Spatiul rural romanesc

SPATIUL RURAL ROMANESC[1]

1. Informatii de baza

Cu o suprafata insumand 238.391 kilometri patrati, Romania se situeaza pe locul 13, ca suprafata, in Europa, clasandu-se intre Belarus si Marea Britanic. Localizata in partea de sud-est a Europei Centrale, Romania are ca vecini in nord si nord-est, Ucraina si respectiv Moldova, in vest, Ungaria, in sud si sud-vest Bulgaria si Iugoslavia. Granita de est de la Marea Neagra are o lungime de 194 kilometri.

Relieful Romaniei este foarte variat si se compune din dealuri, platouri si campii concentrate in jurul muntilor Carpati la nord-vest, muntii Apuseni adapostesc Podisul Central Transilvanean, in est si sud-est campiile Moldovei, Munteniei si Olteniei sunt predominante. Podisul Transilvaniei, impreuna cu dealurile, acopera 36% din suprafata tarii, in timp ce muntii detin 31% din suprafata totala a Romaniei. Campiile reprezinta restul de 33% Varful cu inaltimea cea mai mare, 2544 m, este Muntele Moldoveanu.

Aproximativ 62% din teritoriul Romaniei este utilizat in agricultura, ar 28% reprezinta suprafata impadurita; 4% din suprafata este acoperita de ape si restul de 6% are diverse utilizari. Din teritoriul destinat agriculturii, 63% este teren arabil, 23% pasuni permanente, 10% fanete si aproximativ 4% vii si livezi. Aproximativ 2/3 din suprafata agricola este caracterizata de un sol propice dezvoltarii agriculturii, solurile fiind de tipul stepa, brun-roscat de padure sau mixt. Pe de alta parte, zonele montane si submontane au solul sarac, nefavorabil dezvoltarii culturilor agricole. Mare parte din aceste suprafete sunt utilizate ca pasuni.

Clima difera de la continentala in nord est, la temperata in sud-vest. Temperatura medie variaza de la 23° C in iulie la minus 30 C in ianuarie Precipitatiile medii anuale ating 637 milimetri, inregistrand valori minime pe tarmul Marii Negre (375 milimetri) si valori maxime, peste 1000 milimetri, in zonele montane, in ceea ce priveste resursele naturale, Romania detine zacaminte de petrol si gaze naturale (la ambele resurse inregistrandu-se o scadere importanta), carbune, minereuri feroase si neferoase, bauxita, sare, lemn si valoroase izvoare de apa minerala.

La mijlocul anului 1998, populatia Romaniei insuma 22,5 milioane locuitori (locul 10 in Europa) cu o densitate medie a populatiei de 94 de locuitori/kilometru patrat. Populatia a inregistrat o crestere usoara pana in 1990, dupa care a urmat o scadere de aproximativ 700 000 locuitori, datorita unei rate anuale negative (0,2% pe an) si emigrarii. Speranta medie de viata la nastere este de 69 ani (65,2 pentru barbati si 73,0 pentru femei). Ponderea populatiei urbane reprezinta 55%, din care un procent de 31% locuieste in orase mari, cu peste 100 000 locuitori (aici incluzandu-se si capitala cu un procent de 9%).

In ceea ce priveste structura pe nationalitati a populatiei, Romania dispune de: nationalitate romana - 89%, nationalitate maghiara 8,9%, romi 1,6%, nationalitate germana 0,4%, restul fiind alte etnii, precum ucrainenii, rusii, turcii, sarbii si slovacii. Limba oficiala este limba romana, de sorginte latina. Religia predominanta este crestin-ortodoxa (87%), aceasta fiind elementul de legatura cu cultura est-europeana.²

Relieful Romaniei se desfasoara pe trei trepte majore: Muntii Carpati, Subcarpati, dealuri, podisuri si campii (inclusiv luncile si Delta Dunarii). Caracteristicile principale ale unitatilor de relief sunt proportionalitatea suprafetelor (3 1% munti, 36% dealuri si podisuri, 33% campii si lunci) si dispunerea concentrica si sub forma de amfiteatru a treptelor majore de relief

Clima Romaniei este temperat continentala de tranzitie, cu influente oceanice dinspre vest, mediteraneene dinspre sud-vest si continental-excesive dinspre nord-est.

Precipitatiile medii anuale sunt variabile in functie de altitudine: 500 mm la campie, 700 mm la deal si 1200 mm la munte.

POTENTIALUL SECTORULUI AGRO-ALIMENTAR

1. Agricultura

Structuri agricole si silvice in mediul rural.

Structura de folosinta a terenurilor agricole comparativ cu suprafata agricola totala este urmatoarea:

terenuri arabile reprezinta 63 % din suprafata agricola a tarii;

plantatii pomi-viticole reprezinta 4% din suprafata agricola a tarii;

plantatii de vita-de-vie reprezinta 1,9% din suprafata agricola a tarii;

pajisti naturale 33%.

Aceasta structura nu a inregistrat modificari semnificative in perioada 1989-1998, cu exceptia reducerii suprafetelor ocupate de livezi cu 24%.

In prezent, terenurile agricole apartin in majoritate (84%) sectorului privat si in proportie de 16% sectorului de stat.

Raportul cotelor regionale in Valoarea Adaugata Bruta, 1993-1995

Tabelul nr. 1.

Sursa: calculat pe baza datelor din AS-RO 1994-98

Urmare a disparitatilor sectoriale regionale, prezente atat la populatia activa ocupata cat si la valoarea adaugata bruta, exista mari decalaje de productivitate sectoriala a muncii in sectorul primar. Nivelul minim se inregistreaza in regiunea Nord-Est (86,7 % din media nationala), iar cel maxim in regiunea Vest (cu 27,7 % peste media nationala).

Decalaje regionale ale productivitatilor sectoriale ale muncii, 1993-1995

(Romania = 1)

Tabelul nr.

Sursa: calculat pe baza datelor din AS-RO 1994-98

In raport cu ponderea populatiei rurale si densitatea demografica, potentialul agricol al Romaniei este destul de mare. In profil regional, se inregistreaza niveluri foarte diferite ale inzestrarii funciare cu teren agricol. Astfel, fata de media nationala de 0,65 ha/loc. (1996), maximul de inzestrare funciara pe locuitor se situeaza in Regiunea Vest (0,94 ha/loc.) si minimul in Regiunea Nord-Est (0,56).

Inzestrarea funciara pe persoana ocupata agricol este de circa 4 ha, cu diferente regionale sensibile, iar tendinta este de usoara crestere.

Distributia folosintelor agricole pe regiuni statistice este diferentiata in raport cu conditiile de relief, cu caracteristicile pedo-climatice si de pretabilitate la culturi. Pe ansamblu, structura de calitate terenurilor agricole arata ca numai 25% prezinta un potential productiv bun si foarte bun.

Ponderea ridicata a suprafetelor agricole situeaza Romania pe un nivel mediu in Europa. Oferind informatii despre potentialul de productie agricola, analiza raportului dintre categoriile de folosinta ale suprafetei agricole si populatie are o semnificatie deosebita, in anul 1996 conform statisticilor FAO in Romania pe flecare locuitor revin 0.44 ha teren cultivat si 0.41 ha teren arabil. Comparativ cu tarile vecine, resursele de pamant ale Romaniei sunt mai scazute.

De mentionat ca solurile se afla intr-un proces de degradare continua. Pentru Romania problema ameliorarilor funciare a fost si este deosebit de acuta deoarece terenurile agricole sunt afectate de diversi factori limitativi ai capacitatii productive: seceta frecventa, eroziunea solului prin apa, exces frecvent de apa in sol, compactarea solului datorita lucrarilor executate necorespunzator.

Structura exploatatiilor agricole

Dupa statutul juridic al exploatatiilor agricole exista doua sectoare: sectorul privat si sectorul de stat.

Sectorul privat, gestioneaza (in anul 1998) o suprafata agricola de 12342 mii ha, sub forma a trei tipuri de exploatatii agricole.

gospodarii individuale in numar de cea. 3,9 milioane in care se lucreaza mai mult de trei sferturi din pamantul aflat in proprietate privata (9182 mii ha), cu o suprafata medie de 2,3 ha;

asociatii familiale (fara personalitate juridica) in numar de 7175 avand o suprafata medie de 132 ha si care gestioneaza 950 mii ha;

societati agricole (cu personalitate juridica) in numar de 3578 cu o suprafata medie de 435 ha si care au in exploatare 1558 mii ha.

In prezent, 84,9% din terenul agricol si 83,2% din terenul arabil sunt in proprietate privata. Aplicarea Legii fondului funciar s-a efectuat insa cu intarziere astfel ca la aceasta data nu este incheiat procesul de acordare a titlurilor de proprietate asa cum este redat in tabelele privind: situatia aplicarii Legii fondului funciar.

Stadiul aplicarii legii fondului funciar la data de 30.11.1999

Suprafata totala ce trebuie pusa in posesie                 Ha 9.366.806

Suprafata totala care a fost pusa in posesie                Ha 7.998.301

Procent 85,4%

Numar total persoane de pus in posesie                      4.696.280

Numar total persoane puse in posesie cu

procese verbale                                3.847.118

Procent 81,9%

Titluri de proprietate de eliberat 4.329.973

Titluri de proprietate eliberate      3.349.273

Procent 77,4%

Titluri de proprietate in curs de completare                36.036

Suprafata solicitata de actionari pentru validare        Ha 701.088

Numar actionari                                260.678

Suprafata aprobata dupa validare actionarilor            Ha 633.656

Numar actionari                                247.910

Decizii eliberate actionarilor          217.406

Suprafata                                            Ha 590.564

Total titluri de proprietate (la zi)                       3.343.288 77,17 %

Titluri de proprietate de eliberat 430.882

Situatia emiterii titlurilor de proprietate in perioada martie 1999 - noiembrie 1999

Tabelul nr. 3.

Aplicarea Legii fondului funciar a avut efecte pozitive prin faptul ca s-a extins proprietatea privata, disparitia structurilor cooperatiste de tip comunist neeficiente, diversificarea structurilor de organizare si conexiunile la circuitele pietii.

Efectele negative sunt: faramitarea exploatatiilor agricole, necorelarea aplicarii Legii fondului funciar cu aparitia pietei funciare, aceasta a aparut cu intarziere, in anul 1998 (Legea 54/1998 privind circulatia juridica a terenurilor); neasigurarea odata cu dreptul de proprietate asupra terenurilor si a mijloacelor adecvate pentru efectuarea lucrarilor agricole.

Legea 36/1991 privind societatile agricole si alte forme de asociere in agricultura a stimulat infiintarea de asociatii agricole fara personalitate juridica si a creat un nou tip de cooperatie primara la nivelul productiei (societati agricole cu personalitate juridica) care nu are insa o evolutie pozitiva nici din punct de vedere al numarului si nici din punct de vedere al suprafetelor exploatate in comun.

Aceste date confirma gradul ridicat de faramitare a terenului agricol privat, cu implicatii nefavorabile asupra utilizarii eficiente a resurselor funciare si a activelor productive.

Se poate remarca ponderea insemnata (72 %) a exploatatiilor de subzistenta, cu dimensiuni mai mici de 3 ha si ponderea extrem de redusa (0.3%) a exploatatiilor cu suprafata mai mare de 10 ha.

In perioada 1993-1998 se remarca o usoara tendinta de concentrare a terenurilor in gospodariile individuale. Intre regiuni exista mari disparitati privind structura pe clase de marime a exploatatiilor individuale.

Din numarul total de proprietari, aproximativ 40-45% nu se afla in proximitatea proprietatii, multi fiind locuitori urbani iar altii avand domiciliul in alte localitati decat unde este situat terenul. Acest fapt revendica fluidizarea pietei funciare si dezvoltarea sistemului asociativ.

Daca in tarile vest-europene sistemul cooperatist se afla situat in aval si amonte de Productia agricola, in Romania el este prezent mai ales in sectorul productiv. Comportamentul asociativ al actualilor proprietari este generat de gradul redus de dotare tehnica a exploatatiilor individuale, capacitatea redusa de munca, determinata de varsta inaintata a proprietarilor de pamant si de starea precara de sanatate, incapacitatea manageriala.

Suprafata medie a societatilor agricole cu personalitate juridica si a asociatiilor familiale raportate la media nationala prezinta de asemenea variatii foarte mari. Exista o diferenta foarte mare intre suprafata medie (3 ha) a exploatatiilor individuale din Romania si suprafata medie a exploatatiilor Uniunii Europene (16,6 ha).

In Romania se impun o serie de politici structurale cu doua tinte: una adresata producatorilor care opteaza pentru activitati neagricole si alta adresata celor care au nevoie de ajutor pentru a-si exercita ocupatia agricola in conditii de rentabilitate.

Evolutia exploatatiilor agricole private

Tabelul nr. 4.

Situatia la 30 VI. 1999

Sectorul public este reprezentat prin societatile comerciale agricole cu capital majoritar de stat care administrau (in 1997) o suprafata de 1652 mii ha teren agricol. Suprafata medie ce revine pe o societate comerciala este de 3370 ha teren agricol.

In ceea ce priveste societatile comerciale agricole cu capital majoritar de stat (constituite in baza Legilor 15 si 31/1990) in marea majoritate nu s-au adaptat noilor cerinte ale economiei de piata fapt ce a determinat ca multe din acestea sa fie lichidate (complexe de porci si pasari), o parte au fost privatizate, iar cele cu profil agricol (foste IAS-uri) sunt intr-o situatie financiara precara in marea majoritate urmand ca in acest an sa se stabileasca privatizarea si modul de functionare a acestora.

Structura productiei agricole

Suprafetele cultivate cu cereale boabe detin cele mai mari ponderi (66 %). Restul suprafetelor sunt ocupate cu plante de nutret (14 %) si plante tehnice (13 %). impreuna, aceste grupe ocupa 93 % din intreaga suprafata cultivata. Aceasta reflecta slaba diversificare a culturilor agricole practicate, ceea ce impune masuri pentru largirea paletei culturilor agricole, indeosebi a celor care valorifica conditiile locale si care incorporeaza un grad sporit de tehnicitate.

In productia vegetala s-a manifestat o tendinta generala de reducere a randamentelor medii si a productiilor totale.

Productiile medii sunt modeste sau chiar foarte mici la aproape toate culturile, in principal ca urmare a apelului foarte redus la factori de productie sporitori de randamente.

Caracterul preponderent cerealier al structurii de productie reprezinta un aspect negativ al agriculturii romanesti. Ponderea suprafetelor ocupate de cereale in toate regiunile este ridicata, chiar daca acestea nu dispun de conditii agro- pedoclimatice favorabile pentru cultivarea speciilor respective.

O analiza de ansamblu a actualei structuri a productiei vegetale pune in evidenta o serie de 'carente' de ordin agrotehnic si economic, ce creeaza puternice distorsiuni intre cererea si oferta de produse agricole.

Comparativ cu tarile Uniunii Europene, suprafata cultivata cu cereale in Romania este relativ mare, explicabila prin faptul ca se poate realiza si cu alocari reduse de mijloace tehnice si de forta de munca si prin traditia in cultura cerealelor.

Randamentele obtinute la hectar, sunt, in general, de 2-3 ori mai mici raportat la tarile vest europene dezvoltate, insa sunt apropiate ca valoare de cele obtinute in tarile vecine.

Toate aspectele structurale si tehnice prezentate confera agriculturii romanesti un caracter extensiv, de subzistenta.

Productia de cereale are oscilatii in functie de conditiile climatice, fiind influentata si de resursele financiare ale producatorilor agricoli la infiintarea culturilor.

