|
|
|
ISTORIC AL METODELOR DE PREDARE. SUNT ACTUALE METODELE DE ODINIOARA?
Scurta istorie a metodicii.
Metodica catehezei pana in Evul Mediu si in timpul Evului Mediu a constat in analiza textului.Epoca iluminismului porneste de la elev (copil) si formeaza metoda expunerii pe baza de intrebari si raspunsuri. La inceputul secolului trecut catehetii s-au reintors la analiza textului combinata cu intrebari preajutatoare in scopul atragerii atentiei asupra unui punct, asupra unei teme. Spre sfarsitul secolului s-a trecut la elaborarea noilor metode catehetice, munca ce continua si astazi.
In secolul al XIX lea, metoda predarii a intrat in sfera de interes a didacticii profane. In a doua parte a secolului catehetii au luat in considerare noile rezultate si au aplicat noile viziuni in trei directii:
1.Folosirea materialului didactic intuitiv.Experientele psihologice au demonstrat ca cea mai mare parte a oamenilor isi pot concentra atentia mai degraba asupra lucrurilor vazute, decat asupra celor auzite. Exista mai multi oameni de tip vizual decat auditiv, si acest lucru a fost luat in considerare si de cateheza.
2.Prelucrarea materialului de predare. Nu este indiferent cum construim o ora de religie.Didactica a elaborat cele mai bune metode necesare captarii atentiei si a invatarii.Aceste metode au fost aplicate si in cateheza.
3.Luarea in considerare a psihologiei. Psihologia a imbogatit limbajul invatamantului cu multe puncte de vedere noi cum ar fi: mijloace de captare a atentiei, repetitia,feed back-ul, predarea si ascultarea etc.
Nu este adevarat ca in mana unui profesor bun orice mijloace intuitive sau orice metoda devine eficienta, intrucat nu exista mijloace si metode folosite cu succes de toti profesorii, ajungand la acelasi rezultat scontat. Un bun profesor trebuie sa stie sa aleaga metodele conform ocaziilor pe care le intalneste.Astfel prin metode simple se straduieste sa obtina rezultate maxime.
In continuare am sa prezint cateva metode de predare .
METODA CATEHETICA DE MÜNCHEN (metoda müncheneza):
Aceasta metoda s-a format in cadrul miscarii catehetice de la sfarsitul secolului al XIX lea. Ea avea la baza principiul ca elevul este capabil la o munca intelectuala de un grad foarte mic si intotdeauna gandeste pe baza de intuitie.Daca nu luam in considerare, atunci cunostintele elevilor se vor rezuma doar la memorarea - redarea unor cuvinte, iar adevarata intelegere, trairea sentimentala si forta motrica vor lipsi.
Dar cum putem folosi aceasta metoda pe baza intuitiei? In aceasta privinta profesorului de religie poate sa-i fie model metoda Herbart-Ziller folosita si in didactica profana.
(Johann Friedrich Herbart 04. 05.1776-11.08.1841 filosof, psiholog si pedagog german.)
Johann Friedrich Herbart a descoperit in a treia parte a secolului trecut metoda celor cinci trepte formale.(1.Stabilirea scopului; 2.Pregatirea; 3.Prezentarea lectiei noi; 4.Asocierea; 5. Aplicarea).Discipolul sau Tuiskon Ziller a introdus inca o treapta inaintea celei de a 5 a (sistematizarea) Aceasta metoda Herbart-Ziller a devenit in secolul trecut tezaur comun al didacticii profane.
Unitatea metodologica dorita de Ziller a fost interpretata de cateheti in felul urmator: materia intregii ore trebuie dedusa dintr-o singura pilda ilustrativa. Discipolul lui Ziller, Otto Willmann(24.04.1839-01.07.1920 filosof si pedagog catolic) a pastrat ca fiind importante doar trei trepte: prezentarea, explicarea si aplicarea. Membrii miscarii catehetice din München in frunte cu Willmann au numit aceste trepte ,,trepte principale" si au fost completate cu alte doua: ,,la inceput"= pregatirea si ,,la sfarsit"=rezumarea, care mai tarziu a primit numele de aprofundare.
