|
|
|
METODE DE CERCETARE SOCIOLOGICA
1. precizari conceptuale: teorie, metoda, metodologie si relatiile dintre ele.
"Teoria defineste referinta empirica a metodei de investigare, modul de considerare a realitatii, tipurile de date selectate din mesajul implicit al faptelor sociale" (L. Vlasceanu, Metodologia cercetarii sociologice).
"Metoda este o cale repetabila de a rezolva o problema stiintifica, un set de proceduri reproductibile care servesc solutionarii problemelor tipice ce apartin diferitelor nivele de generalitate" (St. Newak, Methodology of Sociological Research).
"Metoda" este "modul de investigare si ordonare a semnificatiilor faptelor sociale". "Metoda de cercetare nu este integral independenta de teoria in raport cu care se dezvolta si care-i solicita ajutorul pentru raportarea cercetarii la lumea empirica".
"Metodologia reprezinta sistemul de norme, tehnici si metode prin care o teorie este testata, controlata si dezvoltata empiric".
Ansamblul elementelor componente ale metodologiei este compus din:
"a) ansamblul principiilor teoretice referentiale;
b) ansamblul metodelor si tehnicilor corespunzatoare de colectare a datelor empirice (.);
c) ansamblul tehnicilor si procedeelor de prelucrare a datelor si informatiilor empirice (.);
d) ansamblul procedeelor logice de analiza, constructie sau reconstructie a teoriei pe baza rezultatelor cercetarii empirice sau a altor dezvoltari teoretice (.)" (L. Vlasceanu, Metodologia cercetarii sociologice).
Daca "teoria descrie, reconstruieste, explica realitatea in termenii limbajelor naturale si/sau artificiale", metodologia "identifica procedeele de constructie teoretica prin raportare la lumea empirica" (L. Vlasceanu, Metodologia cercetarii sociologice).
- specificitatea metodologiei cercetarii sociologice.
"Metodologia cercetarii sociologice se identifica cu o logica a analizei stiintifice a realitatii sociale. Ea nu se reduce nici la inventarierea metodelor de colectare si prelucrare a datelor empirice, nici la definirea unui procedeu universal sau a unui set de procedee particulare de investigare sau rezolvare a unei probleme teoretice (.)". Ea trebuie sa se centreze pe "urmatoarele domenii prioritare:
a) extinderea si cuprinderea unui evantai larg de fapte sociale cu ajutorul unor metode specifice de investigare;
b) identificarea corelatiilor intra- sau interfactuale prin tehnici adecvate;
c) imbogatire si rafinare conceptuala;
d) constructie si integrare teoretica bazate pe descriere, explicatie si predictie sociologica" (L. Vlasceanu, Metodologia cercetarii sociologice).
2. Orientari metodologice in sociologie: clasificare si prezentarea unor idei esentiale.
Se poate restrange campul "orientarilor teoretice in sociologie la trei:
1) pozitiviste
2) interpretative
3) critice".
Cele pozitiviste "aer avansa modele statistico-matematice ale fenomenelor sau proceselor sociale, considerate ca obiecte manipulabile (Comte)"; cele interpretative ar promova o "metodologie a intelegerii si interpretarii semnificatiilor sociale vehiculate de situatiile sociale (Weber)"; cele critice ar fi orientate catre "sesizarea si constientizarea aspectelor disfunctionale sau contradictorii din viata sociala" (L. Vlasceanu, Metodologia cercetarii sociologice).
Clasificarea orientarilor metodologice in sociologie urmareste, in general, urmatoarea schema :
- orientari "obiective": pozitivismul sociologic (Comte), operationalismul (George Lundberg), empirismul (P. Lazarsfeld), analiza structurala (Cl. Levi-Strauss, J. Piaget), analiza functionala (T. Parsons), analiza sistemica (V. Pareto);
- orientari "interpretative": Max Weber, interactionalismul simbolic - G. H. Mead, etnometodologia - A. Cicourel, fenomenologia sociologica - A. Schultz.
