Abordarea evaluarii ca unitate a masurarii, aprecierii si adoptarii deciziei

Abordarea evaluarii ca unitate a masurarii, aprecierii si adoptarii deciziei

Intelegerea evaluarii drept interogatie care va finaliza cu adoptarea deciziei si argumentarea impune o privire mai atenta asupra elementelor componente.

EVALUAREA = MASURARE + APRECIERE + DECIZIE

MASURAREA i-a preocupat dintotdeauna pe oameni, insa exista mai multe modalitati de a masura pentru ca exista mai multe segmente a caror definire precisa este importanta: obiectul de masurat, unitatea de masura si regulile de atribuire a valorilor.

N.R. CAMPBELL considera ca masurarea inseamna “procesul de atribuire de numere calitatilor reprezentate.”*

Pentru B. RUSSELL* “masurarea unei marimi este, in sensul cel mai general, orice metoda de stabilire a unei corespondente unice si reciproce intre toate sau unele marimi ale unei clase in toate sau unele numere integrale, rationale sau reale.”

Definirea cel mai frecvent citata apartine psihologului S. STEVENS care  intelege masurarea drept “atribuirea de numere obiectelor sau evenimentelor conform regulilor”.

Atragem atentia asupra unor aspecte importante:

- masurarea nu este un scop in sine, ci este un element al evaluarii;

- nu masuram obiectele, fenomenele, evenimentele ca atare ci proprietatile lor;

- masurarea este o corespondenta, o “regula” care face viabila jonctiunea dintre obiectul de masurat si unitatea de masura;

- raportul dintre masurare si evaluare genereaza suficiente  controverse in literatura de specialitate. Ipoteza de la care am pornit in aceasta parte a studiului (masurarea este o componenta a evaluarii) poate fi contrazisa in orice moment pentru ca masurarea la randul ei poate fi obiectul unei alte evaluari:

* RUSSELL, B.H., RESEARCH METHODS in ANTHROPOLOGY. QUALITATIVE AN QUANTITATIVE APPROACH, WALNUT CREEK, CA: AltaMira Press, 1995

“Evaluarea este deosebit de raspandita in viata de zi cu zi implicand diverse operatii de apreciere, fie ca este vorba de convertirea rezultatelor obtinute la diverse probe (examene) la care sunt supuse persoanele studiate (docimologia), fie ca este vorba de analiza rezultatelor obtinute in activitatea profesionala, sportiva etc., de catre anumite persoane sau colectivitati. Masurarea este la randul ei evaluata pentru a i se determina calitatile”.* Spunem deci ca masurarea si evaluarea sunt complementare.

- exista fenomene care nu numai ca nu pot fi supuse masurarii, dar sunt greu observabile (chiar inobservabile). In acest caz importanta este diminuarea erorii.

APRECIEREA consta in emiterea de judecati de valoare pe baza masuratorilor efectuate in baza unor criterii unitare si obiective.

S. CRISTEA** enunta o serie de criterii care pot fi:

-> raportul dintre: caliatea resurselor la intrare”/calitatea “produsului” la iesire;

-> raportul dintre: obiectivele specifice institutionalizate la nivelul programului/ obiectivele concrete asumate;

-> raportul dintre: obiectivele concrete stabilite (minim-mediu-maxim)/ obiective concrete atinse la sfarsitul activitatii;

-> raportul dintre: nivelul de performanta si competenta atins de profesor si de elevi/ progresele sau regresele pedagogice inregistrate;

-> raportul dintre: pregatirea cadrului didactic/ nivelul de exigenta asumat

DECIZIA reprezinta judecata experta care incheie o succesiune de  activitati (masurare, interpretare si apreciere a rezultatelor). Intrebarile la care raspunde decizia sunt: Unde vreau sa ajung? si Cu ce resurse? pentru ca decizia este adoptata in functie de obiectivul urmarit.

In urma celor analizate pana aici putem spune ca evaluarea este activitatea masurare a proprietatii obiectelor vizate, de interpretare si apreciere a rezultatelor inregistrate in urma efectuarii masuratorilor si adoptarea unei decizii educationale fundamentate pe concluziile desprinse.

EVALUAREA =            + +

* MARGINEANU, N., Proiectarea cercetarii sociologice, p. 193

** CRISTEA, S., op. cit., p. 155