Respiratia la mamifere

RESPIRATIA LA MAMIFERE

Plamanii asezati in cavitatea toracica adera la ea prin 2 membrane subtiri numite pleure:

externa sau parietala, care este lipita de coaste;

interna csai viscerala care este lipita de suprafata plamanului.

Intre pleure este cavitatea interpleurala cu lichid pleural.

Unitatile structurale si funtionale ale plamanului sunt alveolele pulmonare care se grupeza formand sacii alveolari (acinii pulmonari) care se unesc formand lobulii pulmonri care se unesc formand lobii pulmonari 2 la plamanul stang si 3 la plamanul drept.

Primul aparat prin care trece aerul inspirat este nasul, care are un rol foarte important in prepararea aerului ce trebuie sa ajunga in plamani incalzit, usor umezit si lipsit de impuritati, indiferent de faptul ca in atmosfera aerul poate sa fie foarte rece sau foarte cald, uscat sau foarte umed, plin de impuritati sau microbi. Cavitatile nasului sunt captusite cu o membrana (mucoasa) bogata in vase de sange, care joaca rolul unui radiator. In drumul de la nari pana la amigdale aerul poate sa se incalzeasca cu 30 de grade. Numeroase glande mucoase, cominicare cavitatilor nazale cu ochii (lacrimile se scurg in nas), precum si alte mecanisme asigura permanenta umezire a nasului. Astfel incalzit si saturat cu vapori de apa, aerul este adus la temperatura si umiditatea necesare unei bune functionari a intregului aparat respirator. Nasul joaca si rol de filtru eficace ;perii dispusi la intrarea narilor, firisoarelor fine de suprafata mucoasei, precum si mucusul secretat retin particulele de praf si microbii, purificand aerul inspirat.

Mucoasa tuturor cailor aeriene pana la alveole este acoperita cu cili, niste firisoare fine, dispuse ca un covor, care sunt animate de o miscare vibratila continua de la interior spre exterior, in ritm de 12 miscari pe secunda, aidoma unui lan de gau batut de vant.

Covorul de cili deplaseaza lama subtire de mucus care il acopera si care “fixeaza” corpurile straine fine (pulberi, praf, microbi, secretii patologice),eliminand-o cu o forta de neinchipuit : 1 cm de cili vibratili ridica in fiecare minut 6 grame cu 1 mm, putand sa urneasca chiar o greutate de 360 grame. Este de la sine inteles cat de importante sunt aceste sisteme de “purificare”, daca ne gandim ca omul inspira in fiecare minut milioane de particule de praf. Numai briza de zi care bate dinspre mare spre uscat este lipsita de praf. In schimb, chiar pe crestele muntilor patrund la fiecare inspiratie 10000 de particule, iar in aerul din oras numarul acestora ajunge la 5 miliarde, ceea ce face ca un locuitor din mediul urban sa introduca in aparatul sau respirator, in cursul vietii, aproximativ 50 kg de praf, cantitate care este pana la de zece oei mai mare in profesiunile in care inhalarea pulberilor este mult mai accentuata.

O data cu praful patrund in nas si microbi. Firisoarele su mucusul retin si omoara microbii; nasul este astfel prima si cea mai eficace bariera naturala impotriva infectiilor, filtrand si sterlizand considerabil aerul care trebuie sa ajunga in plamani. Nasul regleaza reflex reactia aparatului respirator fata de aerul atmosferic. Se intelege cat este de important este ca aerul sa fie inspirat pe nas si nu pe gura, unde lipsesc aparatele de incalzire, de umezire si de purificare a aerului.

