|
|
|
Oamenii - primavara
Sunt oameni cu care poti merge de mana invingand viata, sunt oameni din al caror zambet intelegi rostul iesirii dintr-o iarna grea, lunga, interminabila. Sunt oameni care traiesc frumos prezentul cu dorul nestins de eternitate. Oameni intamplatori. Oameni de care ti se face intotdeauna dor, dupa care tanjesti mult si greu in zilele tale goale.
Pe neasteptate Nu cand iti doresti tu, nu cand ar fi cel mai nimerit, nu cand te rogi insistent si infuriat sa le simti prezenta, nu cand spui ca nu mai crezi in ei. Nici in ei Dar dau navala la un moment dat in viata ta oricat de mica si pipernicita ti-ar fi speranta ca ai putea sa-i mai intalnesti. I-ai asteptat cuminte, cu rabdare si a trecut prea mult timp ca sa te mai bucuri cand ii intalnesti. Te bucuri de ei ca de primavara adevarata, ca raiul care vine dupa prea mult iad, ca o tigara Davidoff dupa o tigara Carpati amara, inecacios de bolnavicioasa, ca de niste raze palide care iti pun carnea si sangele in miscare dupa un ger aprig care ti le-a inghetat. Si nu-i intrebi de ce, de ce acum, cat or sa stea, de ce au venit de fapt, le spui din suflet doar: bine ati venit. Sunt oameni absolut normali, dar plini de viata, de soare, de lumina, parfum, culoare, de muzica, de poezie si de frumusete, cu prea mult bun simt si marinimie sufleteasca ca sa nu aduca cu ei cea mai frumoasa zi de primavara din viata ta. Vin de aceea la un oarecare interval de timp, din ce in ce mai greu, din ce in ce mai rar, mereu mai asteptati, mai doriti, riscand sa dispara de tot la un moment dat. Dar cand vin aduc viata in viata ta.
Fara cuvinte Sunt oameni cu care poti merge de mana invingand viata, sunt oameni din al caror zambet intelegi rostul iesirii dintr-o iarna grea, lunga, interminabila. Sunt oameni care traiesc frumos prezentul cu dorul nestins de eternitate. Oameni intamplatori. Oameni cu care nu dai nas in nas, oameni pe care ii intalnesti la un ceai, la o amintire, la o strangere de mana si pe care ii porti cu tine in ganduri. Oameni de care ti se face intotdeauna dor, dupa care tanjesti mult si greu in zilele tale goale. Oameni proaspeti dupa care te uiti lung si ramai cu ochii in soare si asteptare, oameni care isi pierd uneori chipul, dar nu si sufletul. Oameni care nu fac bravada de venirea lor in viata ta. Oameni care iubesc simplu si nespectaculos. Oameni care aduc prospetime si speranta ca dupa ei va veni si vara si odata cu vara atata frumos si dor de viata, de lucrurile simple, nesofisticate.
Ca primavara, cu speranta Cand vin oamenii-primavara nu poti decat sa-i iei de mana si sa vrei timid sa le arati viata ta in timp ce te asezi cuminte pe o banca, sub niste raze moi si caldute. Le povestesti nerabdator chiar daca stii ca au intotdeauna rabdarea sa te asculte. "A fost greu, a fost imposibil, gol, pustiu, nu credeai cat o sa mai rezisti.." Dar ei te mangaie usor pe obraz, pe cap si ai uitat cat de greu ti-a fost, ce anevoios ti-a fost drumul pana aici, prin ce intinsuri de zapezi si singuratati a trebuit sa treci. E bine, minunat de verde, optimist si pur in jurul tau si miroase puternic a promisiune de fericire si a primavara. Dar vine si momentul plecarii Si cand pleaca, pentru ca intotdeauna pleaca, le astepti venirea pentru ca stii ca, mai devreme sau mai tarziu, intotdeauna se intorc. Asa fac toti oamenii speciali care aduc primavara in viata ta.