Suprafetele ocupate cu cereale au oscilat la unele culturi cum sunt graul si orzul, aceasta din cauza problemelor care sunt in perioada semanatului cu araturile dupa culturile de toamna, insuficienta tractoarelor pentru aceasta lucrare, decapitalizarea producatorilor agricoli, conditiile climatice. Cu toate aceste greutati in functie de conditiile climatice ce remarca realizarea in anul 1997, a unei productii record de cereale 22,1 mii tone fizic la recoltare, respectiv 20,1 milioane tone la indici de calitate si a unui an exceptional pentru porumb 12,68 milioane tone - fizic si respectiv 11,2 milioane tone la indici de calitate. Productii deosebite s-au obtinut si la grau in anii 1995 - 7709 mii tone si in 1997 - 7185 mii tone. Din analiza productiei de cereale se constata ca in anii favorabili s-au obtinut productii corespunzatoare peste nevoile de consum ale tarii cu excedente pentru export. Suprafetele cultivate cu grau si orz au tendinte de scadere datorita valorificarii necorespunzatoare atat ca pret cat si a cererii diminuate. Productiile medii au oscilat numai in functie de conditiile climatice deoarece ingrasamintele chimice au fost alocate in cantitati insuficiente in toata aceasta perioada. Analizand modul cum s-a asigurat consumul intern se desprinde faptul ca au fost ani cu excedent de grau si ani cand s-au efectuat si importuri.

Cultivarea de floarea-soarelui in ultimii ani a cunoscut o crestere semnificativa ca suprafata si productie totala, depasind prognozele. Aceasta situatie s-a creat datorita faptului ca fabricile de ulei au realizat o colaborare corespunzatoare cu producatorii de seminte de floarea soarelui - valorificarea rapida si plata la timp a productiei, fapt ce a condus la exportul atat de ulei cat si de seminte de floarea soarelui.

In ultimii ani se constata o crestere a suprafetei cultivata cu rapita pentru ulei.

Cultura de soia a fost mai greu acceptata de producatorii agricoli din cauza tehnologiei deosebite.

Cultura de sfecla de zahar a inregistrat an de an regrese prin reducerea suprafetei cultivate si a productiei obtinute. Reducerea drastica a suprafetei cultivate cu sfecla de zahar s-a manifestat din lipsa de colaborare si sustinere a cultivatorilor de sfecla care au fost decapitalizati, privatizarile fabricilor de zahar s-au facut cu intarziere si sustinerea insuficienta a acestei culturi cu subventii de la buget.

Cultura de cartofi in ultima perioada a satisfacuti necesarul de consum, asigurand piata la preturi accesibile. Productia de cartofi in anul 1998 a fost de 3.303.mii tone.

Legumele sunt asigurate pentru perioada de sezon dar in perioadele de extra sezon sunt deficitare, necesitand importuri. Pentru aceasta cultura se constata ca industria conservelor de legume s-a redus, ca urmare a costurilor ridicate comparativ cu produsele din import. Productia totala de legume din anul 1998 a fost de 618. mii tone.

Viticultura este intr-un proces de transformare din pacate cu influente negative asupra calitatii - extinderea nepermisa a suprafetelor hibride in detrimentul plantatiilor nobile. Cantitatea totala de vin produsa in 1998 a fost de 5.002 mii hl.

Pomicultura. Suprafata ocupata cu pomi si alte specii pentru fructe si Productia totala au evoluat in functie de conditiile climatice. Suprafata ocupata de plantatiile pomicole a fost relativ constanta in perioada 1990 - 1994, inregistrand o scadere notabila in 1996, ca urmare a defrisarii unor livezi la care durata de exploatare a ajuns la limita. Se constata ca o mare parte din plantatiile pomicole sunt imbatranite si ca productia de material saditor a scazut cu 20 %, fata de anul 1990. Productia totala de fructe din 1998 a fost de 1.022 mii tone. Formarea si intretinerea livezilor cu un efort investitional mare, pe care agricultorii privati nu le pot face fara sustinere cu credite avantajoase.

Trebuie remarcat ca productia vegetala inregistreaza mari variatii de la an la an, atat sub aspect cantitativ cat si calitativ.

Structura productiei animaliere

Comparativ cu anul 1989, in anul 1998 s-a inregistrat o reducere considerabila a efectivelor de animale: cu 48% la bovine, 44% la pasari, 36% la porcine si 27% la ovine. Numai cabalinele au inregistrat o sporire a efectivelor cu 23%. Reducerea s-a manifestat si la efectivele matca, tendinta deosebit de ingrijoratoare. Diminuarea lor sub nivelul actual, care reprezinta un minim tehnologic, poate conduce la compromiterea fondului genetic in zootehnie.

In sectorul cresterii animalelor, rezultatele din perioada 1989- 1998 prezinta o evolutie fluctuanta, diferentiata de la un produs la altul si deseori de la un an la altul.

Productiile medii obtinute in zootehnie sunt departe de progresul genetic si tehnologic inregistrat pe plan vest-european. Comparativ cu tarile membre ale UE, aproape la toate speciile si categoriile de animale randamentele medii sunt inferioare

Intre Romania si tarile UE exista decalaje marcante care releva necesitatea unor masuri radicale privind ameliorarea si furajarea animalelor. Daca productiile medii obtinute in tarile Uniunii Europene au tinut ritmul progresului genetic si tehnologic, nu acelasi lucru se poate spune despre Romania.

Evolutia efectivelor de bovine si a productiei acestei specii sunt redate in tabelele si graficele ce urmeaza. Din datele statistice rezulta ca in anii 1990 - 1994 scaderile au fost marcate de distrugerea unitatilor CAP si taierile masive de bovine de la aceste unitati, fara sa fie luate masuri de stopare a acestora. Preluarile la gospodariile populatiei nu s-au efectuat deoarece acestea nu aveau nici capacitati de cazare si nici furajele necesare. O alta cauza a scaderii efectivelor de bovine este si situatia dramatica a starii de sanatate a acestora la finele anului 1989 - majoritatea animalelor erau tarate, neproductive, bolnave de tuberculoza si leucoza. in acest sector (CAP) se inregistrau productii de lapte si carne printre cele mai mici din Europa si din lume (sub l 800 litri lapte/vaca) dar multe unitati erau sub l 000 litri).

Taierile pentru came care se efectuau reprezentau taieri de necesitate in proportie de peste 60 % la greutati sub 250 kg. Lucrarilor 1989 efectivele de vaci si juninci s-au mentinut la un nivel acceptabil, care corelat cu o ingrijire corespunzatoare in gospodariile populatiei a condus la cresterea productiei medii cu mult peste productiile din unitatile CAP. Aceasta situatie a condus la asigurarea in buna parte in ultimii ani a necesarului de lapte si produse din lapte. Dezvoltarea sectorului bovin se va face prin cresterea productiilor medii de lapte si a greutatii medii de taiere, aceasta efectuandu-se in ferme specializate de dimensiuni mici si mijlocii .

Cauzele care au determinat scaderea efectivelor de porcine se datoresc in special problemelor cu care s-au confruntat marile complexe de crestere si ingrasare a porcilor ).

Acestea fiind proprietate de stat, preturile de livrare nu au fost liberalizate multi ani, acestea fiind mentinute sub costurile de productie - nesustinere financiar - s-au decapitalizat si au condus la falimentarea multor unitati. Neadaptarea la conditiile economiei de piata - la cererea pietei, a determinat, ca in concurenta cu pretul carnii obtinut de sectorul particular si cu importul de carne la preturi subventionate de tarile de origine, sa se ajunga la situatia de ineficienta in majoritatea unitatilor de profil. Lucrarilor anul 1996, s-a trecut la privatizarea sau lichidarea unitatilor de crestere si ingrasare a porcilor. Cresterea si ingrasarea porcilor in unitati mari industriale presupune o piata sigura, un management competitiv si gasirea de solutii economice viabile care sa poata concura cresterea porcilor in gospodariile populatiei. Complexele industriale de crestere a porcilor trebuie sa se transforme in furnizori de tineret de reproductie si de purcei pentru ingrasare pentru gospodariile populatiei si pentru fermele mici si mijlocii. Aceste complexe cu probleme de poluare, de intretinere si reparatii a utilajelor si adaposturilor, cu suprastructura administrativa supradimensionata, cu cheltuieli mari de aprovizionare si cu probleme financiare deosebite in conditiile in care se utilizeaza munca salariata nu vor putea deveni competitive in conditiile aderarii Romaniei la U.E. fara investitii majore.

Evolutia efectivelor de ovine si caprine in perioada analizata a avut permanent o tendinta de scadere, dar cu specificarea ca scaderea dramatica a fost pana in anul 1994, dar si lucrarilor aceasta data scaderea efectivelor a continuat. Cauza scaderii efectivelor la ovine este in principal in primii ani aceeasi ca si la specia bovine. Taierile pentru carne si exportul de ovine vii fara nici o restrictie a condus la aceasta situatie. Sectorul particular si-a mentinut efectivele in special pentru productia de lapte si came, deoarece productia de lana nu a fost valorificata la timp si preturile obtinute nu satisfac crescatorii.

Evolutia efectivelor si productiei avicole in ultimii 10 ani se incadreaza ca si celelalte specii intr-o scadere dramatica a efectivelor pana in 1996, care a continuat si lucrarilor 1997, dar lucrarilor ce in aceasta perioada s-au luat masuri de lichidare a unitatilor neprofitabile, in ultima perioada se constata o redresare a situatiei functie si de cererea pietei pentru produsele avicole

Scaderea efectivelor de pasari s-a produs in complexele industriale, cauza fiind ca si la specia porcine neadaptarea la cerintele pietei, managementul defectuos, neprivatizarea la timp, mentinerea preturilor la comanda autoritatilor, decapitalizarea unitatilor, cresterea costurilor inputurilor liberalizate, importul de produse avicole la preturi mai mici decat cele obtinute in complexe. Din anul 1997, s-a trecut la privatizarea complexelor de pasari si la lichidarea celor cu pierderi ridicate.

Analizand situatia pentru toate speciile de a.nimale, lucrarilor modul cum s-a desfasurat distrugerea efectivelor lucrarilor anul 1991, aceasta a avut si o nota intentionata pentru a se ajunge la o penurie accentuata de produse agroalimentare pentru a se demonstra ulterior ca proprietatea privata nu este compatibila in Romania, aceasta este valabil si atunci cand s-a efectuat aplicarea Legii fondului funciar, fara sa se acorde si mijloace mecanice pentru efectuarea lucrarilor agricole. S-a crezut ca sectorul particular nu va asigura necesarul pentru siguranta alimentara a populatiei si se vor putea restaura din nou vechile structuri.

Capitalul

Mijloacele de productie

Analiza situatiei privatizarii si lichidarii societatilor comerciale din agricultura si industria alimentara, precum si structurii actionariatului acestora dezvaluie faptul ca societatile comerciale care detin in administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa sunt cele care au fost privatizate in cea mai mica masura (20 din 547, respectiv 3,66%).

Stadiul procesului de privatizare in anul 1999

Tabelul nr. 5.

Legea nr. 219/1998 privind regimul concesionarii si Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 1987 1999, privind privatizarea societatilor comerciale ce detin in administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, sunt menite sa asigure restructurarea si privatizarea sectorului de stat din agricultura intr-un ritm accelerat.

Capitalul financiar

Programul ASAL (Agriculture Sector Adj'isiment Loan) - 350 milioane USD.

Principalul imprumut acordat Romaniei este cel prin programul ASAL, destinat redresarii sectorului agricol.

Prima transa, a reprezentat echivalentul a 200 milioane USD si a fost acordata la 2 septembrie 1997. 4Cea de-a doua transa, de 150 milioane USD care se asteapta a fi acordata pana. la 31 iunie 1999 a fost mutata pentru anul 2000.

Pentru a putea beneficia de acest imprumut, Romania trebuie sa indeplineasca o serie de conditii convenite prin programul ASAL. Majoritatea acestora au fost indeplinite; exista insa unele intarzieri in ceea ce priveste: programul de privatizare, regimul comertului cu produse agro-alimentare, functionarea pietei funciare si politica taxelor vamale.

Obiectivele programului ASAL sunt: promovarea masurilor destinate sprijinirii tranzitiei la economia de piata si folosirii mai eficiente a resurselor; privatizarea unei mari parti a capacitatilor de productie din agricultura; liberalizarea preturilor si sporirea posibilitatilor sectorului privat pentru realizarea de investitii, actiuni de sustinere a productiei si comertului in conformitate cu dezvoltarea avantajului comparativ al Romaniei.

3. Industria alimentara

Productia de bunuri alimentare dispune de un semnificativ potential de dezvoltare asigurat, in

. principal, de diversitatea materiilor prime de origine vegetala si animala, capacitatile de productie instalate si resursele umane existente.

Activitatea in industria alimentara este organizata in 10 subramuri principale, cunoscand lucrarilor anul 1990 o crestere substantiala a numarului de agenti economici, indeosebi a celor priwti. Astfel, la finele anului 1997 au fost inregistrati 17069 agenti economici, carora li s-au eliberat 244 S221icente de productie.

Numarul agentilor economici in anul l 997 a crescut cu 5676 fata de anul l 996, iar numarul licentelor cu 9115.

In paralel cu societatile comerciale de profil din industria alimentara, mai functioneaza in complexele de crestere si ingrasare a porcilor un numar de 4? abatoare, la unitatile avicole un numar de 53 abatoare, care fac obiectul restructurarii. De asemenea, la societatile comerciale agricole cu capital majoritar de stat (foste IAS) exista capacitati de productie, conditionare, invechire si imbuteliere a vinului, productie de sampanie, coniac, tuica si rachiuri naturale, branzeturi si produse lactate.

De remarcat ca foarte putine capacitati de industrie alimentara au putut sa beneficieze in perioada 1993 - 1998 de fondurile de modernizare acordate de Fondul Proprietatii de Stat.

In prezent nu exista o statistica referitoare la gradul de uzura al capacitatilor de productie din industria alimentara, deoarece lucrarilor 1990 peste 65% din acestea au trecut in proprietate privata, fara a mai exista obligativitatea raportarii a situatiei amortizarii acestora sau retehnologizarilor. Din procentul celor ramase in proprietatea statului marea lor majoritate dateaza din perioada anilor 1975- 1980.

Lucrarilor 1990 a crescut continuu ponderea agentilor privati, acestia ajungand sa detina un procent insemnat in productia din unele subramuri ale industriei alimentare, in industria uleiului, ponderea agentilor privati este de 82%, in industria de morarit si panificatie de 68%, in industria biscuitilor de 53%, in industria laptelui 62%, in industria carnii si preparatelor de carne 71%, in industria berii peste 75% etc .

Capacitatile de productie existente in industria alimentara in anul 1999

Tabelul nr. 6

Procesul de privatizare a societatilor comerciale din industria alimentara, a fost mai alert decat cel al societatilor comerciale agricole.

Situatia privatizarii in industria alimentara

Tabelul nr. 7

Anul 1997 a insemnat pentru industria alimentara romaneasca un pas hotarator in crearea unui autentic mediu concuretial si adaptarea legislatiei de functionare a acestei industrii la conditiile de piata si concurenta, mai ales prin adoptarea unor reglementari de import a produselor agroalimentare si aderarea la CEFTA.

In ansamblul ei, productia realizata in anul 1997 se inscrie in traiectoria trendului descendent caracteristic ultimilor arii? Principalele cauze care au determinat acest fenomen sunt:

reducerea ofertei de materii prime la unele grupe de produse alimentare, cum sunt: zahar rafinat, conserv&vde legume, conserve din fructe, pasta

J«K*

de tomate, carne si preparate din carne, peste si produse din peste;

intrarea pe piata romaneasca a unor produse de import, la concurenta cu produsele din productia interna - zahar, paste fainoase, ulei rafinat, pasta de tomate, lapte praf, conserve din legume si fructe, branzeturi, preparate din carne - in conditiile reducerii la 50% in medie a taxelor vamale la importul produselor alimentare si a perpetuarii unui ritm lent in desfasurarea proceselor de ajustare sistemica si structurala a societatilor comerciale din sectorul de stat;

liberalizarea preturilor si eliminarea totala a subventiilor de consuni - la paine si produse de panificatie, lapte de consum si produse lactate proaspete, unt, lapte praf, carne taiata de porc si pasare - au condus la diminuarea cererii solvabile.

