Actiunea actuala a francmasoneriei

ACTIUNEA ACTUALA A FRANCMASONERIEI

Dupa ce a instalat cele trei instrumente de razboi (liberalismul, socialis­mul si anarhismul) si dupa ce a indreptat sfortarile lor catre un scop unic, - robirea lumii sub jugul lui Israel, - ce mai face Francmasone­ria?

FRANCMASONERIA IN ROMANIA

La noi, in Romania, acest flagel ocult a gasit o li­bertate intreaga, nu nu­mai ca sa intre in tara, dar si ca sa creasca in voie.

Dar, Lojile, care sunt foarte slabe, de-abia vege­teaza, sau se umplu de ovrei printre care romanii, - ce nu vor deloc sa muste din undita, - formeaza rarae aves.

Intr-adevar, terenul tarii este refractar acestei teri­bile boli parazitare, - dupa cum este rebel si dezvoltarii Socialismului. Romania e ca vita ameri­cana, care se apara in mod natural contra filoxerei.

Bunii-Templieri - Vazand ca cu Lojile de adulti, - cu care au reusit pre­tutindeni in alte parti, - n-ajung aici la nimic bun, Francmasoneria incerca sa reinno­iasca atacurile asupra tinerimii si chiar asupra copiilor din sco­lile primare, - cu speranta de a atrage in cursa si pe parintii acestor nevino­vate victime. Ea trimise deci, in acest scop, Ordinul Bunilor-Templi­eri, - care isi dadu ca tinta de actiune combaterea alcoolismului.

Dar si de data asta, va fi o munca pierduta in za­dar:

1°. pentru ca romanul, mai ales in localitatile unde acesti masoni si-au asezat Lojile, sau mai bine zis cursele, - nu este deloc alcoolic (v. pag. 93);

2°. pentru ca Bunii-Templieri, - in loc sa atace pe jidani, care alcoolizeaza realmente pe taranii moldo­veni (si stim si de ce nu o vor face niciodata), - se multumesc sa se napusteasca, cu nesaratele lor conferinte, asupra bieti­lor copii din Bucuresti, pe care-i plictisesc cu serbari caraghioase si-i dez­gusta, cu sedinte ce produc greata.

Dar ce sunt acesti Buni-Templieri?

Revista lor oficiala, „Antialcoolul”, are sa ne-o spuna:

Stiti ca ne numim Buni-Templieri. Cuvintele Tem­plu, Templier si Loje sunt foarte vechi si interesante

Cu vreo mie de ani inainte de nasterea lui Hristos, Solomon zidi un splendid Templu la Ierusalim

Mai tarziu, - acum vreo opt sute de ani, adica in 1118, - se forma, tot acolo la Ierusalim, o societate de oameni care luara armele pentru ca sa proteaga pe pele­rini. Regele Baldovin al II-lea le de-te ca rese­dinta o casa construita chiar pe locul vechiului Tem­plu si de-aceea luara numele de Templieri.

La inceput nu erau decat noua, dar putin timp dupa aceea, un mare numar de bravi soldati, venind din diverse tari, se alipira pe langa dansii, pana cand in cele din urma se constitui o mare si puternica asociatie, numita Ordinul Cavalerilor Templi­eri - si care fu, la acea epoca, cea mai considerabila societate din lume.

Templierii stabilira anumite juraminte si obligatii sfinte si se consacrara servi­ciului lui Dumnezeu.

Istoria acestui Ordin, care a durat 200 ani, este foarte importanta pentru ori­cine: dar ea este plina de invataminte pretioase pentru noi, care suntem mem­brii Ordinului Bunilor-Templieri”[1].

Aceasta istorie o cunoastem bine. Cavalerii Templi­eri, cazuti in desfrau sub imboldul jidovilor, s-au lepadat de Iisus Hristos. - pe care jurasera sa-L serveasca. Ordinul fu dizolvat si superiorul lor, Jacques de Molay, expira, pe rug, crima de lèese-divinitate.