Din nas aerul trece prin faringe, aflat in regiunea in care calea respiratorie d desparte de cea digestiva, acolo unde cavitatea nazala comunica cu cavitatea bucala. Intre faringe si trahee, la capatul superior al acesteia se afla un aparat format din cartilaje, osicioare si muschi, laringele, care se astupa cu un capacel, numit epiglota care se inchide cand inghitim si se deschide cand resoiram. Prevazut cu corzi fine, dispuse in calea curentului aerian, laringele s-a adaptat si s-a specializat, fiind organul vocii, emitand prin vibratia corzilor sunetele care caracterizeaza vocea umana.Sub laringe se afla un tub lung de 15 cm, format din inele cartilaginoase, denumit trahee. La partea infewrioara, cam in dreptul inimii, traheea se bifurca in cele 2 bronhii principale, care la randul lor se ramifica aidoma unui arbore in aproape 25 de milioane de ramurele din ce in ce mai inguste, pana la un diametru de jumatate de milimetru. Toate aceste canale sunt captusite cu o membrana fina, mucoasa, care cuprinde in grosimea ei glandece secreta mucus si care este acoperita cu cilii care au fost mentionati, iar peretele canalelor contine fibre musculare, ce permit sa se mareasca sau sa micsoreze calibrul acestor conducte..In peretii alveolelor se gasesc vase capilare de sange. Se intelege ca dilatarea accentuata a acestor camarute si a canalelor care se deschid in ele poate sa provaoaceruperea peretilor alveolelor, confluarea unor camarute mari, unor bule, unui emfizem, stare patologica In care plamanul este umflat, hiperdestins.

Plamanul drept (format din 3 lobi) si plamanul stang (format din 2 lobi) sunt inveliti de o dubla foita subtire, pleura. In mod normal aceste foite sunt aderente, una invelind plamanul, cealalta captusind fata interna a toracelui; ele determinand plamanii sa fie solidari in miscari cu toracele si diafragmul.Prin dilatarea toracelui, plamanii se umfla ca niste foale si aerul atmosferic patrunde in alveolele destinso (inspiratia), iar prin ingustarea toracelui si ridicarea boltei diafragmului, aerul este dat afara din plamani.O data cu caile aeriene se ramifica si arterele pulmonare (care aduc de la inima la plamni sangele incarcat cu bioxid de carbon) si vene pulmonare (care duc de la plamani spre inima sange incarcat cu oxigen). Si vasele de sange se despart in milioane de ramurele; impreuna cu ramurile terminale ale arborelui respirator se ramifica in vase capilare sangvine, care imbraca cele aproape 400 de milioane de alveole, asa incat fiecare spatiu aerian alveolar se afla ca intr-un cosulet constituit dintr-o fina impletitura a retelei vasculare. Prin peretii alveolelor si vaselor capilare se face schimbul de gaze dintre aerul atmosferic si sange. Globula rosie din sange se plimba in jurul unei alveole timp de o secunda, in care, pe de o parte fixeaza oxigenul din aerul atmosferic inspirat in aleveola, spre a-l duce spre tesuturi, iar pe de alta parte descara bioxidul de carbon in aerul din alveola, care urmeaza sa fie eliminat prin expiratie in atmosfera. Acest schimb intr-un sens si in altul este asigurat de cele 400 de milioane de alveole, a caror suprafata desasurata se cifreaza la 400 de metri intr-o inspiratie profunda.

Plamanii sunt umpluti de obicei cu 3 litri de aer, la care se mai adauga 0,5 litri la o inspiratie obisnuita, ceea ce face ca in permanenta sa fie primenita 1/6 din aerul pulmonar. In repaus, omul ventileaza pe minute 8 litri de aer, la o activitate sedentara 16 litri, in mers 24 litri, la un effort 50 de litri. Intr-o zi ventileaza 24000 de litri de aer, volum care variaza cu activitatea si tipul constitutional. La un effort mediu pot fi ventilati 3,5 litri de aer intr-o inspiratie, iar la un efort mare, cu antrenament 5,5 litri. Cele mai mari ventilatii sunt atinse de sportivii care fac canotaj. Respiratia se adapteaza nevoilor de oxigen a organismului. Ori de cate ori acestea sunt crescute frecventa respiratiei creste.

