|
|
|
NOI IN SOCIETATE: IMPACTUL STRUCTURII SOCIALE, AL CULTURII SI COMUNITATII
A.interactiunea sociala si STRUCTURA SOCIALA.
1. definitia structurii sociale. Structura sociala - organizare sociala:
- "o structura sociala este o retea de statusuri, sau pozitii, ale caror interactiuni sunt reglementate de normele sociale" (D. Brinkerhoff, Sociology).
"Pentru R. A. Radcliffe-Brown (1940) structura sociala desemneaza o retea complexa de relatii sociale care exista real si care unesc fiintele umane individuale intr-un anumit mediu natural (.). In sens restrans, structura sociala desemneaza elementele structurale ale organizarii socio-economice - in particular, structura socio-profesional - a societatilor, prin opozitie cu elementele culturale: valori, reprezentari, care sunt comune unui grup social dat" (R. Boudon, Dictionnaire de sociologie).
"Expresia de «organizare sociala» are mai mult de un singur sens si face obiectul discutiilor intre sociologi. Acestia nu dau intotdeauna aceeasi semnificatie ca si antropologii, mai inclinati sa limiteze notiunea de organizare identificand-o cu structura (.). Organizarea sociala poate fi variabila, dar ea trebuie sa ofere intotdeauna o anumita stabilitate (.).
Sociologii prefera deseori notiunea de organizare sociala celei de structura sociala, pentru ca aceasta din urma este foarte inexacta si mai ales pentru ca ea a fost pana acum pretextul si locul infruntarilor unor teorii diferite (.).
Organizarea sociala a constituit obiectul a doua feluri de studii, unele de clasificare tipologica, celelalte vizand mai mult sa studieze functionarea sau evolutia si sa explice cum se suprapun elementele pentru a concura la functionarea ansamblului" (J. Cazeneuve, Dix grands notions de la sociologie).
2. Status si rol - elemente ale structurii sociale. Relatii sociale. Tipuri de societati. problematica :
a. "statusul este o pozitie specializata inauntrul unei structuri sociale", iar "rolul este un set de norme care specifica drepturile si obligatiile asociate cu statusurile";
- "statusul este ansamblul de comportamente la care cineva se asteapta in mod legitim din partea altora", iar "rolul este ansamblul comportamentelor pe care altii le asteapta in mod legitim de la noi" (J. Stoetzel, Psychologie sociale);
- "fiecare membru al unui grup ocupa o anumita pozitie in structura ierarhica a grupului caruia ii corespunde un status, dotat cu un anume prestigiu, ceea ce il obliga sa indeplineasca o anumita functie, deci sa joace unul anumit potrivit unui model" (o apreciere oferita de H. Stahl):
statusuri desemnate - statusuri dobandite: in societati simple, statusurile desemnate nu se pot schimba, de regula, si constituie un foarte slab obiect al asteptarilor de rol diferite; statusurile dobandite sunt cele cucerite prin functiile ocupationale etc.; status master: un statut-cheie, cu mare greutate in caracterizarea interactiunii sociale (exemplu: varsta minima pentru casatorie etc.);
seturile de rol: ".termenul este utilizat pentru a arata ca un statut poate sa nu aiba un singur rol, ci un numar de roluri asociate care se adecveaza impreuna" (Merton, 1957);
comportament de rol: "in timp ce rolul este comportamentul asteptat de la cineva intr-un status numit, comportamentul de rol este comportamentul actual al cuiva care joaca un rol" (P. Horton, Sociology);
conflicte de rol: experienta stresanta a oamenilor atunci cand ei intalnesc dificultati in indeplinirea cerintelor unui rol;
depasirea conflictelor de rol - modalitati:
a) rationalizarea: un proces de protectie prin care cineva redefineste situatia in care se afla in termeni acceptabili din punct de vedere social si personal;
b) compartimentarea: divizarea setului de roluri in mai multe parti si identificarea intr-un anume moment doar cu un rol;
c) adjudecarea: atribuirea unei terte parti a responsabilitatii in ceea ce priveste o decizie dificila.
b. Relatii sociale
Literatura sociologica este foarte bogata in analiza relatiilor sociale. Exista diferite curente care pun problema felului conceperii relatiilor sociale:
1) A. Touranie: obiectul sociologiei il constituie relatiile sociale, deoarece obiectul sociologiei este o operatie, adica a face sa apara relatiile in spatele situatiilor;
2) relationismul sociologic : F. Tonnies foloseste termenii de "comunitate" si "societate", fiecare dintre aceste structuri avand tipuri de relatii distincte: relatiile comunitare sunt de tipul relatiilor de rudenie, de vecinatate, de prietenie, iar cele ale societatii d etipul relatiilor "pentru sine", calculate si dominate de interes.