Metoda müncheneza a fost aplicata in scurt timp pretutindeni.
Desfasurarea orei conform metodei müncheneze:
Aprecierea metodei müncheneze:
A) unitatea intamplarii asigura unitatea metodologica.
B) exista in ea sinteza si avantajele acesteia.
C) indeamna atat profesorul cat si elevii la activitate individuala.
Metodele active.,,Scoala activa". Copilul cu cat este mai mic cu atat doreste mai multa miscare si activitate.El asimileaza mult mai usor ceea ce intra in legatura cu activitatea sa. La inceputul secolului nostru s-a incercat sa se introduca in cateheza munca manuala a elevului(desen,colorare,decupare,lipire). Acestea le-au imbinat cu activitatea intelectuala(convorbiri,rebusuri etc).Rezultatele acestei metode s-au aratat utile indeosebi in domeniul stiintelor naturii.La mijlocul deceniului trei al secolului XX s-au introdus aceaste metode si in cdrul catehizarii.
Schema ,,priveste,judeca,infaptuieste" este folosita indeosebi la temele morale.Tema este mai intai ,,privita",adica fiecare isi spune parerea despre tema data. ,,Judeca" inseamna analizarea parerilor ascultate, apoi prezentarea invataturii lui Isus despre acea tema. ,,Infaptuieste" inseamna discutia asupra modului in care trebuie aplicata concret invatatura lui Isus. Aceasta metoda poate fi folosita la elevii de peste 10 ani.
METODA FARGUES
Metoda profesoarei de religie Marie Fargues a aparut in Franta.In corelatie cu diferitele categorii de varsta ea preda lectii fermecatoare in mod concentric. Activitatea elevilor consta in cantece, jocuri, desene, iar in afara caietului de teme aceasta metoda cuprinde si aplicarea diferitelor teste prin fise.(Aceste teste contin imagini si texte.Elevii trebuie sa potriveasca imaginile cu textele.Sau trebuie completate diferite propozitii incomplete.Mult mai caracteristice metodei active sunt temele in care trebuie cautata o oarecare parte din Biblie si cu ajutorul testelor sa se raspunda la intrebarile legate de aceste parti).
Fargues afirma ca ea nu doreste sa-i invete pe elevi cat mai mult, ci sa-i ajute in dobandirea notiunilor religioase.Orele ei cer mult timp si clase disciplinate.
Metoda Fargues a fost supusa multor critici.Multi i-au reprosat faptul ca foloseste activitatea de traire personala a copiilor doar pentru aprofundarea anumitor notiuni si nu pentru formarea de trairi vii.Altii accentueaza pe drept faptul ca un profesor iscusit, plin de ravna si cu spirit de rugaciune prin intermediul notiunilor radiaza asupra elevilor propria-i credinta si dragoste.
Chiar daca metoda Fargues nu poate fi oriunde aplicata, in mod negresit ea prezinta multe noi sugestii, si a creat catehezei moderne noi idei. Profesorul utilizeaza deseori sugestiile metodei Fargues, de multe ori nestiind de ce metoda se foloseste.
Evaluarea metodei ,,Scoala activa"
Avantaje:
A) -este mai interesanta,mai ilustrativa
B) - tine treaza atentia, tema este mai usor de retinut, elevii invata cu placere
Metode pe baza trairii personale
Trairea personala incearca sa se dezvolte si prin alte metode.Caracteristica comuna a acestora este ca pornesc de la viata elevilor sau din evenimentele mediului ambiant, din diferite obiecte ale lor, din evenimentele biblice ce ii fascineaza, din obiceiurile populare religioase, din melodiile pe care ei le cunosc, la elevii mai mari din slagarele pe care le indragesc, din poeziile pe care le cunosc, din fractiuni ale biografiei lor. Pe aceste puncte de pornire se pot cladi discutii corespunzatoare orizontului lor de gandire.Acestora le urmeaza aprecierea in comun si apoi se provoaca atitudinea individuala.