Or, cand cineva are asemenea stramosi, e mai pru­dent, nu numai sa nu se laude cu ei ci chiar sa se ascunda.

Organizatia acestui Ordin (grade si loji), precum si disciplina, sunt analoage cu acelea ale Francmasone­riei ordinare[2].

Intrand in Ordinul nostru, profanul incepe sa se obisnuiasca, - condus de con­ducatorii naturali, adica de functionarii Lojei si de templierii mai vechi, care au ex­perienta, - cu modul de constituire al Ordinului si cu felul de trai al membrilor lui”[3].

Recunoastem aici mijlocul de actiune bine cunos­cut al masoneriei: „su­gestia prin francmasoni mai vechi, care au experienta”!

„Sa nu destainuim nimic din afacerile speciale ale Ordinului, - ca semnele de recunoastere, lozincile, ceremoniile, etc. E asa de usor de tinut aceasta obliga­tie, mai ales cand vom sti de ce trebuie s-o indeplinim”[4].

Dar la ce serveste acest secret, - cand e vorba sa faci numai bine, sa impiedici pe oameni sa se imbete?

Trebuie, desigur, sa existe dedesubt ceva murdar, ce nu indraznesc sa arate afara.

Ordinul Bunilor-Templieri a fost primit in Roma­nia cu mare cinste. Pro­fesori universitari[5], doamne din societatea distinsa, inalti demnitari ai tarii se grabira sa-l patroneze. Bineinteles, - scopul aparent al acestei societati pare foarte nobil si oricine se crede dator sa se asocieze la indeplinirea lui.

S-a gasit chiar un Ministru al Instructiei Publice care sa dea, acestor rau­facatori, autorizatia de a se servi de scolile Statului, pentru ca sa poata sa­varsi, in mod perfect, tenebroasele lor planuri.

„Bunii-Templieri romani adreseaza multumirile lor recunoscatoare D-lui Minis­tru al Instructiei Publice, care le-a ingaduit sa tie, in orice scoala din tara, sezatori anti-alcoolice.

O incuviintare mai deplina si mai de sus nu ne putea veni”[6].

Si intr-adevar, ei nu pierd vremea:

„O saptamana intreaga - in sapte scoli deosebite - alese mai catre marginile orasului, pe unde intuneri­cul e mai mare si nevoile mai multe, - s-au tinut sezatori anti-alcoolice cu atata lume ca, uneori, abia o incapea sala”[7].

Lucrurile ajunsesera la acest stadiu, cand o nou­tate senzationala sosi din Germania.

Ordinul „Guttempler” face parte intr-adevar din Francmasonerie. Lojile sale, care cauta sa se infiltreze pe langa copilarime, pentru ca s-o murda­reasca si s-o corupa, sub pretext ca lupta contra alcoolismului, - au incer­cat sa se introduca si in scolile primare din Bavaria[8].

Din fericire, s-a gasit acolo un ministru, mai preva­zator ca al nostru, care se grabi sa opreasca mersul inainte al acestei funeste societati secrete.

Francmasoneria incearca, de asemenea, sa pa­trunda, la noi, printr-o alta poarta, aceea a Ateneului popular si a Universitatii populare, - adica prin niste Sub-masonerii a caror semnificatie o cunoastem (vezi anterior).

Din cauza simpatiei si respectului ce avem pentru multi dintre cei ce s-au inscris sa vorbeasca in aceste asezaminte, asa-zise populare, ne vom abtine de a insista, - multumindu-ne sa raportam ce scrie „Univer­sul” din 27 sep­tembrie 1913:

„Astazi, la orele 2⁰⁰, va avea loc in sala „Transilvania”, inaugurarea seriei de con­ferinte, din anul acesta, a Ateneului popular.

Profitand de bicentenarul lui Diderot (care a fost francmason), - initiatorii vesti­tei Enciclopedii si unul din promotorii spirituali ai Marii Revolutii franceze - dl I. T.. cunoscutul publicist si conferentiar de istoria si filozofia critica a religiilor la Universitatea populara, va expune”.

