|
|
|
Actualitatea si modernitatea conceptului de dezvoltare rurala
1. Declinul rural; Redescoperirea si reinnoirea ruralului; Noile perspective; Criza urbana; Atractia ruralului; Noile potentialitati rurale; Voga ruralului.
In tarile occidentale, de mai bine de un secol, iar la noi de circa 50 de ani, exodul agricol a creat concentrari demografice puternice in orase paralel cu desertificarea treptata a ruralului. El a hranit dezvoltarea industriala si urbana, golind satele de populatie si acest lucru a fost considerat 'un progres,,. A parasi lucrarea pamantului pentru o slujba intr-un birou sau intr-o uzina era perceputa ca o „promovare socio-profesionala„. Aceasta miscare spre oras parea fara intoarcere. Numerosi autori se precipitau sa proroceasca '/0 fin de la paysannerie', uneori nu fara regrete sau murmure contra ordinii sociale care genereaza acest fenomen. Astfel, Jean Francois Gravier, in cartea sa: 'Paris ei le deserifrancais publicata in 1947 si reedita in 1958, a fost unul dintre cei care au ridicat glasul impotriva acestui declin rural si a cresterii fara masura a aglomerarii urbane; analizele si cifrele elocvente cuprinse in lucrarea sa constituie un veritabil rechizitoriu adresat unei societati incapabile sa asigure o dezvoltare armonioasa si o populare echilibrata a intregului teritoriu.
„De prin 1960, o 'revolutie silentioasa' a transformat profund societatea taraneasca; un progres fulgerator a bulversat economia agricola, in 1971, Mendras (sociolog rural francez) a publicat o carte cu continut provocator: „ La fin des paysans' prin care rasuna glasul vechii societatii taranesti traditionale care a construit Franta campurilor si a satelor. Conditia taraneasca de altadata disparea si facea loc unei corporatii de agricultori din ce in ce mai performanti; ei exercitau o meserie devenita complexa, in care trebuie investit din ce in ce mai mult capital si pricepere. Dar acesti agricultori mecanizati si informatizati sunt din ce in ce mai putin numerosi si plecarea lor contribuie la trista depopulare rurala care continua'. (Jean Gadant: „Amenagement et development rural', 1987, pag. l si urmatoarele).
Fantastica dezvoltare a stiintelor si a tehnologiilor era purtatoarea bunastarii, culturii si fericirii pentru toti. Totusi, in timp ce apareau „noii saraci', economia intra in criza suferind din cauza excedentelor de bogatie pe care le-a creat. Cursa nestapanita a productivitatii a ghiftuit consumul: prea multe textile, prea mult otel, prea mult grau, prea mult din de toate. Insecuritatea, denatalizarea, abandonarea vechilor valori morale zguduie opulenta societate industriala care pare a fi dereglata.
Efectivele de agricultori au regresat in mod constant in profitul numarului de muncitori industriali din uzine si a numarului de locuitori din orase. Astazi, agricultorii reprezinta sub 10% din totalul populatiei active a tarilor dezvoltate, in multe dintre acestea ei se situeaza sub 5%. Ajungerea la aceasta situatie in tarile occidentale a fost rezultatul unei evolutii care a cunoscut mai multe trepte esentiale sau mai multe mutatii, astfel:
Prima revolutie industriala din secolul trecut a fost cea a masinii cu vapori, a carbunelui si a otelului si dupa aceea a urmat minunata sinteza a celor trei: calea ferata. Industriile grele s-au instalat in zonele cu minereuri si energie. De atunci, micile fabrici mai mult sau mai putin artizanale diseminate la tara, tributare apei raurilor sau lemnului din padure, au fost condamnate la disparitie iar mana de lucru la „expatriere' spre oras.
Ruralul, acest vast rezervor de oameni aprovizioneaza uzinele cu mana de lucru si hraneste urbanizarea. Societatea taraneasca traditionala se transforma, iar plecarea copiilor sai spre oras apare ca o promovare sociala. Acest exod agricol a desertificat si desertifica zonele cele mai defavorabile, mai ales zonele de munte izolate si prost dotate cu servicii, infrastructuri si locuri de munca, unde solurile putin fertile si climatul aspru nu permit randamente bune.