Pe tritoriul german Hubertus Halbfas a starnit curiozitatea prin incercarile sale. (Hubertus Halbfas, nascut in data de 12.07.1932 la Drolshagen. Este un teolog catolic.Intre anii 1967-1987 a fost profesor de pedagogie religioasa la Institutul de Pedagogie din Reutlingen. A dat impulsuri pentru pedagogia religioasa catolica si evanghelica si este cunoscut si in afara tarilor germanice.) Incercarile sale se refera mai degraba la metodologia predarii invataturii Bibliei. Pot fi intalnite la el multe materiale (versuri, nuvele) care de fapt nu pot fi folosite intr-o singura ora.Acestea insa reprezinta un bogat izvor dr lucru pentru cei care cauta idei si materiale de lucru pentru noile metode. Nici asa numitul Catehism Olandez nu prezinta metode pentru constructia sistematica a unei ore, mai degraba prezinta modele pentru prelucrarea diferitelor teme. Incepatorii nu prea pot scoate material didactic din acesta, ci doar cei care au deja o experienta in metodologia invatamantului.
Doua metode speciale:
NARATIUNEA GRAFICA
Desenul este ceva mai mult decat un mijloc intuitiv, el poate deveni chiar o metoda. Aceasta metoda o numim naratiune grafica. In cadrul acestei metode, pregatirea, prezentarea, aplicarea si aprofundarea are loc precum la celelalte metode. Desenul il folosim doar la explicare. Aici profesorul se afla langa tabla, deseneaza cu creta colorata si intre timp explica. Sta in asa fel incat copiii sa poata vedea si auzi totul. Daca deseneaza si imbina iscusit desenul cu explicatiile, va preocupa urechile, ochii,fantezia,dorinta de miscare si capacitatea combinativa a elevilor. Astfel poate mentine treaza atentia elevilor ca un film sonor bun. Elevii in timpul explicatiei nu deseneaza, ci sunt atenti mai intai la explicatiile la care se adauga desenul. Dupa aceea urmeaza discutii pe marginea desenului. Aici in urma celor auzite si vazute, elevii insisi alcatuiesc prin cuvintele lor textul lectiei, trag concluzii drept invatatura si are loc aplicarea. Abia apoi urmeaza ca elevii sa deseneze in caietele lor desenul de pe tabla si scriu hotararile si intentiile lor bune. Acasa ei trebuie sa arate desenul parintilor, citesc materialul explicativ din manuale si eventual adauga un desen propriu la libera alegere.
Conform parerilor discipolilor acestei metode, oricine isi poate insusi metoda naratiunii grafice dupa o oarecare practica. S-a constatat insa ca una este sa desenezi ceva din dorinta doar de a ilustra ceva, si alta este sa insotesti cu desene intreaga explicatie a materiei.Doar cine are talent la desen poate obtine rezultate frumoase cu ajutorul acestei metode.
(Conform psihologiei copilului, copilul iubeste desenul, deoarece pentru el acesta inseamna dominarea obiectelor ce il inconjoara, inseamna incadrarea acestor obiecte in viata sa intelectuala. De aceea copilul care nu stie inca sa citeasca, in orice carte ce ii cade in mana cauta desenele, imaginile. Pana si psihoterapia foloseste cu succes desenul la copiii traumatici si la adultii bolnavi care prezinta manifestari infantile. Ei asa isi concretizeaza conflictele, le deseneaza si prin el afla comportamentul corect neconflictual. In cadrul naratiunii grafice nu serveste ca scop terapeutic, doar ajuta la concretizarea notiunilor religioase, la dominarea intelectuala, a acestora cu ajutorul fanteziei si la aprofundarea lor pe baza organelor senzoriale).