Pe subramuri, structura industriei alimentare, in anul 1997, se prezinta lucrarilor cum urmeaza:

Industria carnii

Detine 14% din volumul industriei alimentare.

Numarul agentilor economici care desfasoara activitati in domeniu a cunoscut o crestere permanenta, in prezent acesta fiind de circa 4000.

Peste 71% din productie se realizeaza in sectorul privat, in timp ce in sectorul de stat acesta a inregistrat o scadere substantiala.

Productia realizata in l 997 a fost de 445 mii tone, gradul de utilizare a capacitatii fiind de doar 31% (1457 mii tone), la preparate din carne, 107 mii tone fata de 331 mii tone (32%) si la conserve si semiconserve de carne, 13 mii tone fata de 73 mii tone capacitate (16%).

Gradul de utilizare a capacitatilor de productie in sectorul de stat este sub 20%.

Capacitatile de productie ale societatilor comerciale cu capital de stat au o vechime de 20-25 de ani, dotate in principal cu instalatii indigene, ale caror tehnicitate si fiabilitate sunt scazute, fapt ce a condus la obtinerea unor randamente scazute, costuri ridicate si realizarea unor produse necompetitive.

Industria laptelui

Numarul agentilor economici care desfasoara activitati in domeniul a crescut, in prezent fiind de 500.

Productia fizica realizata in anul 1997 este de : lapte consum - 2734 mii hl; produse lactate proaspete - 1393 mii hl; unt - 9812 tone; branzeturi - 45288 tone; lapte praf- 10683 tone.

Aceasta productie exprimata in lapte materie prima reprezinta l l , 5% mil.hl, fata de capacitate instalata de 28,0 mil.hl de lapte (41%).

In ceea ce priveste activitatea de retehnologizare si investitii in industria laptelui, acestea au cunoscut o crestere de 13% fata de anul 1996, in principal prin dotare cu: linii pentru fabricarea prin extrudare a inghetatei, pentru freezarea si ambalarea acesteia; instalati pentru pasteurizarea si imbutelierea laptelui; utilaje si echipamente pentru producerea branzeturilor proaspete si fermentate si ambalarea acestora sub vid.

Industria de panificatie si morarii

Numarul agentilor economici producatori de produse de morarit, panificatie si fainoase a crescut an de an, in prezent atingand aproape 5000, din care 75 cu traditie si de mare capacitate si peste 4900 de societati mici cu capital privat.

Productia fizica realizata in anul 1997: macinis de grau - 261 l mii tone; macinis de porumb - 50 mii tone; panificatie - 2410 mii tone; paste fainoase - 47 mii tone; biscuiti - 68 mii tone.

Capacitatile de productie din acest sector de activitate sunt folosite astfel: macinis de grau - 2900 mii tone - 72%; panificatie - 3400 mii tone - 53%; paste fainoase - 70 mii tone - 43%; biscuiti - 135 rnii tone - 34%.

Retehnologizarile si investitiile in acest domeniu au cunoscut o crestere fata de anul 1996 cu 13% in activitatea de morarit si panificatie si cu 7% in Productia de paste fainoase si biscuiti.

Industria uleiului

Acest sector a cunoscut o evolutie ascendenta, datorata in principal cresterii constante a productiei de floarea-soarelui si a cererii constante de ulei brut de floarea-soarelui pe piata externa, de 100 mii tone pe an.

In industria uleiului numarul societatilor comerciale a crescut, in prezent functionand un numar de 352 unitati de productie.

Indicele de folosire a capacitatii de productie in anii 1997-1996 a fost de: 82% pentru uleiul de floare-soarelui; 26% pentru uleiul de soia; 53% in cazul uleiului rafinat.

In anul l 997, retehnologizarea si investitiile in industria uleiului au fost de 48 miliarde lei si au constat in principal in retehnologizarea operatiilor de extractie, vintenizare, de lecitinizare si rafinare, precum si in procurarea de tehnologii si instalatii pentru producerea de emulgatori cu continut ridicat de monogliceride, instalatii de fabricare a plantolului.

Industria zaharului

In anul 1989 in acest domeniu existau 33 de unitati, cu o capacitate nominala de prelucrare de 83 mii tone sfecla!24 de ore; in prezent, capacitatea efectiva de industrializare este de 50 mii tone sfecla!24 de ore si se realizeaza cu numai 19 fabrici de zahar.

Productia de zahar a inregistrat un trend descendent, aceasta reprezentand in 1997 doar 40,6% (206 mii tone zahar rafinat) din Productia anului 1989 si 87% din cea a anului 1996, asigurand necesarul de consum al Romaniei numai in proportie de 45-50%.

In anul 1997 coeficientul mediu de folosire a capacitatilor de productie a fost de 49%, depasind 70% doar in 2 societati.

Actiunile de retehnologizare si investitii in industria zaharului si a produselor zaharoase au avut o dinamica ascendenta in 1997 fata de anul precedent si au fost orientate in principal spre: dotarea cu utilaje si echipamente pentru industrializarea sfeclei de zahar si pentru sectiile de ciocolata, produse zaharoase si cofetarii.

Industria vinicola

Productia vinicola a cunoscut un proces de mutatii generale in special de schimbarea structurii de proprietate a plantatiilor viticole.

Productia totala de vin realizata in anul 1998 a fost de 5.002 mii hl., din care:

soiuri nobile = 602 mii hl., reprezentand 52%;

soiuri hibride = 400 mii hl., reprezentand 48%.

Gradul mediu de utilizare a capacitatii de productie a fost in anul 1997 de 86%.

In sectorul vinicol dotarea tehnica este in general depasita moral si fizic, ramanand la nivelul anilor 1960-1970. Lipsa unor tehnologii adecvate in anumite faze ale fluxului tehnologic a condus uneori la obtinerea unor vinuri albe necompetitive.

Industria berii

Putem spune ca a fost un succes in procesul reformei si privatizarii ca si la ulei.

Rezultatele obtinute in acest domeniu sunt spectaculoase, varietatea produselor, calitatea lor si colaborarea cu firme straine si investitiile acestora a condus la ridicarea performantelor in acest sector.

Industria conservelor de legume si fructe

In acest domeniu activeaza 95 de societati comerciale, cu o capacitate de prelucrare zilnica de 2240 tone, care fata de anul 1995 reprezinta o crestere de cea 10%.

Dintre principalele obiective pe termen mediu, putem enumera: asigurarea unor productii de semiconserve si conserve de legume si fructe, la nivelul necesarului de consum; imbunatatirea calitatii si diversificarea gamei sortimentale de semiconserve si conserve de legume si fructe precum si calitatea prezentarii produselor proaspete pe tot parcursul anului; valorificarea integrala a conditiilor pedoclimatice, naturale.

Productia realizata in anul 1997 fata de anul 1996 a inregistrat o scadere, lucrarilor cum urmeaza:

cu 44,7% la conservele de legume;

cu 55,2% la pasta de tomate.

Gradul mediu de utilizare a capacitatii de productie in anul 1997 a fost de cea 12%, determinat, in special de nivelul scazut al productiei de legume, indeosebi tomate.

In anul 1997 actiunile de retehnologizare si investitii in acest domeniu au fost orientate in principal spre dezvoltarea sectorului de bauturi racoritoare, fiind aproape inexistente in sectorul prelucrarii legumelor si fructelor.

Piscicultura si acvacultura.

Suprafata totala a apelor interioare din Romania este estimata la 730.000 ha, reprezentand aproximativ 3% din suprafata totala a tarii. Exista 100.000 ha de amenajari piscicole (iazuri si helesteie) si 99.000 ha lacuri de acumulare, organizate ca ferme piscicole.

In prezent, in Romania piscicultura are un specific tehnologic, cu un caracter preponderent semiintensiv. Capacitatea de productie piscicola a multor ferme se bazeaza in mare parte pe productivitatea naturala a bazinelor piscicole, datorita amplasarii acestora, fiind cuprinsa intre 100-300 kg/ha. Utilizarea furajelor si ingrasamintelor organice si chimice a condus la obtinerea unor productii de pana la 3.000 kg/ha; in prezent, media productiei piscicole pe tara este de 500 kg/ha.

In prezent, exista un numar de aproximativ 300 de ferme piscicole in care se practica acvacultura, marea majoritate (95%) aplicand tehnologii de crestere a pestilor, iar 5% (respectiv 15 ferme) practica acvacultura altor vietuitoare acvatice (midii, raci, broaste, etc.).

Acvacultura se practica numai in regim privat si este in continua dezvoltare, in mod deosebit datorita cererii pietei. Principalele specii cultivate sunt crapul, sangerul, novacul, cosasul, carasul si pastravul, care impreuna reprezinta aproximativ 90% din Productia curenta. Exista si un interes crescut pentru introducerea in cultura a speciilor cu valoare economica ridicata, precum salau, sturioni, raci, broaste, scoici etc.

Productia realizata prin piscicultura a suferit o scadere accentuata mai ales lucrarilor anul 1988 (74.764 tone), cand s-au inregistrat valori mai mici de la un an la altul cu aproximativ 10-15 mii tone. in perioada 1994-1998 Productia a scazut de la 24 mii tone la 14 mii tone in 1997, in 1998 productia inregistrand o usoara crestere, obtinandu-se peste 16.000 mii tone, din care cea. 3.000 tone au fost obtinute in fermele piscicole prin cultivarea altor vietuitoare acvatice in afara de peste.

Capacitatile de prelucrare sunt 100% private si acestea asigura preluarea, conditionarea si procesarea pestelui si altor vietuitoare acvatice. Ele reprezinta peste l 80 de unitati, care asigura prelucrarea a cea. 100.000 tone/an materie prima.

In absenta unei legislatii adecvate care sa confere dreptul de proprietate sau de folosinta indelungata a terenului si a constructiilor specifice fermelor piscicole, datorita creditelor cu dobanzi ridicate, a cotelor mari de fiscalitate si a ratei scazute a profitului reinvestit si de recuperare a investitiilor, acvacultura din Romania nu a beneficiat de un aport de capital romanesc sau strain, care sa o consolideze si sa o dezvolte in raport cu cererea pietei.

Pe baza controalelor efectuate in culturi se stabileste aria de raspandire a bolilor si daunatorilor pe teritoriul tarii, evaluarea gradului de daunare si tratamentele ce trebuie aplicate, avandu-se in vedere protectia mediului, prin masuri specifice.

Controlul fitosanitar se executa si la vegetalele si produsele vegetale care se importa, exporta sau tranziteaza teritoriul Romaniei in vederea prevenirii introducerii si raspandirii pe teritoriul tarii a organismelor daunatoare de carantina si pentru respectarea la export a clauzelor contractuale fitosanitare ale tarilor importatoare.

Imbunatatirea activitatii de control fitosanitar conduce la cresterea performantelor de productie a plantelor prin asigurarea unei stari de sanatate normala prin depistarea, prevenirea aparitiei si raspandirii organismelor daunatoare.

Controlul calitatii pesticidelor se realizeaza prin analize si expertize de laborator privind parametrii fizico-chimici ai acestora , si compararea rezultatelor cu baremurile interne si internationale.

Reziduurile de pesticide in/pe vegetale si produse vegetale constituie asa numita 'bariera toxicologica' la importul si exportul vegetalelor si produselor de origine vegetala. Noile reglementari internationale privind sanatatea publica si protectia mediului inconjurator prevad restrictii severe privind limitele maxime de reziduuri, la care tara noastra trebuie sa se alinieze.

3. Piete agricole si comert

Pentru realizarea echilibrului pe piata de produse alimentare s-au efectuat importul sau exportul de produse functie de cerintele pietei.

Piata interna de produse agroalimentare a fost aprovizionata permanent la standarde internationale, in prezent neexistand deficit pentru nici un produs.

4. Activitati economice neagricole si turism rural

Pe langa agricultura, care constituie activitatea economica principala, in spatiul rural se desfasoara si multe alte activitati economice negricole, punctual sau pe arii restranse. Exceptand industria extractiva si energetica, activitatile neagricole se desfasoara in intreprinderi mici si mijlocii. Din totalul IMM-urilor, doar 17% activeaza in mediul rural (in 1997).

Situatia importurilor si exporturilor de produse alimentare realizate in perioada 1.01.1999 - 31.11999 cu Uniunea Europeana

Tabelul nr. 8

Structura pe tipuri de activitati desfasurate este direct corelata cu:

tipul resurselor disponibile la nivel local;

traditiile profesionale. De exemplu in judetele Covasna, Harghita,

Maramures este predominanta prelucrarea lemnului, in judetele Arad, Neamt si Satu-Mare s-a dezvoltat industria usoara, judetele Alba, Bistrita Nasaud si Sibiu, unde s-a dezvoltat industria alimentara. Exceptie fac activitatile comerciale care sunt raspandite pe intreg teritoriul tarii. Cel mai mare numai de IMM-uri sunt concentrate in spatiul rural din Regiunea 3-Sud (21% din IMM-urile din total). Cele mai multe IMM-uri isi desfasoara activitatea in domeniul comertului, similara cu tendinta de la nivel national (aproximativ 70%).

Numarul unitatilor care desfasoara activitati mestesugaresti si de prestari servicii a descrescut destul de accentuat fata de 1989. Astfel, in 1997, totalul acestor unitati reprezentau 46,2% din totalul celor la nivelul anului 1989.

Este de semnalat ca in spatiul rural, comparativ cu cel urban numarul intreprinzatorilor particulari este mai redus, dar este clara tendinta de crestere a acestora (2,8%/an).

Structura intreprinzatorilor privati

Tabelul nr. 9

Din punct de vedere al veniturilor brute inregistrate de intreprinzatorii particulari din mediul rural mentionam ca acestia realizeaza doar circa 17% din volumul total.

Structura veniturilor brute

Tabelul nr. 10

O parte din cauzele acestor rezultate se regasesc in studiul "Obstacole in calea dezvoltarii sectorului de IMM' realizat de Fundatia 'Centrul roman pentru IMM-uri' si de CCI a Romaniei in anul 1997.

In urma analizei chestionarelor aplicate in cazul a 2000 de intreprinderi private de dimensiuni diferite-mica (1-9 angajati), mici (10-49 angajati) si mijlocii (50-249 angajati) s-au evidentiat urmatoarele: (I) obstacole legate de aprovizionare

(I) Obstacole legate de aprovizionare

Obstacole                                % din persoanele intervievate

Pret                                                                         47

Lipsa finantarii pe termen scurt                                                                         31

Calitatea muncii specializate                                                                         25

Management                                                                         21

(II)      Obstacole legate de activitatea de desfasurare

Obstacole                               % din persoanele intervievate

Cerere insuficienta sau instabila pe piata                                                                         86

Fondurile restranse disponibile pentru publicitate                                                                         60

Calitatea fortei de munca                                                                         55

(III)          Probleme legale cu care se confrunta intreprinzatorii

Aspectul % din persoanele intervievate

Modul de calcul al TVA                                                                         65

Calculul si plata impozitului pe profit                                                                         85

Cadrul legal neclar, cu multe schimbari                                                                         37

Turismul rural

Spatiul rural dispune de un bogat potential turistic.

De aceea, actiunea de a atrage satele romanesti care dispun de potential natural, cat si cultural-spiritual, in cadrul retelelor de turism intern si international, este in progres in multe, judete din Romania. Astfel au aparut ONG-uri care se ocupa de asemenea activitati cum sunt: Agentia Nationala de Turism Rural, Ecologic si Cultural - ANTREC si Federatia Romana de Dezvoltare Montana si Rurala - FRDMR..

ONG-urile din mediul rural contribuie la dezvoltarea si promovarea turismului rural prin: cursuri si seminarii de pregatire, instruire in domeniul prestarilor de servicii turistice.