COMPLETARE :

Schimburile de gaze dintre organism si mediu care constau in obtinerea oxigenului indispensabil vietii si eliminarea dioxidului de carbon rezultat al proceselor de oxido-reducere se realizeaza la nivelul unor organe care alcatuiesc sistemul respirator.La majoritatea nevertebratelor si la toate vertebratele exista organe respiratorii diferentiate.

La pestii cartilaginosi branhiile sunt protejate in pungi branhiale fiecare deschizandu-se separat atat la exterior cat si in faringe ;fantele branhiale sunt acoperite de un mic capac branhial.Branhia este alcatuita din lame branhiale .Lamelele sunt acoperite de un epiteliu unistratificat bine vascularizat.

In inspiratie apa patrunde prin gura si in cavitatea branhiala si scalda branhiile .In expiratie gura se inchide si apa, impinsa prin lamelele branhiilor este eliminata pe sub operculele ridicate.

Tot ca o completare a respiratiei branhiale este si respiratia tegumentara intalnita la anghila precum si prn branhi externe de la mebrionii si larvele unor rechini si dipnoi.

La amfibieni sistemul respirator cuprindecaile de conducere a aerului reprezentate de fosele nazale, faringe, laringe, trahee, bronhii extrapulmonare si plamani.In general la speciile terestre de amfibieni suprafata respiratorie a plamanului este mai mare decat la speciile acvatice .Mecanismul ventilarii plamanilor este diferit de cel al pestilor .Expiratia se datoreaza musculaturii corpului si fortei elastice a plamanilor .In anumite momente se executa miscari de ridicare si coborare a planseului bucal astfel incat cavitatea buco faringiana se transforma intr-o pompa care aspirasi elimina aerul.Aceasta respiratie buco-faringiana suplimenteaza aprovizionarea organismului cu oxygen.

La reptile caile lor respiratorii se complica si se diferentiaza mai mult decat la amfibieni. Mucoasa laringelui formeaza niste cute considerate corzi vocale .De asemenea orificiul glutei este acoperit de epiglota , un capacel care acopera glota in momentul deglutitiei .Forma si structura plamanilor variaza foarte mult de la un grup la altul .Ei au tot aspect saciform desi cutarea este mai pronuntata decat la amfibieni.

Mecanismul de realizare a miscarilor respiratorii la reptile seamana foarte mult cu cel de la mamifere avand unele caracteristici. Prin contractia si relaxarea muschilor ce se prind de coaste au loc marirea si micsorarea cutiei toracice .Plamanii care adera partial de cutia toracica isi maresc si isi micsoreaza volumul odata cu aceasta avand loc inspiratia si expiratia.

Sistemul respirator al pasarilor are o structura si o functie cu totul particulare fata de sisterespirator al celorlalte vertebrate datorita modului lor de viata .La ringele este lipsit de corzi vocale iar trahea la locul unde se ramifica in cele doua bronhii primare prezinta un organ vocal characteristic numai pasarilor numit si rinx; acesta are rol in producerea si modelarea sunetelor .Trahea si bronhiile au inele cartilaginoase care le mentin permanent deschise .Aceasta structura inlesneste circulatia aerului .

Plamani pasarilor sunt localizati in cavitatea toracica si sunt inveliti de doua pleure .In fiecare plaman patrunde cate o bronhie primara din ea se desprind circa 12-16 bronhii secundare care se ramifica intr-un sistem de tuburi mici si subtiri ce comunica intre ele numite parabronhii.De pe acestea pornesc bronhiile respiratorii scurte si numeroase care se continua cu capilarele aeriene unitatile morfofunctionale ale plamanilor.Printre capilarele aeriene se ramifica o bogata retea de capilare sangvine la nivelul carora se face schimbul de gaz.Caracteristic pentru plamanii pasarilor este faptul ca acestia nu au alveole pulmonare .Al doilea element caracteristic sunt sacii aerieni care comunica cu plamanii .Sacii aerieni rezulta din dilatarea capatului posterior al bronhiilor primare sau secundare.Cele 9 perechi de saci aerieni au un volum de cateva ori mai mare decat al plamanilor. Acestia intervin si in mentinerea constata a temperaturii corpului aerul fiind un bun stra termoizolator. Cand pasarea nu zboara inspiratia si expiratia sunt determinate de miscarile cutiei toracice sub actiunea muschilor intercostali. Suplimentarea plamanilor cu aer se face cu ajutorul sacilor aerieni.La pasarea in zbor cutia toracica devine imobila servind doar ca support pentru aripi .Muschii care actioneaza aripile dilate si contracta sacii aerieni in mod succesiv astfel au loc inspiratia si aspiratia.

