|
|
|
PROIECT
PLANTE SI ANIMALE OCROTITE DE LEGE
Europa ii recunoaste Romaniei atuul biodiversitatii: aici traiesc jumatate din salbaticiunile vechiului continent. Suprafata Carpatilor din Romania constituie habitatul a 35% dintre lupii europeni, 50% dintre ursi si 30% dintre risi. Ne putem chiar mindri cu aspretele, o specie de peste care dateaza de acum 30 de milioane de ani si care e de negasit in vreo alta tara din lume.
In 1935 se infiinteaza Parcul National Retezat, urmat de alte rezervatii naturale: Padurea Letea, Finetele Clujului, Codrul Secular Slatioara. In 1965, in Romania existau 130 de rezervatii, intinse pe o suprafata de 75.000 de hectare. In prezent, in Romania sint 134 de rezervatii naturale si monumente ale naturii cu o suprafata de 130.000 de hectare.
Multe dintre speciile prioritare sint pe cale de disparitie. Un exemplu ar fi foca sihastru, cu burta alba sau calugar, al carei habitat se afla pe coasta bulgara si romana a Marii Negre. Specia a fost aproape eradicata de catre pescari, deoarece se credea ca le distruge plasele. Actualmente, estimarile spun ca nu exista mai mult de 400 de exemplare. Monumente ale naturii sunt declarate specii de animale sau plante care se afla in pericol de disparitie (capra neagra, ursul, rasul, floarea de colt, sangele voinicului etc.
Un alt exemplu este Antilopa saiga - dupa anii ’60, specialistii au mai semnalat citeva exemplare izolate in Moldova si in Delta Dunarii. Acum ele traiesc in Lunca Prutului din judetul Botosani intr-o mica rezervatie naturala.
In Romania, numarul risilor se estimeaza la 2.000 de exemplare, Carpatii fiind zona cea mai dens populata de aceasta specie (si de ursi, si de lupi) din Europa. Risii sint insa greu de numarat prin metode traditionale, pentru ca sint activi noaptea tirziu si dimineata devreme, atunci cind ei se pot orienta vizual, iar noi, nu.
Dintre cele aproape 150 de specii periclitate pe plan european care cuibaresc in Romania, opt sint amenintate cu disparitia: pelicanul comun si cel cret, rata rosie, acvila tipatoare mare, acvila de cimp, vinturelul mic, cristeiul de cimp si dropia“. Unele specii ca piciorongul, califarul rosu si cel alb, stircul lopatar, au fost declarate monumente ale naturii.
O alta specie primejduita in Delta este pelicanul, a carui perioada de incubatie este perturbata adesea de ambarcatiunile cu turisti care doresc sa ii admire cit mai indeaproape zborul.
Parcul Natural Portile de Fier a fost infiintat, prin lege, in 2003 si are citeva caracteristici unice: este cel mai mare parc natural din Romania (peste 115.000 de hectare); are o diversitate geologica deosebita, e un adevarat muzeu de geologie in aer liber; intilnim acolo peste 4.000 de specii de plante si peste 5.200 de specii faunistice, multe dintre ele protejate la nivel mondial.
Organizatiilor nationale de profil le revine rolul, determinant, de a aduce la cunostinta opiniei publice situatia de fapt a acestor specii, de a intreprinde masuri ce au rolul de a face populatia sa constientizeze importanta protejarii si perpetuarii acestor vietati si plante nepretuite, a caror disparitie ar insemna o imensa pierdere, de nerecuperat vreodata. Deasemenea, aceste organizatii trebuie sa ia orice masura permisa de lege in scopul salvarii acestor specii, aflate in prag de disparitie, pentru ca prezenta lor sa ne incante ochiul si sufletul, la fel ca pana acum.
