|
|
|
Aplicarea in sistemul scolilor noi a didacticii moderne, care este o didactica psihologica si activa, a realizat trecerea de la didactica preponderent normativa la didactica explicativa si normativa generand un salt necesar in dezvoltarea sa.
In prezent, in evolutia didacticii se manifesta trei tendinte majore, intre care exista o convergenta, un consens (si nu divergenta), in sensul ca fiecare dintre ele isi aduce contributia la modernizarea continua a didacticii:
tendinta de a pastra unele achizitii din didactica traditionala cu reconsiderarea intregului ei sistem de idei cu privire la natura, continutul, procesul, formele, metodele de invatamant, din perspectiva cuceririlor stiintelor educatiei, a stiintei si tehnicii contemporane (este tendinta de valorificare continuua a ceea ce a achizitionat didactica in ultimul timp);
tendinta de a adauga la didactica clasica, prin prelucrare, rezultatele stiintifice care sprijina modernizarea invatamantului si asigura pregatirea calitativ superioara a cadrelor didactice (este tendinta de imbogatire continua a arsenalului
didactic);
tendinta de a acorda atentie egala celor doua aspecte ale procesului didactic: informativ si formativ (este tendinta de a transfera greutatea specifica de la educator la educat).
Vom prezenta in continuare cateva orientari respectiv directii de studiu si actiune in didactica moderna:
actiunea de prospectare - consta
in studierea
anticipativa a instructiei si educatiei societatii viitoare pe un interval mai mare de timp, de obicei, de pana la 50 de ani. Specialistii domeniului stiintelor educatiei sustin ca principala functie a cercetarii pedagogice este cea de elaborare, experimentare si validare a scolii de maine si ca exercitarea acestei functii inseamna inainte de toate indeplinirea unei datorii fata de prezent, cu atat mai mult cu cat progresul didacticii este conditionat de o viziune prospectiva, globala.
Referitor la instructia si educatia care se vor realiza in viitor si implicit la actiunea de prospectare se pun diverse probleme, dintre care vom aminti doar doua.
Prima dintre ele este adaptarea instructiei si educatiei la ritmul rapid de dezvoltare al societatii, stare de fapt in legatura cu care Gaston Berger afirma ca s-au schimbat raporturile dintre ieri - azi - maine. Azi nu mai apare determinat atat de ieri, cat de maine. "Viitorul nu trebuie asteptat, ci construit si, in consecinta, si in primul rand, inventat". (G. Berger, 1973, pag. 17)
A doua problema este aceea a posibilitatilor de care poate dispune omul pentru aceasta adaptare. Genetica moderna, afirma Stefan Milcu (1966, pag. 5), deschide sperante in aceasta privinta aratand ca omul dispune de potentialitati care n-au fost inca suficient folosite. De altfel, si sociologia demonstreaza ca asemenea posibilitati pot fi si sunt puse in evidenta de societatea moderna.
Achizitia esentiala a didacticii actuale este faptul ca simpla instruire (debitarea / depozitarea de date) nu mai poate constitui ideal sau obiectiv educational exhaustiv. Implantarea rigida si fixa a cunostintelor in spatiul mintal al unor indivizi poate fi daunatoare, debarasarea de aceste date poate fi o premisa a generarii elasticitatii necesare adaptarii la noi conditii
reevaluarea si selectarea
continutului
invatamantului - presupune introducerea in programele scolare a cunostintelor esentiale, pentru a putea face fata ritmului accelerat de achizitie al stiintei si tehnicii si pentru a-l pregati pe tanar pentru viitor.
asigurarea unui grad de
certitudine a reusitei in
organizarea invatamantului cat mai mare, in ceea ce priveste rezultatele elevilor si independenta lor fata de profesor.
intensificarea procesului de
invatare astfel incat,
intr-un timp relativ scurt, elevul sa asimileze cuantumul necesar de cunostinte si mai ales sa-si formeze instrumentele mintale de lucru.
cautarea unei metrici proprii,
a unor tehnici de
evaluare obiectiva a drumului parcurs si a randamentului obtinut de binomul educational pentru a mari procentajul de certitudine, rigurozitate, matematizare, in masurarea si aprecierea muncii didactice.
cresterea si
valorificarea potentelor educative ale
instructiei se refera la marirea randamentului invatarii, prin dezvoltarea capacitatilor intelectuale, la indreptarea acestor capacitati spre calitati creatoare, la grija pentru acele trasaturi de caracter care il fac pe om sa munceasca cu pasiune.
asigurarea unui raport profesor -
elev bazat pe
relatii de colaborare si indrumare nemijlocita, care sa faciliteze individualizarea muncii, dezvoltarea optima a capacitatilor individuale, ceea ce va constitui o premisa importanta pentru o activitate postscolara productiva.
orientarea spre educatia permanenta
este
necesara intrucat pragurile invatamantului au disparut, educatia incepe din primul moment al vietii si nu se incheie la 16 - 25 de ani, iar pe parcursul vietii omul poate practica mai multe profesii.
asigurarea unui feed-back permanent,
a circuitului
continuu al informatiei intre ambii termeni ai binomului educational - profesorul si elevul - devin, pe rand, emitator si receptor de informatii.
transformarea sistemului de
activitate pe clase si
lectii intr-o activitate pe grupuri si microgrupuri pentru a deplasa accentul pe dezvoltarea resurselor interne ale elevului, angajandu-l in propria sa formare.
promovarea intr-o masura
cat mai mare a
individualizarii invatamantului
valorificarea mijloacelor tehnice
moderne si
elaborarea metodologiilor de utilizare a lor in scop didactic.
elaborarea unei metodologii a
cercetarii stiintifice
mai riguroase, cu aportul matematicii si al statisticii.
1. Prezentati notele definitorii ale didacticii si principalele momente in dezvoltarea didacticii.
2. Prezentati gandirea pedagogica a lui Comenius.
3. Prezentati diferentele dintre didactica traditionala si cea moderna.
Barsanescu, St., (1984) - Pedagogia - Editura Academiei, Bucuresti.
Chircev, A. (coord.), (1967) - Psihologia pedagogica - Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti.
Comenius, J. A., (1970) - Didactica Magna -
Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti.
Comenius, J. A., (1975) - Arta didactica - Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti.
*** (1994) - Dictionaire encyclop dique de l' ducation et de la formation - Éditions Nathan, Paris.
Ionescu, M.; Radu, I.; Salade, D. (coord.), (1997) - Dezbateri de didactica aplicata - Editura Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca.
Ionescu, M. (coord.), (1998) - Educatia si dinamica ei - Editura Tribuna Invatamantului, Bucuresti.
Radu, I.; Ionescu, M. (coord.), (1988) - Introducere in didactica - Universitatea "Babes-Bolyai", Cluj-Napoca.