A doua mutatie industriala a fost cea a energiei care a devenit mult mai usor de procurat, in primul rand, petrolul, care se afla din abundenta in maruntaiele pamantului, inlocuieste vaporul de apa si actioneaza motorul cu explozie. Apoi apar pneumaticele care fac sa prospere autoturismele ce invadeaza incet, incet o retea rutiera; aceasta la randul ei se indeseste si se gudroneaza, in sfarsit, electricitatea aduce lumina in caminele cele mai indepartate si distribuie peste tot forta motrice. Aceasta revolutie a energiei instaureaza suplete si rapiditate in transporturi; ea anunta o explodare a marilor complexe industriale care erau legate de zacamintele de materii prime si de carbune. Mana de lucru devine si ea mai mobila, iar cautarea unui loc de munca disperseaza familia care, pana atunci, era atasata unui teritoriu. Localizarea activitatilor este din ce in ce mai putin legata de un anumit loc. Productia agricola, ea insasi incepe sa populeze terenurile cu „crescatorii de animale fara terenuri agricole' si cu productii vegetale in sere. Masinile si ingrasamintele pun in valoare regiunile sterile transformand mizerabila „tara' nisipoasa, precum si platourile calcaroase si aride in granare.
Dupa razboi, industrializarea si urbanizarea au cunoscut un nou avant. Cresterea nivelului de viata si a confortului urban fac sa continue depopularea zonelor urbane. Dupa privatiunile si tristetile razboiului erau foarte atragatoare luminile si vitrinele oraselor, securitatea oferita de un loc de munca in oras, mai ales pentru un taran a carui recolta nu era niciodata asigurata, si care primea in schimb, in oras, un salariu care-i „pica' in mod regulat la sfarsitul fiecarei luni. Astfel, cu securitatile si atractiile sale, orasul impune modelul sau, iar aceasta miscare de concentrare urbana parea cu atat mai ireversibila cu cat agricultorii, din ce in ce mai putin numerosi, sporesc fara incetare randamentele lor si contribuie din ce in ce mai bine la satisfacerea nevoilor alimentare ale tarii. Populatia agricola a continuat deci sa regreseze, ceea ce a facut ca, de prin anii '60, ministerele agriculturii si organizatiile profesionale agricole, din unele tari occidentale, sa demareze o politica de amenajare rurala menita sa franeze abandonul nelinistitor care instala deserturi. Totusi, aceasta cale de reanimare a acestor teritorii rurale in declin a fost asemuit cu niste „lupte de ariergarda'. Industrialul si urbanul ramaneau inca valorile sigure ale zilei de maine.
Redescoperirea si reinnoirea ruralului. Cu toate acestea, recensamintele demografice din anii '80 arata ca in unele tari (in Franta de exemplu) tendintele de miscare a populatiei tind sa se inverseze: populatia rurala creste global mai repede decat populatia urbana. Astfel, in timp ce poluarile de tot felul agreseaza „orasele orgolioase', serenitatea rurala si linistea parfumata a campurilor atrag cetatenii „intoxicati de modernism'. Aceasta i-a facut pe unii analisti sa strige: 'Maine, exodul urban!'. Teritoriile rurale isi recapata incet vitalitatea. De acum, comunele rurale castiga global populatie, in timp ce orasele pierd cu atat mai multi locuitori cu cat sunt mai importante, intre mijlocul anilor '70 si inceputul anilor '80, in Franta, s-a instalat o incetinire generala a cresterii demografice, limitata la 3%. in acest context, in timp ce ansamblul comunelor urbane, pentru prima data, nu au progresat in acest interval decat cu 2%, ansamblul populatiei rurale a crescut cu 6%. (Jean Gadan: op. cit. pag. 5-6 si urm.).
Desigur ca analiza acestui fenomen nu este simpla si, in mod cert, este prematur sa se traga concluzia ca exodul urban a inceput. Se pare ca este vorba mai degraba de o extindere a orasului asupra zonelor rurale inconjuratoare sau de o dezvoltare a siturilor turistice decat de o revitalizare profunda a ruralului indepartat de centrele urbane, unde continua desertificarea. Pe de alta parte, criza economica si somajul au incetinit plecarile spre oras. in sfarsit, daca jumatate din comunele rurale se afla in curs de revitalizare, cealalta jumatate continua sa se depopuleze. Prapastia continua sa se mareasca intre comunele plasate in zona de atractie a unui oras sau care beneficiaza de vecinatatea unei instalatii industriale sau a unei resurse turistice si teritoriile desertificate unde continua declinul economic.