FRANCMASONERIA IN ALTE TARI

Sa vedem acum ce face Francmasoneria in alte tari.

In Rusia, ea este persecutata si, de altfel, ii este interzis sa patrunda in acest vast imperiu.

In Turcia, Francmasoneria, - reprezentata de parti­dul Tinerii-Turcii[9], - sapa religia lui Mahomed (pe care Sinagoga ar voi s-o faca sa piara in ace­lasi timp cu cea a lui Hristos) si dezorganizeaza armata, - ceea ce a permis popoarelor crestine din Balcani sa invinga usor Islamul, altadata atat de teribil.

In celelalte tari ale Europei, Francmasoneria pro­greseaza si se intinde din ce in ce mai mult. Pentru a sti ce unelteste acolo, ne va fi de ajuns sa pri­vim la ceea ce face in momentul de fata in Franta.

FRANCMASONERIA IN FRANTA

Astazi, in Franta, Masoneria se indeletniceste sa-si realizeze scopul esen­tial, bine definit de Talmud, - adica distrugerea crestinismului. De aceea, in Loji si in Convente, ea nu face decat politica.

F. Gonnard, vorbind la banchetul de inchidere al Conventului din 1886, zice: ,A fost un moment, cand a trebuit sa declaram ca Francmasoneria nu se ocupa nici de religie, nici de politica. Era oare o ipocrizie? Sub impresia legilor si a poli­tiei, fuseseram obligati sa disimulam, ceea ce noi toti avem misia sa facem, sau mai bine zis sa facem unicamente.

Da, facem politica. In toate conventele, ce faceti daca nu politica?[10].

Din vreo 900 senatori si deputati, ce compun par­lamentul francez, mai mult de jumatate sunt francma­soni[11].

Pentru a tine in lant pe acesti parlamentari, - mai toti fiind patati[12], - Francmasoneria recurge la masuri strasnice.

Astfel, F. Mamelle, zice in 1891: „Ar trebui ca mem­brii Parlamentului, care sunt francmasoni, sa fie chemati si sa fie legati, tinandu-i prin propriul lor interes”[13].

Si, inca din 1884, Garantul de amicitie al Marelui-Orient, pe langa Supremul Consiliu, (o dregatorie masonica) adresa amenintari fratilor sai deputati si senatori, care „n-ar fi nimic fara Francmasonerie”[14] , caci dansa „i-a scos din neant”[15].

Cu un asemenea parlament si cu ministrii iesiti dintr-insul, Masoneria isi poate zice ca tine Franta sub picioare.

F. Gadaud, fost ministru de agricultura, declara, la Conventul din 1894 ca „franc­masoneria nu este altceva decat Republica acoperita, - dupa cum Repu­blica, ea in­sasi, nu e altceva decat masoneria descope­rita”[16].

F. Lucipia, care prezida Consiliul Ordinului, zicea in Conventul din 1895: „Franc­masoneria si Republica nu sunt decat unul si acelasi lucru[17].

Si F. Geyer, la Conventul din 1898, - maimutarind pe marele monarh Ludovic al XIV-lea, a putut zice, nu fara dreptate: „Statul suntem noi”[18].

In sfarsit F. Fernand Maurice declara in Conven­tul din 1890, ca „peste zece ani, Masoneria va fi stapana peste tot si nimeni nu se va mai misca in Franta, - afara de noi”[19].

Si ce face Francmasoneria cu Puterea pe care o de­tine prin politica?

Ea intrebuinteaza aceasta imensa forta sociala:

1° ca sa darame pe ascuns Armata, - de care ii e frica;

2° ca sa persecute, cu o ferocitate extrema, Bise­rica catolica, - care este aceea a aproape unanimitatii poporului francez.

Intr-adevar, in momentul de fata, Franta, - care altadata se interesa de tot ce e nobil si inalt, - pare ca nu mai are alta ocupatie decat sa-si spioneze soldatii si sa terorizeze preotii si calugarii.