Floarea-reginei, sau floarea-de-colt este lanat-tomentoasa, inalta de 5 - 20 cm, cu inflorescente compuse din capitule, inconjurate de numeroase bractee lungi, alb - argintii, lanos - paroase. Daca in Romania planta ajunge doar pana la inaltimea de maximum 20 cm, ea poate creste in alte tari pana la 50 - 80 cm. Inflorescenta este imbracata cu frunze paroase, unele mai mari, altele mai mici si care iau forma unei stelute.Aceasta este formata din pana la zece inflorescente cu numeroase si minuscule flori, incadrate de 5-15 bactee albe, dispuse radiar, ce dau intregului ansamblu infatisarea unei flori. Planta este acoperita cu peri catifelati, argintii, ce ii confera o eleganta deosebita. Prioada de inflorire este iulie.Creste in munti calcarosi in pajisti de pe versanti abrupti si insoriti sau pe stancarii. La noi creste in Muntii Carpati, fiind declarata monument al naturii din 1933 si ocrotita. Floarea reginei poate fi intalnita in Muntii Maramuresului si Muntii Rodnei, Obcinele Bucovinei, Rarau, Ceahlau, Ciucas, Muntii Bucegi, Fagaras, Cozia si Retezat.
Nufarul termal este o specie de nufar endemica pentru Romania. Aceasta specie taieste in apele paraului Petea, din apropierea bailor „1 Mai” de langa Oradea. Caracteristica apelor paraului este temperatura crescuta (ape termale). Se considera ca aceasta specie ar fi, probabil, un relict tertiar. Datorita unicitatii ei Baile Felix este singurul loc unde se intalneste aceasta specie. Nufarul termal a fost declarata inca din 1931, monument al naturii.
Papucul Doamnei este pe cale de disparitie in Europa fiind pe locul intii pe lista plantelor protejate de lege. Multe autoritati au introdus amenzi exorbitante pentru distrugerea plantei sau a zonei in care ar creste. In Romania , Papucul Doamnei este protejat inca din 1938, prin Decret Regal.
Sangele voinicului este o planta perena care are in pamant 2-5 tuberculi comprimati si divizati, din care pornesc radacinile.Tulpina este ierboasa, dreapta si inalta de 8-20 cm. Frunzele au o forma lineara, inguste, alungite si orientate in sus. Culoarea lor este de un verde inchis pe fata superioara si un verde mai palid pe fata interioara. Tulpina poarta terminal o inflorescenta de forma oval-globuloasa, formata din numeroase flori de culoare rosu-purpuriu inchis spre negricios. Ele raspandesc in jur un parfum puternic, frumos mirositor, asemanator celui de vanilie.
Infloreste din iunie pana in septembrie. Planta este
inalnita in etajul subalpin. Aspectul frumos al florii si parfumul suav au
facut ca ea sa fie culeasa foarte mult astfel ca pe multe plaiuri de munte ea a
disparut definitiv, in general fiind o specie rara, care, in Romania, este
declarata monument al naturii.
Garofita Pietrei Craiului - tulpina nu este inalta, aproximativ de 5 - 10 cm inaltime. Ea poarta la varf o singura floare cu corola de cca. 3 cm in diametru, formata din 5 petale late, la varf dintate, de culoare rosie-carmin, la baza cu o pata purpurie, impestritata cu alb si cu peri matasosi, stralucitori. Interesant este inelul din centru, purpuriu pestrit. Pe dos, petalele sunt albe-verzui, iar frunzele, care sunt inguste si alungite de 2 - 4 cm lungime, sunt asezate in perechi.
Acum 150 de ani planta nu era cunoscuta. A fost descoperita pe crestele prapastioase ale Pietrei Craiului, de doi botanisti din transilvania. Aparitia ei a produs senzatie si nedumerire in lumea stiintei. La momentul respectiv, ea nu mai fusese gasita in niciun alt loc din lume, si nici macar pe vreuna din culmile muntoase vecine Pietrei Craiului. Pe de alta parte, aceasta garofita nu seamana cu garofitele cunoscute. Se pare ca originea ei nu este cunoscuta nici astazi.Supravietuirea ei in Piatra Craiului s-ar explica prin pozitia oarecum izolata a masivului. Dar si aici se gaseste mai ales pe culmea vestica a masivului, dinspre valea Dambovitei, la limita dintre etajele subalpin si alpin, ori ratacita prin iarba ce acopera stancariile din partea inferioara a zonei alpine. Asadar, o floare rara, care se pare ca ar creste doar intr-un singur loc pe planeta noastra si anume Piatra Craiului.Infloreste in luna august. Popular i se mai spune 'Garoafa Craiului'. Este o planta monument al naturii si este ocrotita prin lege.