Mamiferele au caile respiratorii si in special cele intrapulmonare bine individualizate .

Laringele prezinta o mucoasa care formeaza plirui numite corzi vocale .La unele mamifere peretii laterali ai laringelui sunt dilatati formand saci laterali care servesc ca organe de rezonanta intarind sunetele emise.La mamifere ca si la crocodile exista epiglota care indeplineste acelasi rol.

Plamani acestor animale au aspect buretos iar unitatea lor morfofunctionala este alveola pulmonara .Alveolele pulmonare sunt extreme de numeroase si se asociaza in acini acestia in lobuli care constituie lobii.Peretele alveolei este format dintr-un epiteliu continuu la nivelul caruia se afla o bagata retea de capilare sangvine cu rol in realizarea schimburilor de gaze .

Inspiratia si expiratia se fac prin marirea si micsorarea volumului cutiei toracice ca urmare a actiunii muschilor costali si diafragmei.

Igiena sistemului respirator

Omul poate traii cinci saptamani fara hrana , cinci zile fara apa, dar nu poate rezista nici macar cinci minute fara aer. Creierul si inima nu pot suporta lipsa de oxigen. Viata si sanatatea noastra depind , in primul rand , de aportul respirator, de calitatea earului respirat , cat si de prevenirea factorilor de risc.

In cazul necunoasterii efectelor factorilor de risc asupra sistemului respirator , apar diverse boli care afecteaza starea intregului organism.

Amigdalele, aflate la baza limbii, se pot infecta adesea.

Amigdalita
poate dauna maxilarelor si chiar inimii . Este de preferat inlaturarea lor prin operatie.

Este o inflamatie a amigdalelor provocata, cel mai frecvent, de virusuri sau de bacterii. Amigdalele sunt situate in partea posterioara a gatului, cate una pe fiecare parte, avand rolul de a impiedica raspandirea infectiei in organism.

Semnele bolii sunt:
• gat foarte dureros;
• amigdale rosii, de dimensiuni crescute, posibil acoperite cu pete cremoase
• temperatura de peste 38 de grade C;
• ganglioni tumefiati.

Gripa este o boala infectioasa , care se datoreaza unui virus si poate fi periculoasa mai ales pentru copii si la persoanele in varsta . Este reomandabila vaccinarea anuala contra virusului.

Gripa este o boala respiratorie acuta, determinata de virusuri. Ea poate fi usor confundata cu alte tipuri de infectii virale respiratorii. Dar gripa spre deosebire de celelalte viroze respiratorii, este insotita frecvent de febra ridicata, prezenta chiar la debutul bolii, impreuna cu starea de rau general.

Bolnavul de gripa prezinta cefalee, dureri la miscarea globilor oculari, dureri musculare generalizate, febra, frison, dificultate la inghitire, dureri in gat, secretii nazale, tuse.

Transmiterea gripei se face pe cale respiratorie. Virusul este prezent in secretiile eliminate prin stranut si tuse. Inhalarea acestor particule de secretii determina boala. Si saliva contine virus gripal, asa ca boala se poate transmite si prin contact direct : de la strangerile de mana la contactul cu obiectele folosite de persoana bolnava. Evident, este importanta si cantitatea de virus care patrunde in organism, deoarece exista o doza minima infectanta. Daca se atinge acest prag, capacitatea de aparare a organismului este invinsa. Virusul nu poate fi neutralizat in totalitate de sistemul imunitar si particulele virale incep sa se multiplice si sa invadeze organismul.


