|
|
|
Tratatul de la Amsterdam
Se adauga de fapt la Tratatul privind Uniunea Europeana unele chestiuni importante. Se confirma atasamentul fata de drepturile sociale fundamentale asa cum sunt definite in Carta sociala europeana, semnata la Torino la 18 octombrie 1961 si in Carta Comunitara a drepturilor sociale fundamentale ale lucratorilor din 1989. Se hotaraste promovarea progresului economic si social al popoarelor , tinandu-se cont de dezvoltarea pietii interne, al intaririi coeziunii si protectiei mediului si progresul economic si al altor domenii cu ajutorul aplicarii unor politici capabile sa contribuie in acest sens. Se decide implementarea unei politici externe si securitatii commune, prin punerea la punct a unor principii de promovare a pacii si securitatii, a progresului in Europa si al Europei in lume. Se incepe facilitarea circulatiei libere a persoanelor, acest lucru obliga si protejarea sigurantei si securitatii popoarelor.
Tratatul de la Amsterdam creaza impresia unui tot unitar care ajuta la intocmirea unei uniuni stranse intre popoarele europene, ceea ce marcheaza un alt punct important.
Uniunea isi propune sa se ocupe de forta de munca si promovarea progresului economic si social ceea ce ajuta la crearea unui spatiu fara frontiere interne si stabilirea unei monede unice. Se doreste instituirea unei cetatenii a Uniunii prin intarirea protectiei drepturilor si intereselor cetatenilor care apartin Statelor Membre. Controlul granitelor externe a azilului si imigrarii, a criminalitatii, dezvoltarea Uniunii ca o zona a libertatii si securitatii unde se pune baza liberei miscari a persoanei, face ca si controlul criminalitatii sa fie mai aspru. Examinarea unor revizuiri politice si a formelor de cooperare instituite prin acest tratat, prin mentinerea acquis-ului comunitar si dezvoltarea lui. Uniunea Europeana asigura coerenta tuturor masurilor externe adoptate in cadrul politicilor sale cu privire la relatiile externe, la securitate, economie si dezvoltare, unde Consiliul si Comisia au responsabilitatea, conform propriilor competente, asigurarii acestei coerente si obligatia cooperari, totodata implementarea acestor politici. In conditiile si scopurile Tratatelor institutive ale Comunitatii Europene si actele care le-au precedat, care le-au modificat sau completat si acest Tratat de la Amsterdam, Parlamentul European, Consiliul, Comisia, Curtea de Justitie si Curtea de Conturi isi exercita atributiile.
Uniunea este fondata pe principiul libertatii, democratiei, respectului drepturilor omului si libertatilor fundamentale, precum si al statului de drept, principii care sunt commune statelor member. Uniunea respecta identitatea nationala a statelor member.
Consiliul, reunit la nivelul sefilor de stat sau de guvern si hotarand in unanimitate, la propunerea unei treimi din statele member sau a Comisiei, si dupa obtinerea avizului conform al Parlamentului European, poate constata existenta unei incalcari grave si persistente a principiilor enuntate in articolul F, paragraful 1, din partea unui stat membru, dupa ce a invitat guvernul acelui stat membru sa isi prezinte observatiile. In cazul existentei unei asemenea constatari, Consiliul poate decide sa suspende anumite drepturi statului membru vizat care rezulta din aplicarea Tratatului de la Amsterdam, inclusive dreptul de vot in Consiliu al reprezentantului guvernului statului membru. Consiliul poate modifica, prin votul calificat al majoritatii, masurile luate sau sa urmareasca incetarea lor. Se aminteste ca nu se tine seama de votul reprezentantului guvernului statului membru in cauza. Se defineste majoritatea calificata ca fiind aceasi proportie a voturilor ponderate ale membrilor Consiliului ca cea fixata in articolul 148, paragraful 2, al Tratatului instituind Comunitatea Europeana adica sunt ponderate dupa cum urmeaza: Belgia, Grecia, Olanda si Portugalia - 5, Danemarca, Irlanda, Finlanda - 3, Germania, Franta, Italia, Marea Britanie - 10, Spania -8, Luxemburg -2, Austria si Suedia - 4, iar pentru adoptarea actelor Consiliului sunt necesare 62 de voturi care trebuie adoptate la propunerea Comisiei, 62 de voturi care exprima acordul a cel putin zece membrii. Abtinerile membrilor prezenti sau reprezentanti nu impiedica Consiliul sa adopte acte care necesita unanimitatea.
