Psihopedagogia speciala – aspecte teoretice, cadrul conceptual, stadiul actual si tendintele privind reabilitarea, educatia si asistenta persoanelor cu cerinte speciale

Psihopedagogia speciala aspecte teoretice cadrul conceptual, stadiul actual si tendintele privind reabilitarea educatia si asistenta persoanelor cu cerinte speciale

Cerinte educative speciale

o    Desemneaza acele necesitati educationale complementare obiectivelor generale ale educatiei si invatamantului, care solicita o educatie adaptata particularitatilor individuale si/sau caracteristicilor unei anumite deficiente de invatare, precum si o interventie specifica

Cerinte speciale (nevoi speciale)

o    Cerinte specifice ale unei persoane, determinate de existenta unor dizabilitati, de natura si gravitatea acestora

o    Domeniul psihopedagogiei speciale:

Imprumuta termeni, concepte din alte discipline a caror semnificatie este utilizata intr-o maniera distincta, in functie de varietatea formelor de deficienta si de inadaptare consecutiva a tipului de deficienta.

o    Campul de actiune:

Se situeaza intre studierea starii de normalitate si a starii patologice, parcurgandun traseu complex care include prevenirea, depistarea, diagnoza, terapia, recuperarea, educarea, orientarea scolara si profesionala, integrarea sociala si monitorizarea evolutiei ulterioare a persoanei aflate in dificultate.

Concluzie: toate aceste etape pot fi incluse intr-o formula specifica acestui domeniu care justifica in mare parte caracterul sau pragmatic, actional – psihopedagogia speciala (asistenta psihopedagogica si sociala).

o    Asistenta psihopedagogica si sociala sau psihopedagogia speciala constituie un ansamblu de masuri de natura psihologica, pedagogica si sociala a persoanelor care prezinta o serie de deficiente de natura intelectuala,senzoriala, fizica, psihica comportamentala sau de limbaj, precum si a persoanelor aflate in situatii de risc din cauza mediului in care traiesc, resurselor insuficiente de subzistenta sau prezentei unor boli cronice ori a unor fenomene degenerative care afecteaza integritatea lor biologica, fiziologica sau psihologica.

Componentele fundamentale ale psihopedagogiei speciale (asistentei psihopedagogice si sociale) sunt:

Œ    Psihologica:

cunoasterea particularitatilor specifice dezvoltarii psihice a persoanei si a tuturor componentelor personalitatii;

atitudinea si reactiile persoanei in raport cu deficienta sau cu incapacitatea sa si in relatiile cu cei din jur;

modul de manifestare a comportamentului in diferite situatii;

identificarea disfunctiilor la nivel psihic;

Identificarea cailor de recuperare/compensare a functiilor psihice afectate;

Asigurarea unui cadru de securitate si confort afectiv pentru mentinerea echilibrului psihic si dezvoltarea armonioasa a personalitatii

Pedagogica:

Evidentierea problemelor specifice in educarea,instruirea si profesionalizarea persoanelor cu diferite tipuri de deficiente;

Adaptarea obiectivelor, metodelor si mijloacelor de invatamant la cerintele impuse de particularitatile dezvoltarii psihofizice a persoanelor cu cerinte educative speciale;

Adaptarea/modificarea continutului invatamantului in functie de nivelul evolutiei si dezvoltarii biopsihice a subiectilor supusi educatiei;

Asigurarea unui cadru optim de pregatire, astfel incat fiecare subiect supus educatiei si instruirii sa asimileze un minimum de cunostinte si deprinderi practice necesare integrarii sociale.

Ž Sociala:

Insertia bio-psiho-socio-culturala a persoanei in realitatea sociala sau in schimbare pe axele: profesionala, familiala, sociala;

Actiuni de prevenire si combatere a manifestarilor de inadaptare sociala;

Promovarea si sustinerea unor politici coerente si flexibile pentru protectia si asistenta sociala a persoanelor aflate in dificultate;

Informarea opiniei publice cu privire la responsabilitatea civica a membrilor comunitatii fata de persoanele aflate in dificultate, precum si posibilitatile de valorificare a potentialului aptitudinal si relational al acestor persoane in folosul comunitatii.