Pentru ca organismul nostru sa poata lupta cu boala, dar in primul rand pentru a reusi sa neutralizeze o cantitate de virus cu care intram in contact, trebuie ca sistemul nostru imunitar sa functioneze normal. Cum procedam ?

- Alimentatia va fi echilibrata, cu aport de vitamine in sezonul rece prin consum de legume si fructe, eventual suplimentare cu complexe de vitamine si minerale disponibile in farmacii, in doze adaptate varstei.

- Afectiunile cronice vor fi tratate si tinute sub control. Persoanele cu asemenea probleme sunt sfatuite sa aiba grija in mod special in perioadele cu imbolnaviri frecvente de gripa.

- De asemenea, pentru a evita gripa, trebuie sa evitam aglomeratia si contactul cu persoanele bolnave sau suspecte de gripa.


Bolnavii de gripa sau cei cu alte viroze respiratorii – pentru a avea o evolutie favorabila a bolii si o vindecare rapida - sunt sfatuiti sa ramana cateva zile in repaus la domiciliu, chiar de la primele semne de boala. Este in avantajul lor, dar si spre binele colegilor, pentru a preveni raspandirea gripei.

Antibioticele nu influenteaza inmultirea virusurilor in organism, ci ele se adreseaza doar infectiilor bacteriene, care pot aparea ca o complicatie in cazul virozelor respiratorii.

Tratamentul pentru virozele respiratorii in general dar si pentru gripa este simptomatic (adica nu tratam cauza, ci efectul). Se folosesc medicamente si proceduri diferite care reduc congestia nazala, febra, durerile musculare, iritatia faringiana si tusea.

Trebuie precizat faptul ca in gripa se foloseste in mod exceptional (doar in cazuri speciale) medicatia antivirala.

Afectiunile grave cum ar fi pneumonia determinata de virusurile gripale sau suprainfectiile bacteriene se interneaza in saloane specializate, de boli infectioase.

Prevenirea gripei: o masura eficienta de este vaccinarea realizata cu virus inactivat , indicata inaintea perioadelor de epidemie de gripa.

Bronsita este inflamare bronhiilor datorita frigului , prafului, gazelor toxice. Forma tabacica a bronsitei , duce la acoperirea cililor mucoasei bronhiilor, cu formarea unui strat ce se incearca a fi eliminat prin accesele de tuse.

Bronsita cronica (BC) este o afectiune cronica inflamatoare a bronhiilor mari si mici, insotita de o secretie exagerata de mucus, care produce tuse si expectoratie de sputa mucoasa sau mucopurulenta nu mai putin de 3 luni pe an timp de 2 si mai multi ani consecutiv, inducand schimbari fizicale bronho-pulmonare, tulburari de ventilatie si modificari radiologice ireversibile. BC, in special formele obstructiva si astmatiforma, contribuie la dezvoltarea emfizemului pulmonar si constituie o componenta a bronhopneumopatiei cronice obstructive.

Se disting 4 tipuri de bronsita cronica:

- bronsita cronica simpla, care se caracterizeaza prin producerea unei spute mucoase,

- bronsita cronica mucopurulenta, care se manifesta cu expectoratii de sputa purulenta, persistente sau recurente in absenta unui proces supurativ localizat (abces, bronsiectazie),

- bronsita cronica obstructiva, presupune asocierea unui grad de obstructie, evaluata prin metode specifice,

- bronsita cronica astmatiforma, care se manifesta prin bronsita cronica si obstructie, asociata cu dispnee intensa si 'wheezing' aparenta, la inhalarea unor agenti iritanti sau in timpul infectiilor respiratorii acute.