Si totusi, ruralul continua sa se miste. Unul dintre bunii observatori francezi ai ruralului, sociologul Mendras, declara in a doua jumatate a anilor '80: „Daca exista o parte vivant a societatii franceze care a stiut sa se adapteze in mod extraordinar, sa creeze institutii noi, aceasta nu este Franta urbana ci Franta rurala'. Necesitatile economice cer inca plecari din agricultura, dar exodul rural, in tarile dezvoltate, se incheie iar miscarea migratorie se inverseaza. Colectivitatile rurale devin mai dinamice. Dispunand de toate facilitatile vietii moderne, ele regasesc vitalitatea. Astfel, ultimul recensamant anunta sfarsitul lungului declin: el suna trezirea .. tarilor rurale' carora noua societate le ofera atuuri foarte bune. Stiintele si tehnologiile, care avanseaza cu pasi mari, deschid perspective fabuloase, inca nebanuite, care pot rupe izolarea ruralului si pune la loc de cinste valorile sale imense.
In cateva decenii s-au realizat progrese remarcabile. Luna si-a aratat secretele sale oamenilor care au vizitat-o; aventura cuceririi spatiului a inceput; satelitii observa pamantul si multiplica retelele de comunicatii de orice natura; energia atomica este prezenta, ucigatoare, capabila de mai rau dar si de mai bine. Ordinatorul (computerul, calculatorul), mai performant decat un creier si dotat cu memorie, opereaza calcule vertiginoase cu viteza electricitatii si ce sa mai spunem de progresele medicinii care prelungeste fara incetare viata, de biotehnologii si de geniul genetic capabil sa manipuleze speciile de plante si animale si care deschide orizonturi nebanuite, promitatoare si nelinistitoare in acelasi timp. Robotii automatizarii inlocuiesc lucratorii. Daca activitatile productive nu vor mai folosi decat 10% din forta de munca activa din tarile dezvoltate la intrarea in cel de al treilea mileniu, asa cum estimeaza unii analisti, ce vor face ceilalti? Perspectiva este entuziasmata sau redutabila? Ori cum ar fi, ea deschide pentru spatiul rural noi sanse inca insuficient explorate.
Sistemul social-economic este in criza. El se incapataneaza sa faca productivitate in timp ce numarul somerilor se mareste; natalitatea societati scade. Clubul de la Roma a presimtit sosirea unui nou mod de dezvoltare, facut de o economie mai putin productivista, in cadrul unei bune amenajari a teritoriului, integrand dimensiunea ecologica, socialmente mai conviviabila. Aceasta perspectiva a unei dezvoltari mai calitative, mai aerate, mai dulci, nu poate decat sa surada acestui „zacamant natural de spatiu rural' care reprezinta un atu enorm. Ceea ce trebuie este deci, amenajarea si valorificarea acestui spatiu rural Faimosul Philippe Lamour, fostul presedinte al Companiei Bass-Rohn Languedoc din Franta, a pus in mod clar aceasta problema si a definit obiectivele: „Viata urbana este suportata dificil. Asistam la un retur in mediul rural. Dar cadrul de primire pentru aceasta noua migratie nu a fost pregatit suficient. Nu trebuie sa fim la fel de neprevazatori ca planificatorii de dupa razboi care n-au prevazut urbanizarea. Trebuie pregatita amenajarea spatiului rural care reprezinta 90% din spatiul national'.
Noile perspective. Economia tarilor dezvoltate a intrat in a treia bulversare industriala. Precedentele doua erau creatoare de energie si vizau decuplarea fortei muschiulare a omului si a animalului pentru multiplicarea fabricarii tuturor felurilor de bunuri. Revolutia prezenta este creatoare de inteligenta, decupland capacitatile creierului uman.
Dupa o era a 'productiei de masa', a cresterii continue a marimii oraselor si a industriilor, iata ca societatea si activitatile sale se diversifica. Habitatul individual este preferat habitatului colectiv; industria mica si medie castiga in rentabilitate; particularismele locale renasc. Traim o mutatie tehnologica ale carei posibilitati le intrevedem inca destul de putin. Tehnicile de teleprocesare redimensioneaza spatiul, fac sa eclateze centrele de decizie, disperseaza atelierele de productie, astupa prapastiile profunde care s-au crapat intre orase si sate. Informatica, telematica, birotica nu vor ramane apanajul exclusiv al birourilor din orase si vor constitui purtatoarele de noi posibilitati si oportunitati pentru lumea rurala. La fel de rapid ca si un birou de studii dintr-o capitala, ferma cea mai indepartata dintr-o provincie oarecare va putea interoga o baza de date sau sa consulte zilnic cursurile pietei oilor. Internetul este un instrument al comunicarii fara frontiere. Posibilitatile de lucru la domiciliu pot bulversa economia locala in anii care vin. Retelele de comunicatii vor favoriza vanzarile directe spre orase dintr-o multitudine de mici unitati de productie artizanale si agricole. Telexul va realiza schimburile instantanee de mesaje scrise. Diferite sarcini administrative vor putea fi exercitate de la distanta (secretariat, statistica, contabilitate, sesizari informatice, etc.). O dactilografa ramasa in valea sa natala dintr-o minunata zona montana, va pute sa scrie o corespondenta la domiciliul sau pe care s-o transmita in capitala si va putea primi si transmite instantaneu un document prin telecopiator sau prin posta electronica. O directie dintr-un minister va putea convoca, pe un ecran de televiziune, un colaborator aflat pe un platou la 2000 de metri altitudine mai repede decat daca s-ar afla intr-un birou vecin. O conferinta care reuneste o jumatate de duzina de persoane aflate in teritoriu va putea fi convocata rapid si oriunde. Transporturile in comun au facut progrese enorme, scurtand distantele dintre oras si sat. Un locuitor dintr-o localitate rurala care si-a amplasat locuinta intr-o liziere de padure are acces la un birou din capitala la fel de repede ca si un locuitor dintr-un cartier al capitalei. Trenurile de mare viteza scurteaza timpul de deplasare la mare distanta si permit contacte rapide, dese si o folosire mai buna a timpului. Transporturile aeriene contribuie in aceeasi directie la comprimarea timpului, reducerea distantelor, intensificarea circulatiei si a schimburilor marind eficienta activitatii umane. Progresul continua si distantele se scurteaza din ce in ce mai mult.
