|
|
|
Soacra cu trei nurori
de Ion Creanga
Era odata o baba, care avea trei feciori nalti ca niste brazi si tari de virtute, dar slabi de minte.
O razesie destul de mare, casa batrineasca cu toata pojijia ei, o vie cu livada frumoasa, vite si multe paseri alcatuiau gospodaria babei. Pe linga acestea mai avea strinse si paralute albe pentru zile negre; caci lega paraua cu zece noduri si tremura dupa ban.
Pentru a nu razleti feciorii de pe linga sine, mai dura inca doua case alature, una la dreapta si alta de-a stinga celei batrinesti. Dar tot atunci lua hotarire nestramutata a tine feciorii si viitoarele nurori pe linga sine - in casa batrineasca - si a nu orindui nimic pentru imparteala pana aproape de moartea sa. Asa facu; si-i ridea inima babei de bucurie cind gindea numai cit de fericita are sa fie, ajutata de feciori si mingiiata de viitoarele nurori. Ba de multe ori zicea in sine: "Voiu priveghea nurorile, le-oiu pune la lucru, le-oiu struni si nu le-oiu lasa nici pas a iesi din casa, in lipsa feciorilor mei. Soacra-mea - fie-i tarina usoara! - asa a facut cu mine. Si barbatu-meu - Dumnezeu sa mi-l ierte! - nu s-a putut plinge ca l-am inselat, sau ca i-am risipit casa; . desi, citeodata erau banuiele . si ma probozea. dar acum s-au trecut toate!"
Tustrei feciorii babei umblau in carausie si cistigau multi bani. Celui mai mare ii veni vremea de insurat, si baba, simtind asta, umbla valvirtej sa-i gaseasca mireasa; si in cinci-sese sate, abič-abie putu nimeri una dupa placul ei; nu prea tinara, nalta si uscativa, insa robace si supusa. Feciorul nu iesi din hotarirea maica-sa, nunta se facu, si baba isi lua camesa de soacra, ba inca netaiata la gura, care insemneaza ca soacra nu trebuie sa fie cu gura mare si sa tot cirteasca de toate cele.
Dupa ce s-a sfirsit nunta, feciorii s-au dus in treaba lor, iar nora ramase cu soacra. Chiar in acea zi, catra sara, baba incepu sa puie la cale viata nurori-sa. Pentru baba, sita noua nu mai avea loc in cuiu. "De ce mi-am facut cleste? ca sa nu ma ard", zicea ea. Apoi se suie iute in pod si scoboara de acolo un stiubeiu cu pene ramase tocmai de la raposata soacra-sa, niste chite de cinepa si vreo doua dimerlii de pasat.
- Iata ce am gindit eu, noro, ca poti lucra noptile. Piua-i in casoaia de alature, fusele in oboroc sub pat, furca dupa horn. Cind te-i satura de strujit pene, vei pisa malaiu; si cind a veni barbatu-tau de la drum, vom face plachie cu costite de porc, de cele afumate, din pod, si, Doamne, bine vom minca! Acum deodata, pana te-i mai odihni, ič furca in briu, si pana mini dimineata sa gatesti fuioarele aceste de tors, penele de strujit si malaiul de pisat. Eu ma las putin, ca mi-a trecut ciolan prin ciolan cu nunta voastra. Dar tu sa stii ca eu dorm iepureste; si, pe linga isti doi ochi, mai am unul la ceafa, care sede pururč deschis si cu care vad, si noaptea si ziua, tot ce se face prin casa. Ai inteles ce ti-am spus?
- Da, mamuca. Numai ceva de mincare.
- De mincare? O ceapa, un usturoiu s-o bucata de mamaliga rece din polita sunt destul pentru o nevasta tinara ca tine. Lapte, brinza, unt si oua de-am pute sclipui sa ducem la tirg ca sa facem ceva parale; caci casa s-a mai ingreuiat cu un mincau si eu nu vreu sa-mi pierd comindul.