A. Orientari "obiective":
1) pozitivismul sociologic: initiator A. Comte.
Principiu: ".accentueaza fundamentul experimential al oricarei cunoasteri viabile sau valide" (L. Vlasceanu, Metodologia cercetarii sociologice).
2) operationalismul: initiator al operationalismului sociologic este G. Lundberg.
Principiu: ".nu ar trebui sa existe concepte sociale care sa nu caracterizeze entitati masurabile" (L. Vlasceasnu, Metodologia cercetarii sociologice).
3) empirismul: initiator P. Lazarsfeld.
Principiu: "accent pe caracterul «instrumental» al cunoasterii sociale, aderarea la principiul «neutralitatii valorice» a demersului de investigare sociala, tentatia eliminarii propozitiilor generale, teoretice, in favoarea formularii de generalizari empirice sau de «legi» fundamentale, prin inductie, de informatiile empirice cumulate" (L. Vlasceanu, Metodologia cercetarii sociologice).
4) analiza structurala; referinta - Cl. Levi-Strauss.
Principiu: "intentia analitica a structuralismului in domeniul sociologiei este de a depasi atat teoretizarea nefundamentata pe date concrete a filosofiilor sociale de tip speculativ, cat si diversitatea de date si de ipoteze necorelate, specifica demersurilor empiriste mai recente" (L. Vlasceanu, Metodologia cercetarii sociologice).
5) analiza functionala: initiator Talcott Parsons.
Principiu: "T. Parsons intentioneaza sa realizeze trecerea de la analiza statica (structurala) la cea dinamica (functionala). Numai ca dinamica analizata este cea a ordinii sau stabilitatii, adica a acelor functii care concureaza la conservarea sistemului. Schimbarea apare ca «devianta», ca o tulburare a integralitatii sistemului social, sensul sau nu-i de transformare, ci de integrare in functionarea optima si stabila a aceleiasi ordini conservate" (L. Vlasceanu, Metodologia cercetarii sociologice).
6) analiza sistemica: initiator V. Pareto.
Principiu: "societatea «este determinata de toate elementele care actioneaza asupra sa si ca urmare ea reactioneaza asupra elementelor"» (L. Vlasceanu, Metodologia cercetarii sociologice).
B. Orientari "interpretative":
1) "sociologia interpretativa" a lui Max Weber.
Principiu: "conceptele centrale ale acestei sociologii sunt actiunea sociala si intelegerea interpretativa. Actiunea se refera la acel comportament uman care include semnificatii subiective investite de catre individul singular. [.] Constructia teoretica in sociologie debuteaza cu intelegerea (interpretarea) subiectiva, bazata pe observarea directa a semnificatiilor implicate in situatii sociale [.]" (L. Vlasceanu, Metodologia cercetarii sociologice).
2) interactionismul simbolic: referinta - G. H. Mead.
Principiu: "G. H. Mead studiaza geneza sinelui (self) si a constiintei de sine in contexte interactionale ale caror produse sunt si pe care, in acelasi timp, le construiesc. Sinele se dezvolta in activitate si in procesul experientei sociale [.]" (L. Vlasceanu, Metodologia ce4rcetarii sociologice).
3) etnometodologia: referinta A. V. Cicourel, dar mai ales H. Garfinkel.
Principiu: "analiza etnometodologiei nu se concentrata atat asupra ordinii sociale, inteleasa ca o constructie predeterminata, cat asupra modului in care aceasta rezulta permanent din interactiunile simbolice ale actorilor sociali. Ordinea sociala se bazeaza pe reguli, norme, ritualuri, definitii, semnificatii, dar acestea nu trebuie considerate ca fixe, monolitice, ca referinte stabile ale actiunii si comportamentului. Din contra, ele se afla in schimbare, implica permanente reformulari, codificari, adaptari in procesul dinamic al interactiunilor directe dintre «actori»" (L. Vlasceanu, Metodologia cercetarii sociologice).