Bujorul romanesc este o specie de bujor prezenta in padurile de campie sau la marginea acestora, in Dobrogea, Muntenia si sudul Moldovei. Floarea rosie are petale mai putine decat bujorul de gradina. Este o planta ocrotita de lege, nu trebuie distrusa sau colectionata. Se gaseste in parcurile nationale din padurea Comana in locurile insorite.
Asa cum ne informeaza Enciclopedia botanica, Bujorul romanesc traieste in Dobrogea intre Tuzla si Mangalia precum si in Oltenia – Padurea Calugareasca.
Rododendronul sau Smardarul este o planta originara din Balcani. In Romania se gaseste in Carpati crescand doar la altitudine inalta .Creste spontan in tufe pitice in zona alpina. Fiind o planta care creste in conditii climaterice si de relief foarte specifice, el nu tolereaza transplantari, lucru care face imposibila introducerea acestuia in gradini. Frumusetea florilor sale emana un miros si o aroma asemanatoare visinelor si apar de obicei pe la sfarsitul lunii iunie si la inceputul lunii iulie. Prin raritatea sa, rododendronul este o planta ocrotita si protejata ca atare in perimetrul Parcului National Bucegi. Rododendronul este peren si isi pastreaza frunzele verzi tot timpul anului.
Florile rododendronului au proprietati tamaduitoare pentru numeroase afectiuni. Din florile sale se prepara siropuri, dulceata si ceaiuri medicinale.
Roua cerului, este una din putinele plante carnivore ce pot fi intalnite in Romania. Specie ocrotita, ea poate fi admirata in turbariile muntoase, majoritatea astazi aflate in rezervatii naturale. Planta este deosebit de mancacioasa: aproximativ 50 de insecte pe an. Poate fi usor recunoscuta dupa florile de culoare alba si indeosebi dupa frunze, care au pe suprafata lor numerosi peri glandulari cu rol in digerarea insectelor. Perisorii, numiti si tentacule, secreta substante lipicioase care se aduna sub forma unor picaturi stralucitoare de roua, de unde vine si denumirea plantei. O insecta care se aseaza pe o frunza a acestei plante se lipeste de sucul lipicios al perilor. Facand miscari de eliberare, ea se lipeste de mai multi peri. Perii se incolacesc in jurul insectei si secreta un suc lipicios, abundent , care sufoca insecta. Ea este apoi digerata de anumite enzime timp de cateva zile, din insecta ramanand doar scheletul.
Laleaua pestrita, este cunoscuta si sub numele de biblica datorita asemanarii florilor cu penajul aceste pasari. Prefera locuri mlastinoase,umede, bahnoase sau turboase.Tulpina inalta de 20 - 30 cm, frunzele alterne, late de 3 - 10 mm si lungi de 8 - 14 cm. Flori mari,brune purpuri, patate in forma tablei de sah.
O intalnim in localitatiile : Calinesti - Cuparencu, Dornesti, Dumbraveni, Horodnicu de jos, Radauti, Siret,Todiresti, Vicovul de jos. Planta are in pamant un bulb, din care pornesc primavara, cateva frunze verzijiniare, si flori in forma de cupa cu petale violacee patate cu alb.Floarea nu are miros parfumat, dar este culeasa de localnici pentru ca o folosesc pentru vopsit scoartele in violet.
Planta mediteraneana, laleaua pestrita face parte din familia liliaceelor si este pusa sub protectia legii in toate tarile europene.
Zimbrul este cel mai greu animal european de pe uscat. Au o lungime de 2,9 - 3 metri si o inaltime de 1,9 metri, cantarind de la 300 la 920 kg. Zimbrii traiesc in paduri, avand foarte putini dusmani naturali precum lupiisi ursii.
Zimbrii traiesc 28 de ani in captivitate, dar in salbaticie traiesc mai putin. Teritoriul zimbrilor poate ocupa si 200 km², iar unele turme prefera pajistile si poienile din padure. In Romania pot fi admirati in Rezervatia Dragos-Voda de la Vanatori Neamt, in Rezervatia Neagra de la Bucsani, Dambovita (cea mai mare rezervatie din Romania ca numar de exemplare ), in rezervatia Valea zimbrilor din Vama Buzaului, la Gradina Zoologica din Targoviste si, un singur exemplar, la Gradina Zoologica din Bucuresti.
