|
|
|
Cu cine trebuie planificate discutiile - ISA 240
In procesul de planificare a auditului, auditorul trebuie sa discute cu alti membri ai echipei de audit vulnerabilitatea entitatii la denaturari semnificative in situatiile financiare, ca urmare a unor fraude sau erori.
Astfel de discutii ar presupune luarea in considerare, de exemplu, in contextul acelei anumite entitati, a locurilor in care este cel mai probabil sa se produca erori sau a modului in care poate fi savarsita frauda. Pe baza acestor discutii, membrii echipei de audit pot obtine o mai buna intelegere a potentialului de denaturari semnificative din situatiile financiare rezultate din fraude sau erori in acele domenii specifice ale auditului care le-au fost desemnate, si a modului in care rezultatele procedurilor de audit pe care le desfasoara pot afecta alte aspecte ale auditului. Se pot lua decizii, de asemenea, cu privire la membrii echipei de audit care vor desfasura anumite investigatii sau proceduri de audit si la modul in care vor fi impartite rezultatele acelor investigatii si proceduri.
Atunci cand planifica activitatea de audit, auditorul trebuie sa recurga la chestionarea conducerii:
(a) Pentru a obtine o intelegere a:
(i).Evaluarii facute de conducere a riscului ca situatiile financiare sa fie denaturate semnificativ ca urmare a unei fraude; si
(ii).Sistemelor contabile si de control intern pe care conducerea le-a stabilit in scopul abordarii unui astfel de risc;
(b) Pentru a obtine cunostinte referitoare la intelegerea conducerii cu privire la sistemele contabile si de control intern stabilite pentru prevenirea si detectarea erorilor;
(c) Pentru a determina daca managementul este la curent cu orice frauda cunoscuta care a afectat entitatea sau cu orice frauda suspectata pe care entitatea o investigheaza; si
(d) Pentru a determina daca managementul a descoperit orice erori semnificative.
Auditorul completeaza propriile cunostinte despre activitatile entitatii prin chestionarea conducerii cu privire la evaluarile riscului de aparitie a fraudei facute de conducere si la sistemele existente de prevenire si detectare a acesteia. In plus, auditorul chestioneaza conducerea cu privire la sistemele contabile si de control intern stabilite pentru prevenirea si detectarea erorilor. Din moment ce conducerea este responsabila de sistemele contabile si de control intern ale entitatii, este adecvat ca auditorul sa chestioneze conducerea cu privire la modul in care isi onoreaza aceste responsabilitati. Aspectele care pot fi discutate ca parte a acestor chestionari includ:
Daca exista anumite localizari ale filialelor, segmente de afaceri, tipuri de tranzactii, solduri ale conturilor sau categorii ale situatiilor financiare pentru care posibilitatea de aparitie a erorilor sa fie mai mare, sau pentru care pot sa existe factori de aparitie a riscurilor de frauda, si cum sunt aceste probleme abordate de catre conducere;
Activitatea functiei de audit intern a unei entitati si daca auditul intern a identificat fraude sau orice carente semnificative la nivelul sistemului de control intern; si
Modul in care conducerea comunica angajatilor punctele sale de vedere cu privire la practicile de afaceri responsabile si comportamentul etic, de exemplul prin intermediul politicilor de etica sau al codurilor de conduita.
Natura, intinderea si frecventa evaluarii unor astfel de sisteme si riscuri de catre conducere variaza de la o entitate la alta. In unele entitati, conducerea poate realiza evaluari detaliate anuale sau ca parte a procesului de monitorizare continua. In alte entitati, evaluarile conducerii pot fi mai putin oficiale si mai putin frecvente. Natura, intinderea si frecventa evaluarilor conducerii sunt relevante pentru intelegerea de catre auditor a mediului de control al entitatii. De exemplu, faptul ca managementul nu a efectuat o evaluare a riscului sau a fraudei poate fi un indiciu al lipsei de importanta pe care conducerea o acorda controlului intern.
Este, de asemenea, important ca auditorul sa inteleaga proiectarea sistemelor contabile si de control intern din interiorul entitatii. Pentru proiectarea unor astfel de sisteme, conducerea emite rationamente documentate asupra naturii si intinderii procedurilor de control pe care alege sa le implementeze si asupra naturii si intinderii riscurilor pe care alege sa si le asume. Ca rezultat al acestor chestionari ale conducerii, auditorul poate afla, de exemplu, ca managementul a ales in mod constient sa accepte riscul asociat unei lipse a segregarii sarcinilor. Informatiile obtinute din aceste chestionari pot fi utile, de asemenea, la identificarea factorilor ce duc la aparitia riscului de frauda, care pot afecta evaluarea auditorului referitoare la riscul ca situatiile financiare sa contina denaturari semnificative cauzate de frauda.
Este, de asemenea, important pentru auditor sa efectueze chestionari cu privire la cunoasterea de catre conducere a fraudelor care au afectat entitatea, la fraudele suspectat care sunt investigate si la erorile semnificative care au fost descoperite. Astfel de chestionari pot indica posibile carente la nivelul procedurilor de control daca, de exemplu, in anumite domenii au fost descoperite un numar de erori. Alternativ, asemenea chestionari pot indica faptul ca procedurile de control functioneaza eficient pentru ca anomaliile sunt identificare si investigate cu promptitudine.
Desi chestionarile conducerii de catre auditor pot furniza informatii utile cu privire la riscul de aparitie al denaturarilor semnificative in situatiile financiare rezultate din fraude savarsite cu asocierea angajatilor, este putin probabil ca astfel de chestionari sa furnizeze informatii utile referitoare la riscul aparitiei denaturarilor semnificative in situatiile financiare rezultate din frauda manageriala. In consecinta, urmarirea de catre auditor a factorilor ce duc la aparitia riscului de frauda, dupa cum se arata in paragraful 39, are o relevanta particulara in relatie cu frauda manageriala.