In prezent, in Romania exista peste 4000 de pensiuni turistice si agro- turistice inventariate, un numar de 1965 fiind incluse in diferite structuri, dintre care reteaua ANTREC este cea mai cunoscuta. Mentionam ca exista 1267 pensiuni care sunt omologate si indeplinesc conditiile legale, diferenta rezultata necesitand modernizari pentru a ajunge la standardele necesare. Capacitatea de cazare totala a unitatilor turistice omologate este de 4612 camere, adica 9637 locuri de cazare. Din acestea, 948 de unitati sunt pensiuni turistice, avand o capacitate de 373 l camere, 7836 locuri de cazare si 3 19 sunt pensiuni agro-uristice, cu o capacitate de 881 camere, respectiv l 80 l locuii de cazare.

Repartizarea geografica acestor unitati turistice in teritoriu respecta in general zonele turistice consacrate ale tarii:

. judetul Brasov: 156 unitati turistice (12,31% din cele omologate); judetul Harghita: 151 unitati turistice (11,91 % din cele omologate) judetul Sibiu: 118 unitati turistice ( 9,3 l % din cele omologate); .judetul Maramures: 90 unitati turistice (7, 1% din cele omologate); judetul Suceava: 78 unitati turistice ( 6, l 5% din cele omologate).

De mentionat insa, ca Romania dispune de un vast potential turistic

5. Infrastructura rurala

O componenta importanta a resurselor dezvoltarii rurale, cu impact direct asupra gradului de civilizatie a localitatilor rurale, este infrastructura fizica, in aceasta sectiune vom prezenta informatii privind urmatoarele elemente ale infrastructurii fizice din mediul rural: fondul locativ, infrastructura cailor de comunicatie si a retelelor edilitare care asigura utilitatile publice de interes local, concentrandu-ne asupra diferentelor care exista in plan regional.

5.1. Invatamant

Dotarea materiala din invatamantul rural, exprimata in termeni cantitativi, nu pare nefavorabila. Unitatile de invatamant sau numarul salilor de clasa raportate la numarul de locuitori, si cu atat mai mult la numarul de elevi, sunt chiar excedentare in multe zone, din cauza scaderii numarului de tineri.

Doar analiza in termeni calitativi ar pune in evidenta aspectele grave ale serviciilor de invatamant din rural si decalajul intre serviciile asigurate in rural si in urban.

In cea mai mare parte a comunelor (circa 90%), procesul de invatamant se realizeaza cel mult pana la nivelul scolilor gimnaziale (in unele cazuri chiar numai pana la nivel primar).

In zonele montane si premontane, in principal, s-au dezvoltat in timp o serie de ocupatii relativ deosebite intre ele, dar derivand practic unele din altele, ce pot fi grupate astfel: a) obtinerea (apicultura, sericicultura, vanatoare si pescuitul; b) producerea (agricultura, pastorit, minerit); c) fabricarea (mestesuguri, mici industrii). Aceste ocupatii au constituit multe secole de-a randul ocupatiile traditionale principale ale locuitorilor din cuprinsul Curburii Carpatice Nordice meseriile transmitandu-se din tata in fiu.

O parte din mestesuguri au capatat in timp si o incarcatura culturala deosebita, avand in vedere bogatia folclorica si etnografica care caracterizeaza spatiul rural romanesc, transformandu-se practic intr-o mica industrie artizanala. Astfel s-au dezvoltat: olaritul, tesutul, prelucrarea lemnului si a metalelor etc.

In prezent, datorita inexistentei unui sprijin real acordat acestui sector precum $i incurajarii tinerilor pentru a se stabilii in spatiul rural ponderea mestesugarilor si artizanilor a scazut foarte mult.

In unele zone s-au dezvoltat o serie de mestesuguri prin care sunt produse materiale de constructii cum sunt: caramizi, olane, tigle, teracota, var, scanduri, sindrila etc. Lucrarilor anul 1990, odata cu inceperea constructiei de locuinte particulare in spatiul rural aceasta activitate s-a revigorat, dar desi necesarul de astfel de materiale de constructii este mare, nu exista inca posibilitatea ca acesta sa fie acoperit in totalitate pe plan local.

Cele mai acute probleme cu care se confrunta activitatea mestesugareasca si artizanala o constituie pe de o parte lipsa fondurilor pentru modernizarea productiei si pe de alta parte lipsa ucenicilor tineri care sa invete si sa preia mestesugul, in acest moment nu exista un sprijin real acordat tinerilor din spatiul rural pentru invatarea si dezvoltarea unor mestesuguri traditionale si stabilirea acestora in mediul rural.

O alta problema cu care se confrunta spatiul rural romanesc o constituie slaba reprezentare a serviciilor pentru populatie cum sunt: intretinerea si repararea obiectelor si aparaturii de uz casnic si gospodaresc, depanare radio- TV, igiena, croitorie, vopsitorie si curatatorie chimica etc.

Dezvoltarea unor retele de servicii pentru populatie in spatiul rural ar crea perspectiva cresterii gradului de ocupare a fortei de munca in general si al femeilor in special.

Institutiile de nivel liceal sau post-liceal sunt foarte reduse ca numar in rural. Ele sunt amplasate doar in cateva comune (2-7) din flecare judet. Astfel, in numai 173 de comune (6,5%) procesul de invatamant se realizeaza de la nivelul prescolar pana la nivel liceal sau post-liceal.

Cele mai multe din unitatile scolare din comune se afla intr-o stare materiala precara si sunt lipsite sau sarace in dotari si materiale didactice. Conditiile de viata din rural nu sunt atractive pentru personalul didactic, astfel ca in multe zone mai slab dezvoltate cadrele calificate care lipsesc sunt inlocuite cu personal cu pregatire inadecvata. Sistemul actual de informatii statistice nu surprinde aceste aspecte calitative deficitare ale invatamantului rural.

Nivelul de instruire a populatiei

Majoritatea populatiei din rural (trei sferturi din total) are o pregatire scolara care se limiteaza la invatamant primar sau cel mult gimnazial (reprezentand nivelul maxim de scolarizare obligatorie): o treime din populatie (33, 1%) are numai instruire de nivel primar; inca o treime (33,7%) a urmat si cursurile scolii gimnaziale. O proportie insemnata din locuitori (7,4%) nu au absolvit nici o forma de scolarizare.

Doar l din 100 de locuitorii ai satelor a absolvit o institutie de invatamant superior. Marea majoritate a absolventilor de invatamant superior traiesc in orase. Numai 10% dintre acestia au optat sa locuiasca in sate.

Efectele acestei stari sunt multiple: activitatile economice sunt putin diversificate, agricultura practicata este neperformanta, (nu face apel la tehnica si tehnologii moderne), starea igienico-sanitara a locuintei este scazuta, mortalitatea este ridicata.

Invatamantul agricol ocupa o pondere foarte mica in sistemul de invatamant romanesc. Absolventii profilului agricol de la toate nivelurile de instruire reprezinta o proportie foarte redusa in totalul absolventilor, mult subdimensionata in raport cu importanta agriculturii in economia romaneasca.

Pentru ca gradul de pregatire profesionala sa creasca in viitor si pentru ca sa se realizeze formarea continua a adultilor in domeniile agricol, montan si de industrie alimentara vor fi autorizate ca furnizori de servicii de acest tip o serie de institutii de invatamant, conform Ordonontei de Guvern nr. 102/27.08. 1998 privind formarea profesionala continua prin sistemul educational.

5. Sanatate

Mediul rural beneficiaza de asistenta sanitara si medicala cu mult sub nivelul asigurat in mediul urban.

In majoritatea comunelor, se asigura numai serviciile sanitare primare. Pentru servicii de specialitate, locuitorii din rural trebuie sa apeleze, de regula, la unitatile medicale din orase si municipii. Calitatea actului medical din mediul rural este relativ scazuta, in principal din cauza slabei dotari cu cladiri si cu aparatura medicala, de regula invechita sau chiar inexistenta.

Gradul de asigurare cu servicii medicale de catre personalul calificat este in general scazut, numarul medicilor fiind relativ mic in raport cu numarul de locuitori. Revin in medie 1417 locuitori la l medic, fata de o medie de 378 locuitorii in mediul urban.

Exista numai 322 de comune (12% din total) unde prezenta medicilor este satisfacatoare in raport cu numarul de locuitori, revenind l medic la 600 de locuitori (in special in zonele din vecinatatea oraselor).

Exista insa 148 de comune (6%) in care nu activeaza nici un medic, iar in 378 de comune (14%) un medic este in situatia de a asigura servicii pentru mai mult de 3500 locuitori.

Zonele mai intinse care sunt slab asigurate cu servicii ale medicilor, sau, unde chiar lipsesc medicii sunt situate in partea de est a tarii: in judetele din regiunea Nord-est (Botosani, Vaslui si partial in estul judetului Bacau) si in regiunea Sud-Est (in partea muntoasa a judetelor Vrancea si Buzau, in centrul Dobrogei si mai ales in Delta Dunarii).

Ca urmare a slabei calitati a asistentei medicale, un locuitor din rural are speranta de viata mai scazuta cu 2 ani decat un locuitor din urban.

Rata mortalitatii infantile atinge niveluri foarte mari in mediul rural, depasind cu 35% nivelul din urban.

Actualul nivel al mortalitatii este rezultatul totusi al unei continue scaderi a intensitatii acesteia, astfel ca rata medie actuala a mortalitatii infantile reprezinta numai jumatate din nivelul anului 1970. in 1990, nivelul mortalitatii infantile atingea inca 29,7 %o, pentru a scadea la 25,0%o in 1997.

Sunt inca zone intinse unde decesele infantile continua sa depaseasca numarul de 27-30 la 1000 de nascuti. Nu sunt putine cazurile in care se inregistreaza chiar peste 40 decese/1000 nasteri. Aproape intreaga zona rurala din regiunea Nord-Est si zona Dobrogei din Regiunea Sud-Est au o mortalitate infantila foarte ridicata, de peste 27%o. De asemenea, in zona de campie din sudul tarii, apartinand regiunilor Sud si Sud-Vest, sunt foarte numeroase comunele in care mortalitatea infantila depaseste nivelurile amintite.

5.3. Infrastructura tehnico- edilitara

Fondul de locuinte in mediul rural

In cadrul localitatilor rurale, populatia are la dispozitie pentru satisfacerea conditiilor de locuit un fond de aproape 3,7 mii. Locuinte. Aceasta reprezenta, la finele anului 1997, 46,9 % din fondul total de locuinte al Romaniei, in perioada ultimilor ani s-a inregistrat o evolutie favorabila, atat numerica, cat si calitativa a fondului locativ rural.

Intre anii 1991-1997, numarul locuintelor din mediul rural cat si numarul camerelor de locuit si suprafata locuibila (a camerelor de locuit) au inregistrat o crestere superioara celei inregistrate pe total tara sau al celei din mediul rural. Ca o consecinta a acestei evolutii, s-au imbunatatit si nivelurile indicatorilor care caracterizeaza caracteristicile constructive ale fondului locativ, in aceasta perioada a crescut si numarul mediu de camere pe o locuinta, si suprafata locuibila medie pe o locuinta.

Dinamica fondului de locuinte in mediul rural, in perioada 1991-1997

Tabelul nr. 11

Principalul factor care a determinat imbunatatirea conditiilor de locuit ale populatiei rurale au fost cresterea fondului locativ pe seama constructiilor noi de locuinte in aceasta perioada, in anii 1992-1997 s-au construit 105.302 locuinte noi, reprezentand 55,6 % din totalul locuintelor construite in tara, si respectiv 10,3 locuinte noi la 1000 locuitori.

De asemenea, este de remarcat ca proportia locuintelor nou construite, pe totalul fondului locativ, a fost mai ridicata in comunele mari cu peste 5000 locuitorii, respectiv mult mai scazuta in comunele sub 2000 locuitori.

Ca o caracteristica a fondului de locuinte din mediul rural, se poate mentiona faptul ca, marimea locuintei rurale lucrarilor suprafata locuibila este aceeasi ca in mediul urban, doar ca aceasta este compusa in medie dintr-un numar sensibil mai mare de camere, ceea ce asigura conditii ceva mai bune de locuire pentru gospodariile din mediul rural.

O alta trasatura specifica a diferentierilor teritoriale ale fondului de locuinte din mediul rural il constituie forma de proprietate a locuintelor. Mediul rural, spre deosebire de mediul urban este caracterizat prin ponderea quasi-totala a locuintelor proprietate privata - indeosebi a populatiei - si ponderea nesemnificativa a locuintelor proprietate publica. La sfarsitul anului 1997, o pondere de 97,4 % din locuintele situate in mediul rural erau in proprietate privata.

Caracteristicile constructive ale locuintelor care asigura un grad de confort sporit al locuirii sunt, insa, determinate si de existenta in locuinta a principalelor dependinte (bucatarie, baie, closet cu apa), respectiv, instalatii edilitare (alimentare cu apa potabila, canalizare, instalatie electrica sau chiar incalzire centrala sau prin sobe cu gaze naturale). Ultimele date disponibile - cele ale recensamantului din ianuarie 1992 - arata insa un grad nesatisfacator de dotare a locuintelor rurale cu dependinte si instalatii.

Astfel, la inceputul anului 1992, din totalul locuintelor rurale, o proportie de 81,8 % dispuneau de bucatarie (incaperi cu destinatie exclusiva pentru prepararea hranei), numai 8 % dintre ele dispuneau de baie (cu sau fara dus) si doar 5,8 % dintre ele erau dotate cu closete cu apa (si instalatie corespunzatoare de canalizare), in privinta dotarii locuintelor cu principalele instalatii edilitare, o pondere de 11,4 % aveau retea de alimentare cu apa (publica sau sistem propriu), o pondere de 10 % aveau instalatie de canalizare, iar numai 4,4 % aveau asigurata incalzirea prin sistem de incalzire centrala sau prin sobe cu gaza naturale. O proportie de 93,6 % din locuintele situate in mediul rural aveau instalatie electrica.

In ultimii ani din 1992 pana in 1997 a crescut numarul locuintelor care au fost dotate cu instalatie de alimentare cu apa, de canalizare sau de incalzire prin reteaua de distributie a gazelor naturale. Dar, aceasta crestere nu a fost semnificativa, nemodificand ponderile constatate in anul l 992, ceea ce releva faptul ca locuintele rurale sau inca foarte departe de conditiile corespunzatoare de confort asigurate de fondul de locuinte din municipii si orase.

Situatia dotarilor edilitare

Caracterizarea modului de viata a populatiei rurale nu poate omite gradul de dotare edilitara a locuintelor rurale, respectiv asigurarea populatiei cu principalele activitati de utilitate publica: apa potabila, evacuarea apelor uzate, Distributia gazelor naturale pentru incalzit si prepararea hranei, consumul de energie electrica. Sub acest aspect, mediul rural din Romania este inca deficitar, prezentand o diferentiere marcanta fata de utilitatile publice puse la dispozitia populatiei urbane. Cu toate preocuparile existente in ultimii ani de a imbunatati situatia edilitara a comunelor rurale cu un volum mai mare de servicii edilitare, din cauza unor eforturi investitionale insuficiente, dotarile edilitare in mediul rural prezinta, insa, un nivel nesatisfacator.

Reteaua si distribuirea apei potabile

Din totalul retelei de distribuire a apei potabile existente in tara, in mediul rural reteaua de distribuire a apei are o lungime de numai 13.550 km, la sfarsitul anului 1997, reprezentand mai putin de 2 cincimi (38,4 %) din totalul retelei publice de apa a tarii. Lungimea simpla a retelei de distribuire a apei potabile a crescut in ultimii 2 ani cu numai 1366,2 km, adica cu peste o zecime (11,2 %). in privinta apei potabile distribuite consumatorilor rurali, cele 181,8 mii. mc apa distribuita reprezinta numai 9 % din totalul apei potabile distribuite populatiei tarii.

In cadrul volumului de apa potabila distribuita consumatorilor din mediul rural, consumul pentru uz casnic reprezinta o pondere de aproape 4/5 (respectiv 78,8 %), dar acest consum casnic de apa in mediul rural reprezenta la finele anului 1997 numai 11,1 % (a noua parte) din totalul consumului casnic de apa potabila a populatiei tarii, asigurat prin retele publice.