Leopold von Wiese : societatea umana este o totalitate de relatii interumane psihologice. In cadrul relatiilor exista mai multe forme, precum relatiile de cooperare sau de separare etc., relatiilor constituind baza existentei complexelor, ansamblu cu rezistenta si durata mare in timp (ex. stat, biserica).
Critica acestor orientari: este efectuata de P. Sorokin care accentueaza caracterul psihologizant al interpretarii relatiilor si considerarea societatii mai mult ca o "fictiune" decat ca o realitate;
3) sociometria : J. L. Moreno sustine ca cele mai importante relatii, din multitudinea relatiilor sociale, sunt cele interpersonale, esential afectiv; spontaneitatea si creativitatea sunt sursa relatiilor dintre indivizi si de aceea trebuie create anumite tehnici speciale de "eliberare" a individului;
4) teoria dinamicii grupurilor: K. Lewin sustien ca in cadrul fiecarui grup, inteles ca si camp de interactiuni, exista un echilibru cvasistationar care ar cuprinde doua componente: un ansamblu de forte care contribuie la mentinerea comportamentului grupului si un ansamblu de forte care cauta sa mentina comportamentul fiecarui membru al grupului la nivelul echilibrului de grup (fortele sunt normele, standardele etc.);
5) interactionismul simbolic : interactiunile oamenilor in cadrul colectivitatilor constau intr-o inraurire reciproca prin intermediul simbolurilor, al semnificatiilor si interpretarilor. Critica: evidentiaza faptul ca sociologia devine un fel de lingvistica sau semantica sociala, reducandu-se analiza fenomenelor sociale la studiul limbii si al proceselor simbolice;
6) J. Szczepanski : evidentiaza o tipologie a relatiilor interumane, temei al coeziunii sociale.
c. Tipuri de societati :
1) caracterizare generala a fiecarui tip de societate;
2) teorii despre tipurile de societate.
B.importanta CULTURII in construirea vietii sociale.
1.cateva definitii ale culturii din perspectiva a diferite discipline sociale: antropologia, filosofia etc. :
"cultura este modul de viata al unei societati" care cuprinde "nenumarate aspecte partiale legate de comportament, dar toate au anumiti factori comuni. Ei constituie raspunsul normal si anticipat al oricarui membru al societatii la o situatie data" (R. Linton, Fundamentul cultural al personalitatii);
"cultura in aceasta perspectiva [metafizica - subl. ns.] nu este un lux, pe care si-l permite omul ca o podoaba, care poate sa fie sau nu; cultura rezulta ca o emisiune complementara din specificitatea existentei umane ca atare, care exista in mister si pentru revelare". Ea este "o plasmuire a spiritului omenesc" (L. Blaga, Trilogia culturii);
"cultura este totalitatea modelelor de comportament, artelor, credintelor, institutiilor si a tuturor celorlalte produse ale muncii si gandirii umane transmise social" (American Heritage Dictionary);
"cultura este totul. Cultura este felul in care ne imbracam, felul in care ne ingrijim parul, felul in care mergem - nu numai faptul de a scrie carti sau de a costru8i cladiri" (Aime Cesair, scriitor martinican);
"cultura este configuratia totala a institutiilor pe care oamenii le au in comun in societate" (J. Fichter, La sociologie. Notions de base).