Uniunea stabileste si implementeaza o politica externa si de securitate comuna, care acopera toate domeniile politicii externe si de securitate, a caror obiective sunt salvagardarea voturilor commune, a interesurilor fundamentale, a independentei si integritatii Uniunii, in conformitate cu principiile Cartei Natiunilor Unite, consolidarea securitatii Uniunii, mentinerea pacii, unde se pune in discutie intarirea securitatii internationale si cea a frontierelor externe. Se promoveaza cooperarea internationala, dezvoltarea si consolidarea democratiei si a statului de drept, precum si repectarea drepturilor omului si a libertatiilor fundamentale. Statele member vor coopera in vederea consolidarii si dezvoltarii solidaritatii lor politice mutuale.
Uniunea urmareste realizarea obiectivelor sale, definind principiile si orientarile generale ale politicii externe si de securitate comuna, luand deciziile privind strategiile commune, adoptand actiuni commune, pozitii commune si intensificand cooperarea sistematica intre statele member in conducerea politicii lor.
Pe langa dispozitiile asupra politicii externe si securitatii commune, dispozitiile asupra cooperarii judiciare si politienesti in materie penala ofera cetateniilor un nivel ridicat de protectie, intr-un spatiu al libertatii, securitatii si justitiei, prin elaborarea unei actiuni commune a statelor membre in domeniul cooperarii politienesti si judiciare in materie penala si prin prevenirea si reprimarea rasismului si a xenofobiei. Prevenind si combatand criminalitatea, terorismul, traficul cu fiinte umane si infractiunile impotriva minorilor, traficul de droguri, arme, coruptia si frauda, se pot atinge obiectivele propuse.
In Tratatul de la Amsterdam, se pune si problema privind cooperarea intensificata care se poate realiza prin recurgerea la institutiile, procedurile si mecanismele prevazute de acest tratat. Statele membre aplica actele si deciziile luate pentru punerea in practica a cooperarii la care participa, in masura in care acestea le privesc. Statele Membre neparticipante nu intervin in punerea in practica a cooperarii de catre statele membre participante.
Se promoveaza cel mai inalt nivel posibil de cunostinte printr-un larg acces la educatie si prin permanenta actualizare a acesteia.
Pentru a instituii progresiv o zona a libertatii si securitatii si justitiei, Consiliul adopta intr-o perioada de cinci ani de la intratea in vigoare a Tratatului de la Amsterdam, masuri menite sa asigure libera circulatie a persoanelor, cu ajutorul masurilor asupra controalelor la frontierele externe, azil si imigratie.
Statele membre si Comunitatea se angajeaza sa elaboreze o strategie coordonata pentru ocuparea fortei de munca si pentru promovarea unei forte de munca competente, calificate si capabile de adaptare, precum si a unei piete a muncii apta sa reactioneze rapid la evolutia economiei, in vederea atingerii obiectivelor puse in plan.
Consiliul hotaraste luarea masurilor pentru a intensifica cooperarea vamala intre statele membre si intre acestea si Comisie. Aceste masuri nu se vor referi la aplicarea dreptului penal intern, nici la administrarea justitiei in statele membre.
Tratatul instituind Comunitatea Europeana, inclusive anexele si protocoalele, este modificat conform dispozitiilor caduce si pentru a adapta textul anumitor dispozitii ale sale.
In partea a treia, in dispozitiile generale si finale, articoul 13, se stipuleaza ca prezentul act este incheiat pe o durata nelimitata. El va fi ratificat de Inaltele Parti Contractante, potrivit normelor constitutionale respective. Instrumentele de ratificare vor fi duse la guvernul Republicii Italiene si va intra in vigoare in prima zi a celei de-a doua luni care urmeaza dupa depunerea instrumentului de ratificare de catre ultimul stat semnatar care va indeplini aceasta formalitate.
Tratatul de la Amsterdam a fost redactat in 12 limbi, dupa cum urmeaza: Daneza, engleza, finlandeza, franceza, germana, greaca, italiana, olandeza, portugheza, spaniola si suedeza, textele autentice fiind depuse in arhivele guvernului Republicii Italiene, care va remite cate o copie certificata pentru conformitate fiecaruia dintre guvernele celorlalte state semnatare.
