|
|
|
DESCENDENTA
a. Rudenia reala
Teoria descendentei se inscrie in traditia functionalismului, indeosebi a celui britanic (A. R. Radcliffe-Brown). Ea are drept obiectiv aprecierea semnificatiilor structurii grupurilor de rudenie. Atentia ei este focalizata in doua directii: 1. modul in care grupurile respective isi recruteaza membrii si 2. functiile pe care le indeplinesc aceste grupuri. Datorii, drepturi si principii ale indivizilor ce tin de multe aspecte ale realitatii sociale sunt solicitate si atribuite indivizilor prin determinarea locului lor in grupul de rudenie, intre acestea intra fel mod deosebit succesiunea (ordinea in care urmeaza indivizii in relatiile for de rudenie), mostenirea (cui revine bogatia daca cel ce o poseda decedeaza) si ereditatea (transmiterea unor caracteristici de la parinti la urmasi). Numele unei persoane, familia, resedinta, proprietatea, identitatea etnica si nationala pot depinde numai si numai de atributele ce decurg din a te fi nascut intr-o anumita structura si veriga de rudenie. Ele pot fi si in multe cazuri sunt independente de orice realizari personale validate. Exista mai multe principii sau reguli de transmitere a calitatii de membru si a altor resurse de la parinti la copii intr-un grup de rudenie:
a. Patriliniala
b. Matriliniala
c. Cognativa
d. Dubla sau bilineala
e. Ambilineaia
f. Paralela
g. Intersectata sau alternativa
Principiile descendentei patriliniala au fost larg raspandite in antichitate (ui Grecia si Imperiul Roman) si sunt destul de cunoscute si in societatile contemporane (in unele parfi din Africa, Asia si zona Pacificului). Trasatura definitorie a acestor principii este aceea ca in grupul constituit pe baza lor calitatea de membru este determinata de descendenta pe linia tatalui. Un grup de descendenta patriliniar cum ar fi fratria greceasca sau gens-ul roman, include pertoana tatalui, tatal tatalui, tatal taialui tatalui s.a.m.d. in plus, progenitura oricarui membru barbatesc al grupului, indiferent de sexul ei, va fi membru al grupului. Astfel, fratii sau surorile tatalui unui individ (toti copiii tatalui tatalui) sunt de asemenea membri ai grupului patrilinial. ui mod similar, copiii unui barbat sunt membrii grupului lui patrilinal, dar copiii unei femei nu sunt membrii grupului ei (unul in care ea a fost nascuta). Ei apartin grupului sotului ei. Statusul propriu unei femei ca membru al grupului ei natal sau al grupului sotului ei depind de recunoasterea de catre societate a uneia sau a alteia dintre aceste calitati.
Principiile descendentei matriliniale sunt mai putin raspandite decat cele ale descendentei patriliniale. Cu toate acestea, ele pot fi gasite in anumite societati din Africa, Asia, zona Pacificului si in societatile traditionale amerindiene. Exemplele includ insularii din Trobriand, din Melanesia, indienii Crow si Iroquois din America de Nord, membrii tribului Bemba din Africa Centrala etc. Descendenta matriliniara se defineste asa cum denumirea ei o sugereaza, ca descendenta pe linia mamei. Acest fapt nu implica in mod necesar sau de obicei ca grupul matrilinial sa fie unul matriarhal, avandu-si autoritatea in mainile mamei sau femeilor, ci doar ca o persoana traseaza calitatea de membru al grupului pe linia legaturilor dintre femei. Autoritatea intr-o familie sau un grup de rude de acest genpoate fi in mainile tatalui sau, si mai obisnuit, in mainile fratelui mamei. Fratele mamei este un punct focalizator pentru grupul de rude, deoarece pentru oricare persoana data, fratele mamei este cel mai apropiat barbat senior din grup. Tatal este membru al unui grup mafrilinial diferit. Un grup de descendenta matriliniaia include mama 'persoanei, mama mamei lui, mama mamei mamei lui s.a.m.d. precum si descendentii tuturor acestora pe linie femeiasca. intr-o societate matriliniaia fratii si surorile mamei persoanei si proprii lui frati si surori sunt cu totii membrii unui asemenea grup. Copiii unei femei sunt membrii ai grupului ei, dar copiii unui barbat nu sunt membrii grupului lui. Ei apartin grupului sotiei lui.
in cea mai mare parte a Europei si a Americii de Nord functioneaza principiile de descendenta dupa care rudenia din ambele parti este in mod egal importanta. Aceasta descendenta este numita cognativa. Conform acestui tip de descendenta rudele mamei si tatalui de ambele genuri sunt rudele noastre si deseori nu le distingem unele de altele in mod sistematic si printr-o terminologie specifica, in limba romana, de exemplu, nu exista termen de rudenie separat pentru mama tatalui si mama marnei sau pentru fratii si surorile tatalui si fratii si surorile mamei, in mod traditional liniei de rudenia a tatalui i se acorda o oarecare prioritate marcata prin aceea ca numele tatalui va fi si numele copiilor (devenind astfel numele de familie), insa, in ultimul timp, unele femei prin certificatul de nastere isi retin si numele familiei din care provin. Uneori, unele femei nici nu-si iau numele sotului ca nume de familie, mentinandu-1 pe cel de fata. Trebuie spus ca regulile de descendenta cognative nu sunt favorabile organizarii unor grupuri unite in care membrii sa coopereze strams. Exceptie fac grupurile claselor de sus constituite pe baza unor endogamii de clasa. Acestea realizeaza o solidaritate corporativa care le permite pastrarea proprietatii, in general a averii si cresterea ei. De asemenea, genealogiile rezultate in urma aplicarii regulilor cognative sunt greu de trasat, intr-adevar, in cazul in care vrem sa calculam diagrama rudeniei (sau 'arborele genealogic'), vom constata ca mersul inapoi, pentru determinarea descendentei, se dubleaza cu fiecare generatie: avem doi parinti, patru bunici, opt strabunici, saisprezece strastrabunici s.a.m.d.