Diferite definitii ale culturii, privite din diferite puncte de vedere :
- istorica: cultura este mostenire sociala, sau traditie, transmisa generatiilor ulterioare;
normativa : cultura inseamna idealuri, valori sau reguli de a trai;
-functionala: cultura este modalitatea in care oamenii rezolva problemele de adaptare la mediul inconjurator sau de trai laolalta;
-mentala : cultura este un complex de idei, sau obiceiuri invatate, care disting oamenii de animale;
- structurala : cultura consta in idei, simboluri sau comportamente structurate si interrelationate;
- simbolica : cultura se bazeaza pe semnificatii impartasite de o societate, desemnate arbitrar
► Cultura - civilizatie :
- o societate civilizata este, de regula, cea considerata a fi "marcata de progres in arte si stiinte, utilizarea extensiva a scrierii si aparitia institutiilor sociale si politice complexe" (American Heritage Dictionary);
- "civilizatia nu este, de fapt, decat o cultura definita prin sfera ei, o cultura sociala partiala, din punctul de vedere akl unei singure valori, si anume din punctul de vedere al valorii tehnico-economice"(T. Vianu, Filosofia culturii);
- "cultura nu este civilizatie. (.) Cei care vorbesc despre cultura ca despre utilizarea in cel mai inalt grad de dezvoltare a lucrurilor celor mai delicate limiteaza civilizatia la aspectele tehnice si utilitare ale vietii sociale. Din acest punct de vedere, civilizatia este tehnologie, in timp ce cultura consta intr-un rafinament social" (J. Fichter, La sociologie. Notions de base).
► Cultura - societate :
- "in timp ce o cultura este un sistem d enorme si de valori, o societate este un grup uman relativ independent, care ocupa un teritoriu, impartaseste o cultura";
- cultura este un sistem de norme, ne arata "felul in care lucrurile trebuie sa fie facute" (C. Horton, Sociology, p. 61);
- "cultura nu este nici grupul, nici societatea. A interschimba termenul «cultura» cu acestea din urma inseamna a neglija intreaga deosebire care exista intre oameni si modelele lor de comportament" (J. Fichter, La sociologie. Notions de base).
Specificitatea definirii sociologice.
"Cuvantul cultura apare la sfarsitul secolului XI. El desemneaza mai ales o bucata de pamant lucrata pentru a produce plante si devine sinonim cu agricultura (cultura furajera etc.). La mijlocul secolului XVI, sensul figurat de cultura a spiritului incepe sa fie folosit de umanistii Renasterii. Secolul XVIII este cel in care cultura in stiinte, litere si arte devine un simbol al filosofiei Luminilor; Hobbes desemna deja prin «cultura» munca de educare a spiritului, mai ales in timpul copilariei. Omul cultivat are gust si judecata, rafinament si bune maniere (Beneton, 1975, Valade 1992 a). In secolul XIX, cuvantul cultura (Kultur in germana) are ca sinonim «civilizatie» (termen preferat de francezi). Dar, in timp ce E. B. Tylor defineste cultura prin dezvoltarea mentala si organizationala a societatilor, ca «intreg acest complex care include cunostintele, credintele religioase, arta, morala, cutumele si toate celelalte capacitati si obisnuinte pe care omul le dobandeste ca si membru al societatii», antropologia culturala americana, saizeci de ani mai tarziu, insista pe dezvoltarea materiala si tehnica si pe transmiterea patrimoniului social. Dupa culturalisti, cultura, ca si mod de viata al unui popor, este o achizitie umana, relativ stabila dar supusa unor schimbari continue care determina cursul vietilor noastre fara a se impune gandirii noastre constiente.
Utilizarea moderna a termenului trimite la modelele si modurile de comunicare ale unei stiinte si a valorilor raspandite intr-o societate ierarhizata (cultura populara, cultura de elita) si prin anumite canale de difuzare: cultura de masa transmisa prin media se adreseaza unui public vast. Prin cultura politica se intelege un sistem de valori, de credinte si de comportamente politice impartasite de majoritatea membrilor unei colectivitati nationale. In discursul managementului din anii '80, se raspandeste notiunea de cultura de intreprindere.
Legata de sociologia cunoasterii, sociologia culturii considera creatorii operelor simbolice prin care se exprima reprezentarile lumii, raportul operelor si ale autorului cu societatea in care ei opereaza, sistemul de producere a operelor spiritului si campul ideologic in care se situeaza emitatorii si receptorii operelor culturale" (Raymond Boudon, Dictionnaire de sociologie);
- "cultura este modul de viata .impartasit de membrii unei societati. El include limbaj, valori si sensuri simbolice, dar si tehnologie si obiecte materiale" (David B. Brinkerhoff, Sociology);
- "cultura reprezinta totalitatea produselor activitatii umane, materiale si nemateriale, a valorilor si modalitatilor de comportare obiectivizata si acceptate in anumite colectivitati, transmise altor colectivitati si generatiilor urmatoare (.) cultura este totalitatea produselor create de om in timpul muncii - fizice si intelectuale - pentru dobandirea mijloacelor de satisfacere a nevoilor" (J. Szczepanski, Notiuni elementare de sociologie);
"cultura este tot ceea ce este invatat social si impartasit de membrii unei societati" (P. Horton, Sociology).