METODA LUI DERKENNE
In metodele profesorului francez Francoise Derkenne metoda trairii personale ocupa deja un loc central.El porneste de la principiul ca mediul scolar si familial al celor mai multi elevi este nereligios.De aceea datoria primordiala a educatiei religioase este angrenarea elevilor in comunitatea liturgica prin viata comunitatii crestine bisericesti.
1.Derkenne isi incepe orele cu intrebarea:,,Ce noutati stiti?".Pe scurt discuta cu elevii despre un eveniment actual si apoi leaga de acest eveniment punctul de vedere al religiei.
2. Al doilea pas este legatura dintre rugaciunea de la inceputul orei si evenimentul discutat.
3. Urmeaza chestionarea lectiei precedente.Si aici se pot face referiri la evenimentul relatat.Stradania nu este ca elevii sa raspunda la intrebari, ci ca ei sa puna cat mai multe intrebari pe baza celor invatate.
4. Discutia asupra temei emise la inceputul orei este cel de al patrulea pas. Pentru aceasta discutie profesorul trebuie sa se pregateasca foarte bine, deoarece este necesara dirijarea ei in asa fel, incat sa se incadreze integral in liturgia actuala.
5. Aplicarea practica si acumularea virtutilor trebuie sa se desprinda spontan din discutie.
6. Ca tema pentru acasa elevii nu primesc nimic de memorat ci trebuie sa deseneze ceea ce i-a captat in timpul discutiei. Eventual primesc diferite teste la a caror rezolvare nu este de ajuns amintirea celor discutate, ci este necesara meditarea celor auzite.
Derkenne accentueaza doua lucruri in legatura cu liturghia:
1. Propovaduire personala a lui Isus.
2. Rugaciuni exprimate nu prin cuvinte, ci prin miscari.
(Exprimarea adoratiei prin ingenunchiere, a caintei prin baterea pieptului, a cererii prin ridicarea bratelor spre cer. Semnul sfintei cruci trebuie imbracat in continut de piosenie. Observarea si exercitarea acestor miscari inseamna o mare forta in instruirea celor mici. O serie de manuale religioase din Canada au preluat complet aceste miscari si le-au incadrat in realizarea scopului educativ si instructiv).
Greutatile metodei Derkenne sunt in general comune cu cele ale convorbirii cu elevii despre tema data. Ea poate fi aplicata intr-un grup restrans, pretinde o capacitate deosebita de pastrare a disciplinei, necesita capacitatea de coordonare buna pentru a nu se abate de la scopul stabilit.
METODA POPPE
Preotul belgian Eduard Poppe pune, prin metoda sa, in centrul educatiei religioase folosirea mijloacelor supranaturale ale harului.
Fiecare ora de religie are cinci trepte:
1. Prezinta si explica materialul sau tema
2. Trage concluziile drept invatatura aplicabila in viata elevilor.
3. Aceste concluzii le scrie pe tabla si elevii trebuie sa aleaga fiecare una din acestea, pe care trebuie sa o exerseze fie pentru o zi, fie pentru o saptamina,fie pentru ora viitoare.
4. Indeamna elevii la rugaciune, la participarea elevilor la sfanta liturghie, la impartasanie, la vizitarea Preasfantului Sacrament si la cinstirea Preasfintei Fecioare Maria, ii indeamna sa ofere aceste devotiuni sau una dintre acestea pentru reusita unei hotarari bune.
5. Ora urmatoare urmeaza delicat ,,darea de seama" a reusitei in indeplinirea acestor hotarari: ii intreaba ce au facut in interesul reusitei si ii indeamna la statornicie, la folosirea pe mai departe a mijloacelor de har.
Metodele de invatamant sunt modalitati de organizare si conducere a procesului de predare- invatare- evaluare a cunostintelor si deprinderilor in functie de obiectivele didactice. In sens larg , metoda este calea de urmat pentru atingerea unui scop, pentru obtinerea unui rezultat, a unui mod sistematic de lucru, de gandire. In sens restrans, metoda este calea de urmat pentru cunoasterea unui obiect, fenomen etc.