4) fenomenologia sociologica: referinta A. Schutz.
Principiu: "fenomenologia sociologica reprezinta sinteza contemporana a «sociologiei interpretative» preconizata de Max Weber la inceputul acestui secol, a «metodei fenomenologice» dezvoltate de Ed. Husserl si a unor teze teoretice avansate de H. Mead sau de interactionismul simbolic de mai tarziu". Ea proclama " unicitatea universului de referinta al cercetarii sociale si anunta ca prin consacrarea stiintifica a acestei unitati se va constitui nu numai stiinta sociala, dar se va revolutiona si modul de constructie teoretica din stiintele naturii" (L. Vlasceanu, Metodologia cercetarii sociologice).
5) se vor evidentia meritele/limitele fiecarei orientari in parte.
3. Clasificarea metodelor utilizate in sociologie. Pasii urmariti in cercetarea sociologica.
Natura datelor este criteriul fundamental de clasificare, ierarhizare si selectare a tehnicilor sociologice." In sociologie, orice situatie trebuie sa fie analizata ca o conjunctura specifica (.); chiar notiunea de situatie trimite la dinamica raporturilor sociale (.). Trebuie sa se abandoneze ideea, deseori implicita, a unei posibile situatii de neutralitate, care, de fapt, ar fi chiar negatia notiunii insasi de situatie sociala" (J.-Cl. Combessie, La methode en sociologie).
Ancheta de teren,
observatia, = tehnici principale care ofera informatii
documentarea directa, cu valoare de fapte;
experimentul
interviul,
chestionarul, = tehnici secundare, care ne ofera opinii, testele, adica informatii de gradul doi, care trebuie scalele ele insele verificate si completate.
Pasii in cercetarea sociologica :
1) formularea problemelor - traducerea problemelor, a intrebarilor generale despre societate sau comportamentul social in probleme specifice, care sa poata fi studiate prin observatii si masuratori de tot felul. In acest stadiu sunt avansate ipotezele (ipoteza) de cercetare, care sunt propozitii ce cuprind un grad mai mic sau mai mare de posibilitate privind relatia intre doua sau mai multe fenomene. Ipoteza de cercetare este cea care permite selectionarea faptelor care vor fi retinute ca semnificative si justifica metoda retinuta.
Exemplificare: studiul durkheimian asupra sinuciderii apare ca rezultat al intrebarilor pe care si le pune Durkheim referitor la consecintele marilor schimbari sociale in civilizatiile vestice, legate de fenomenul industrializarii.
Alegerea ipotezei poate fi determinata de :
- lucrari anterioare, a caror concluzie dorim sa o dezvoltam sau sa o contestam;
- o teorie generala, care se doreste explicativa;
- o cercetare exploratorie, ale carei concluzii sugereaza o ipoteza de cercetare;
- de constatarea unui fapt insolit care determina reconsiderarea termenilor in care se pune problema.
Exemplificare: obiectul sociologiei electorale consta in a explica caracteristicile repartizarii voturilor prin conditiile demografice, economice, sociale, religioase in care se afla electoratul. Principiul oricarei cercetari stiintifice in acest domeniu consta in compararea rezultatelor alegerilor si factori care pot contribui la explicarea lor. Conteaza, deci, nu numai a analiza opiniile electoratului, a analiza motivatiile comportamentului electoral, dar si explicarea variatiilor care se pot produce.
Analiza prealabila este operatia de trecere de la experienta comuna la experienta specializata, proces care implica mai multe stadii:
a) formalizarea verbala: a reda verbal ceva pe baza unor exemple reale (se obtin indicatorii superficiali);
b) analiza conceptuala: se introduc indicatori mai complecsi, care exprima un raport just intre fapte si concepte si se face o prima clasificare - empirica - pe baza deosebirilor evidente intre obiecte. Putem identifica acum si compara imagini, informatii, concepte si indivizi si grupuri reale;
c) conturarea notiunilor initiale, ca instrumente de cercetare empirica, prin selectarea imaginilor si indicatorilor principali cu privire la o situatie data si prin impartirea indicatorilor respectivi in subgrupe tipologice (necesare datorita complexitatii realitatii);
d) unificarea indicatorilor intr-un indice (ex. indicele nivelului de trai), eliminand indicatorii inutilizabili (pentru a forma conceptele initiale).