Apoi, cind insera, baba se culca pe pat, cu fata la perete, ca sa n-o supere lumina de la opait, mai dind a intelege nurori-sa ca are s-o privegheze; dar somnul o cuprinse indata, si habar n-avea de ce face nora-sa. Pe cind soacra horaia, dormind dusa, blajina nora migaia prin casa; acus la strujit pene, acus imbala tortul, acus pisa malaiul si-l vintura de buc. Si daca Enachi se pune pe gene-i, ea indata lua apa rece si-si spala fata, ca nu cumva s-o vada neadormita soacra si sa-i banuiasca. Asa ca munci biata nora pana dupa miezul noptii; dar, despre ziua, somnul o dobori, si adormi si ea intre pene, caiere, fusele cu tort si bucul de malaiu. Baba, care se culcase odata cu gainile, se scula cu noaptea-n cap si incepu a trinti s-a plesni prin casa, incit biata nora, care de-abič atipise, de voie, de nevoie, trebui sa se scoale, sa sarute mina soacrei si sa-i arate ce-a lucrat. Incet-incet, nora s-a dat pe brazda, si baba era multamita cu alegerea ce-a facut. Peste citeva zile, carausii sosesc si tinara nevasta, vazindu-si barbatelul, mai uita de cele necazuri!
Nu trece mult, si baba pune la cale si pe feciorul cel mijlociu, si-si ie un suflet de nora intocmai dupa chipul si asemanarea celei dintai, cu deosebire numai ca aceasta era mai in virsta si ceva incrucisata, dar foc de harnica.
Dupa nunta, feciorii se duc iarasi in carausie si nurorile ramin iar cu soacra acasa. Dupa obiceiu, ea le da de lucru cu masura si, cum se-nsereaza, se culca, spuind nurorilor sa fie harnice si dindu-le de grija ca nu cumva sa adoarma, ca le vede ochiul cel neadormit.
Nora cea mai mare talmaci apoi celeilalte despre ochiul soacra-sa cel atoatevazator, si asa, una pe alta se indemnau la treaba, si lucrul iesea girla din minile lor. Iara soacra huzurea de bine.
Dar binele, citeodata, asteapta si rau. Nu trece tocmai mult, si vine vremea de insurat si feciorului celui mic. Baba insa voia cu orice chip sa aiba o troita nedespartita de nurori de aceea si chitise una de mai inainte. Dar nu-i totdeauna cum se chiteste, ce-i si cum se nimereste. Intr-o buna dimineata, feciorul mamei ii si aduce o nora pe cuptor. Baba se scarmana de cap, da la deal, da la vale, dar n-are ce face, si, de voie, de nevoie, nunta s-a facut, si pace buna !
Dupa nunta, barbatii din nou se duc la treaba lor si nurorile ramin iar cu soacra acasa. Baba iarasi le da de lucru cu masura si, cum vine sara, se culca dupa obiceiu. Cele doua nurori, vazind pe cea mai tinara codindu-se la treaba, ii zic:
- Da' nu te codi, ca mamuca ne vede.
- Cum? Eu o vad ca doarme. Ce fel de treaba e aceasta? noi sa lucram, si ea sa doarma?!
- Nu cauta ca horaieste, zise cea mijlocie, mamuca are la ceafa un ochiu neadormit, cu care vede tot ce facem, s-apoi tu nu stii cine-i mamuca, n-ai mincat niciodata moarea ei.
- La ceafa? vede toate? n-am mincat moarea ei? Bine ca mi-am adus aminte Dar ce mincam noi, fetelor hai?
- Ia, rabdari prajite, draga cumnatica Iar daca esti flaminda, ič si tu o bucata de mamaliga din coltar si cu niste ceapa si maninca.
- Ceapa cu mamaliga? d-apoi neam de neamul meu n-a mincat asa bucate! Da' slanina nu-i in pod? unt nu-i? oua nu sunt?
- Ba sunt de toate, zisera cele doua, dar sunt a mamucai.
- Eu cred ca tot ce-i a mamucai e s-al nostru, si ce-i al nostru e s-al ei. Fetelor hai! S-a trecut de saga. Voi lucrati, ca eu ma duc sa pregatesc ceva de-a mincarii; stii, colč, ceva mai omeneste ; s-acus va chem si pe voi.