Toate aceste inovatii disperseaza locuitorii si activitatile pe spatiul geografic al unui teritoriu, indeparteaza locurile resedinta si de munca. Industria se elibereaza de zacamintele de energie, de materii prime si de mana de lucru. Se va ajunge ca ea sa caute in favoarea salariatilor sai un climat agreabil (insorit), cu peisaj impadurit, in vecinatatea zonelor inzapezite sau a unui ochi de apa in vederea crearii unor conditii de viata si de munca de o calitate deosebita.
Criza urbana. Marele oras a pierdut atractiile sale de altadata. El este astazi poluat si zgomotos. Marile ansambluri au creat monotonie, insecuritate si un trist anonimat. 300 de locuitori care locuiesc intr-un bloc turn se ignoreaza total, in timp ce 300 de locuitori dispersati intr-o mica localitate rurala se cunosc toti si sunt vecini. Deplasarile de la domiciliu la locul de munca in transporturile colective sunt stresante si nervos penibile. Existentele agitate si robotizate ale orasului fac ca ruralitatea sa fie idealizata cu calmul sau, verdeata sa, convivialitatea sa, valorile sale sociale si culturale regasite, cu timpul sau care pare mai putin socotit. In fiecare citadin se afla un vechi atavism taranesc si un pamantean care doarme.
Atractia ruralului. America a precedat tot timpul vechea Europa pe drumul evolutiilor. De prin 1970, populatiile cele mai avute din orasele sale paraseau centrele urbane plicticoase pentru a se instala in zonele rurale inconjuratoare. Astazi, acest fenomen s-a generalizat atat de mult incat terenurile agricole din aceste zone rurale anturante sunt rapid inghitite de constructii de locuinte, cu toate consecintele ce decurg de aci asupra pietei funciare.
Zonele rurale europene au devenit mai atragatoare. Plecarea spre oras nu mai este considerata o promovare, inversul fiind tot mai apreciat. Tinerii isi exprima tot mai mult dorinta de a ramane sa lucreze la tara. Citadinii vin sa-si regaseasca radacinile. Muncitorii din ce in ce mai numerosi isi construiesc locuintele in mediul rural din vecinatatea uzinelor in care lucreaza. Milioane de resedinte secundare provoaca o veritabila transhumanta la fiecare sfarsit de saptamana si in timpul vacantelor sau a concediilor mai ales spre „ la tara'. Pensionarii se instaleaza de asemenea aci. Spatiul rural se populeaza din ce in ce mai mult, pana la punctul in care creaza neliniste in randul protectorilor naturii, mai ales atunci cand constructiile se amplaseaza si se dezvolta anarhic.
Comunele rurale din tarile dezvoltate au beneficiat de un efort important de amenajare si de dotare cu echipamente colective. Apa este asigurata peste tot si asanarea progreseaza, in toate capitalele de cantoane este instalat un 'centru economic de gestiune'; se fac lotizari; turismul verde se implanteaza. Comoditatile si confortul urban s-au instalat in mediul rural. Telefoanele leaga toate caminele pana la rudele de pe alte continente. Electricitatea raspandeste peste tot luminile si caldura sa; ea actioneaza nenumarate motoare in slujba oamenilor. Astazi fiecare familie are cel putin un automobil cu care poate sa ajunga rapid la un „supermarket', la cinema, la piscina din orasul vecin sau la locul de munca. Imaginile mai multor canale de televiziune, provenind din tot universul, patrund in fiecare casa. Ruralul, ca si urbanul, dispune de 'servitori electro-menajeri' si in curand de o consola de ordinator. Fiecare familie beneficiaza, pe langa casa proprie, de un spatiu de gradina cu arbori si flori, adesea de fructe si legume „mai biologice' si mai proaspete decat cele de la comerciant.