Rasul sau Lincsul - in afara Rusiei, cea mai mare populatie a lincsilor se gaseste in Romania , numarul exemplarelor atingand 2.050 in 2001.Rasii au masura asemanatoare cu cea a cainelui. Au intre 70 si 150 cm de lungime, cu coada relativ scurta — de 5-25 cm. Varful cozii la toate speciile este de obicei negru, iar in varful urechilor sunt smocurile de peri negri, ceea ce deosebeste lincsii de alte felide. Culoarea perilor este diversificata si variaza intre castaniu si bej sau chiar alb. De asemenea, toti rasii au perii albi la piept, pantece si partea interioara a gambelor. Greutatile maxime raportate se gasesc intre 50 si 58 kg. Ca toate altele felide, rasii au gheare ascutite si retractile care ajung lungimea de 4-6 cm. Lincsii traiesc aproxmiativ 20 ani. Cei mai mari sunt lincsii carpatini, avand 80-150 cm de lungime.Prada lor tipica consta in diverse animale forestiere si cele care traiesc in campuri, cum ar fi soareci iepuri, cerbi,si diverse specii ale pasarilor. Uneori consuma si animalele domesticite, cum ar fi gaini, rate, gaste, curcani, oi etc.
Capra neagra , este „cel mai batran“ mamifer din tara noastra In zilele noastre, caprele negre mai pot fi intalnite in Romania in numai cateva masive muntoase : pe crestele din Muntii Rodnei, Piatra Craiului, Bucegi, Fagaras, Retezat sau din Muntii Vrancei Traiesc in ciopoare de 5-30 de exemplare, conduse de femele batrane si cu experienta, caprele negre sunt insa dificil de zarit de catre turisti. Tapii, santinelele grupului, dau alarma la cel mai mic zgomot. Suieratul caracteristic si loviturile in pamant cu picioarele din fata au darul de a-i alarma pe ceilalti membri ai grupului, care imediat se fac nevazuti printre stancile ascutite ale inaltimilor alpine. Acestea au o agilitate iesita din comun, putand face salturi chiar si de 2 metri inaltime si 6 metri lungime. La nevoie, se pot avanta chiar si in traversarea inot a lacurilor alpine insa acest lucru le epuizeaza.
Cocosul si gaina de munte , sunt pasari rare, care traiesc in Parcul National Piatra Craiului. Are culoare inchisa si pare negru, privit de la distanta . De jur imprejurul ochilor are pielea de culoare rosu aprins . Ciocul, care devine din ce in ce mai puternic odata cu varsta, este asemanator cu al pasarilor de prada . Coada desfacuta are forma de evantai si este compusa din 16-18 pene mari, dublate pe dedesubt. Femela este de culoare ruginie, impestritata cu pete negre. Fata de cocos, care are in jur de 3,5 - 5 kg, aceasta are dimensiuni mai mici, cantarind in jur de 1,8-2,5 kg . Cocosul de munte prefera padurile de rasinoase pure si limita de jos a golului alpin, dar este intalnit si la limita superioara a padurilor de amestec din tot lantul muntos. Fauna nevertebrata din aceste paduri, completeaza hrana vegetala a cocosului de munte, oferind, in zonele neumblate de om, toate conditiile de existenta necesare speciei. Are numerosi dusmani naturali, din randul mamiferelor si al pasarilor rapitoare, de la jder pana la ras si lup, iar de la acvilele mici pana la cele de stanca. Este una dintre cele mai precaute pasari si din aceasta cauza este greu de vazut. Cocosul si gaina de munte sunt afectate de prezenta omului.
