|
|
|
Mediul - cadrul sociouman al dezvoltarii psihoindividuale
Mediul defineste ansamblul factorilor naturali si sociali, materiali si spirituali, care conditioneaza, in mod organizat sau spontan, dezvoltarea pedagogica a personalitatii umane.
Intre factorii de mediu ce influenteaza procesul dezvoltarii omului putem distinge influente ale mediului social. Influentele mediului in principiu sunt exogene, dar exista si anumite influente endogene. Cu toate ca valoarea lor este prin comparatie cu cele exogene, mai putin semnificativa, ele au importanta pentru gradul de normalitate a evolutiei ulterioare a copilului.
Dezvoltarea pedagogica a personalitatii presupune regruparea culturala a acestor factori care intervin la nivel de 'macromediu social' (economic, politic, cultural, religios, comunitar) - prin familie, scoala, profesie, institutii sociale, timp liber, mass-media etc. - si la nivel de 'micromediu social': mediul natural, mediul ambiant, format din totalitatea conditiilor bioclimatice si geografice in care traieste omul.
Mediul este un factor modelator care permite relevarea, stimularea si chiar amplificarea dispozitiilor genetice prin actiuni institutionalizate formal (scoala) si nonformal (activitati extradidactice, activitati extrascolare). Cercetarile intreprinse la nivel de UNESCO dezvolta, in acest sens, teza transformarii progresive a mediului social intr-o 'cetate educativa'.
Valorificarea deplina a educabilitatii solicita mediului raporturi deschise pedagogic spre ereditate si spre educatie.
Deschiderea pedagogica a mediului spre ereditate angajeaza capacitatea acestuia de prelucrare socioculturala a dispozitiilor native, generale si speciale, ale personalitatii umane.
In aceasta ultima acceptie, 'pe pozitiile sale superioare, la nivelul componentelor sale socioculturale si a derivatelor ei sociocomunicative, mediul se prelungeste in educatie, se unifica cu educatia'. Este ceea ce realizeaza, in mod special, mediul scolar in contextul programelor de instruire specifice propuse la diferite trepte si discipline de invatamant, valorificate intr-un cadru organizat de tip formal dar si nonformal, deschis in directia numeroaselor influente - de tip informal - venite de la nivelul tuturor institutiilor sociale.
Mediul fizic este cadrul natural in care se desfasoara viata oamenilor. El influenteaza anumite aspecte ale schimbului de substante dintre individ si mediu. Impactul sau asupra dezvoltarii psihice a copilului este nesemnificativ. Nu exista dovezi ca particularitatile mediului fizic ar influenta nemijlocit caracteristicile si continuturile dezvoltarii psihice a copilului. Influenta mediului fizic este mediata totdeauna de factori sociali. Cu toate acestea anumite schimbari ce sau produs si se produc in mediul fizic cu efecte, adesea nocive, au atras atentia specialistilor in domeniul pedagogiei conturand preocupari in directia unor noi continuturi de cunoastere si problematici educative. Influenta cea mai importanta o exercita insa mediul social. Este un ansamblu de conditii, factori si relatii, institutii si grupuri sociale si ideologia subiacenta a acestora. Relatiile sociale, joaca rolul cel mai insemnat in edificarea personalitatii. Mediul social permite "umanizarea" copilului, in afara acestuia el ramanand la conditia sa biologica esentiala. Maturizarea psihica ce se deruleaza in cadrul trasat de programul genetic al omului este conditionata de caracteristicile influentei mediului ambiant si a celui socio-uman indeosebi. Mediul social actioneaza in mod direct prin modelele pe care le ofera noului venit comportamentele celorlalti membrii ai societatii careia ii apartine si prin acea enciclopedie rezumativa pe care o reprezinta limbajul in care sa cristalizat intreaga experienta trecuta a grupului; in mod indirect, avand in vedere ca diverse persoane care intervin in istoria individului de la inceputul copilariei - faza cruciala- sunt le insesi influentate de personalitatea lor si in compartimentul lor fata de el de catre cultura respectiva.
Actiunea mediului social asupra ereditatii nu este transformatoare, ci mai degraba modelatoare - permisiva sau restrictiva - avand insa un considerabil rol de stimulare si amplificare a dispozitiilor genetice. Acestea sunt deschise influentei modelatoare a mediului socio-cultural.
Mediul social este neomogen, ceea ce face ca influenta diferitelor sale componente sa fie neomogena. Diversele structuri ale mediului social-economice, culturale, educationale, etc. influenteaza neuniform evolutia copilului si a personalitatii sale. Influentele se diferentiaza nu numai prin forta si continutul lor ci si prin gradul lor de organizare. Din acest punct de vedere putem distinge intre influente spontane si organizate.
Componentele mediului social cu cea mai importanta semnificatie educationala: familia,scoala, mass-media, institutiile socio-culturale etc. nu pot fi ignorate nici influentele exercitate, adesea mai mult spontan- de catre ambientul relational informal in care se afla copilul.
Una dintre tendintele cele mai importante ce se constata in cadrul mediului social este institutionalizarea influentelor educative exercitate de diferitele sale componente. Este semnificativa in aceasta privinta teze despre transformarea progresiva a societatii in ansamblul ei intr-o societate educativa, teza ce constituie o generalizare in plan teoretic a evolutiilor amintite.