Cultura este un ansamblu de cunostinte, credinte, practici sociale cu o functie de coeziune sociala si de integrare individuala. Ea este o sursa de deosebire si prilej de conflicte.
► Cultura - societate - simbolic :
"A ne interoga asupra simbolicului este unul dintre inceputurile posibile in problemele puse de sociologia culturii. Ansamblu de relatii de sens social constatabile, simbolicul indica ca se schimba mesaje in comunicare si ca exista relatii sociale in care si prin care circula sensul intr-o societate". Ca atare, se poate vorbi despre simbolic in sensul de ideologie (marxismul), sau in raport cu "coerenta vietii simbolice a unui grup social" (antropologia clasica)". "faptul de a intelege prin cultura un sistem simbolic care poate fi constatat si studiat si care este vehiculat de orice grup uman, chiar cel mai primitiv, constituie unul din primele operationalisme ale stiintelor umane" /Dictionar de Sociologie, Enciclopaedia universalis).
2. Elementele (componentele) culturii
1)Limbajul: "abilitatea de a comunica prin simboluri - oral sau scris"; un sistem abstract de sensuri ale cuvintelor si simboluri specific fiecarei culturi. Include : vorbirea, caracterle scrise, numerele, simbolurile si gesturile comunicarii nonverbale.
Limbbajul este un universal cultural, dar exista diferente evidente in folosirea limbajului, in lume.
Sociolingvistica subliniaza faptul ca limbajul sta in relatie cu cultura, in urmatoarele modalitati:
a. limbajul cuprinde cultura - "cuprinde valorile si semnificatiile unei societati ca si ritualurile, ceremoniile etc. acelei societati";
b. limbajul constituie cadrul culturii - "gramatica si categoriile cuprinse in fiecare limbaj afecteaza felul in care vorbitorii sai vad realitatea";
c. limbajul este un simbol - "un limbaj distinctiv simbolizeaza separarea unui grup de altul, da si unitatea inauntrul unui anumit grup de vorbitori" (D. Brinkerhoff, Sociology).
2) Valorile: "idei impartasite despre scopuri dezirabile" (D. Brinkerhoff, Sociology);
- "intr-o modalitate descriptiva putem spune ca tot ceea ce este util, dezirabil sau admirabil pentru sau pentru grup «are o valoare». Ar trebui sa spunem, de aici, ca lucrul in el insusi nu constituie o valoare ci numai ca el contine o valoare ? Spre exemplu, educatia este ea insasi o valoare sociala sau valoarea sta in capacitatea sa de a satisface anumite nevoi sociale fundamentale ?"
Care este sursa valorilor ?
- exterioara: "circumstantele si conditiile a caror valoare individul nu le poate controla";
- interioara: "demnitatea umana a individului ii confera dreptul la respect. Simplul fapt ca este vorba despre o persoana care isi asuma responsabilitate actelor sale (.) este o baza de evaluare sociala".
Care este relatia intre valori si roluri sociale ?
- "nu exista valori decat pentru ca exista persoane demne de a fi apreciate si competente pentru a evalua persoanele si lucrurile. Asa cum persoana in actiune este elementul ireductibil al societatii, ea este si ultimul focar al valorilor. Principalul mecanism prin care se exprima si simbolizeaza valorile este rolul social". Exista "scheme de comportament" care sunt evaluate diferit in interiorul rolului".
Valorile sunt sanctiuni ale comportamentului. "Valorile sociale actioneaza ca niste norme sau etaloane pentru modelele de comportament". "Sistemul de recompense si de pedepse utilizat de o societate isi afla ultima sa baza in sistemul valorilor".
Valorile si procesele sociale. "Procesele de cooperare, de asimilare sunt de regula inalt evaluate, pentru ca ele promoveaza armonia, buna ordine si pacea sociala. Modelele de comportament si rolurile pe care le indeplinesc oamenii in aceste procese sunt orientate catre cele mai inalte roluri, modurile de conduita aprobate si estimate".