O alta regula de stabilire a rudeniei, foarte rara, este cea a descendentei duble sau biliniale. Este intalnita la aborigenii australieni si in Africa, in Namibia si Batswana. Definirea rudeniei in acest caz este mai putin restrictiva decat in descendenta patriliniala sau matriliniala. Regula consta in aceea ca descendenta poate fi calculata in una si aceeasi societate in acelasi timp atat pe baza barbateasca cat si pe linie femeiasca. Conform acestei reguli, descendenta este matriliniala pentru anumite scopuri si patriliniala pentru alte scopuri. Astfel, pentru membrii tribului Yaco, organizarea in grup rezidential este patriliniala, in timp ce proprietatea este mostenita pe linia mamei. O persoana are in acest caz obligatii pentru ambele grupuri de rudenie.
O regula ce nu favorizeaza constituirea de grupuri de descendenta este cea a descendentei ambiliniale. Ea permite fiecarui individ sa opteze a se afilia, fie la grupul de descendenta al tatalui, fie la cel al mamei. O asemenea regula poate fi intalnita in unele societati din Pacific sau din sud-estul Asiei. Astfel, exista anumite societati care recunosc drept ideal o descendenta dinspre tata, dar in care indivizii pot opta pentru trasarea descendentei pe linia mamei, in aceste societati totalnite in Polinezia, o persoana poate sa se alature grupului 'care ofera cel mai mare prestigiu, fie al tatalui, fie al mamei, dar procedand astfel, ea renunta la orice drepturi rezultate din relatia cu celalalt grup. Exista, dupa cum sustine George Murdock, societati in Pacific sau pe coasta de nord a Americii in care este permisa suprapunerea calitatii de membru in mai multe grupuri de descendenta. O descendenta ambiliniala a fost remarcata in randul evreilor din orasul New York. Aici exista grupuri de evrei originari, proveniti prin descendenta din unele familii apartinand vechii culturi evreiesti din estul Europei. Asa s-au constituit ceea ce se chema cercurile de familie. Dar, timpul si puternica imigrare de evrei din Europa, in secolul XX, a pus sub semnul intrebarii vechile legamri de familie. Pentru a pastra cercurile mentionate s-a stabilit sa se accepte calitatea de membru al acestora tuturor celor ce au un stramos comun in cadrul lor, indiferent daca descendenta este stabilita prin tata, mama, sot sau sotie. De asemenea s-a hotarat ca o persoana sa poata apartine nu numai unui singur cerc de familie ci mai multor asemenea cercuri, ajutandu-le intr-un fel sau altul si participand la viata lor economica si culturala.
Foarte rara este regula de descendenta paralela. Ea consta in aceea ca transmiterea resurselor dinspre parinti copiilor se face in felul urmator: barbatii spre fiii lor si femeile spre fiicele lor. Tot atat de rara este regula incrucisata sau alternativa: barbatii transmit fiicelor lor, iar femeile baietilor lor.
b. Rudenta fictiva
Regulile rudeniei fictive pot fi gasite in multe societati crestine, unde sponsorii ritualici ai unui copil la botez, nasii lui, actioneaza ca niste cvasi-parinti, promitand sa aiba grija de interesele spirituale ale copilului. Relatia dintre nasi si fiu nu este, vorbind in mod strict, una de rudenie. Desi nasii sunt priviti ca niste parinti in anumite directii, ei nu sunt vazuti ca parte a actualului sistem de rudenie sau al sistemului real de rudenie. Fara nici o indoiala, anumite aspecte ale relatiei nasitului vin foarte aproape de rudenie. De exemplu, casatoria cu fiul sau cu copila nasului poate fi interzisa. Asemenea reguli mimeaza pe cele ale tabu-ului de incest si ale exogamiei rudelor apropiate (casatoria obligatorie in afara grupului).
In plus fata de relatia dintre nasi si fiu, trebuie mentionate relatiile stabilite intre nasi si parinti. Acest fapt este in mod deosebit valabil in anumite societati catolice, in tarile occidentale mediteraneene si in tarile latino-americane. Aici notiunea de compadrazgo (cum este numita in spaniola) include in intregime aceasta retea de relatii: parintii si nasii sunt compadres si li se pretinde, din obicei, sa se ajute unii pe altii in vremuri grele, sa-si imprumute reciproc banii si sa ofere sprijin cand sunt organizate festivaluri sau ritualuri religioase.
in randul relatiilor de rudenie fictive poate fi inclusa sifratia de sange. In cadrul unor popoare africane, de exemplu, legaturile de tipul fratiei de sange, unesc indivizii in legaturi formale ce sunt invocate in vremuri de nevoie. Membrii tribului Azande din Africa Centrala initiaza asemenea legaturi printr-un ritual in care fiecare parte inghite o anumita cantitate din sangele celeilalte parti. In cazul altor popoare africane sunt initiate legaturile respective prin amestecarea sangelui direct in rani taiate special in acest scop. Asemenea relatii, uneori unesc nu numai indivizii ci si grupurile, asa cum stau lucrurile printre membrii tribului Chaga din Tanzania, unde legaturile fratiei de sange dintre sefi stabilesc aliante intre toti supusii lor.