In bronsita simpla: tusea apare dupa prima tigara din zi, expectoratie redusa, mucoasa.

- in bronsita obstructiva si astmatiforma: tuse si dispnee la efort fizic, sputa mucoasa vascoasa; simptomele apar initial doar in anotimpul rece, ulterior - toata ziua, cu cresterea cantitatii de sputa, periodic apare 'wheezing'.

- examenul fizic: in forma usoara poate fi normal, in celelalte forme - murmur vezicular accentuat (in stadiu precoce) sau diminuat (in stadiu mai avansat), raluri sibilante si ronflante asociate perioadelor de bronhospasm, de asemenea raluri subcrepitante, care dupa tuse se modifica de intensitate si localizare.

Factorii etiologici ai bronsitei primare:

- fumatul este elementul etiologic principal;

- factorii poluanti atmosferici (dioxidul de sulf - SO2, pulberi, dioxidul de azot - NO2);

- noxele ocupationale: expuneri la praf, gaze toxice, diizocianat de toluen, industria bumbacului;

- infectiile cu rinovirusuri si pneumonia virala severa, care induc obstructia cronica;

- factorii familiali: fumatul pasiv, gazul metan;

- factorii genetici: existenta unei predispozitii genetice sau a unei susceptibilitati individuale pentru dezvoltarea bronsitei cronice.

Cauzele BC secundare pot fi:

- anomaliile de dezvoltare a sistemului respirator, mucoviscidoza;

- astmul bronsic;

- tuberculoza;

- insuficienta cardiaca ctc.

- boli care produc tuse cu expectoratii (refluxul gastroesofagian; sinuzita cronica; sindromul cililor imobili; fibroza chistica; bronsiectazii localizate sau difuze; tuberculoza pulmonara; neoplasmul bronsic.

- bronsitele obstructive si astmatiforrae se diferentiaza cu bolile dispneizante: astmul bronsic; insuficienta cardiaca stanga (bronsita cronica suprapusa pe staza pulmonara); emfizemul pulmonar.

Pneumonia este o boala infectioasa a plamanilor. Pneumonia este boala caracterizata prin inflamarea plamanilor si care este cauzata de bacterii, virusi sau iritanti chimici. Este o infectie sau o inflamare grava in care plamanii se umplu cu puroi sau alte lichide.

Pneumonia lobara afecteaza una sau mai multe sectiuni (lobi) ale plamanilor. Pneumonia bronhica (sau bronhopneumonia) afecteaza parti ale ambilor plamani.
Pneumonia bacteriana este cauzata de diferite bacterii, printre care cea mai cunoscuta este pneumonia pneumococica.
Pneumonia virala este cauzata de diferiti virusi, aceasta fiind cauza a jumatate din totalul cazurilor de pneumonie.
Pneumonia micoplasmica este cauzata de micoplasme, cei mai mici agenti vii ai bolilor umane, care au atat caracteristicile bacteriilor, cat si ale virusurilor. Acesti agenti cauzeaza in general o pneumonie usoara, foarte raspandita.
Alte pneumonii mai putin frecvente pot fi cauzate de inhalarea alimentelor, a lichidelor, a gazelor, a prafului sau de fungi.

Simptomele pneumoniei includ: tremurat, friguri, clantanitul dintilor, durere mare in zona pieptului, temperatura ridicata, transpiratie accentuata, puls rapid, respiratie agitata, colorarea vinetie a buzelor si degetelor, stare mentala confuza sau delir, tuse care provoaca expectoratie mucoasa de culoare maronie sau verzuie.