Cum se pot clasifica valorile ? Dupa anumite criterii:
- "gradul de constrangere procura o serie continua dupa care valorile sociale pot fi randuite conceptual, adica dispuse conform gradului in care ele afecteaza personalitatea sociala"; ele constituie "nucleul eticii personale a individului" si sunt respectate "de convenienta";
- "functia asociativa", anumite valori sociale fiind mai importante decat altele prin felul in care determina actiunea sociala;
"functia lor institutionala in cultura": "valorile atasate de mai multa vreme unui anumit comportament cultural simplifica si faciliteaza functionarea institutiei".
Exemplificare: familia.
Care sunt functiile valorilor ?
1) "ele fac posibil intreg sistemul de stratificare care exista in orice societate;
2) "centreaza atentia asupra obiectelor materiale care in cultura sunt considerate ca dezirabile, utile sau esentiale";
3) "sunt indicatorii pentru alegerea si indeplinirea rolurilor sociale";
4) "actioneaza ca o specie de control social si de presiune sociala";
5) "functioneaza ca mijloace de realizare a solidaritatii.
Valorile pot fi in conflict la un moment dat in societate. Ele "cauzeaza" problemele sociale:
- mutabilitatea valorilor: refera la posibilitatea ca valorile sa difere in timp si spatiu de la o societate si cultura al alta, sau in cadrul aceleiasi culturi sau societati (J. Fichter, La sociologie. Notions de base);
- trasatura culturala, complex cultural, institutie: "cea mai mica unitate a culturii este numita trasatura culturala", iar "complexul cultural este intermediar intre trasatura si institutie". "Institutia este o serie de complexe culturale centrate pe o anumita activitate" /C. Horton, Sociology).
Exemplificare: complexul tutunului la popoarele primitive, complexul automobilului, al securitatii sociale in epoca moderna.;
normele: "normele sunt reguli impartasite despre o anumita conduita"; ele se sprijina pe valori; calauzesc actiunea sociala ;
traditiile: sunt "norme care sunt pur si simplu feluri obisnuite de a face lucrurile la nivelul unui grup";
obiceiurile (in sensul de moravuri): "sunt norme asociale cu o conotatie morala" (David B. Brinkerhoff, Sociology);
sanctiunile - penalitati si rascumparari pentru o conduita care priveste o norma sociala.
3. Cultura reala/cultura ideala. Cultura si libertate :
- "in orice cultura exista astfel de modele ideale care exercita si o actiune normativa asupra acelor comportamente care se indeparteaza de la cele pe care o societate le-a standardizat" (R. Linton, Fundamentul cultural al personalitatii). pe baza acestei idei, R. Linton sugereaza o distinctie intre "cultura reala" si "cultura ideala";
- "culturala ideala include traditii si obiceiuri aprobate formal, care se presupune ca sunt urmarite de oameni (normele culturale); culturala reala consta in cele care sunt practicate actual de catre acestia (normele statistice)" (P. Horton, Sociology).
Relatia cultura-libertate se refera la incalcarea normelor de catre indivizi constienti de existenta acestora.
4. Diversitate culturala - fundament al relativismului cultural. Etnocentrism cultural.
Subculturi. Contraculturi. Fenomenul de aculturatie:
- relativism cultural: "o modalitate de a evalua normele si valorile in contextul propriei culturi", sau al unei culturi date;
- etnocentrism: "tendinta de a utiliza normele si valorile propriei culturi ca standarde prin care se judeca practicile altora";
- subculturi: "grupuri care exista intr-o cultura data, dar care pastreaza un set specific de valori, norme, stiluri de viata si chiar limbaj";
- contraculturi: "grupuri cu valori, interese, credinte si stiluri de viata care sunt opuse celor din intreaga cultura" (D. Brinkerhoff, Sociology);
- aculturatie: procesul de schimbare in obiceiuri, credinte etc. care rezulta din contactul unor societati cu traditii culturale diferite. Termenul mai este utilizat pentru a se referi la rezultatele unor asemenea schimbari;
functiile culturii :
cultura :
1) "este un fel de «marca de fabrica»pentru a distinge o societate de alta";
2) "contine si interpreteaza valorile unei societati intr-o modalitate mai mult sau mai putin sistematica";
3) "procura una dintre bazele cele mai importante ale solidaritatii";
4) "este factorul dominant in stabilirea si formarea personalitatii sociale".