Noile potentialitati rurale. Teritoriul rural va conserva multa vreme spatiile sale depopulate din munti si din zonele defavorizate unde resursele sunt mai limitate si unde viata este grea. Pe de alta parte, aceste zone dispun de atuuri care ar putea fi exploatate mai bine prin:
obtinerea celui mai bun profit din productia de lemn;
dezvoltarea turismului rural care raspunde nevoilor de repaus, de sanatate, de natura si de autenticitate exprimate si cautate din ce in ce mai mult de catre cetatenii intoxicati de modernism;
promovarea artizanatului;
ingrijirea mediului inconjurator.
Pe de alta parte, diversificarea productiei agricole deschide posibilitati noi: dezvoltarea numeroaselor mici productii agricole vegetale si animale inca deficitare; oferirea unor produse de calitate de „tip fermier'; adoptarea unor sisteme de productie mai extensive; practicarea pluriactivitatii pentru a consolida si pereniza locurile de munca agricola.
Voga naturalului. Respingerea orasului mineral plin de noxe, excesele unei economii prea productiviste si prea consumatoriste au determinat o intoarcere presanta la valori autentice si la surse mai pure. Aceste aspiratii se concretizeaza intr-o extraordinara cautare a 'naturalului'. 'Naturalul este binefacator iar artificialul este rau!'
Cresterea nivelului de trai si sporirea timpului liber angajeaza marele public, mai ales mediile intelectuale si mai instarite, in vaste miscari de opinie in favoarea 'protectiei naturii', apararii mediului, cercetarii calitatii vietii. Ei resping o economie prea galopanta si prea industrializata consumatoare a spatiului si a resurselor limitate sau a unor resurse prea incet regenerabile. Trei exemple ilustreaza aceasta inversunare pentru natural de care ruralul va profita.
In primul rand, 'valul ecologic' al anilor '70; el a suscitat aparitia multiplelor asociatii de protectie a naturii si miscarile verzilor pe care politicienii traditionali au fost constransi sa le la in serios. Acesti aparatori ai naturii, contestatatori ai economiei si adesea ai societatii consumatoriste, au ajuns chiar sa la pozitii excesive. Dar ceea ce este important din aceste critici si constatari, gratie lor, orasul si marele public au inceput astfel sa se intereseze mai mult de natura.
Dupa aceea, condamnarea produselor agricole contaminate chimic si inversunarea pentru produsele naturale si biologice pe care le distribuie 'magazinele naturii'. Agricultorii traditionali trebuie sa cheltuiasca averi intregi pentru a cumpara ingrasamintele necesare fertilizarii solului si sunt constransi sa utilizeze produsele fitosanitare pentru a lupta contra bolilor si daunatorilor culturilor cu ajutorul stiintific al cercetarilor agronomice, in timp ce unii, din ce in ce mai numerosi, pretind ca pot furniza produse naturale, cu randamente satisfacatoare, fara ingrasaminte si pesticide.
in sfarsit, mai recent, la sfarsitul anilor '80, solitara si sigura de ea, cu unicul slogan magic de 'natural', Rika Zarai tine capul cohortei de medici si de cercetatori seriosi; in numele 'naturalului', aceasta cantareata vegetariana publica best-seller-ul anului respectiv, copiind 'retetele de pe vremea bunicii'. Cartea sa de bucate propovaduieste religia naturalului si medicina plantelor, al caror consum s-a dublat in zece ani.
Naturalul a devenit astfel un argument puternic de publicitate. Un apartament care are privelistea unui spatiu verde capata valoare; la fel si o vila la o liziera de padure. Pasta de dinti cu clorofila, sapunelele aromatizate cu parfumuri de flori de camp au virtutii particulare. Dar ceea ce importa din aceste miscari intempestive ale ecologiei, ale biologiei si ale naturalului este faptul ca ele pot contribui la reanimarea unor adevaruri vechi si fundamentale care incepeau a fi uitate: o economie mai productiva de resurse naturale limitate, o existenta si activitati in mai buna armonie cu mediul natural fragil, hraniri si medicatii mai putin artificializate. Aceasta voga a naturalului nu poate fi decat in profitul ruralului trezindu-i 'tarile'.