Reteaua publica de distribuire a apei potabile exista la sfarsitul anului 1997 numai intr-un numar de 1287 comune (din totalul celor 2686 comune), respectiv intr-un numar de 2541 sate, ceea ce reprezinta mai putin de o cincime (19,4 %) din totalul localitatilor rurale din Romania.

Capacitatea totala a instalatiilor de producere a apei potabile in mediul rural s-a ridicat la finele anului 1997 la 835,4 mc pe zi (numai 8,1 % din capacitatea totala disponibila). Trebuie insa subliniat faptul ca nu toate gospodariile din localitatile rurale care dispuneau de retea publica de distribuire a apei, au si beneficiat de acest serviciu edilitar strict necesar unui mod de viata decent.

De altfel, in cadrul celor 1287 comune care aveau o retea de distribuire a apei, desi nu in toate satele componente, aveau domiciliul mai putin de o patrime din populatia rurala a tarii. Aceste constatari sunt confirmate si de situatia inregistrata la ultimul recensamant de la inceputul anului 1992, cand numai 11,7 % din gospodariile rurale dispuneau in locuinte de instalatii de alimentare cu apa (din reteaua publica sau din sistem propriu). Cum rezulta din tabelul de mai jos, o lungime mai mare a retelei apare in comunele mari cu peste 5000 locuitori, in timp ce in comunele mici, sub 2000 locuitori, sunt deficitare si din acest punct de vedere.

Gruparea comunelor si lucrarilor lungimea retelei de distribuire a apei potabile, la sfarsitul anului 1997

Tabelul nr. 12

In repartitia teritoriala a activitatilor de utilitate publica, apar unele deosebiri semnificative intre judete.

In concluzie, se poate constata ca reteaua publica de distribuire a apei potabile, capacitatea instalatiilor si volumul de apa potabila distribuita consumatorilor casnici, sunt departe de a putea asigura necesitatile edilitare ale populatiei rurale, atat ca numar de locuitori beneficiari de acest serviciu edilitar, cat si ca proportie de localitati rurale dotate.

Sub acest aspect, populatia rurala nu este asigurata cu conditii acceptabile ale traiului, fiind dependente de obtinerea apei potabile din alte surse (fantani, izvoare), care nu in toate cazurile asigura o apa potabila corespunzatoare - afectand starea de sanatate a populatiei si contribuind la un nivel crescut al morbiditatii populatiei prin boli infectioase si parazitare.

Reteaua de evacuare a apelor uzate

Si din acest punct de vedere, populatia rurala este dezavantajata, comparativ cu cea urbana. Din totalul lungimii conductelor de canalizare existente, in mediul rural era disponbila o retea de canalizare de numai 864, l km, deci o pondere de 5,6 din totalul retelei de canalizare existente in localitatile tarii. De astfel de retea de canalizare dispuneau numai un numar de 358 sate, respectiv 2,8 % din localitatile rurale, lungimea medie a retelei de canalizare pe un sat fiind de circa 2,4 km.

Din totalul volumului de apa reziduala epurata pe tara, in mediul rural a fost asigurat numai 1,1 % din volumul total anual in anul 1997, respectiv 13377 mii mc apa reziduala, ceea ce reprezinta numai circa 102 mc/zi pentru unul din cele 358 sate. Numarul satelor cu retea de canalizare de evacuare a apelor reziduale reprezenta fata de numarul satelor cu retea disponibila de distribuire a apei potabile o pondere de numai 14 %. Lipsa asigurarii unei capacitati corespunzatoare de evacuare a apei reziduale, genereaza intre altele si pericolul poluarii mediului ambiant.

In profil teritorial, reteaua publica de canalizare este in mediul rural foarte diferita intre judete.

Reteaua de distribuire a gazelor naturale

Din reteaua de distribuire a gazelor naturale existente in Romania la sfarsitul anului 1997, o lungime de 5591 km, respectiv 31 % din total, este situata in mediul rural intr-un numar de 697 sate din 320 comune, dar in 67 comune, desi exista retea nu s-au distribuit gaze pentru consum casnic.

In totalul volumului de gaze naturale distribuite, mediul rural i-a fost distribuit numai 1465 mii. mc - respectiv l 0,3 %, iar in ceea ce priveste ponderea gazelor distribuite pentru uzul casnic ea a fost de doar 7,9 % din total. De altfel, se remarca ponderea redusa a gazelor distribuite pentru uzul casnic in mediul rural, mai putin de o treime din totalul gazelor distribuite comunelor, in timp ce in cadrul celor 166 municipii si orase ponderea consumului casnic in volumul total de gaze distribuite a fost mai ridicata de 2 cincimi din total (43,9 %).

In consecinta, prin reteaua de distribuire a gazelor naturale i s-au asigurat mediului rural, doar 13 18,5 mii mc/zi, revenind pe o localitate racordata un consum mediu zilnic de numai 1892 mc de gaze naturale distribuite.

Gradul mai ridicat de dotare a unor localitati rurale din aceste judete cu retele de distribuire a gazelor naturale se datoreaza, in primul rand, existentei in aceasta zona a tarii a unor rezerve de gaze naturale si a concentrarii extractiei de gaze naturale in cadrul acestor judete. Trebuie, totusi, mentionat ca ponderea gospodariilor rurale din aceste judete care beneficiaza de instalatii si racorduri de gaze naturale utilizate pentru incalzirea sau prepararea hranei, nu este nici in aceste judete foarte ridicata.

Intr-o situatie complet diferita se afla un numar de 11 judete, majoritatea situate in sudul si estul tarii, in care nici o singura localitate rurala nu este inca racordata la reteaua de distribuire a gazelor naturale pentru consumul casnic.

Reteaua de distribuire a energiei electrice

Consumul de energie electrica a populatiei reprezinta un indicator important al modului de viata a locuitorilor tarii. Din acest punct de vedere, situatia apare mult mai favorabila pentru populatia rurala, avand in vedere ca actualmente toate cele 2686 comune existente au asigurate racorduri la reteaua publica (sau locala) de energie electrica. Conform ultimelor date disponibile marea majoritate a gospodariilor rurale, circa 98,5 % din totalul lor, dispun de racordare la reteaua de energie electrica.

Consumul de energie electrica al populatiei rurale nu este insa, asigurat in totalitate in mod corespunzator, datorita unor fluctuatii mari a frecventei in retele sau a caderilor de tensiune, datorate unor conditii tehnice nesatisfacatoare a echipamentelor si a retelei de distributie in mediul rural.

De mentionat ca reteaua de distributie a energiei electrice a fost construita in ceea mai mare parte in perioada 1950 - 1970 si in prezent echipamentele (posturile trafo) si cablurile de alimentare au un grad ridicat de uzura, in peste 70% din comune aceasta retea nu permite racordarea unor instalatii moderne necesare dezvoltarii exploatatiilor agricole.

Reteaua de transport

Mediul rural se confrunta si cu lipsa unei retele satisfacatoare de mijloace de transport si de comunicatie, care ar putea asigura populatiei servicii utile pentru un mod de viata modern.

Sub aspectul mijloacelor de transport, ne referim in primul rand la reteaua drumurilor publice judetene si comunale, care la sfarsitul anului 1997 avea o lungime de 58478 km, respectiv 4/5 din totalul retelei nationale de drumuri publice. Din acestea mai putin de jumatate (47 %) erau drumuri judetene si 53 % drumuri comunale. Se remarca ponderea foarte redusa a drumurilor judetene si comunale modernizate -7,7 % (si doar 3,1 % din cele comunale), respectiv o pondere de peste 2/5 a drumurilor pietruite. Se mai poate mentiona faptul ca, in ceea ce priveste drumurile comunale, aproape 3/5 erau pietruite, dar un sfert din totalul lor erau drumuri de pamant. Densitatea retelei de drumuri difera de la o regiune la alta.

Sub aspectul accesului populatiei rurale la reteaua nationala de drumuri publice, trebuie evidentiat ca numai circa jumatate din totalul comunelor (1462) aveau acces direct la.reteaua principala de transport rutier, deservind astfel aproximativ 3/5 din totalul populatiei rurale. De altfel semnificativa este si densitatea redusa a drumurilor publice judetene si comunale, care la sfarsitul anului 1997 se ridica la 27,3 km drumuri la 100 kmp teritoriu rural.

Drumurile publice si densitatea acestora pe regiuni de dezvoltare

Tabelul nr. 13

5.4. Telecomunicatii

Din punct de vedere al mijloacelor de comunicatie, este de remarcat si faptul ca reteaua unitatilor postale si de telefonie - telegrafie nu asigura populatiei rurale un volum necesar de servicii de comunicatii. Numarul unitatilor postale in mediul rural a fost in 1997 de 7214 unitati, adica o pondere de 90% din totalul unitatilor Postei nationale. Mai existau si un numar de 9805 cutii postale, al caror numar a scazut in cursul anului 1997 cu 6,8 %, ceea ce a determinat o reducere a volumului serviciilor postale in mediul rural. Reteaua unitatilor postale este foarte scazuta, in special intr-un numar de 5 judete situate in sudul tarii.

Numarul unitatilor cu servicii de telefonie - telegrafie situate in mediul rural a fost 2182, adica circa 4/5 din totalul unitatilor TT fixe pentru public, dar se remarca faptul ca in anul precedent si numarul lor a fost in scadere cu 50 unitati (2,2 %). Numarul posturilor telefonice in mediul rural a fost la sfarsitul anului 1997 de 530 mii, cu o pondere de 13,4 % din totalul posturilor telefonice instalate, dar care (cu toate ca cuprinde si posturi telefonice de oficiu sau pentru persoane juridice), nu reprezinta decat 52 de posturi Ia 1000 de locuitori in mediul rural. Astfel este.de remarcat ca doar un numar de l 160 comune au asigurate servicii telefonice pentru toate satele componente (adica 43 % din totalul comunelor) in timp ce intr-o cincime din comune, mai putin de jumatate din localitatile componente au acces la reteaua de telefonie. Sub aspectul diferentierilor in profil

teritorial, evidentiate in Harta 8 'Abonamente telefonice la 1000 locuitori' din Anexa l, se mentioneaza ca o retea de telefonie publica mai dezvoltata este asigurata in cadrul judetelor din zona de nord-vest a tarii si partial in zona din centrul Transilvaniei.

In sfarsit, un alt mijloc modern de comunicatii, asigurat prin reteaua de transmisie a radiocomunicatiilor si anume receptarea de gospodariile rurale a programelor de radio si televiziune, nu este accesibil pe scara larga in cadrul populatiei rurale (desi marea majoritate a localitatilor rurale dispun de retea de energie electrica).

Cu toate ca nu reprezinta numarul real al posesorilor de receptoare radio si TV, putem mentiona ca numarul abonamentelor radio (inclusiv ale populatiei) din mediul rural -1,5 mii. -reprezinta doar 36,7 % din totalul abonamentelor pe tara, respectiv un numar de 148 abonamente radio la 1000 locuitori din mediul rural. Cele 1,23 mii. abonamente de televiziune detin o pondere de 30,5 % din totalul abonamentelor tv/tara, ceea ce reprezinta doar 121 abonamente T V la 1000 locuitori din mediul rural.

Accesul mai redus al populatiei rurale la aceste mijloace rurale moderne de comunicatie - radio si TV - ingradeste posibilitatile locuitorilor din mediul rural de a dispune de informatii necesare si de a asigura acestei populatii un nivel de educatie corespunzator.

In concluzie, sub aspectul dotarii edilitare a localitatilor, mediul rural din Romania este foarte deficitar, gradul de dotare fiind mult inferior celui din urban.

Distributia pe medii de rezidenta a infrastructurii tehnice, 1997

Tabelul nr. 14

Sursa: Comisia Nationala pentru Statistica 'Activitatile privind utilitatea publica de interes local', 1998

Retele publice sunt departe de a putea asigura necesitatile edilitare ale populatiei rurale, fiind subdimensionate in raport cu numarul populatiei. Partea din retelele edilitare care este instalata in rural este mult mai mica decat partea pe care o reprezinta populatia rurala in intreaga populatie.

6. Silvicultura

Romania dispune de un fond forestier dintre cele mai valoroase din Europa. Cu o suprafata de 6367 mii ha, padurile ocupa 28% din teritoriul tarii avand o pondere apropiata mediei europene. Ca structura de productie, fondul funciar romanesc este format din: fag 3 1%, rasinoase 3 1%, stejar l 8% si alte specii 21%.

Cele mai extinse suprafete impadurite, cu o structura a speciilor diversa, se gasesc in regiunile carpatice si de deal (cea. 90% din suprafata totala).

In perioada 1989-1997 nu s-au inregistrat mutatii semnificative ale dimensiunii fondului forestier.

Productia forestiera a inregistrat un regres. Astfel, masa lemnoasa exploatata in anul 1997 reprezinta numai 75% din cea a anului 1989, tendinta care se regaseste si structural

In anul 1996, pentru cultura si regenerarea padurilor s-au efectuat impaduriri pe o suprafata

Ritmul suprafetelor impadurite a scazut drastic raportat la anul 1989. Coeficientul de refacere a padurilor se situeaza la un nivel foarte scazut (0,20%).

In prezent, inainte de aplicarea Legii 1/2000, doar 400.000 ha de padure apartin sectorului privat, urmand ca o data cu aplicarea acestei legi sectorul privat sa se extinda pana la cea. 3 mii. ha de padure. Datorita numarului mare de proprietari, detinatori de suprafete mici cu padure si gradului redus de asociere al acestora, suprafata medie de exploatare este redusa la 1-2 ha.

Cele 6 mii. ha padure aflate in proprietatea statului sunt administrate de catre Regia Nationala a Padurilor 'ROMSILVA', care are in subordine 27 directii silvice, fiecare directie, la randul ei, avand in componenta ocoale silvice, districte si cantoane.

In anul 1998, in exploatarea lemnului existau 31 de societati cu capital majoritar de stat si peste 1000 de agenti economici privati. Unitatile private exploateaza in prezent cea. 40% din masa lemnoasa recoltata si numarul lor este in continua crestere.

La sfarsitul anului trecut existau 2700 de gatere si 6500 de circulare pentru prelucrarea primara a lemnului. De regula, instalatiile de debitat si prelucrat lemn rotund sunt vechi, au consumuri tehnologice exagerat de mari, cu pierderi de lemn de circa 10-30% din rumegus.

Agentii economici cu capital de stat au o capacitate instalata de debitare a lemnului de circa 16 mii. mc anual, iar agentii economici cu capital privat, de l mii mc anual, existand pe ansamblul intregii tari o capacitate totala de prelucrare primara a lemnului de 17 mii. mc anual.

Conventia Patronala din Economia Forestiera reprezinta interesele tuturor asociatiilor din sector, inclusiv a Asociatiilor Forestierilor din Romania (ASFOR), care opereaza mai ales la nivelul exploatarii padurilor.

Aproximativ 2,5 mii. ha terenuri agricole sunt puternic degradate si necesita impaduriri, in conformitate cu strategia de dezvoltare pe termen lung a silviculturii, obiectivul principal il reprezinta cresterea gradului de impadurire de la 27%, cat este in prezent, la 35% din suprafata tarii.

Exporturile de produse din lemn, exclusiv mobilierul, au inregistrat in anul 1997 o valoare de 449.538 mii. lei, din care cele cu Uniunea Europeana au avut o pondere de 31% (756.715 mii. lei).

7. Protectia mediului inconjurator

Aerul ca factor de mediu

Aerul este supus unei poluari intense, indeosebi in zonele aflate in imediata vecinatate a unor unitati industriale care aplica tehnologii depasite si nu dispun de instalatii corespunzatoare de epurare a emisiilor poluante.

Poluantii principali - comparatie Romania - UE Kg/locuitori/an

Tabelul nr. 15

Sursa: Raportul Dezvoltarii Rurale in Romania, vol.2, 1998, proiect PHARE;

Pe ansamblul tarii, emisiile medii anuale raportate la numarul de locuitori sunt apropiate de mediile europene, la unele substante (C0₂) situandu-se net sub media tarilor UE. Aceasta se datoreaza si reducerii activitatilor economice lucrarilor 1989, in speta inchiderea unor combinate industriale si complexe zootehnice, cat si introducerii unor tehnologii nepoluante.