Principalele obstacole ale sociologului in aceasta etapa a cercetarii sunt legate de cunoasterea comuna, statutul sociologului, ignorarea analizei prealabile (folosirea unor termeni imprecisi, nivel scazut de codificare, imensul «balast» de expresii verbale incluse in rapoartele de ancheta).
Principalele rezultate ale analizei prealabile o constituie conceptele.
Specificarea problemei de studiat atrage dupa sine alegerea metodelor de cercetare si operationalizarea finala a problemelor cercetarii.
In formularea problemelor de studiat si alegerea metodelor, se fac anumite presupuneri
1) nu se implica intrebari-sentimente, de tipul "Cum se simte minoritatea rroma in Romania ?";
2) raspunsurile trebuie sa fie la intrebari din care s-au eliminat falsele presupuneri;
3) trebuie facute presupuneri care deja au fost verificate empiric. In aceasta consta realizarea principiului naturii cumulative a cunoasterii stiintifice.
Sociologul este interesat de forma exterioara a individului, ca participant al grupului, dar si de felul in care individul "percepe" evenimentele, relatia cu grupul etc.
Printre trasaturile, evenimentele, starile si procesele atribuite oamenilor, putem distinge doua categorii:
A. proprietati absolute, cele care sunt strict individuale, fara a implica referinta la o alta persoana sau la obiecte, sau la relatia dintre ele. Exemplu: caracteristici fizice sau demografice (varsta, culoarea, sexul), comportamentul uman, luat ca izolat de contextul social, nu ca element al interactiunii reciproce in cadrul anumitor relatii, trasaturile psihologice ale individului, luate ca atare si nu ca elemente ale relatiilor sociale;
B. proprietati relative, cele a caror intelegere presupune un tip de relationare. Majoritatea proprietatilor de interes pentru sociologie sunt cele relative, sensul lor incluzand un anume tip de relatie intre individ si mediul social.
Pentru ca la nivelul sociologiei, conceptele sunt vagi si ambigue, s-a incercat operationalizarea lor, adica adaptarea aparatului conceptual prin introducerea de variabile cantitative, concepte cantitative care pot lua in considerare intensitatea trasaturilor care intereseaza.
II. alegerea metodelor si operationalizarea conceptelor constituie al doilea pas in cercetare.
Alegerea metodelor se face in functie de fenomenul studiat.
1. experimentul - poate fi desfasurat intr-un laborator, implica existenta unui grup experimental si a unui grup de control. Principala limita a experimentului in laborator o constituie ignorarea unor factori care ar influenta acelasi comportament intr-o situatie de viata reala;
2. sondajul - implica esantionarea si se poate desfasura spatial sau longitudinal. Principala limita consta in faptul ca cei intervievati pot disimula adevarul;
3. observatia participativa - principala limita este nesistematicitatea datelor culese; cu toate acestea, poate fi privita ca o forma de explorare initiala in cercetare iar uneori, ca singura cale rationala de apropiere de un subiect, mai ales atunci cand examinam comportamentul nedezirabil, comportamentul real mai degraba decat atitudinile etc.
Operationalizare a conceptelor inseamna selectarea, pe baza metodelor alese, a indicatorilor observabili pentru variabilele implicate in problema noastra si pentru acelea dintre variabile carene sunt de interes. Atunci cand variabilele care ne intereseaza sunt direct observabile, nu este necesara alegerea altor indicatori decat variabilele insele.
Calitatea cercetarii depinde de operationalizare:
a. de cunoasterea teoretica a fenomenului studiat;
b. de alegerea apta a indicatorilor;
c. de alegerea buna a procedurilor de adunare a informatiei despre acesti indicatori.