- Doamne, ce vorba ti-a iesit din gura! zisera cele doua. Vrei sa ne-aprindem paie in cap? sa ne zvirla baba pe drum?
- Las' daca v-a durč capul! Cind v-a intreba pe voi, sa dati vina pe mine si sa lasati sa vorbesc eu pentru toate.
- Apoi dar da! fa cum stii; numai sa nu ne bagi si pe noi in belea. Hai, fetelor, taceti, gura va mearga; ca nu-i buna pacea, si mi-e draga gilceava. Si iese cintind:
Vai, saracu omul prost,
Bun odor la cas-a fost!
Nu trece nici un ceas la mijloc, s-un cuptor de placinte, citiva pui pirpiliti in frigare si prajiti in unt, o strachinoaie de brinza cu smintina si mamaliguta erau gata. Apoi iute cheama si pe celelalte doua in bordeiu, si se pun la masa cu toatele.
- Hai, fetelor, mincati bine si pe Domnul laudati, ca eu ma rapad in crama s-aduc si un cofael de vin, ca sa mearga placintele aceste mai bine pe git.
Dupa ce-au mincat s-au baut bine, le-au venit a cinta, ca rusului din gura girliciului:
Soacra, soacra, poama acra,
De te-ai coace cit te-ai coace,
Dulce tot nu te-i mai face;
De te-ai coace toata toamna,
Esti mai acra decit coarna;
De te-ai coace-un an s-o vara,
Tot esti acra si amara;
Iesi afara ca o para,
Intri-n casa ca o coasa;
Sezi in unghiu ca un junghiu.
S-au mincat, s-au baut, s-au cintat pana au adormit cu toatele pe loc.
Cind se scoala baba in zori de ziua, ia nurori daca ai de unde. Iese afara sparieta, da incolo, da pe dincolo, si cind intra in bordeiu, ce sa vada: bietele nurori jaleau pe soacra-sa Pene imprastiete pe jos, farmaturi, blide aruncate in toate partile, cofaelul de vin rasturnat, ticalosie mare!.
- Da' ce-i acolo? striga baba inspaimintata.
Nurorile atunci sar arse in picioare; si cele mari incep a tremura de frica, cum e varga, si lasa capul in jos de rusine. Iar cea cu pricina raspunde:
- Da' bine, mamuca, nu stii c-au venit tatuca si cu mamuca, si le-am facut de mincare, si le-am scos un cofael de vin, si de aceea ne-am chefaluit si noi oleaca. Iaca, chiar mai dineoarea s-au dus.
- Si m-au vazut cuscrii cum dormeam?
- D-apoi cum sa nu te vaza, mamuca!
- S-apoi de ce nu m-ati sculat? Minca-v-ar ciuma sa va manince!
- D-apoi da, mamuca, fetele aceste au spus ca d-ta vezi tot; si de aceea am gindit ca esti minioasa pe tatuca si pe mamuca, de nu te scoli. Si ei erau asa de mihniti, de mai nu le-a ticnit mincarea.
- Ei, lasa, ticaloaselor, ca va voiu dobzala eu de acum inainte !
Si de atunci nurorile n-au mai avut zi buna in casa cu baba. Cind isi aducea ea aminte de puicele cele nadolence si boghete, si de vinisorul din crama, de risipa ce s-a facut cu munca ei, si c-au vazut-o cuscrii dormind asa lafaiata, cum era, crapa de ciuda si rodea in nurori, cum roade cariul in lemn.
Se lehametisisera pana si cele doua de gura cea rea a babei; si cea mai tinara gasi acum prilej sa-i faca pe obraz si sa orinduiasca totodata si mostenirea babei prin o diata nemaipomenita pana atunci, si iata cum:
- Cumnatelor, zise ea intr-o zi, cind se aflau singure in vie. Nu putem trai in casa aceasta de n-om face toate chipurile sa scapam de hirca de baba.
- Ei, cum ?
- Sa faceti cum v-oiu invata eu, si habar sa n-aveti.
- Ce sa facem? intreba cea mai mare.