In anii 1995, 1997 si 1998 calitatea aerului se prezenta astfel: - in 29 de localitati din cele 87 monitorizate s-a depasit valoarea limita UE pentru S0₂ la 24 - de - ore de 125 g/m³, in doua dintre acestea, Baia Mare si Zlatna, cu valori considerabile;

in 13 de localitati din cele 76 monitorizate s-a depasit valoarea limita anuala UE pentru N0₂ de 40 g/m³ in sapte dintre acestea peste valoarea limita plus marja de toleranta

in 31 de localitati din cele 55 monitorizate s-a depasit standardul romanesc anual pentru particule de 75 g/m³

in 4 localitati din cele 5 monitorizate s-a depasit standardul anual UE pentru Pb de 0.5 g/m³

Apa ca factor de mediu

In cursurile de apa se evacueaza anual cea. 6,5 mii tone substante poluante, intre care cloruri, substante organice, amoniac, suspensii, fenoli, cianuri, hidrogen sulfurat, detergenti, pesticide. Sursele majore de poluare sunt deversarile de reziduuri industriale, de la fermele zootehnice, menajere etc.

Desi la 31 dec. 1997, existau 3116 instalatii de epurare a apelor uzate, 1654 nu functioneaza la parametri sau deloc date CNS, 1998).

Analiza tendintelor de evolutie (Anexa 65) pe termen scurt, a calitatii apei, efectuata prin compararea situatiilor din anii 1997 si 1998 au pus in evidenta preponderenta situatiilor stationare -peste 82%, inrautatirile sau imbunatatirile au fost in proportie egala: circa 9%.

Bazinele hidrografice cu cele mai mari lungimi de cursuri de apa 'degradata' (in raport cu lungimea totala a raului respectiv) sunt: Ialomita (cu afluentii Prahova, Dambu), Prut (cu Jijia, Bahlui), Mures-Aranca (Aries, Geoagiu, Ampoi, Tarnava Mica, Tarnava Mare), Siret (Barlad, Ramnicu Sarat), Somes (Sasar) si Olt (Cibin).

Bazinele hidrografice care includ cursuri de rau cu portiuni mari de categoria 111 de calitate sunt Olt, Prut, Siret, Arges, Jiu, Bega-Timis, Mures-Aranca, Somes.

Calitatea globala in anul 1998 a fluviului Dunarea, datorita debitelor de apa ridicate care asigura o dilutie corespunzatoare, a corespuns STAS 4706/1998 inregistrandu-se totusi o deteriorare a calitatii, datorita evacuarii de importante cantitati de ape uzate, atat in amonte de intrarea Dunarii in tara (Bazias), cat si pe teritoriul Romaniei, prin intermediul poluarii difuze, prin aportul afluentilor Jiu, Olt, Arges, Ialomita, Siret, Prut, prin evacuarile de ape uzate neepurate sau insuficient epurate de la o serie de unitati economice si prin evacuarile de ape uzate orasenesti dintr-o serie de localitati situate pe malul Dunarii (Drobeta Tr. Severin, Braila, Galati, Tulcea), care nu au statii de epurare a apelor uzate.

Solul ca factor de mediu

Gradul de deteriorare a calitatii solului prin fenomene de eroziune, acidiflere, alcalinizare, exces de umiditate sau seceta, imlastinirea, saraturarea, compactarea, poluarea chimica cu pesticide, metale grele, fluoruri, petrol etc., determina pretabilitatea terenurilor pentru multiple folosinte, favorabilitatea solutilor pentru diverse culturi vegetale si functia ecologica a acestora.

Cea. 3,7 mii. ha din cele 9,5 mii. ha terenuri arabile intrunesc conditiile pentru o agricultura durabila si eficienta.

Poluarea chimica a solului agricol afecteaza 0,9 milioane ha teren agricol si 0,3 milioane teren forestier, iar poluarea cu petrol si apa sarata afecteaza circa 0,05 milioane ha. Poluarea prin depozitari de deseuri afecteaza l l .09 milioane ha teren. Terenurile saraturate reprezinta 0,6 milioane hectare, alunecarile de teren 0,7 milioane ha, iar compactarea solului afecteaza 6,5 milioane ha. Excesul periodic de umiditate afecteaza 3,8 milioane ha teren agricol si 0,6 milioane terenuri forestiere, iar excesul de seceta frecventa se manifesta pe 7, l milioane ha de teren agricol si 0,2 milioane ha teren silvic. Alte 0,32 milioane ha sunt afectate de prezenta continutului excesiv de schelet la partea superioara a solului si de lucrari de evacuare.

Deci cea mai importanta problema o constituie eroziunea solutiilor, care afecteaza aprox. 7 mii. ha teren agricol si care manifesta tendinta de extindere si intensificare. Eroziunea eoliana a solului (manifestata in prezent pe 378000 ha) are tendinta de extindere datorita defrisarii unor paduri si perdele de protectie in zone mai expuse pericolului spulberarii de catre vant.

Padurile ca factor de mediu

In Romania suprafata totala a fondului forestier era de 6.37 mii. ha, reprezentand o pondere din suprafata tarii de 27%.

Volumul total de masa lemnoasa (din care: 39% rasinoase, 37% fag, 13 stejar, 11% alte foioase) este de 1,350 milioane m³ iar volumul mediu de masa lemnoasa exploatata anual, este de circa 14 milioane.

Se constata un proces incipient de degradare a padurilor in Romania, ca o consecinta a defrisarilor care au condus la fenomene de eroziune si aridizare a versantilor.

O alta cauza a diminuarii calitatii fondului forestier este poluarea industriala care a provocat ploile acide si, implicit, fenomenul de uscare a padurii. Astfel, pe 5,5% din suprafata, padurile sunt afectate de poluare si daunatori. Suprafete forestiere afectate de factorii poluanti se gasesc in judetele: Sibiu, Arges, Suceava, Neamt, Brasov, Teleorman, Dambovita, Ialomita, Hunedoara, Gorj, Caras-Severin, Maramures, Cluj, Salaj.

Procentul cel mai mare de defoliere a padurilor se inregistreaza in zona de seceta, cea mai intensa inregistrandu-se in zonele cu procent scazut de impadurire.

Referitor la toate speciile de arbori inventariati la nivelul anului 1998, se poate preciza ca un procent de 87,7% se afla in clasele 0-1 de defoliere, iar 12,3 in clasele 2-4.

Zona de campie are un procent de impadurire de aproximativ 7%, considerat insuficient pentru conditiile tarii noastre (proportia optima de impadurire in aceasta zona fiind estimata la 15- 20%).

In prezent Romania este considerata, conform criteriilor internationale, tara cu paduri moderat afectate.

Suprafata acoperita cu paduri in Romania este mai mare decat in unele tari Albania, Bulgaria, Cehia, Slovacia, Ungaria, Austria, Danemarca, Grecia, Olanda, Regatul Unit

Situatia fondului cinegetic a inceput si continua sa se stabilizeze incepand cu anul 1997.

Starea habitatelor naturale, a florei si a faunei salbatice

Ecosistemele naturale si seminaturale reprezinta aproximativ 47% din suprafata tarii. Ca urmare a studiilor efectuate prin Programul CORINE Biotops au fost identificate 783 tipuri de habitate in 26 l de zone de pe intreg teritoriul tarii.

In Romania au fost desemnate un numar de 584 de arii naturale protejate care acopera o suprafata de l 140 590 ha, in conformitate cu normele Uniunii Internationale pentru Conservarea Naturii (NJCN) si pe baza studiilor efectuate de Academia Romana.

Situatia deseurilor

In anul 1997, in Romania s-au produs 277,5 milioane tone de deseuri pentru 1998 inregistrandu-se o reducere cu l 0-25% a acestei cantitati, datorita recesiunii economice.

Din cantitatea totala de deseuri, cele agricole reprezinta 2%. Principalele tipuri de deseuri agricole sunt reprezentate de deseurile chimice (organice si anorganice).

Deseurile chimice (organice si anorganice), totalizand 2,6 mii. tone in anul 1998, cuprind numeroase tipuri, cum ar fi: acizi reziduali, baze reziduale, deseuri de saruri, deseuri cu continut de metale, deseuri cu continut de halogeni, deseuri cu fosfor, deseuri cu continut de azot etc.

Capacitatea administrativa

Pana la inceputul anului 1999, problemele dezvoltarii rurale s-au rezolvat punctual la nivelul diferitelor structuri ale administratiei publice centrale si/sau locale in func'ie de specificul acestora.

Astfel, intre anii 1990 - 1998 dezvoltarea a fost in sfera de preocupari a urmatoarelor institutii:

. Departamentul pentru Administratie Publica Locala - in ceea ce privesc unele atributii de natura administrativa;

Fostul Departament de monitorizare a reformei din cadrul Consiliului pentru Reforma Economica de pe langa Guvernul Romaniei, care incepand cu anul 1999 a disparut, unele din atributiile acestuia privind ruralul fiind preluate de Agentia Nationala pentru Dezvoltare Regionala care are ca principale atributii: elaborarea strategiei de dezvoltare regionala in care sunt incluse compartimentele teritoriale si functionale ale spatiului rural, promovarea parteneriatelor orizontale si verticale intre structurile administrative existente; coordonarea aplicarii Planului National de Dezvoltare, document complex ce contine si Planul National pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala, in scopul corelarii asistentei straine acordate Romaniei de la Uniunea Europeana.

Agentia Romana de Dezvoltare, care raspunde de promovarea

investitiilor straine;

Agentia pentru intreprinderile Mici si Mijlocii, care este o structura institutionala nou aparuta incepand cu 1999;

Ministerul Agriculturii si Alimentatiei;

Ministerul Lucrarilor Publice si Amenajarii Teritoriului pentru dezvoltarea unor infrastructuri locale in concordanta cu programele generale de amenajare teritoriala;

Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului care este responsabil pentru dezvoltarea politicii generale si a legislatiei nationale in domeniul protectiei mediului.

In cadrul reformelor institutionale initiate de Guvernul Romaniei incepand din primavara anului 1999 s-a constituit Comitetul Interministerial National pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala care este prezidat de Ministerul Agriculturii si Alimentatiei.

Atributiile acestei institutii sunt : de coordonare a efortului national pentru elaborarea strategiei de dezvoltare a spatiului rural; elaborarea Planului National pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala, ca document de baza pentru implementarea programului SAPARD.

8. Programe si ajutoare de stat privind dezvoltarea durabila

Actiuni de sustinere financiara a agriculturii de la bugetul de stat si din alte resurse

Principalele actiuni intreprinse cu finantarea de la bugetul MAA, bugetul statului si alte surse locale in ultimii 5 ani (din ianuarie 1995) a acoperit in principal nevoile agriculturii.

Modul de finantare a sectorului agricol pana in anul 1996 a presupus in mod constant injectarea unor fonduri insemnate din banii publici, de la bugetul statului dar si din afara acestuia, cu scopul declarat de a pune la dispozitia producatorilor credite ieftine.

Transferurile de la buget au fost completate de fonduri mai putin transparente (cvasi - fiscale), sub forma de credite directionate, refinantate de Banca Nationala, la o rata negativa a dobanzii in termeni reali. Astfel de practici au contribuit substantial la deteriorarea si tensionarea situatiei la nivel macroeconomic, culminand in 1996, an in care sprijinul total acordat agriculturii din surse bugetare si sub forma transferurilor din afara bugetului a atins 3,85% din PIB.

Structura bugetului Ministerului Agriculturii si Alimentatiei (%)

Tabelul nr. 16

Sursa: Ministerul Agriculturii si Alimentatiei -* previzional; ** transferurile includ si valoarea cupoanelor; ***(fondul de finantare a lucrarilor agricole si al cresterii animalelor, fondul graului)

Volumul acestor transferuri a fost foarte ridicat fata de posibilitatile reale ale economiei romanesti si, ca urmare, in anul 1996, pentru finantarea agriculturii s-a apelat la emisiune de moneda fara acoperire, generatoare de inflatie.

Pana in primavara anului 1997, sistemul prin care se furnizau credite pe termen scurt producatorilor agricoli era destul de greoi si generator de inflatie, iar piata distribuirii inputurilor pentru agricultura era dominata de societatile comerciale de tip integrator, cu capital majoritar de stat. Fondurile alocate finantarii agriculturii au fost utilizate concret, in cea mai mare parte, in sectorul de stat.

Desi asigura 80% din productie ramurii, sectorul privat agricol a primit doar circa 20% din transferurile bugetare si cvasi-bugetare acordate sub forma subventiilor la dobanzi in toata perioada in care acest mecanism a functionat.

Incepand din 1997, politica agricola a Guvernului a urmarit doua obiective:

Sustinerea financiara a producatorilor sa fie facuta transparent si pe o cale neinflationista, din resurse reale, prin eliminarea creditului directionat inflationist, refinantat de BNR si includerea in buget a sumelor aferente intregului sprijin financiar;

Subventiile acordate de puterea publica sa ajunga nemijlocit la producatorul agricol sub forma unor plati directe.

Cheltuielile bugetare s-au cifrat in 1997 la 4.760 miliarde lei (aproape 1,8% din PIB), ponderea subventiilor, primelor si transferurilor reprezentand peste 65%. incepand cu acest an, subventiile au fost reorientate catre piata inputurilor agricole, a stocarii si a creditului pentru agricultura, dar intr-o forma diferita, cu scopul de a incerca evitarea efectelor negative de tipul celor care s-au produs in anii anteriori.

In anul 1997 a fost introdus un nou capitol de cheltuieli in structura bugetului MAA care sa vina in sprijinul producatorilor agricoli, " credite din resurse bugetare', care a cuprins fondul de finantare a lucrarilor agricole si fondul graului, si care a reprezentat 22% din bugetul MAA pe 1997.

Tinand seama de experienta din anul 1997, in anul 1998 a fost alocata de la buget, suma de 700 miliarde lei pentru finantarea cheltuielilor din sectorul productiei vegetale si al cresterii animalelor.

O ultima schema de subventionare a agricultorilor privati a fost cea de cupoane, initiata in toamna anului 1997. Acesta a fost raspunsul ales la Guvernul Romaniei la problema trecerii comercializarii inputurilor de la integratori la filierele private de angrosisti si detailisti. Pe de alta parte, Guvernul a considerat necesara mentinerea, chiar pentru o perioada limitata, a subventiilor pentru agricultura, dar mai ales orientarea lor spre agricultura privata, care desi dominanta, a beneficiat pana in 1997, de subventii incomparabil mai reduse fata de cea de stat. in implementarea sistemului de cupoane, optiunea fundamentala a MAA a fost: cupoanele vor fi acordate tuturor proprietarilor de terenuri agricole, proportional cu suprafata. Ponderea cupoanelor in totalul bugetului MAA a fost: 28 % in 1997, 52 % in 1998 respectiv 41 % in 1999.

Actiuni de sustinere financiara comunitara

Principalele actiuni intreprinse cu sprijin comunitar in ultimii ani (din ianuarie 1995) in domeniul dezvoltarii rurale si agriculturii sunt cele derulate prin programele Phare ale Uniunii Europene - programe de finantare nerambursabile.

Fondurile Phare pentru agricultura si dezvoltare rurala au fost derulate prin:

Unitatea de Gestionare a Programelor Phare PMU - din cadrul MAA,

Fundatia Internationala de Management - FIMAN prin programul FIDEL Programul pentru intreprinderi mici si mijlocii si dezvoltare regionala;

Ministerul Lucrarilor Publice si Amenajarii Teritoriului. - MLPAT. Asistenta acordata de catre Uniunea Europeana sectorului agricol din Romania, prin intermediul programelor Phare derulate de MAA, a inceput in anul 1991.

