. Resursele se corecteaza cu amortizarea aferenta, iar partea neamortizata se include la datorii financiare.

c) Conceptul de active fictive nu mai este operational:

Cheltuielile ce privesc exercitiile urmatoare sunt considerate active imobilizate, ele fiind asimilate unor investitii.

Cheltuielile efectuate in avans sunt considerate active ciclice de exploatare sau in afara exploatarii.

Efectele scontate neajunse la scadenta se include in activ la creante, iar in pasiv la credite pe termen scurt.

Primele de rambursare a obligatiunilor se scad din activ, iar in pasiv din datoriile financiare.

Diferentele de conversie activ majoreaza creantele sau diminueaza obligatiile cu valoarea respectiva, iar diferentele de conversie pasiv se scad din pasiv, cu valoarea lor corectandu-se posturile de unde provin.

d) Amortizarile si provizioanele calculate sunt considerate in pasiv ca surse aciclice (stabile).

In perioada 1996-1997, marimea CAF permite plata integrala a dividendelor in suma de 85.605 mii lei, dar finantarea numai partiala a investitiilor pentru suma de 250,817 mii lei, respectiv in proportie de 80,21%.

Resursele interne proprii provenite din vanzarea activelor imobilizate in suma de 45.090 mii lei sunt insuficiente pentru finantarea investitiilor interne pentru diferenta ramasa de 61.864 mii lei, contributia la finantare fiind 72,88%. De aceea intreprinderea face apel la resurse externe provenind din aporturile aduse de catre asociati sau actionari la capitalul social in suma de 5 mii lei care se dovedesc insuficiente pentru finantarea nevoilor stabile.

Cu toate acestea intreprinderea nu recurge la imprumuturi pentru a-si completa resursele de care are nevoie.

Nerecurgerea la imprumuturi este o politica a intreprinderii, deoarece tinand cont de relatia incasare-plata si de faptul ca orice credit primit implica un cost suplimentar dat de rata dobanzii, ar putea influenta trezoreria in sens negativ.

Resursele efective ale intreprinderii in suma de 381.517 mii lei nu pot acoperi nevoile acesteia in suma de 398.286 mii lei decat in proportie de 95,78%, ceea ce conduce la o diminuare a FRNG cu -16.769 mii lei.

Echilibrul financiar nu este afectat deoarece scaderea mai rapida a NFR cu -27.295 mii lei, o compenseaza pe cea a FRNG cu -16.769 mii lei ducand la cresterea TN cu +11.157 mii lei sugerand independenta intreprinderii in gestionarea lichiditatilor sale.

In perioada 1997-1998, echilibrul financiar este si mai bine asigurat. CAF in suma de 980.197 mii lei permite distribuirea integrala a dividendelor, precum si realizarea de investitii pentru suma de 448.995 mii lei, rezultand chiar un surplus de 75.177 mii lei. Mai concret cresc posibilitatile intreprinderii de a-si remunera actionarii si creditorii care si-au asumat un risc investind in intreprindere, dar rata de remunerare a capitalului propriu fiind ridicata, actionarii au lasat o parte din profitul lor la dispozitia intreprinderii asigurand mijloacele de crestere.

Sumele obtinute din cesiunea activelor imobilizate in valoare de 500.733 mii lei, impreuna cu plusul de 75.177 mii lei reprezinta o crestere a resurselor aflate la dispozitia intreprinderii pentru acoperirea nevoilor de 905.910 mii lei si au condus la sporirea FRNG cu +575.910 mii lei.

Aceasta situatie este pozitiva pentru intreprindere mai ales ca NFR scade cu -372.686 mii lei si se obtine o crestere a trezoreriei cu +948.596 mii lei. Reducerea pe ansamblu a NFR se datoreaza in special reducerii NFRE cu -374.772 mii lei ceea ce inseamna o crestere a resurselor de finantare, iar TN pozitiva atenueaza cresterea NFRAE cu +2086 mii lei determinand o economie de resurse.

Resursele de finantare suficiente fac ca intreprinderea sa nu mai angajeze credite pe termen scurt pentru asigurarea echilibrului functional.