|
|
|
Factori de aparitie a riscului de frauda asociati denaturarilor rezultate din delapidarea activelor ISA 240
Factorii de aparitie a riscului de frauda care sunt asociati cu denaturarile rezultate din delapidarea de active pot fi grupati in urmatoarele doua categorii: 1. Susceptibilitatea activelor expuse delapidarii si 2. Controale.
Pentru fiecare din aceste doua categorii, exemple de factori de aparitie a riscului de frauda asociati cu denaturarile rezultate din delapidarea activelor sunt discutati in continuare. Masura in care auditorul va lua in considerare factorii de aparitie a riscului de frauda ce se inscriu in categoria 2 este influentata de gradul in care sunt prezenti factorii de risc din categoria 1.
1. Factori de aparitie a riscului de frauda asociati susceptibilitatii existentei unor active ce pot fi delapidate.
Acesti factori de risc depind de natura activelor entitatii si de gradul in care sunt expuse furtului.
Sume importante de numerar in casa sau provenite din incasari.
Caracteristici ale stocurilor, cum ar fi dimensiune redusa combinata cu valoare si cerere mari.
Active convertibile usor, cum ar fi obligatiuni la purtator, diamante sau chip-uri de calculator.
Caracteristici ale mijloacelor fixe, cum ar fi dimensiunea redusa combinata cu vandabilitatea si cu lipsa identificarii proprietarului.
Factori de aparitie a riscului de frauda asociati controalelor
Acesti factori sunt legati de lipsa controalelor menite sa previna sau sa depisteze delapidarea activelor.
Lipsa supravegherii corespunzatoare de catre conducere (de exemplu, supravegherea inadecvata a locurilor retrase).
Lipsa procedurilor de monitorizare a celor care aplica pentru a ocupa pozitii in entitate, mai ales acolo unde acestia vor avea acces la active care pot fi delapidate.
Evidenta inadecvata a activelor ce pot fi delapidate.
Lipsa unei separari corespunzatoare a atributiilor de serviciu sau a controalelor independente.
Lipsa unui sistem corespunzator de autorizari si aprobari pentru tranzactii (de exemplu achizitiile).
Slaba paza a numerarului, investitiilor, stocurilor sau mijloacelor fixe.
Lipsa unei documentari periodice si corespunzatoare in legatura cu tranzactiile (de exemplu, creditele pentru bunuri returnate)
Lipsa concediilor obligatorii pentru angajatii care desfasoara functii de control cheie.
41. Considerarea de catre auditor a conformitatii cu legislatia si reglementarile in vigoare ISA 250.
Auditorul nu este si nu poate fi considerat responsabil pentru prevenirea nonconformitatii. Faptul ca se efectueaza un audit anual poate totusi constitui un obstacol.
Un audit este supus riscului inevitabil ca unele denaturari semnificative din situatiile financiare sa nu fie detectate, chiar daca procesul de audit este planificat corespunzator si efectuat in conformitate cu ISA. Riscul este mai mare in cazul denaturarilor semnificative ce rezulta din neconformitatea cu legi si reglementari datorata unor factori ca:
Exista o multitudine de legi si reglementari asociate, in principal, aspectelor operationale ale entitatii, care in mod normal nu au un efect semnificativ asupra situatiilor financiare si care nu sunt prinse de sistemele contabile si de control intern.
Eficienta procedurilor de audit este afectata de limitarile inerente ale sistemelor contabile si de control intern si de folosirea testarii.
Multe dintre probele obtinute de auditor au o natura mai degraba persuasiva decat conclusiva.
Neconformitatea poate implica actiuni destinate ascunderii acesteia, cum ar fi intelegeri secrete, falsificari, neinregistrarea deliberata a tranzactiilor, sustragerea conducerii in fata controalelor sau interpretari eronate intentionate aduse la cunostina aduditorului.
In conformitate cu ISA 200 "Obiective si principii generale care guverneaza un angajament de audit al situatiilor financiare", auditorul trebuie sa planifice si sa efectueze auditul cu o atitudine de scepticism profesional, admitand ca auditul poate dezvalui conditii sau evenimente care ar putea pune sub semnul intrebarii respectarea de catre entitate a legilor si reglementarilor in vigoare.
In conformitate cu cerintele statutare specifice, auditorului i se poate cere in mod specific sa raporteze, ca parte a auditului situatiilor financiare, daca entitatea respecta anumite prevederi legale si reglementari. In aceste circumstante, auditorul va planifica testarea conformitatii cu respectivele prevederi legale si reglementari.