I. Spionarea militarilor

precum si a tuturor functionarilor Statului

Fara a mai vorbi de masonul Herve si de partiza­nii sai, care merg pana sa insulte drapelul patriei lor, aruncandu-l in balegar si calcandu-l in picioare, - Francmasoneria, in unire cu guvernul, a organizat un vast serviciu de spi­onare asupra tuturor functionari­lor[20] statului francez si, mai cu seama, asu­pra milita­rilor.

Toata lumea isi aduce aminte de scandalul inspai­mantator care a izbuc­nit cand, in 28 octombrie 1904, deputatul Guyot de Villeneuve citi, in Ca­mera, fisele de denuntare intocmite de Francmasonerie, - in complicitate cu ministerul, - asupra a 25.000 de ofiteri francezi.

Si ce cuprindeau aceste fise ale Marelui-Orient?

Fara indoiala, informatii asupra capacitatii mili­tare, asupra valorii profesionale a acestor ofiteri.

Ei bine, catusi de putin. Aceste fise nu contineau decat o marsava spio­nare asupra opiniilor reli­gioase ale ofiterilor si ale familiilor lor.

Intr-adevar, Francmasoneria se intereseaza sa afle daca ofiterul este ca­tolic, - daca femeia sa se duce la biserica, - daca copiii sai sunt crescuti intr-o scoala crestina, atatea crime care ii vor inchide, pentru vecie, usa avansarii.

Iata, ca exemplu, inceputul fisei D-lui locotenent-colonel Janicot, directorul scolii de artilerie din Grenoble:

„Reactionar, - clerical infocat, - dominat de fe­meia sa, care-l duce chiar la biserica”[21]

Terminandu-si discursul, deputatul nationalist Guyot de Villeneuve striga:

„Din cele ce preced, rezulta in mod luminos, ca Ministru de razboi, in inte­legere cu D-l Presedinte al Consiliului, si de coniventa cu Marele Orient, a organi­zat contra Armatei, denuntarea anonima si spionajul”[22].

Dar, la ce bun, aceasta imensa si ignobila spio­nare, - care nu se margi­neste numai la militari, ci se intinde asupra tuturor functionarilor, mari sau mici, ai statului francez?

In adevar, in 1902, F. Delpech, Mare maestru al Marelui Orient, trimise tuturor Lojilor din tara, un chestionar care continea acest pasaj:

„Sa ne semnaleze toti functionarii, de orice cate­gorie, care au copii in scolile congreganiste”[23].

Este ca sa atinga pe toti crestinii si, torturandu-i, sa raneasca la inima Crestinismul, - dusmanul, pe care Sinagoga a jurat sa-l faca sa dispara, pen­tru totdeauna.

II. Terorizarea crestinilor

Scopul principal al Francmasoneriei este, - dupa cum am aratat mai sus, - decrestinarea natiei care a avut nenorocirea sa cada in ghearele ei, - si aceasta societate oculta si-l atinge prin doua cai:

a) persecutand Biserica;

b) punand mana pe invatamant

a) Persecutia Bisericii

Biserica Frantei, - care altadata sedea pe un tron mai stralucitor ca acel al Regilor, - este acum arun­cata intr-un colt, unde agonizeaza de pe urma su­ferintelor de neinchipuit ce indura de la jidovime, prin intermediarul Franc­masoneriei.

Fara a mai vorbi de ura salbatica a jidanilor, care se manifesta sub forma de calomnii mincinoase, de insinuari fictive, de denuntari anonime, de sar­casme batjocoritoare, de insulte ce ranesc pana in strafundul inimii, de si­cane fara numar, atatea torturi mo­rale[24] cu care se adapa, in fiece moment, viata servito­rilor ei, - nu ne vom ocupa aici decat de perse­cutiile prea evi­dente, adevarata rastignire, care sfasie, ca niste cuie, trupul sfant al aces­tei sublime martire, mireasa lui Hristos.

Sa examinam mai intai planul de razboi al franc­masonilor, - pentru ca sa vedem unde voiesc sa ajunga; in urma, vom reveni la fapte.