Operationalizare a conceptelor inseamna, pe langa analiza prealabila, si stabilirea dimensiunilor, a variabilelor, a indicilor si indicatorilor.
Dimensiunile conceptului sunt in numar functie de complexitatea conceptului si de scopul urmarit, multiplicitatea lor contribuind la constituirea "matricei dimensionale", care exprima intreg universul supus investigatiei. Ele implica un anumit grad de libertate si de subiectivitate din partea sociologului in orientarea investigatiei.
Variabilele ne arata felul in care putem considera anumite obiecte. Ele pot fi :
a. cantitative (scalele);
b. calitative
sau
a)independente (sex, varsta etc.);
b)dependente (cele care urmeaza sa fie cercetate);
c)intermediare (care sprijina si adancesc analiza sociologica).
Cum folosim aceste variabile in cercetarea unui fenomen ? Alcatuind scheme, clasificari si tipologii.
Indicele este semnul unui concept sau variabile care, din punct de vedere teoretice, se afla in relatie cu ceea ce semnifica. El este perceptibil, masurabile spre deosebire de concepte, dimensiune, variabila, care sunt mai greu de perceput.
Indicatorul este o anumita trasatura din care conchidem cu certitudine sau cu probabilitate ca fenomenul care ne intereseaza are loc. Indicii se stabilesc teoretic, inaintea indicatorilor, iar tehnic sunt construiti prin reunirea indicatorilor in serii omogene, prin sinteza datelor elementare obtinute in cursul etapelor precedente ale operationalizarii. In practica se utilizeaza serii paralele de indicatori pentru aceiasi indici sau asemanatori. Avantajul acestora il constituie faptul ca ei sunt mijloace de control si ca exista posibilitatea inlocuirii unui indice cu altul.
Exemplificare: indicele nivelului de trai are ca indicatori: starea locuintei, venitul lunar (din salarii, din chirii, din comert etc.), numar de copii.
III. dupa operationalizarea datelor, intervine utilizarea tehnicilor matematice si grafice utilizate in stiintele sociale. Ca tehnici matematice, exista cuantificarea, analiza statistica, iar ca tehnici grafice exista diagramele, histogramele etc.
IV. interpretarea datelor din punct de vedere teoretic este un pas foarte important, deoarece are ca rezultat noi concepte, noi teorii si stabilirea a noi legi si legitati in sociologie.
4. importanta si dificultatile cercetarii sociologice.
Importanta: "Astazi, oamenii simt adesea ca viata lor privata este presarata de pericole. In universul lor cotidian, ei au sentimentul ca incercarile la care sunt supusi sunt insurmontabile si au deseori dreptate: omul obisnuit nu cunoaste si nu actioneaza decat in limitele in care graviteaza viata sa privata; viziunea sa si puterile sale se opresc la planurile mari: profesiune, familie, vecinatate (.).
Ignorand, de regula, raportul complex care le leaga existenta de istoria lumii, oamenii nu stiu ce semnifica acest raport pentru devenirea lor umana si pentru paginile de istorie pe care pot fi adusi sa le scrie. Ei nu au spiritul care ar trebui pentru a sesiza efectele reciproce ale oamenilor asupra societatii, ale biografiei asupra istoriei, ale eului asupra lumii (.).
De ce au ei nevoie ? Nu numai de a fi informati (.), nu numai de armele ratiunii (.), ci de "o calitate a spiritului care sa le permita sa foloseasca informatia si sa exploateze ratiunea, pentru ca ei sa poata, cu intreaga luciditate, sa intocmeasca bilantul aceea ce se intampla in lume si aceea ce se poate intampla in strafundul lor (.)". Aceasta calitate a spiritului este "imaginatia sociologica", cea care "permite celui care o poseda sa inteleaga teatrul largit al istoriei in functie de semnificatiile pe care ea le cuprinde pentru viata interioara si cariera indivizilor (.)." Prin aceasta, individul "poate sesiza ce se petrece in lume si la ce se poate astepta, ca punct de intersectie a biografiei si a istoriei, in inima societatii" (C. W. Mills, 1916-1962], Imaginatia sociologica).