Tuberculoza este o boala grava a plaminilor prvocata de o bacterie numita bacilul Koch, rezistenta la atacul leucocitelor. Ea se manifesta prin urmatoarele simptome : tuse seaca, slabirea organismului, fata palida si ochi stralucitori, temperatura ridicata la sfarsitul zilei, transpiratie abundenta noaptea.Radioscopia pulmonara evidentiaza in cazul unei tuberculoze in stadiu avansat aparitia in plaman a caverrnelor , unde tesutul pulmonar a fost distrus . Bolnavul elimina prin saliva o substanta in care se gasesc bacilii . Contaminarea cu bacili se faceprin contat direct cu bolnavul . Vindecarea bolii cere timp , tratament medical sustinut , odihna in sanatoriu Si in acest caz este ami usor sa previi decat sa tratezi . Prevenirea bolii se face prin vaccinul BCG, care vi se administreaza la scoala , si prin buna igiena generala

. Cancerul pulmonar are drept consecinta distrugerea ireversibila a tesutului pulmonar . Cauza principala a declansarii acestei grave maladii este fumatul. Mortalitatea prin cancerul plamanului depinde de varsta la care se incepe fumatul si de numarul de tigari consumate pe zi. Speranta de viata a unui fumator inrait (40 tigari pe zi) este redusa cu opt ani fata de cea a uni nefumator. Tutunul contine numeroase substante toxice nicotina, substante iritante, gudronul, monoxid de carbon.

Din pacate si nefumatorii care traiesc in preajma fumatorilor se inbolnavesc de astm bronsic

In zilele noastre , agravata prin dezvoltarea industriei , inalzirea locuintelor   cu carbuni sau petrol si extinderea traficului rutier , poluarea aerului a devenit o sursa importanta a bolilor respiratorii , chiar daca se incearca limitarea cantitatilor de praf si de produsi toxici eliminati in atmosfera.

D.EXCRETIA

Prin excretie sunt eliminati produsi reziduali rezultati in urma proceselor metabolice.

Se relizeaza prin doi rinichi asezati in cavitatea abdominala, in loja renala de o parte si de alta a coloanei vertebrale.acesstia au trecut prin mai multe stadii evolutive>

1.pronefros.

2.mezonefros.

3.metanefros.

Din rinichi urina este condusa prin cai excretoare>2 uretere, vezica urinara(lipseste la pasari) si uretra.

Rinichiul de tip metanefros intalnit la reptile, pasari si mamifere este format din nefron cu glomerulul inchis.rinichiul mezonefros este format din nefron cu glomerulul deschis-pestii ososi si amfibieni.

Rinichiul pronefros este format din nefron rudimentar, lipseste glomerulul –la ciclostomi si pesti cartilaginosi.

Rinichiul indeplineste urmatoarele functii:

-excreta majoritatea produsilor finali rezultati din procese catabolice

-controleaza concentratia majoritatii compusilor din lichidele corpului

-endocrina:eritropoietina, renina.

La nivelul nefronului urina se formeaza prin urmatoarele procese :

a.absorbtia(ultrafiltrarea glomerulara)-capsula Bowmann absoarbe din glomerulul renal mult[ apa, substante catabolice si o parte din nutrimente, trecand in tubul contort proximal unde se formeaza urina primara.

b.reabsorbtia tubulara-celulele tubului urinifer reabsoarbe din urina primara cea mai parte a apei si substantele utile organismului.

c.procese de secretie tubulara-celulele tubului urinifer absorb din vasele de sange care il insotesc substante catabolice si secreta si alte substante toxice pe care le trec in urina-medicamente, toxine,etc.

In urma procesului b. si c. se formeaza urina finala care este trecuta in tubul colector , unde se deschid mai muti nefroni.

La pasari rinichii sunt alungiti formati din cate 3 lobi, asezati pe partea interna a osului sacrum(portiune din coloana vertebrala):din lobul median porneste cate un ureter care se deschide in cloaca, urina pasarilor este foarte concentrata(urina hipertonica).

La reptile rinichii sunt mult alungiti si produc urina hipertonica. Serpii nu au rinichiul stang.

La amfibieni rinichi au forma corpului:scurti si grosi la anure, lungi si subtiri la urodele.

La pesti rinichii au orma unor mase brun-inchis, asezate de o prte si de alta a coloanei vertebrale.