Metoda este un model sau un ansamblu organizat de procedee sau de moduri de realizare practica a operatiunilor care stau la baza actiunii si conduce in mod programat si eficace la realizarea scopurilor sau obiectivelor propuse.
Ca un posibil raspuns la intrebarea din titlu ,, Sunt actuale metodele de odinioara?" am sa le clasific in diferite moduri: vechi si noi, traditionale si moderne, informative si formative, pasive(neparticipative) si creative(participative).
Profesorul Ioan Cerghit, de la Universitatea din Bucuresti, prezinta o clasificare sistematica si riguroasa a metodelor de invatamint.(Metode de invatamant, E.D.P.,Bucuresti,1997,p.98):
METODE DE INVATAMANT
I DE COMUNICARE
A. ORALE: -EXPOZITIVE
- povestirea
- explicatia
- prelegerea scolara
- descrierea
- expunerea
- CONVERSATIVE (INTEROGATIVE)
- conversatia - euristica
- catehetica
- de verificare(examinatoare)
- de consolidare
- de aprofundare
- discutii si dezbateri
- problematizarea
- descoperirea
B. SCRISE: - lectura
- munca cu manualul
- munca cu cartea
C. INTERIOARE: - meditatia personala
II. DE EXPLORARE
A. DIRECTE: - observasia sistematica si independenta
- descoperirea
- invatarea prin cercetarea documentelor si vestigiilor istorice
B. INDIRECTE: - demonstratia
C. INDIRECTE, DE EXPLORARE A CONCEPTELOR RELIGIOS-MORALE
- intuitia simbolica
- hermeneutica biblica
III. DE ACTIUNE - REALA - exercitiul
- studiul de caz
- elaborarea de proiecte
- SIMULATA - jocul didactic
- dramatizarea
Consider ca fiecare profesor trebuie sa fie un bun ,,regizor" si sa caute metoda potrivita pentru varsta , pt nivelul de intelegere al elevilor si pentru mesajul moral religios pe care doreste sa-l transmita.Bineinteles ca in afara de metodele folosite indiferent ca sunt vechi si noi, traditionale si moderne, informative si formative, pasive(neparticipative) si creative(participative), importante sunt si mijloacele didactice folosite in organizarea si desfasurarea orei de religie.Am observat ca in afara de Biblie, (Mica Biblie,Catehism, Carti de rugaciuni, Vietile Sfintilor s.a.) un interes deosebit il au lectiile unde este folosit calculatorul si DVD-ul.
Cei ce predau religia au o mare responsabilitate fata de ei insisi, fata de elevi, fata de parinti, fata de societate in general. Fara o metoda pedagogica bine pusa la punct, fara o temeinica pregatire, fara o mare credinta si fara o mare iubire si intelegere pentru toti cei care ne inconjoara in procesul instructiv-educativ, sufletul si mintea raman favorabile pustiirii. Isus Hristos a spus, spune si va spune vesnic:,,Lasati copiii si nu-i opriti sa vina la mine"!(MateiXIX,14).
De la Confucius, care viata intreaga s-a preocupat de perfectionarea caracterului uman prin scoala si carte; de la Mantuitorul Isus Hristos- Unicul Invatator al omenirii(Matei XXIII,8)-Care a invatat oamenii sa fie desavarsiti ca Dumnezeu(Mt.V,48); la Sfantul Ioan Gura de Aur, care spunea despre copiii neinvatati la bine si neindreptati prin Religie ca sunt ,,orbi";(pentru ca sufletul si mintea sunt cele care vad); de la Francois Rabelais care spunea ca ,,stiinta fara constiinta este ruina sufletului", si pana in zilele noastre, pedagogii si educatorii cei mai de seama au considerat Religia drept cel mai bun mijloc de educatie a omenirii, scoala clasica de formare a caracterelor morale si de perfectionare spirituala a insului si a societatii omenesti. ,, LAUDAT SA FIE ISUS CRISTOS"!