Dupa cum altadata, in al XVII-lea secol, Francma­soneria atata pe po­poare in contra Iezuitilor, sub pretext ca acestia interpretau religia catolica cu intoleranta[25] si prin intrigi si calomnii, ajunse sa-i suprime, - tot asa si in epoca noastra, ea lansa, prin ovreiul Gambetta, formula idiota: Clericalis­mul, iata dusmanul!

Or, e sigur ca congregatiile intretin spiritul de cleri­calism. Trebuie deci sa fie izgonite si bunurile lor confiscate, ceea ce fu punctual indeplinit, prima oara de catre F. F. Waldeck-Rousseau, Combes, Clemenceau si de alti franc­masoni ejusdem farinae.

Pe urma ajunsera la preoti, care si ei au acelasi spirit ca congregatiile, si rezultatul fu separatia Bisericii de Stat, ceea ce vrea sa zica spoliarea, de catre Francmasonerie, a salariului intregului cler din Franta - salariu ce fusese acordat de Concordat ca o mica despagubire, pentru despuierea co­losala ce suferise Biserica in timpul Revolutiei.

Dar, deja, se puteau auzi strigate de ura in contra intregului Catolicism.

F. Courdavaux, profesor la Facultatea de litere din Douai, a facut, in 1880, o con­ferinta francmasonilor, in care zicea: „Distinctia dintre clericalism si catoli­cism este pur oficiala, subtila pentru trebuintele tribunei. Dar, in Loja, sa spunem tare, pentru adevar, clericalismul si catolicismul nu fac decat una”[26].

„Catolicismul, - trebuie ca noi, francmasonii, sa-i provocam distrugerea defi­nitiva”[27].

„Francmasoneria este o Contra-Biserica, - un Con­tra-Catolitism, - este Bise­rica Ereziei”[28].

Ca sa puie varf, F. Delpech, intr-un discurs tinut la banchetul Conventului, in 1902, a pronuntat cuvin­tele urmatoare: „Triumful Galileanului a durat douazeci de secole La randul sau, dispare acest Dumnezeu mincinos (!) Francmasoni, ne place sa constatam ca nu suntem straini de aceasta ruina a falsilor prooroci”.[29]

Si, mai inainte, F. de Lanessan, fost ministru, se exprimase astfel: „Trebuie sa zdrobim pe Infamul. Dar infamul nu e clericalismul, infamul este Dumne­zeu”[30].

Dar ce rau a putut face acestor francmasoni dul­cele Iisus, ca ei sa-L de­teste in asa grad?!

Ei bine, indaratul lor se zareste silueta hidoasa a lui Iuda!

Prin urmare, Sinagoga a declarat razboi, nu nu­mai clericalismului, nu numai catolicismului, - ci crestinismului intreg[31] si divinului sau fundator[32].

Acestea sunt planurile francmasonilor. Iata acum si faptele lor.

Femei virtuoase s-au reunit ca, impreuna, sa aduca lui Dumnezeu pri­nosul adoratiei, - sa-I adre­seze cereri si sa-I multumeasca cu recunostinta pentru binefaceri.

Dar agenti ai fortei publice vin sa le imprastie sub pretext ca nu sunt autorizate (?); - si daca au naivitatea sa se duca sa ceara autorizatia, franc­masonii ce sunt la putere le dau afara, razandule in nas.

In timpul acesta, alti zbiri forteaza broastele, -jefu­iesc slabele resurse de trai ale acestor nenorocite, lasandu-le sa moara de foame, - si confisca casa in care locuiau, pe care o vand, in urma, pe nimic, - de cele mai multe ori la jidani.

Alte femei, - devotate omenirii sarace, - au ada­postit copilasi, fara tata si fara mama, - orfani para­siti de toti si lasati in cea mai neagra mizerie, si i-au invatat sa citeasca si sa scrie.

Pentru aceasta crima inspaimantatoare, au fost date afara, ele si orfanii lor, iar casa fu scoasa la mezat, in profitul bandei judeo-masonice[33].

