|
|
|
Numarul total al oaselor = 205
Greutatea in conditii uscate este de numai 6,5 Kg
Forma si dimensiunile difera ( in legatura cu functiile lor).
Oasele lungi – un tub de substanta osoasa compacta, cu un canal medular pe mijloc, ce formeaza corpul osului (diafiza), iar la capete 2 extremitati (epifize) din os spongios. Oasele lungi contribuie la miscarile rapide, de mare amplitudine (alcatuiesc scheletul membrelor).
Oasele scurte – blocuri de substanta osoasa spongioasa, acoperite de un strat subtire de os compact. Rolul lor este de a suporta greutatea corpului, de a mentine echilibrul, sau de executare a miscarilor complexe.
Oasele plate sunt largi si subtiri si contribuie la formarea peretilor cavitatilor care protejeaza organele vitale (creier, cord, pulmoni etc.), realizeaza suporturi stabile, sau ofera muschilor suprafete intinse si mobile de insertie.
Suprafata osului nu este neteda, prezentand din loc in loc, anumite neregularitati, reliefuri sau depresiuni (apofize, tuberozitati, spine, spiculi etc.), care servesc pentru prinderea muschilor, alunecarea tendoanelor si ligamentelor si a altor componente articulare.
Structurile macroscopice ale osului se pot vedea cu ochiul liber. Pe suprafata se vad reliefurile mentionate mai sus, Pe sectiune se vad traveele osoase (linii determinate de directia de actiune a fortelor asipra osului).
1. Periostul este un manson fibros, albicios, de grosime
diferita, care inconjura diafiza, metafizele si, partial, epifizele si se continuandu-se cu extremitatile articulare. Are o fata externa in contact cu formatiunile extraosoase si o fata interna (endost) catre interiorul osului. Are rol de protectie, de a asigura insertia formatiunilor articulare si de crestere in grosime a osului, prin apozitie concentrica (ca inele de copac).
2. Cartilajul articular acopera extremitatile articulare, fiind
alb-sidefiu, suplu, elastic, de grosimi variabile.
3. Osul propriu-zis este format dintr-o fie din tesut
compact, de grosimi diferite, format din structuri numite sisteme Haversiene (osteoane-unitati functionale ale osului) respectiv interHaversiene, fie din tesut spongios.
4. Canalul medular are pereti neregulati si contine maduva
osoasa (rosie la copil, glabena la adult si cenusie la varstnic).
5. Metafiza, cartilajul de crestere sau de conjugare, este
prezent cat timp osul creste in lungime.
Structurile microscopice:
1. Osul compact contine din sisteme Havers, contin oseina
(substanta fundamentala) impregnata cu saruri de calciu, cu celule osoase (oateocite-mature si osteoblaste-tinere) intre care se afla sistemele interhaversiene.
2. La osul spongios structura este sub forma de travee
delimitate de cavitati osoase (areole) pline cu maduva rosie-hematogena.
3. Reteaua vasculara este formata din artere, vene si
limfatice puternic intrepatrunse (anastomozate), cu rol de hranire si aparare imuna a osului.
4. Reteaua nervoasa este mai mult formata din structuri
senzitive.
Fig. 2 Structura microscopica a osului (dupa GRAY)
Procesele fiziologice ale osului se refera la permanenta remaniere a lui, prin doua procese antagoniste: osificarea si resorbtia
1. Osificarea este procesul de fixare a sarurilor fosfo-calcice
pe oseina (osificarea de membrana) sau transformarea structurilor cartilaginoase in structuri osoase (osificarea de cartilaj). Nu trebuie confundata cu calcificarea care este un proces distrofic.
2. Resorbtia este scaderea consistentei osului prin pierderea
continutului sau mineral sau organic. In acest proces sunt implicati hormoni (calcitonina, parathormonul etc.), enzime si factori nervosi. Resorbtia minerala in exces duce la osteomalacie, iar resorbtia organica in exces determina osteoporoza.
3. Condensarea este ingrosarea, densificarea, sau
hipermineralizarea tesutului osos obisnuit. Exista o condensare fiziologica (transformarea osului primar in os definitiv-calus) si una patologica (calus vicios).
Osul ca unitate functionala rezulta din procesul de actiune-reactiune la fortele mecanice externe si interne. Osul este solicitat in cadrul miscarilor prin: compresiune, tractiune, incovoiere, torsiune-rasucire si forfecare. Exista o stransa corelatie intre fortele mecanice care actioneaza pe os si structura functionala a acestuia. Functiile mecanice ale osului transforma energia mecanica in energie electrica, care poate fi inregistrata cu ajutorul unor dispozitive prevazute cu cristale piezoelectrice. Astfel se evidentiaza ca in zonele de compresiune osul dezvolta potentiale electrice negative. Fenomenele de polaritate sunt determinate de directia de actiune a fortei.