Jderul de copac , desi nu are nici un metru lungime cu coada cu tot, Jderul (de copac), se incumeta sa se repeada si la o caprioara, de-i rupe arterele de la gat. Incolo iepure, guzgan, gainuse, dar mai ales veveritele nu scapa de ghearele lui. Jderul isi duce viata, la munte mai mult decat la deal, desi se intalneste si in padurile din Tulcea. Capul si trunchiul jderului de copac masoara 44-50 cm; coada are 23-28 cm; greutatea masculului este de 1,2-1,8 kg iar a femelei de 0,8-1,4 kg. Spatele este cafeniu intunecat, botul roscat, fruntea si obrajii cafenii deschis, laturile corpului si abdomenul sunt galbui, picioarele cafenii-negreiar coada cafenie-roscata. Jderul de copac este raspandit prin padurile de foioase din lantul carpatic, prin scorburile si crapaturile stancilor, prin cuiburile parasite de pasarile rapitoare sau in cele de veverita. Se catara cu usurinta pe copaci. Jderul de copac se hraneste cu iepuri, soareci, veverite, cu oua, uneori fructe, miere de albine, insecte mari; distruge cocosii si gainusele de munte.
Acvila de munte , este una dintre pasarile de prada cele mai cunoscute si mai raspandite pe pamant.La fel ca majoritatea pasarilor de prada, femelele sunt mai mari decat masculii, putand ajunge la un metru lungime de la cioc pana la coada si doi metri anvergura aripilor. Penajul este castaniu inchis, schimbandu-se in auriu pe cap si gat, alb pe umeri si in extremitatea cozii. Acvila de munte vaneaza din aer, pentru a reusi este echipata cu arme tipice de pasare rapitoare: puternice picioare terminate in gheare bine dezvoltate, cioc incovoiat, mare forta, viteza si o acuta perceptie vizuala pentru a localiza prada la sute de metrii distanta. Prazile pe care le poate prinde sunt de toate marimile: soareci, iepuri, pasaritereatre si zburatoare.
Cerbul Carpatin , Aceasta familie cuprinde cca 45 de specii, din care se pot aminti caprioara, renul si elanul. Caracteristice cerbului sunt coarnele ramificate care, de obicei, cresc numai la masculi. Cerbul este un mamifer ierbivor de culoare brun – roscata si deoarece sunt mai mari decat caprioarele prezinta coarne. Ca ordin de marime, cerbii au greutati cuprinse intre 180-300 kg, iar caprioarele intre 80-150 kg. Masculii pierd coarnele la inceputul fiecarei luni martie, fenomen care se intinde, in functie de varsta si vigurozitatea fiecaruia dintre cerbi, chiar pana in luna mai. La vitei, atunci cand implinesc varsta de 1 an, in luna mai, incepe cresterea primului rand de coarne, crestere care se termina in septembrie. Cerbul se adaposteste in zonele cu paduri intinse, care cuprind portiuni de poieni sau luminisuri cu izvoare, care le ofera liniste si poseda surse de hrana. Este intalnit si la campie destul de des, acoperind, intreg arealul dintre zona alpina si malul marii.
Iarna hrana cerbului se compune din lujeri, muguri si uneori scoarta de copac, frunze verzi ramase sub zapada, diferite frunze si ierburi uscate, precum si plante verzi din terenurile cultivate agricol. Ghinda si jirul constituie hrana de baza. Accepta si reactioneaza bine la hrana administrata de om: fan, frunze si concentrate.
Lupul este dusmanul natural cel mai de temut al cerbului. Pagube mai reduse fac rasul si ursul.
Necesitatea creerii rezervatiilor naturale, arata ca omul , inca de le inceputul
existentei sale a provocat cu sau fara voia lui, disparitia mai multor specii de
plante si animale.
Numeroase specii sunt la limita disparitiei ceea ce a determinat intocmirea unor rapoarte privid speciile de plante si animale amenintate cu disparitia.
Actiunea de transformare a regiunilor de catre om , distrugand paduri si
extinzand terenurile agricole pe suprafete mari determina saracirea faunei si a florei.
In muntii in care au fost taiate paduri pe suprafete intinse, pasarile s-au retras in zonele impadurite, la fel procedand si unele mamifere.
Astfel, de-a lungul timpului datorita defrisarii terenurilor si a poluarii apelor au disparut din tinuturile Romaniei: bourul, zimbrul, marmota, castorul , antilopa saiga, broasca testoasa dobrogeana, foca sihastru si numeroase specii de pasari.