Sute de asemenea opere de binefacere avura ace­easi soarta.

Asa, bunaoara, suflete de elita, - tinere fecioare apartinand, mai toate, celor mai bune familii din Franta, - consacrandu-se in serviciul bolnavilor, pe care ii ingrijeau gratis cu o caritate ingereasca, - fura aruncate in strada, si, in locul lor, fura puse infirmi­ere gras platite.

Le-am vazut, la lucru, in spitalele din Paris, pe aceste infirmiere zise lice, care constituie o plaga grozava, adaugata la celelalte nenorociri ale poporu­lui sarac. Intr-adevar, sunt niste femei fara nici o crestere, care ies de nu se stie de unde lenese, obraznice, vicioase, cu naravuri, nefiind in stare sa resimta nici cel mai mic avant de mila pentru durerile si mizeriile bietilor suferinzi, - ce ar trebui sa fie alintati, ca niste copii, - maimutarind insa mi­nunat aceste sentimente de compatimire, cand pot stoarce vreun bacsis, - in orice caz, fiind absolut incapabile de a se ridica pana la admirabila cari­tate a incompara­bilei surori crestine, ce ingrijeste pe bolnav ca si cum ar fi insusi Dumnezeu.

Si acelasi nenorocit destin il avura si oameni care fac stiinta, istorie sau filosofie, - care se ocupa de invatamant sau de predicatie, - care cultiva chiar pamantul, - si care au fost risipiti in cele patru colturi ale lumii.

Astfel, mii de calugari si de calugarite, - care in­trand in manastire, se despuiasera de bunavoie de toate bunurile materiale, dandu-le saracilor, - se gasira dintr-o zi intr-alta goniti afara, fara adapost, fara hrana, fara foc in timpul iernii si chiar fara sa poata lucra, pentru a-si castiga o bucata de paine, - caci nimeni nu indrazneste sai gazduiasca, de teama sa nu-si atraga, asu­pra sa, mania celor ce tin puterea.

Si de ce sa se izgoneasca, cu atata furie, aceasta elita a natiei franceze, compusa din savanti, filosofi, oratori, - cum nu se vor gasi vreodata in Parlamentul francmason, - si din femei care constituie floarea-fina, chintesenta virtutii pe acest pamant, elita care ar trebui pusa in pinaclul societatii si in­conjurata de veneratie si de admiratie?

Ce rau au facut toate aceste fiinte atat de crud dezmostenite?

Ei bine, acesti martiri n-au decat o singura crima sa-si impute, aceea de a fi adevarati cres­tini

Si aceasta prescriptie salbatica n-are seaman in istorie, - nici macar in timpul Cezarilor romani, cand se schingiuiau, se omorau, se aruncau la fiare cresti­nii. In adevar, acestia traiau cel putin linistiti in intervalul epocilor de persecutie si puteau sa sla­veasca in voie pe Dumnezeu.

Astazi insa este rafinarea torturii, - care atinge nu numai corpul, dar ca­uta sa omoare si sufletul, - care nu inceteaza niciodata si loveste in fiece zi, in fiece moment.. intr-un cuvant, este tortura jidoveasca!

Si cand te gandesti ca asemenea chinuri sunt indu­rate astazi, in al XX-lea secol, intr-o tara care se crede ca este in fruntea civilizatiei lumii pe cand, in realitate, ea se gaseste cufundata intr-o mocirla, mai mult decat barbara, fara tarmuri si fara fund.

Si te intrebi, cu nedumerire, cum e posibil ca un popor, dotat cu atatea calitati geniale, sa sufere atata nelegiuire si sa fie atat de orbit incat sa se sinu­cida in timp ce Iuda, ranjind intr-un colt, trage sforile care fac sa lucreze, sub masca, demnul sau valet Francma­soneria[34].