5. Aspecte ale dinamismului cultural : paralelism cultural, difuziune culturala, fisiune
culturala, convergenta culturala, intarziere culturala. Ipoteza decalajului cultural (W.
Ogburn).
"Alaturi de institutiile de baza, care sunt universale, se poate descoperi un model asemanator de cultura in doua culturi neasemanatoare". Astfel de fenomene au condus la evidentierea urmatoarelor aspecte:
1) paralelismul cultural: "dezvoltarea independenta a unei caracteristici culturale in doua culturi mult separate (.)";
2) difuziunea culturala: "procesul (.) prin care modele si trasaturi vin si pleaca dintr-o cultura in alta";
3) fisiunea culturala: "proces care se produce atunci cand o societate stabilita mai demult se faramiteaza in mai multe unitati independente";
4) convergenta culturala: "fenomenul de fuziune a doua sau mai multe culturi intr-una noua, mai mult sau mai putin diferita de culturile anterioare";
5) intarzierea culturala: "o cultura in totalitatea ei este intotdeauna in miscare, atat in ceea ce priveste elementele sale componente, cat si prin raport la alte culturi. Dar toate partile unei culturi nu se misca cu aceeasi viteza; aceasta diferenta de miscare in partile culturii este numita «intarziere culturala»". Termenul implica "aproape necesar judecati de valoare", indicand de regula "un aspect negativ al comportamentului cultural" (J. Fichter, La sociologie. Notions de base);
decalaj cultural: "daca o parte a culturii se schimba, datorita unei descoperiri sau inventii si, prin aceasta, genereaza schimbari intr-o alta parte a culturii, dependenta de ea, aceste schimbari se produc frecvent cu o anumita intarziere. Cat de mare este aceasta intarziere sau acest decalaj depinde de natura materialului cultural supus schimbarii, dar decalajul poate persista un numar considerabil de ani, si in tot acest timp putem spune ca exista o proasta adaptare a culturii. este, deci, dezirabil sa reducem perioada de maladaptare, sa facem ajustarile culturale cat de repede posibil" (W. F. Ogburn, Social Change, dupa I. Ungureanu, Paradigme ale cunoasterii societatii).
C.individ si comunitate.
1.structura sociala si societatea moderna. Solidaritatea mecanica si solidaritatea organica - E. Durkheim. Argument : structura sociala depinde de nivelul diviziunii muncii in societate - cu alte cuvnite, de modalitatea in care sunt indeplinite sarcinile.
Solidaritatea mecanica - o diviziune minima a muncii, se dezvolta o constiinta colectiva cu accent pe solidaritatea de grup ;
Solidaritatea organica - o diviziune a muncii mai complexa, pe baza tehnologiei, sarcini deifrite indeplinite de indivizi diferiti, interactiunile sociale devin mai putin personale, relationarile se efectueaza pe baza pozitiilor sociale ale indivizilor.
2.Gemeinschaft si Gesellschaft (comunitate si societate) in perspectiva lui F. Tonnies. Comunitatea este tipica vietii rurale; este o comunitate mica, bazata pe similaritate, interactiunile sociale sunt familiare, exista o angajare in actiunile grupului mai larg, controlul social este mentinut prin mijloace informale precum persuasiunea morala ; Societatea - este un tip ideal, caracteristica vietii moderne urbane ; la nivelul ei se manifesta sentimentul instrainarii, relatiile sunt conduse de rolurile sociale, domina interesul manifest al individului, exista un mic consens privitor la valori sau angajare in grup.
SEMINAR : Referate, exercitii.
BIBLIOGRAFIE:
1.Mihailescu, Ioan - Sociologie generala : concepte si studii de caz.
2.Guy Rocher - L action sociale.
3.Andrea Semprini - Le multiculturalisme.
4.Gaston Bputhoul - Les mentalités.
5.Norbert Elias - Procesul civilizarii.
6.Dan Cruceru - Identitatea axiologica a culturii.
7.Jean-Louis Narouel - Cultures et contre-cultures.
8. Yinger Milton, Countercultures.
9.R.Linton, Fundamentul cultural al personalitatii.
10.F.Tonnies, Communaute et societe.