- Ia, sa dam busna in casa la baba, si tu s-o iei de cinepa dracului si s-o trasnesti cu capul de paretele cel despre rasarit, cit ii putč; tot asa sa faci si tu cu capul babei, de paretele cel despre apus s-apoi ce i-oiu mai face si eu, veti vedea voi.
- D-apoi cind or veni ai nostri ?
- Atunci, voi sa va faceti moarte-n popusoi, sa nu spuneti nici laie, nici balaie. Oiu vorbi eu si cu dinsii, si las' daca va fi ceva !.
Se induplecara si cele doua, intrara cu toatele in casa, luara pe baba de par s-o izbira cu capul de pareti pana i-l dogira. Apoi cea mai tinara, fiind mai sugubata decit cele doua, trinteste baba in mijlocul casei s-o framinta cu picioarele, s-o ghigoseste ca pe dinsa; apoi ii scoate limba afara, i-o strapunge cu acul si i-o presura cu sare si cu piperi, asa ca limba indata se umfla, si biata soacra nu mai putu zice nici circ! si, slaba si stilcita cum era, cazu la pat bolnava de moarte. Apoi nurorile, dupa sfatuirea celei cu pricina, asezara baba intr-un asternut curat, ca sa-si mai aduca aminte de cind era mireasa; si dupa aceasta incepura a scoate din lada babei valuri de pinza, a-si da ghiont una alteia si a vorbi despre stirlici, toiag, nasalie, poduri, paraua din mina mortului, despre gainele ori oaia de dat peste groapa, despre strigoi si cite alte nazdravenii infioratoare, incit numai aceste erau de ajuns, ba si de intrecut, s-o vire in groapa pe biata baba.
Iaca fericirea visata de mai inainte cum s-a implinit !
Pe cind se petreceau aceste, iaca s-aud scirtiind niste care: barbatii veneau. Nevestele lor le ies intru intimpinare si, dupa sfatuirea celei mai tinere, de la poarta s-arunca in gitul barbatilor si incep a-i lua cu vorba si a-i dizmerda care de care mai magulitor.
- Da' ce face mamuca ? intrebara cu totii deodata cind dejugau boii.
- Mamuca, le lua cea mai tinara vorba din gura, mamuca nu face bine ce face; are de gind sa ne lese sanatate, sarmana !
- Cum ? zisera barbatii inspaimintati, scapind resteiele din mina.
- Cum ? Ia, sunt vreo cinci-sese zile de cind a fost sa duca viteii la suhat, si un vint rau pesemne a dat peste dinsa, sarmana ! ielele i-au luat gura si picioarele.
Fiii se raped atunci cu totii in casa la patul mine-sa; dar biata baba era umflata cit o bute si nici nu putea blesti macar din gura; simtirea insa nu si-o perduse de tot. Si, vazindu-i, isi misca putin mina si arata la nora cea mare si la paretele despre rasarit, apoi arata pe cea mijlocie si paretele despre apus; pe urma pe cea mai tinara si jos in mijlocul casei; dupa aceea de-abič putu aduce putin mina spre gura si indata cazu intr-un lesin grozav.
Toti plingeau si nu se puteau dumeri despre semnele ce face mama lor. Atunci nora cea tinara zise, prefacindu-se ca plinge si ea:
- Da' nu intelegeti ce vrea mamuca ?
- Nu, zisera ei.
- Biata mamuca lasa cu limba de moarte: ca fratele cel mare sa ieie locul si casa cea despre rasarit; cel mijlociu, cea despre apus; iara noi, ca mezini ce suntem, sa raminem aici, in casa batrineasca.
- Ca bine mai zici tu, nevasta, raspunse barbatu-sau.
Atunci ceilalti nemaiavind incotro sovai, diata ramase buna facuta. Baba muri chiar in acea zi, si nurorile, despletite, o boceau de vuia satul. Apoi, peste doua zile, o ingropara cu cinste mare, si toate femeile din sat si de prin meleagurile vecine vorbeau despre soacra cu trei nurori si ziceau : 'Ferice de dinsa c-a murit, ca stiu ca are cine-o boci!'
SFIRSIT