Si, ceea ce este si mai rau, - persecutia nu se margi­neste numai sa lo­veasca in clerul crestin, - ci izbeste direct in sarmanul popor. In adevar, in mo­mentul de fata, pandarul de la tara sau factorul postal, care s-ar duce la biserica sau si-ar pune copiii intr-o scoala crestineasca, ar fi imediat dat afara din nemernica-i slujba.

b) Monopolul invatamantului

Pentru a atinge mai profund Crestinismul, pentru a-l izbi la inima, Franc­masoneria avu grija sa puna mana pe invatamant, - si incepu sa aplice acest plan prin suprimarea iezuitilor, care se ocupau, in fiecare tara, sa dea po­poarelor o educatie crestina.

Dupa izgonirea acestora, Societatea oculta se insar­cina sa raspandeasca pretutindeni o invatatura asa-zisa laica. Astfel ea transmise noilor generatii doctrinele sale si imbacsi lumea intreaga de ateism si materialism.

In plus, dupa Revolutie, ea facu ca aceasta instruc­tie sa fie gratuita si obligatorie, - in scopul de a lua si educatia, nimicind astfel orice urma de invata­tura crestina.

In modul asta fu creat invatamantul de Stat, diri­jat de catre Francma­sonerie.

Sub Bonaparte, Concordatul restabili cultul cato­lic in Franta, - dar nu si invatamantul crestin, caci Masoneria se opuse la aceasta din toate puterile. De altfel, Napoleon era adeptul sau si, cand a creat Universitatea de Stat, el i-a urmat planul, dar intors, de data asta, in profitul sau personal.

De atunci, toate scolile din Franta, de la cele pri­mare si pana la facul­tati, - adica intreg invataman­tul public, - este in stapanirea francmasonilor.

Si exemplul Frantei a fost urmat de toate celelalte tari ale Europei.

Intelegeti acum, de ce atatea generatii, inselate de Francmasonerie, au incercat, cu o ardoare de necre­zut, sa sustina doctrinele sofistice ale ateismului inept si ale materialismului degradator, - sisteme copilaresti si ab­surde, care trebuia sa le sufoce - si care ar fi fost bune, cel mult, pentru o rasa inapoiata ca jidovimea.

Intelegeti acum de ce multimea profesorilor, demi-savanti vanitosi, au avut oroare sa pronunte numele lui Dumnezeu in fata elevilor, care ii crezura pe cuvant si se lasara sa fie convinsi ca Natura, - care nu e cauza, ci efect, - este agentul creator al Universu­lui.

Intelegeti acum de ce acesti dascali stupizi au ne­gat, ridiculizand-o, ideea de suflet, sustinand ca in natura nu exista decat materie dotata de energie si ca notiunea de scop nu se gaseste decat in imaginatia crestinilor, abru­tizati de obscurantism. Si orbiti de Francmasonerie, ei nu-si dau seama ca marii si adevaratii savanti, fundatorii si gloriile stiintei, - dupa cum am ara­tat altadata[35] prin numeroase citatii, - au admis toti si au proclamat existenta cauzei primare sau Dumnezeu, - si in observatiile si in experientele lor, la fiintele vietuitoare, au intalnit intotdeauna scopuri manifeste, ceea ce indica exis­tenta unei cauze secunde sau sufletul.

Intelegeti acum la ce serveste doctrina Generatiei spontanee, - la ce serveste Darwinismul, adica ipoteza nedemonstrata si nedemonstrabila (pentru ca e falsa) a Evolutiei, la ce serveste Monismul materialist al franc­masonului Haeckel[36], etc, etc[37]

Dar mai e si altceva.

Limba latina, care este, per exeelentiam, limba stiintei universale, caci se adap­teaza perfect sa exprime in mod clar, precis si concis,[38] toate cunos­tintele omenesti, - aceasta limba, foarte pretioasa pentru cei ce fac stiinta, a fost izgonita din stiinta de catre Francmasonerie.

In oarba lor ura, Masonii n-au vazut ca, privand stiinta de adevarata si unica sa limba, - caci stiinta este una, - ei au distrus orice mijloc de apropiere a savantilor de astazi intre ei[39] si, in plus, i-au izolat si de trecut care, pentru multi dintr-insii, nu mai are nici un sens.