In scopul planificarii auditului, auditorul trebuie sa obtina o intelegere generala a cadrului legislativ si de reglementare aplicabil entitatii, a sectorului de activitate si a modului in care entitatea se afla in conformitate cu acel cadru.
Pentru obtinerea acestei intelegeri generale, auditorul trebuie sa admita in mod special ca anumite legi si reglementari pot avea un efect fundamental asupra operatiunilor entitatii. Aceasta inseamna ca neconformitatea cu anumite legi si reglementari poate cauza incetarea operatiunilor entitatii sau poate pune sub semnul intrebarii continuitatea activitatii acesteia. De exemplu, un astfel de impact ar putea fi generat de o situatie de neconformitatea cu cerintele impuse la acordarea licentei sau cu alte drepturi acordate pentru desfasurarea activitatii (de exemplu, pentru o banca, lipsa conformitatii cu cerintele privind capitalul sau investitiile).
Pentru a obtine o intelegere generala a prevederilor legale si reglementarilor, auditorul, de regula, trebuie:
Sa se foloseasca de cunostintele existente privind sectorul de activitate si activitatea entitatii.
Sa investigheze conducerea cu privire la politicile si procedurile referitoare la conformitatea cu prevederile legale si reglementarile in vigoare.
Sa investigheze conducerea cu privire la politicile si procedurile ce se estimeaza ca vor avea un efect fundamental asupra operatiunilor entitatii.
Sa discute cu conducerea politicile si procedurile adoptate pentru identificarea, evaluarea si contabilizarea revendicarilor in urma litigiilor si a evaluarilor.
Sa discute cadrul legal si de reglementare cu auditorii filialelor din alte tari (de exemplu, daca unei filiale i se cere sa adere la reglementarile privind valorile mobiliare existente in tara in care activeaza societatea-mama).
Dupa obtinerea intelegerii generale, auditorul trebuie sa desfasoare procedurile pentru identificarea cazurilor de neconformitate cu acele prevederi legale si reglementari la care neconformitatea trebuie avuta in vedere in momentul intocmirii situatiilor financiare, trebuind sa intreprinda, in mod specific, urmatoarele actiuni:
Sa investigheze conducerea daca entitatea este in conformitate cu astfel de prevederi legale si reglementari.
Sa inspecteze corespondenta cu autoritatile relevante de acordare a licentelor sau cu cele de reglementare.
Suplimentar, auditorul trebuie sa obtina probe de audit suficiente si adecvate cu privire la conformitatea cu respectivele legi si reglementari recunoscute de de auditor ca avand un efect asupra determinarii sumelor si prezentarilor de informatii semnificative din situatiile financiare. Auditorul trebuie sa inteleaga suficient de bine aceste legi si reglementari pentru a le aplica in momentul cand are loc auditarea asertiunilor conducerii privind determinarea sumelor ce trebuie inregistrate si a prezentarilor de informatii ce trebuie efectuate.
Astfel de legi si reglementari trebuie bine stabilite si cunoscute atat de catre entitate, cat si in cadrul sectorului de activitate; acestea vor fi avute in vedere periodic de fiecare data cand sunt intocmite situatiile financiare. Aceste legi si reglementari pot fi asociate, de exemplu, cu forma si continutul situatiilor financiare, incluzand cerinte specifice sectorului de activitate, cu contabilitatea tranzactiilor in baza contractelor guvernamentale, cu acumularea sau recunoasterea cheltuielilor aferente impozitului pe venit sau costurilor asociate pensiilor.
Auditorul trebuie sa fie atent la faptul ca procedurile aplicate in scopul formularii unei opinii asupra situatiilor financiare pot aduce in atentia auditorului situatii de posibila neconformitate cu legile si reglementarile. De exemplu, astfel de proceduri includ citirea proceselor-verbale, investigarea conducerii entitatii si consultanta juridica privind litigiile, revendicarile si evaluarile si efectuarea testelor de fond pentru detalii ale tranzactiilor sau soldurilor.
Auditorul trebuie sa obtina declaratii scrise din partea conducerii conform carora conducerea a prezentat auditorului toate situatiile cunoscute, reale sau potentiale, de neconformitate cu legi si reglementari, ale caror efecte trebuie avute in vedere la intocmirea situatiilor financiare.
In absenta probelor ce dovedesc contrariul, auditorul este indreptatit sa presupuna ca entitatea se afla in conformitate cu aceste legi si reglementari.