Activitatile principale sustinere prin Phare s-au orientat spre (I) Sprijin pentru reforma funciara, inregistrarea proprietatii si sistemul informational teritorial

UE a alocat in acest sens 10,2 MECU, sprijinul acordat constand in: a) asistenta tehnica pentru transferul de know-how, pregatirea si gestionarea computerizata a datelor si

Evolutia venitului de programe din fondduri Phare prin PMU

Tabelul nr. 17.

b) achizitionarea de echipament si software necesare sistemului informational si de inregistrare a teritoriului.

Datorita echipamentului suplimentar si a transferului de know-how, reforma funciara a progresat. Pana in iulie 1997, au fost eliberate 99% din titlurile provizorii (adeverinte) si 68% din titlurile de proprietate, in cadrul acestui program a fost oferita si pregatire pentru evaluarea funciara.

(II) Sprijinirea politicilor agricole

Pentru a asista MAA din Romania la formularea unei strategii coerente pentru o agricultura privata intr-o economie de piata, UE a acordat prin expertii sau consultanta in acest sens.

In 1991, in PATG a fost prevazut proiectul 'Celula de politici si strategii ," in valoare de 1,2 MECU. Proiectul a avut ca obiectiv acordarea de asistenta tehnica la cererea MAA pentru elaborarea de politici agricole.

In 1995, a fost prevazut proiectul 'Ajustarea sectorului agricol si sprijin pentru politici', in valoare de 2,8 MECU. In cadrul acestuia, Integrarea in UE si Reforma Politicii Agricole, reprezinta un sub-proiect cu un buget de l MECU, al carui obiectiv a fost de a sustine MAA printr-un un program de pregatire si sprijin tehnic oferit echipelor implicate in pregatirea negocierilor pentru aderarea la UE, pentru a determina actiunile necesare si asistenta Phare posibila in vederea armonizarii legislatiei si a standardelor in contextul integrarii europene, pentru a disemina informatiile referitoare la politicile agricole.

(III)    Imbunatatirea eficientei pietelor agricole

In vederea imbunatatirii eficientei pietelor pentru produsele agricole, Phare a acordat sprijin pentru:

infiintarea unor filiere agroalimentare precum si

infiintarea unui sistem informational de piata agricola

In 1992, a fost prevazut proiectul Canale de distributie, in valoare de 4,6 MECU.

Sub-proiectul care a avut ca obiectiv infiintarea pe piata a unor canale de distributie private s-a concretizat in crearea a sase piete pilot a caror functionare urma sa inceapa pana la sfarsitul anului 1995. Valoarea acestuia a fost de 2 MECU. Au fost infiintate sase piete pentru legume, fructe, cereale si animale, a fost deschisa o bursa de cereale si carne. Din cauza cadrului legal nepotrivit, cinci din cele sase piete nou-create si-au intrerupt activitatea.

Sistemul Informational de Piata a fost infiintat pentru a oferi fermierilor, oamenilor de afaceri si administratiei publice informatii despre piata, despre preturile produselor agricole din intreaga tara. Sub-proiectul prin care s-a realizat acest obiectiv a fost in valoare de 2,6 MECU si avut urmatoarele componente: asistenta tehnica pentru proiectarea sistemului, pregatirea acordata operatorilor si furnizarea de echipament.

(IV)    Asistenta tehnica, juridica si financiara acordata fermierilor privati. Fermierii Au nevoie de ajutor pentru a opera intr-un mediu nou orientat spre

piata. Acest ajutor este acordat prin:

a) Servicii de extensie agricola

In 1992_f prin proiectul Asistenta pentru dezvoltarea serviciilor de distributie a informatiilor, care a avuta ca obiectiv asigurarea de asistenta tehnica pentru dezvoltarea unei retele de servicii specializate in domeniu a fost in valoare de l,9 MECU.

In 1995,m cadrul proiectului Extensia agricola, in valoare de 3,5 MECU. Rezultatele acestui proiect s-au concretizat prin infiintarea unor ferme demonstrative si a Agentiei Nationale de Consultanta Agricola - ANCA (in octombrie 1998).

b)   Sistemul de prognoza a culturilor

In 1992, proiectul pilot Sistem de prognoza agricola - 670 mii ECU a avut ca obiectiv folosirea sistemului de teledectie combinat cu analiza de teren, in 17 judete. S-a infiintat Centrul Roman de Utilizare a Teledectiei in Agricultura (CRUTA) care a devenit in prezent un organism independent, oferind informatii Ministerului Agriculturii pe baza de contract.

In 1995, Sisteme de prognoza a culturilor l MECU - si-a propus dezvoltarea sistemului la nivel national, consolidarea institutiei responsabile (CRUTA) si largirea seriei de produse informationale in domeniul de raportare (prognoza agricola) si in domeniul administrativ (fertilizare, irigatii, protectia solului).

c)    Agricultura in zonele montane

In 1992, prin sub-proiectul Agricultura in zona montana - 950 mii ECU. Rezultatul a constat in finantarea prin credite nerambursabile a 61 de societati mici si mijlocii (asociatii si persoane private) din 4 judete.

(V)     Infiintarea Fondului de Garantare a Creditului Rural prin proiectul Creditul Agricol din anul 1992, in valoare de 9 MECU;

Insuficienta capitalului si accesul limitat al fermierilor privati la credite reprezinta doua din principalele obstacole in calea dezvoltarii sectorului agricol, infiintarea Fondului are ca scop sprijinirea dezvoltarii in Romania a unei agriculturi private, prin oferirea de garantii bancare intreprinzatorilor mici si mijlocii din mediul rural pentru imprumuturi pe termen mediu si lung necesare finantarii noilor investitii pentru agricultura in segmentele de productie, distributie, prelucrare si servicii. Fondul opereaza prin patru banci participante la schema: Banca Agricola, Banca Comerciala Romana, Banca Romana de Dezvoltare si Bancoop. Fondul poate garanta pana la 60 % dintr-un imprumut, in timp ce bancile care imprumuta suporta riscul pentru cel putin 40 % din imprumut.

UE a contribuit cu 9 MECU la infiintarea Fondului si a oferit training personalului din banci pentru gestionarea fondului printr-un alt proiect din 1992, Instruire bancara, in valoare de peste l MECU.

(VI)      Infiintarea unor Centre de Consultanta pentru ferme si intreprinderi agro-in dustriale

In 1992 a fost derulat proiectul 'Fermieri si afaceri agricole', in valoare de aproape 3 MECU. Rezultatul acestui proiect a fost infiintarea unui serviciu de

consultanta privat, independent, pentru agricultura si societati agro-industriale care sa poata oferi clientilor sai cunostintele de management necesare pentru a conduce o firma profitabila. La sfarsitul proiectului de 3 ani, in tara erau infiintate 16 firme private de consultanta. Fiecarei noi companii i s-a oferit training, asistenta juridica si financiara, precum si o dotare minima.

(VII) Asistenta tehnica pentru restructurare si privatizare Phare a acordat sprijin pentru accelerarea privatizarii si restructurarii sectorului agricol, prin urmatoarele actiuni:

a)   Privatizarea societatilor agro - industriale.

inca din anul 1991 a fost realizat un studiu agro-industrial cu obiectivul - asistenta tehnica pentru redresarea si reforma industriei de prelucrare a produselor agricole - in valoare de 1,2 MECU si care a avut ca rezultat stabilirea strategiei de restructurare/privatizare a 193 de societati comerciale agro-industriale.

In anul 1992 a fost implementat proiectul 'Sprijin pentru industria alimentara' prin care, 18 companii comerciale din domeniul agro-industriei au primit consultanta specializata in vederea pregatirii pentru privatizare. Ca urmare a acestui proiect, 6 societati comerciale au fost privatizare. De asemenea, au fost pregatite planuri de afaceri pentru toate companiile selectate si au fost realizate contacte cu potentiali investitori locali si straini importanti.

Tot in 1992 un alt proiect Phare 'Privatizare/restucurare,, in valoare de peste 4,5 MECU a inclus un sub-proiect 'Instruirea echipelor manageriale ale unor societati comerciale din industria alimentara' (1,3 MECU) care a avut ca obiectiv imbunatatirea eficientei acestor societati de prelucrare a produselor agricole prin introducerea unui management modern, adaptat economiei de plata.

In 1995, a fost initiat proiectul 'Asistenta financiara pentru ferme si societati agroindustriale private' -2,5 MECU.

b)  privatizarea complexelor industriale de crestere a pasarilor si porcilor Initial in 1991 s-a pus accent pe furnizarea in regim de urgenta a furajelor

pentru animale si a echipamentului necesar pentru a sprijini un sector in criza, astfel:

In 1991, prin programul Furnizari pentru agricultura cu un buget alocat de 25 MECU. Programul a cuprins doua proiecte:

'Furnizari pentru agricultura' - 15,8 MECU, care a avut ca obiectiv

sprijinirea sectorului zootehnic prin importul unor cantitati considerabile de produse necesare acestui sector.

'Sprijin pentru fermierii privati' - 9 MECU prin asigurarea asistentei

tehnice pentru redresarea si reforma productiei zootehnice, precum si pentru sprijinirea mecanizarii lucrarilor agricole.

In 1992, s-a alocat suma de 1MECU proiectului 'Privatizarea complexelor de crestere a puilor si porcilor', pentru a asista procesul de privatizare.

a)restructurarea/privatizarea serviciilor in agricultura

Phare a acordat asistenta tehnica pentru dezvoltarea si implementarea politicii privind serviciile de conservare a solului, protectie a plantelor si serviciilor sanitar-veterinare, selectie si reproductie a animalelor, in prezent aflate sub controlul direct al Ministerului Agriculturii. Principalul obiectiv al acestor proiecte a fost restructurarea serviciilor mentionate mai sus pentru a corespunde nevoilor unei economii de piata, respectiv privatizarea acelor activitati care s-ar putea dezvolta eficient sub proprietate privata.

Proiectele au fost:

In 1992, 'Privatizarea serviciilor de protectia solului si plantelor', cu un buget de 530.000 ECU

In 1992, 'Privatizarea serviciilor de reproductie a animalelor si sanitar-veterinare', -500.000 ECU.

d) restructurarea si privatizarea ROMCEREAL - monopolul in comertul cu cereale

Guvernul a recunoscut nevoia restructurarii si privatizarii sistemului de depozitare a cerealelor reprezentat de Romcereal, care reprezenta atat un monopol (la achizitionarea de cereale) cat si un monopol (pentru furnizarea input-urilor) raportat la producatorul obisnuit, in 1995 Guvernul a hotarat restructurarea ROMCEREAL- ului pe doua nivele: Agentia Nationala pentru Produse Agricole (ANPA) si 41 societati comerciale (COMCEREAL) locale judetene implicate in comertul cu cereale. Phare a sprijinit atat Agentia Nationala cat si companiile locale prin doua proiecte separate.

Primul, 'Asistenta tehnica pentru ANPA', cu un buget de 543.000 ECU a avut ca obiectiv acordarea de asistenta tehnica pentru echipa manageriala a agentiei nou formate, pentru a o ajuta la restructurarea ulterioara si a propus consolidarea sectorului cerealier.

Cel de-al doilea proiect, 'Asistenta tehnica pentru restructurarea/piivatizarea societatilor comerciale Comcereal, rezultate din divizarea Romcereal', cu un buget de 720.000 ECU a oferit asistenta tehnica pentru restructurarea a 5 societati comerciale pilot.

Rezultate si estimari ale proiectelor finantate prin PHARE, in perioada 1998- 1999:

Proiectele finantate prin Phare pentru sectorul agricol in perioada 1998-1999 au fost:

RO-9704 Harmonisation Food Standards

RO-9804 Institution Building

RO-9810 Twinnings

si au avut ca principale obiective accelerarea procesului de aliniere a Romaniei la standardele U.E. in domeniile:

standarde alimentare,

sanatatea plantelor si animalelor, precum si dezvoltarea capacitatii Ministerului Agriculturii si Alimentatiei si structurilor sale pentru implementarea Acquis-ului Comunitar.

Proiecte RO-9804 si RO-9810 in curs de desfasurare

Tabelul nr. 18.

* Sursa: Raport Anual de Evaluare Nr. RIRO/AGR199085.

In cadrul Proiectului RO-9704 a fost initiata o lege generala a alimentatiei si adoptata o legislatie ce aliniaza Romania la reglementarile Uniunii Europene privind etichetarea alimentelor

Colaborarea prevazuta in cadrul proiectului si inceputa de catre M.A.A. cu Institutul de Chimie Alimentara a fost abandonata, urmand ca M.A.A. sa-si gaseasca un nou partener de lucru.

In 1997 in cadrul Programului Operational de tara (COP'97) fondurile destinate sectorului agricol au fost in valoare de 4MECU, obiectivul fiind sprijinirea armonizarii si alinierii legislatiei sectorului agro-alimentar din Romania, a standardelor si a practicilor de productie cu 'acquis-ul comunitar'.

in 1998 - in cadrul Programului Phare'98 principalele prioritati sunt armonizarea legislatiei sanitar-veterinare si fitosanitare, pregatirea/implementarea strategiilor de aliniere si a altor sectoare.

Interventii Phare prevazute cu incepere din anul 2000 pentru sectorul agricol

Tabelul nr. 19 - MEURO

FIMAN Fundatia Internationala de Management - programul FIDEL - Programul pentru intreprinderi mici si mijlocii si dezvoltare regionala (numai o parte din acestea au fost pentru agricultura, iar unele au avut impact asupra acestui sector).

Au fost derulate 20 proiecte pentru agricultura si dezvoltare rurala.

Alte Programe Phare

Proiectul: 'Suportul pentru ministere si alte servicii publice in vederea armonizarii standardelor alimentare (RO 9704 - 01)'

Obiectivul proiectului: Acest proiect are drept obiectiv specific sustinerea ministerelor si a institutiilor in implementarea legislatiei U.E. referitoare la alimentatie conform Programului, asa cum se stipuleaza in Anexa 2 a Cartii Albe referitoare la pregatirea tarilor membre a CEEC pentru participarea la Piata Interna (a C.E.) - peste 150 de directive cu privire la: determinarea ministerelor si organizatiilor si a metodologiei adoptate in functie de nevoile lor specifice. Ministerele (Ministerul Agriculturii si Alimentatiei, Ministerul Sanatatii, Ministerul Industriei si Comertului, Oficiul Protectiei Consumatorului) sunt responsabile pentru implementarea intregii legislatii referitoare la aria alimentatiei si agriculturii.

Data de incepere a proiectului a fost 30 martie 1999; proiectul se va finaliza la 31 ianuarie 2001.

Rezultate principale obtinute pana in prezent

Au fost create doua Unitati de Armonizare a Legislatiei Alimentare atat la Ministerului Agriculturii si Alimentatiei (in cadrul Directiei pentru industrie

alimentara) cat si al Ministerului Sanatatii (in cadrul Directiei generale pentru igiena si sanatate publica), ambele unitati au fost echipate cu computere, imprimante si soft necesar.

'Unitatea de traduceri pentru legislatia alimentara' a fost creata de catre Ministerul Agriculturii si Alimentatiei si a fost dotata cu personal si echipamente necesare. Personalul selectat include: 4 translatori, un terminologist si un administrator de date. Acestia au fost pregatiti in tehnicile de traducere utilizate de statele noi ale UE in perioada de preaderare si aderare. Au fost instalate programe soft speciale si a fost editat un manual de traducere.

Unitatea de traducere a tradus peste 150 de directive ale UE (inclusiv amendamentele) pentru industria alimentara, conform prioritatilor stipulate in Cartea Alba, lucrarilor cum urmeaza: etichetarea alimentelor; aditivi alimentari; materiale si articole in contact cu alimentele; igiena alimentara si controlul oficial al alimentelor; produse contaminanti, produse alimentare ecologice, acid erucic in uleiuri si grasimi; apa potabila, apa minerala si produsele congelate; cacao si ciocolata; zahar; miere de albine; suc de fructe; gemuri de fructe, jeleuri, marmelade, piure de castane, lapte conservat, lapte partial sau total deshidratat; caseina si produse caseinizate; extracte de cafea si cicoare. Rezultatele primei traduceri a fost considerat traducere bruta. Documentele traduse au fost supuse urmatoarelor procesari: revizuire legislativa si lingvistica.