Si pentru ce atata sacrificiu?

Pur si simplu pentru ca limba latina este in acelasi timp si limba Bisericii Ca­tolice.

Dar, a pune mana pe invatamant, - ai alte cu­vinte, a ascunde oameni­lor adevarul, pentru ca o rasa netrebnica sa poata ajunge sa-i subjuge, este crima cea mai oribila, - crima de lese-omenire.

Si aceasta din urma crima, a fost comisa de franc­masonerie, sub ordi­nul jidovilor.

CONCLUZIE

In rezumat, Talmudul, - legislatia politico-reli­gioasa a ovreilor, - in loc sa combata, ca Evanghelia, patimile de proprietate si de dominatie, el im­pinge, din contra, aceste vicii la o culme nemaipome­nita, pentru ca sa rea­lizeze visul lui Iuda de a fi, in acelasi timp, si proprietarul intregului pamant si stapanul intregii omeniri.

Dar, - pe cand Apostolii crestini predicara idealul lor in fata cerului, - Talmudul se ascunde; iar cele doua apendice ale sale, Cahalul si Francma­soneria, sunt inca si mai invizibile ca dansul.

Tustrei intrebuinteaza, pentru a ramane in intune­ric, un mijloc scarbos si blestemat, - adica minciuna.

Minciuna este deci baza sistemului jidovesc, - ca­ruia i se poate zice: „vor­besti, deci minti”[40].

Dar minciuna are un dusman pe care-l uraste de moarte, - anume: Ade­varul.

Or, Adevarul este trasatura distinctiva a Crestinis­mului. Hristos a zis:. Eu sunt Adevarul[41] - si de aceea doctrina Lui este in execratie inaintea lui Israel.

Minciuna, din contra, caracterizeaza ceea ce se nu­meste Spiritul raului sau Diavolul. Astfel Iisus, adresandu-se ovreilor, le zise[42]:

„Voi din tatal Diavolul sunteti si poftele tatalui vostru voiti sa faceti. Acela uci­gator de oameni a fost dintru inceput si intru Adevar n-a stat, caci nu este Adevar intru dansul.

Cand graieste minciuna, dintre ale sale graieste, caci mincinos este si tatal ei”.

Parasind lumea, Hristos a trimis ucenicilor Sai o arma invincibila, - adica Duhul Sau Duhul divin al Adevarului care va apara in veci omenirea, in contra Duhului diavolesc al minciunii.

Inaintea acestui Duh al Adevarului ma inchin, stri­gand din adancul su­fletului: CRED IN DUHUL SFANT!

Medicul, prin profesia sa, devine prietenul si chiar con­fidentul celor ce sufera, - bogati sau saraci, tineri sau batrani, - care-l as­culta si se supun orbeste la prescriptiile lui. Ori, cum un medic instruit cu­noaste instinctele si prin urmare si patimile, ii este usor ca, - prin grai si prin exemplu, - sa poata sa lumineze omenirea si sa-i indrumeze educatia soci­ala, care combate aceste patimi, - adica sa raspandeasca si sa raspandeasca principiile adevaratei morale stiintifice.

Astfel, parintele medicinei, Hipocrate, a avut dreptate sa zica; „scopul final al medicinei nu este numai sa vindece sau sa previna bolile, - ci inca sa perfectioneze pe oameni si sa-i faca mai fericiti, facandu-i mai buni”.

Medicul trebuie deci sa fie, in acelas timp, un sa­vant care iubeste din tot sufletul stiinta medicala, adica stiinta omului; sa fie o fiinta care se jert­feste pentru altii, pana la moarte si, in sfarsit, sa fie un invatator al omenirii sau mai bine zis, un apostol al moralei si asa ar fi in realitate, daca confrati ne­demni n-ar fi deschis taraba in templul sacru al medicinei.

Acum intelegeti inalta demnitate a profesiei medi­cale si respectul ce i se da din toate partile. „Cinsteste pe medic” zice Biblia,” caci ai trebuinta de el”.