|
|
|
a.Reguli de evaluare de baza
Evaluarea initiala a imobilizarilor necorporale si corporale, cu ocazia intrarii acestora in gestiunea entitatilor, se realizeaza:
la cost de achizitie sau
la cost de productie
dupa cum provin din cumparari sau din productie proprie.
In ceea ce priveste imobilizarile financiare acestea se evalueaza la costul de achizitie sau la valoarea determinata prin contractul de dobandire a acestora.
Costul de achizitie este egal cu pretul de cumparare la care se adauga taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport – aprovizionare si alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea in stare de utilizare. Reducerile comerciale si alte elemente similare, acordate de furnizori nu fac parte din costul de achizitie.
Costul de productie este format din:
costul de achizitie al materiilor consumate;
cheltuieli directe de productie precum si
cota cheltuielilor indirecte de productie alocate in mod rational, ca fiind legate de fabricarea imobilizarilor.
Dobanda de capital imprumutat pentru finantarea achizitiei, constructiei sau productiei de active cu ciclul lung de fabricatie poate fi inclusa in costurile de productie in masura in care aceasta este legata de perioada de productie. In cazul includerii dobanzii in valoarea activelor, aceasta trebuie prezentata in notele explicative.
Pierderile de materiale si manopera peste limitele normal admise, cheltuielile generale de administratie precum si cheltuielile de desfacere sunt elemente care nu se vor include in contul de productie, fiind recunoscute ca si cheltuieli ale perioadei in care au survenit.
Costul unei imobilizari corporale constituite in regie proprie este determinat folosind aceleasi principii ca si pentru un activ confectionat. Astfel, daca entitatea produce active similare, in scopul comercializarii, in cadrul unor tranzactii normale, atunci costul activului este de obicei acelasi cu costul de obtinere a activului destinat vanzarii. Se precizeaza sub forma de atentionare (punctul 108, aliniat (3) din OMFP nr. 3055 / 2009) ca orice profituri interne trebuie eliminate din calculul costului acestui activ. In mod similar, cheltuiala reprezentand rebuturi, manopera sau alte resurse peste limitele acceptate ca fiind normale, precum si pierderile care au aparut in cursul constructiei in regie proprie a activului nu sunt incluse in costul activului.
Cheltuielile ulterioare evaluarii initiale a imobilizarilor corporale sau necorporale, dupa cumpararea sau finalizarea acestora se vor inregistra in conturile de cheltuieli curente ale perioadei in care sunt efectuate.
De exemplu, cheltuielile cu reparatiile efectuate la imobilizarile corporale, in scopul asigurarii utilizarii continue a acestora, reprezinta cheltuieli ale perioadei in care sunt efectuate.
Cheltuielile ulterioare care pot majora costul activului corporal sau necorporal sunt acelea care au ca efect imbunatatirea parametrilor tehnici initiali ai acestora si vor conduce la obtinerea de beneficii economice viitoare peste performanta prevazuta initial si pot fi evaluate credibil.
Obtinerea de beneficii suplimentare se poate realiza fie direct prin cresterea veniturilor, fie indirect prin reducerea, de exemplu, a cheltuielilor cu intretinerea si functionarea utilajelor.
Evaluarea la iesire a imobilizarilor se realizeaza utilizand valoarea lor de intrare. Cu aceasta ocazie trebuie inregistrate castigurile sau pierderile ce apar odata cu iesirea activelor imobilizate.
Castigurile sau pierderile de determina ca diferenta intre veniturile generate de iesirea activului si valoarea sa neamortizata, inclusiv cheltuielile ocazionate de cedarea acestuia si trebuie prezentate ca venit sau cheltuiala, dupa caz, in contul de profit sau pierdere.
Evaluarea la data bilantului
Activele imobilizate trebuie prezentate in bilant la valoarea de intrare, mai putin ajustarile cumulate de valoare.
Ajustarile de valoare cuprind toate corectiile destinate sa tina seama de reducerile valorilor activelor individuale, stabilite la data bilantului, indiferent daca acea reducere este sau nu definitiva.
Ajustarile de valoare pot fi:
ajustari permanente denumite amortizare
ajustari provizorii denumite ajustari pentru deprecierea sau pierderea de valoare.
Ajustarile pentru depreciere sunt operabile pentru imobilizarile corporale si necorporale. Pentru imobilizarile financiare se pot constata pierderi de valoare pentru care trebuie facute ajustari, astfel incat acestea sa fie evaluate la valoarea cea mai mica atribuita acestora la data bilantului.
Ajustarile de valoare indiferent daca sunt permanente sau provizorii trebuie inregistrate in contul de profit sau pierdere si prezentate distinct in notele explicative, daca nu au fost prezentate separat in contul de profit sau pierdere.
Evaluarea la valorile minime nu se mai continua atunci cand nu mai sunt evidente motivele pentru care au fost facute ajustarile respective.
b.Reguli de evaluare alternative
In scopul intocmirii situatiilor financiare anuale, entitatile care aplica tratamentul contabil de baza, au in vedere faptul ca ulterior recunoasterii initiale ca activ, o imobilizare trebuie inregistrata in bilant la valoarea de intrare (cost de achizitie sau cost de productie) mai putin amortizarea cumulata aferenta si mai putin pierderile din deprecieri cumulate.
Tratamentul contabil alternativ permite entitatilor sa opteze pentru regula potrivit careia ulterior recunoasterii initiale ca activ, o imobilizare corporala, trebuie inregistrata in bilant la valoarea reevaluata care reprezinta valoarea justa la momentul evaluarii, mai putin orice amortizare ulterioara cumulata aferenta si ajustarile pentru deprecierile sau pierderile de valoare cumulate ulterior.
Reevaluarile trebuie facute cu suficienta regularitate in asa fel incat valoarea contabila (valoarea de intrare) sa nu difere in mod semnificativ de valoarea care poate fi determinata pe baza valorii juste la data bilantului. Valoarea rezultata din reevaluare se substituie valorii de intrare a imobilizarilor corporale. In aceste cazuri, regulile privind amortizarea se vor aplica activului avand in vedere valoarea acestuia, determinata in urma reevaluarii.
Reevaluarea imobilizarilor corporale se face la valoarea justa la data bilantului, fiind determinata pe baza unei evaluari efectuate, de regula, de profesionisti calificati in evaluare, membri ai unui organism profesional din domeniu, recunoscut national si international.
Elementele dintr-o grupa de imobilizari corporale se reevalueaza simultan pentru a se evita reevaluarea selectiva si raportarea in situatiile financiare anuale a unor valori care sunt o combinatie de costuri si valori calculate la date diferite.