Au fost create 6 Grupuri Comune de Lucru (GCL). Personalul GCL apartine: Ministerului Agriculturii si Alimentatiei, Ministerului Sanatatii, Ministerului Industriei si Comertului, Oficiului pentru Protectia Consumatorului.

Membrii celor 6 GCL au facut o revizie tehnica a traducerii directivelor UE si apoi cu suportul echipei de traducatori s-au realizat versiuni consolidate a flecarei parti a legislatiei traduse. Membrii GCL au primit sustinere si asistenta tehnica din partea expertilor UE.

Membrii GCL au alcatuit 'Planuri de Actiune' in vederea implementarii fiecarui pachet legislativ.

Pentru intarirea mecanismelor, se va face o baza de date pentru 139 de laboratoare pentru controlul calitatii produselor alimentare (MAA, MS, OPC si private). A fost stabilit necesarul de echipamente pentru acestea. Dosarul de licitatie pentru echipamente a fost pus in circulatie. Proiectul este in curs de implementare.

Personalul din cadrul Ministerului Agriculturii si Alimentatiei, Ministerul Sanatatii, Oficiul pentru Protectia Consumatorului si Ministerul Industriei si Comertului implicat in problemele de industrie alimentara este bine pregatit, este capabil sa inteleaga si sa puna in aplicare legislatia UE cu privire la produsele alimentare.

Este inserata o glossa cu terminologia UE in domeniu alimentar.

Conducerea celor 18 laboratoare pentru controlul alimentelor este, pregatita cu procedurile referitoare la obtinerea acreditarii din partea UE si 6 laboratoare vor fi partial echipate.

Dificultati majore nu au fost intampinate pana acum.

Proiectul 'Sustinerea intreprinderilor din industria alimentara in vederea armonizarii standardelor alimentare (Ro 9704 - 02)'

Obiectivele proiectului: Sa sustina intreprinderile din industria alimentara in vederea adaptarii din mers la noul mediu rezultat in urma consolidarii noilor standarde de calitate si pregatiti de aderare la Uniunea Europeana.

Proiectul a inceput la 30 martie 1999 se va finaliza la 31 ianuarie 2000.

Rezultate principale realizate pana in prezent

O supraveghere a pietei pentru 50 de importanti producatori de produse alimentare in vederea identificarii informatiilor de care aveau nevoie in conexiune cu procesul de aliniere la Uniunea Europeana.

Partenerul roman pentru 'Centrul de Informare' si 'Newsletter' ambele pentru industria alimentara a fost selectat in urma unei licitatii restranse.

Activitatile pentru ambele componente sunt implementate impreuna cu personalul selectat al Partenerului roman.

Numarul pilot al 'Stiri pentru Industria Alimentara' a fost editat iar urmatoarea editie (lunara) va fi pregatita.

Partenerul pentru componentele 'Pregatire si Consultanta' este in curs de selectare.

Efecte potentiale

Industria alimentara romaneasca va avea un centru de informare propriu si auto finantat si un jurnal la dispozitie conducand la o capacitate informationala unitara.

Dificultati intampinate

Exista un numar limitat de companii romane (de stat sau private) interesate in dezvoltarea unui sistem informatic si informational pentru industria alimentara (lipsa capitalului duce la reducerea drastica a potentialilor clienti).

Proiectul 'Dezvoltarea Serviciului National de Extensie' (Ro 9505 - 01- 01) '

Obiectivele proiectului: In continuarea proiectului 9203, acest proiect a dus la crearea unui Serviciu National de Extensie (SNE), in agricultura la nivel local, ca proiect de constructie institutionala. Acest serviciu fiind finantat de bugetul national a fost proiectat pentru a se adresa in special fermierilor mici si mijlocii,

initial gratuit. Serviciile de extensie si de consultanta ofera fermierilor informatii actualizate din domeniile agricol si agrozootehnic.

Proiectul a inceput in ianuarie 1998 si s-a finalizat in decembrie 1998.

Principalele rezultate obtinute

Au fost create Servicii Nationale de Extensie la nivel central si local.

Sediile locale si cele centrale au fost partial echipate.

Un numar de 16 persoane din tot atatea judete pilot au fost pregatite in special in domenii manageriale si economice (pregatirea tehnica nu s-a dovedit a fi necesara).

Un numar de l 8 persoane din 10 judete care nu erau pilot au fost de asemenea pregatite pe o perioada scurta in aceleasi domeniu.

Au fost acumulate mai multe studii de caz.

Efecte: Asistenta tehnica privind producatorii mici si mijlocii este acum definitivata ca o institutie existenta, creata in acord cu standardele Uniunii Europene.

A fost facut functional un important si accesibil sistem de difuzare la nivel de comuna prin intermediul scrisorilor de afaceri, utilizarea mass-mediei, ateliere de lucru, intalniri periodice intre producatori si cei din serviciul de extensie etc.

Ca un efect colateral trebuie mentionata cresterea numarului de beneficiari.

Dificultati intalnite: Sistemul a fost proiectat pentru a deveni cu autofinantare si capabil de a se privatiza in urmatorii 10 ani. Introducerea de noi taxe pentru serviciile acordate este perceputa ca o dificultate.

Proiectul 'Politica de consultanta pentru dezvoltarea serviciilor de creditare rurala' (Ro 9505 - 03 - 02)

Obiectivele proiectului: Sa propuna un sistem de credite agricole mutuale in Romania si sa introduca termenii de referinta pentru lansare.

Proiectul a inceput in februarie 1998 si s-a finalizat in iunie 1998 (a beneficiat de o alocare bugetara limitata de 5000 EURO).

Rezultate principale:

S-a publicat o diagnoza a situatiei existente.

In corelatie cu activitatea Fondului de Garantare a Creditelor Rurale a fost proiectat un sistem mutual de credite.

Au fost schitati 'Termenii de Referinta' pentru implementarea unui astfel de sistem.

Efecte: Exista o idee coerenta despre implementarea unui sistem de credite mutuale pentru agricultura Romaniei.

Dificultati intampinate: Conceptia creata de actualul proiect trebuie sa fie adusa la zi si trebuiesc identificate si alocate resursele financiare pentru implementarea proiectelor de asistenta tehnica.

Proiectul 'Dezvoltarea rurala in Romania' (Ro 9505 - 04 - 03 - 0005)

Obiectivele proiectului Sa defineasca o strategie complexa de dezvoltare a zonelor rurale ale Romaniei si sa creeze un cadru de lucru la nivel institutional pentru implementarea viitoarelor politici de dezvoltare rurala.

Proiectul a inceput la 101.1998 si s-a finalizat la 110. 1998.

Rezultate principale

O diagnoza a spatiului rural (pentru 2685 comune) pentru care s-au analizat 45 de indicatori. Bazat pe acest studiu s-au definit zone cu diferite potentiale de dezvoltare.

A fost creata, tiparita si distribuita Cartea Verde pentru Dezvoltarea Rurala in Romania.

Un Plan de Actiune pentru Dezvoltare Rurala a fost adoptat la sfarsitul acestui proiect sub forma unui document interministerial.

S-au adoptat un numar de 34 de sugestii pentru proiecte pilot.

Efecte: Romania detine acum o diagnoza a zonei rurale pentru toate comunele si o supraveghere a gospodariilor (doar pentru un numar limitata de comune).

O cale coerenta de colaborare pe termen mediu si lung a fost acceptata si adoptata de catre toate autoritatile interesate.

Au fost puse bazele planului de dezvoltare rurala.

Dificultati intampinate: In timpul implementarii proiectului in 1998 nu au existat dificultati majore cu exceptia inexistentei datelor despre veniturile fermierilor.

Proiectul 'Alinierea la UE si politica de reforma' (Ro 9704 - 03)

Obiectivele proiectului: Asistenta suplimentara pentru 'Grupurile de Lucru' ale Ministerului Agriculturii si Alimentatiei in cadrul activitatii lor de transpunere a aquis-ului comunitar si pregatirii pentru multi si bilaterale exercitii de screening.

Proiectul a inceput in iunie 1999 si s-a finalizat in noiembrie 1999.

Rezultate principale

Au fost traduse multe regulamente si directive ale UE, in special de membrii Grupurilor de Lucru.

Membrii grupurilor de lucru au fost pregatiti pentru a intelege si a prezenta domeniul lor de activitate in fata examinatorilor UE.

Prezentarea pentru screening-ul bilateral a fost pregatita incluzand fisele sectoriale.

Efecte: personalul Ministerului Agriculturii si Alimentatiei implicat in PAC este antrenat si pregatit sa inteleaga si sa aplice legislatia europeana.

Dificultati intampinate'. Slaba cunoastere a limbilor straine de catre membrii grupurilor de lucru.

O perioada prea scurta acordata pentru implementarea proiectului. Proiectul Ro 03 Fondul de Garantare a Creditului Rural

Obiectivele proiectului: Obiectivele specifice ale acestui proiect sunt de a furniza asistenta pentru infiintarea Fondului de Garantare a Creditului Rural (FGCR) si de asemenea, sa furnizeze asistenta tehnica pentru Institutul Roman Bancar.

Proiectul a inceput in 1994 si s-a finalizat in 1998.

Rezultate principale

Asistenta tehnica sub forma de studii pregatitoare si revizii ale functionarii FGCR.

O linie de finantare de 9 MECU.

Organizarea. Pregatirii pentru Institutul Bancar Roman si personalul din banci implicat, furnizarea de material didactic si echipament.

Efecte: 14 specialisti pregatiti; 24 de persoane pregatite; un manual in 3 volume; 6 instructori pregatiti; 20 de seminarii totalizand 189 de ofiteri de credit din filialele locale

Dificultati intampinate

Lipsa unei proiectari care sa cuprinda toate dimensiunile: constructii institutionale in interiorul sectorului financiar, constructii institutionale care sa asiste sectorul rural in adresarea lui catre sectorul financiar, pregatirea, existenta surselor de fonduri pentru credite pe termen lung.

In 1997 in cadrul Programului Operational pe Tara (POT '97) fondurile pentru sectorul agricol au fost in valoare de 4 MECU, avand ca obiectiv sa sustina armonizarea si alinierea legislatiei agroalimentare, a standardelor de productie la aquis-ului comunitar.

In 1998 - in cadrul programului PHARE '98, prioritatile principale au fost armonizarea legislatiei sanitar-veterinare, pregatirea implementarea strategiilor de aliniere. Valoarea programului a fost de 5 MEURO.

FIMAN Fundatia Internationala de Management - programul FIDEL - Program pentru intreprinderi mici si mijlocii si pentru dezvoltare rurala (doar o parte a acestora a fost pentru agricultura, si cate au avut impact asupra acestui sector). Au fost 20 de proiecte pentru agricultura si dezvoltare rurala.

Alte actiuni pentru ajutor rural

PHARE opereaza in stransa colaborare cu alte institutii si organizatii internationale: BIIRD, BERD, USAID, Guvernele din Franta, Germania si Olandei. In acest caz majoritatea proiectelor beneficiaza de credite de tip grant si nu de fonduri nerambursabile, imprumuturile de tip grant include de regula asistenta tehnica necesara implementarii proiectului. Exista anumite granturi axate in special pe problemele de mediu.

O importanta asistenta financiara este furnizata de proiectele bilaterale finantate de statele membre.

Proiecte dezvoltate cu ajutorul guvernelor Frantei, Germaniei si Olandei au fost implementate cu succes.

Alte actiuni de sustinere a spatiului rural

Programele Comunitare Phare au fost aplicate in stransa cooperare cu alte institutii si organizatii internationale: B1R.D, BERD, USAJD, Guvernele Frantei, Germaniei si Olandei, insa, in aceste cazuri, majoritatea proiectelor au fost realizate prin acordarea de imprumuturi si nu prin granturi si/sau donatii, imprumuturile acordate au inclus in mod obisnuit si asistenta tehnica necesara implementarii proiectelor. S-au acordat si cateva grant-uri orientate in special pentru problemele de mediu.

Se dezvolta asistenta importanta prin proiecte bilaterale finantate de statele membre. Au fost implementate cu succes proiecte cu ajutorul guvernelor Frantei, Germaniei si Olandei.

Actiuni de sustinere financiara prin Banca Mondiala

In momentul inceperii reformelor structurale ale (3uvernului Romaniei, Banca Mondiala si-a redefinit programul de imprumut pentru a sprijini Romania sa realizeze redresarea economica, oferind consultanta si finantare pentru sprijinirea reformei in diferite sectoare. Pe termen mediu, Banca va acorda prioritate sprijinirii programelor sectoriale legate de aderarea la Uniunea Europeana.

Incepand din 1990, imprumuturile angajate de la Banca Mondiala pentru Romania totalizeaza aproximativ 2,681 miliarde USD (Sursa: Projects Portofolio World Bank).

Agricultura reprezinta un sector cheie pentru Banca Mondiala. Principalele proiecte se concentreaza pe dezvoltarea cadastrului general, servicii de sprijin pentru agricultura, sisteme de irigatie si administrarea lor, sistemul de finantare rurala. Cele mai importante proiecte desfasurate de BM:

(II). Proiect cofinantat pentru Sprijinirea Fermierilor si a intreprinderilor Agricole Private.

Valoarea proiectului - 164, 7milioane USD din care 100 milioane USD reprezinta imprumutul acordat de catre Banca Mondiala, Co-finantarea a fost realizata de catre Banca Agricola, Banca Comerciala Romana si beneficiarii finali. Proiectul are ca obiective: sprijinirea dezvoltarii zonelor rurale, incurajarea cresterii productivitatii si eficientei in agricultura, generarea de locuri de munca si imbunatatirea nivelului de trai.

Beneficiarii acestui proiect sunt: taranii si intreprinderile prelucratoare de produse agricole. Unitatile sau societatile proprietate de stat sau publice in care majoritatea actiunilor este detinuta de sectorul public au fost excluse. Investitiile in productia de tutun, noi livezi, noi vii si ferme de animale au fost excluse.

(III). Proiectul de cadastru

Valoarea acestui proiect este de 37 milioane USD, din care imprumutul acordat de Banca Mondiala este in valoare de 25,5 milioane USD. Proiectul are ca obiectiv sprijinirea programului de reforma financiara prin asigurarea unei baze de inregistrare si protectie a dreptului de proprietate asupra pamantului si crearea unei piete eficiente de vanzare a terenurilor. Proiectul va fi implementat pe o perioada de 4 ani, incepand din 1998. Proiectul este destinat realizarii unui sistem general de cadastru si inregistrare a terenurilor, in zonele urbane si rurale.

(IV). Proiectul privind crearea unui sistem national de servicii pentru agricultura

In cursul celui de-al treilea trimestru al anului 1996, Guvernul Japoniei a acordat Guvernului Romaniei un imprumut nerambursabil pentru agricultura gestionat de catre Banca Mondiala.

Ministerul Agriculturii este beneficiarul proiectelor si gestionar al fondurilor. Cele doua proiecte au fost:

a)      Asistenta tehnica pentru studiul privind reabilitarea sistemului de irigatii - 295.000 USD.

b)  Asistenta tehnica pentru studiul privind crearea unui sistem national de servicii pentru agricultura - 219.840 USD

Ambele proiecte au avut ca principal obiectiv intocmirea de studii de fezabilitate si termenii de Referinta pentru viitoare imprumuturi ale Bancii Mondiale, vizand cele doua domenii. Ambele contracte s-au definitivat la sfarsitul anului 1996 si s-au implementat in cursul anului 1997.

Ca urmare a acestor studii, s-a stabilit ca vor fi acordate imprumuturi pentru cele doua proiecte: pentru cel referitor la dezvoltarea serviciilor destinate agricultorilor, costul a fost estimat la circa 25 milioane USD, iar imprumutul acordat de catre Banca urmeaza a fi stabilit.