Dificultatile :
de ordin tehnic : alegerea variabilelor;
cooperarea subiectilor - fenomenul de disimulare;
cercetatorul sociolog poate schimba comportamentul subiectilor;
problemele etice/politice pe carele ridica cercetarea sociologica.
"Oricine se intereseaza de sociologie trebuie sa isi puna problemele urmatoare: in momentul elaborarii sau al criticarii teoriilor sociologice nu incerc oare sa confirm, intr-un anumita masura, o conceptie preconceputa care priveste organizarea necesara a societatilor umane ? Pana la ce punct nu sunt tentat, in momentul studierii teoretice si empirice a problemelor sociale, sa confirm ceea ce corespunde dorintelor si aspiratiilor mele si sa imi intorc privirea de la ceea ce le este contrar ? Pana la ce punct am ca obiectiv principal descoperirea relatiilor care exista intre diferitele fenomene sociale luate in particular, sa explic aceste procese si sa inteleg cum pot contribui teoriile sociologice la orientarea, explicarea si rezolvarea, pe planul practic, a problemelor societatii ? (.)
Nu este vorba de a cere sau de a astepta de la un sociolog ca el sa isi exprime credinta sa intr-un anumit tip de evolutie a societatii. Trebuie, dimpotriva, ca sociologii sa se elibereze de ideea ca societatea pe care ei incearca sa o studieze corespunde deja sau va corespunde necesar intr-o zi credintelor lor, aspiratiilor sociale, cerintelor lor morale sau conceptiei lor despre ceea ce este just si uman (.).
Sarcina cercetarii sociologice este exact de a face aceste procese oarbe si incontrolabile mai accesibile intelegerii umane" (N. Elias, Que'est-ce que la sociologie).
"Trebuie sa se reorganizeze intr-o anumita modalitate gandirea si perceptia sociologice. Astazi, un tip de abstractie domina in sociologie si pare ca se refera la obiecte statice. Chiar conceptul de «schimbare sociala» este deseori utilizat ca si cum ar fi vorba despre o stare data. Se trece cumva de la starea statica conceputa caste normala la miscarea conceputa ca stare exceptionala. S-ar stapani mult mai bine datele problemei daca nu s-ar face abstractie de miscare, de caracterul de procese ale societatilor si daca s-ar utiliza ca si cadru de referinta care serveste explorarii unei oarecare stari sociale date, conceptele care integreaza caracterul de proces al societatilor si diferitele lor aspecte. La fel se poate spune despre legatura relatie/fapt. (.) un numar de expresii sociologice s-au constituit ca si cum ceea ce ele cautau sa exprime era un obiect taiat de orice relatie. Altfel spus, forma actuala a analizelor sociologice permite sa se descompuna intelectual complexele in elemente izolate, in «variabile» sau «factori» spre exemplu, fara sa se caute sa se inteleaga ce relatie poate exista intre diferitele aspecte izolate ale acestui ansamblu. Aceasta relatie apare ca un aspect secundar si anex, care se adauga a posteriori elementului in sine izolat".
Exemplificare: notiunea de Individ. "Acest om «fixat» este un mit. Daca se intelege individul ca un proces, se poate spune cel mult ca el poate, crescand, sa dezvolte o si mai mare independenta in raport cu ceilalti - cu toate ca aceasta nu exista de fapt, decat in societatile care acorda individului o destul de mare marja de individualizare -, dar nimeni nu poate pune la indoiala faptul ca omul depinde complet de altii ca si copil.(.) sentimentul de a fi total separat de celalalt, ca si sentimentul unui eu izolat, este necunoscut copiilor" (N. Elias, Que'est-ce que la sociologie).
