|
|
|
Dimensiuni etice ale conceptului de business
Orbirea de rau este o maladie teribila care afecteaza 18 milioane de oameni sarmani care locuiesc in sate izolate, pe malurile unor rauri din regiunile tropicale din Africa, Asia si America Latina. Boala este cauzata de un mic vierme parazit care este transmis de la o persoana la alta prin intepatura unor muste care se reproduc in apele raurilor. Viermisorii isi fac cuib sub piele, unde cresc pana la 0,5 metri lungime, incolaciti sub forma unor noduli rotunzi, avand diametrul cam de 3 cm. In interiorul nodulilor viermii se reproduc, eliberand milioane de progenituri microscopice, numite microfilaria, care isi croiesc drum prin tot corpul, deplasandu-se pe sub piele; aceasta se decoloreaza, iar migratia parazitilor provoaca leziuni si mancarimi atat de intense incat victimele pot uneori sa se sinucida. In cele din urma, microfilaria invadeaza ochii si victima orbeste treptat.
Imprastierea de pesticide pentru eradicarea insectelor purtatoare de paraziti a esuat, deoarece mustele au dobandit imunitate fata de pesticide. Pe de alta parte, singurele medicamente disponibile pentru combaterea parazitului in corpul uman erau atat de scumpe, aveau efecte secundare atat de severe si solicitau atat de multe zile de spitalizare incat tratamentul era practic inaccesibil nenorocitelor victime care traiau in satele lor izolate.
In multe tari oamenii au parasit regiunile din apropierea raurilor, abandonand vaste suprafete de pamanturi fertile. Multi dintre ei, insa, in cele din urma s-au reintors, deoarece tinuturile unde s-au stramutat s-au dovedit greu de cultivat. Majoritatea locuitorilor din zonele riverane afectate de microfilaria s-au impacat cu teribilele suferinte si cu posibila orbire, acceptandu-le ca pe niste inevitabile componente ale vietii lor.
In 1979, Dr. William Campbell, un cercetator care lucra pentru Merck and Company, o companie farmaceutica americana, a strans o serie de probe ce demonstrau ca unul dintre cele mai bine vandute medicamente de uz veterinar ale companiei, numit Ivermectin, ar putea sa omoare parazitul care provoaca orbirea de rau. Analize mai amanuntite au indicat faptul ca Ivermectin ar putea sa ofere un tratament ieftin, sigur si simplu al teribilei maladii. Campbell si echipa sa de cercetatori s-au adresat presedintelui Merck, Dr. P. Roy Vagelos, cu propunerea de a finanta un program de dezvoltare a unei versiuni umane a medicamentului care, pana in acel moment, fusese utilizat numai pe animale.
Managerii companiei Merck si-au dat imediat seama ca, in eventualitatea unei reusite in dezvoltarea unei versiuni umane a medicamentului, victimele maladiei erau prea sarace pentru a si-l permite.
Cercetarea si testarea medicala a medicamentului uman ar fi costat peste $100 milioane Era putin probabil ca Merck sa poata recupera vreodata aceste cheltuieli, deoarece, in acele zone extrem de sarace, nu se putea crea o piata pentru noul medicament.
Chiar daca medicamentul ar fi avut un pret accesibil ar fi fost virtual imposibila distributia lui, deoarece victimele locuiau in zone izolate, neavand acces la medici, spitale, clinici sau farmacii
Daca medicamentul ar avea efecte secundare in administrarea pe oameni, publicitatea negativa care ar fi declansata ar putea sa afecteze si reputatia versiunii de uz veterinar, a carei vanzare aducea companiei 300 millioane pe an.
Riscul efectelor secundare negative era sporit de posibilitatea uzului incorect al medicamentului in tari subdezvoltate, ceea ce amplifica potentialul daunelor si publicitatii negative.
In sfarsit, daca ar fi devenit accesibila o versiune ieftina a medicamentului, acesta putea sa fie traficat pe piata neagra si vandut pentru uz veterinar, prin aceasta subminand vanzarile foarte profitabile ale consacratului Ivermectin.
Managerii de Merck erau nehotarati. Desi compania avusese vanzari pe piata mondiala de 2 miliarde anual, venitul sau net ca procent din vanzari era in declin, datorita cresterii rapide a costurilor de dezvoltare a unor noi medicamente, reglementarilor din ce in ce mai restrictive si costisitoare impuse de agentiile guvernamentale, unei stagnari in cercetarea stiintifica fundamentala si a declinului productivitatii programelor de cercetare ale companiei.
Congresul SUA era gata sa adopte the Drug Regulation Act, care urma sa intensifice competitia in industria farmaceutica, permitand competitorilor sa reproduca si sa vanda rapid medicamentele originale, dezvoltate de alte companii. Drept rezultat al crescutei preocupari publice fata de scumpirea asistentei medicale, programe guvernamentale precum Medicare si Medicaid limitasera recent compensatiile pentru medicamente si solicitasera medicamente generale mai ieftine in locul medicamentelor de firma, care erau sursa majora de venituri a companiei Merck.
In fata acestor conditii tot mai nefavorabile din industria farmaceutica, managerii Merck erau rezervati fata de ideea unor proiecte costisitoare cu perspective economice reduse, asa cum parea sa fie dezvoltarea unui tratament pentru orbirea de rau. Si totusi, fara noul medicament, milioane de oameni erau condamnati sa duca o viata plina de suferinta chinuitoare si la orbire partiala sau totala.
Dupa indelungi discutii sincere purtate de Vagelos cu echipa sa de manageri, au ajuns la concluzia ca beneficiile umane potentiale ale unui medicament pentru orbirea de rau erau prea semnificative pentru a putea fi ignorate. Multi dintre manageri au avut convingerea ca, datorita acestor beneficii umane, compania era moralmente obligata sa realizeze noul medicament, in pofida costurilor si a sanselor mici de castig financiar. Spre sfarsitul anilor 1980, Vagelos si echipa sa de manageri au aprobat un buget care asigura fondurile previzibile, necesare pentru dezvoltarea unei versiuni umane a Ivermectinului.
Dupa sapte ani de cercetari costisitoare si numeroase testari clinice, Merck a reusit sa produca o versiune umana a Ivermectinului, pe care au denumit-o 'Mectizan': o singura pastila, luata o singura data pe an, ar fi inlaturat din corpul uman toate urmele parazitului care cauza orbirea de rau si ar fi prevenit noi infectari.
Din pacate, exact asa cum banuiese compania, nimeni nu s-a aratat interesat sa cumpere miraculoasa pilula. Oficialii Merck au apelat la OMS, la U.S. Government si la guvernele natiunilor afectate de boala, solicitand ca indiferent cine sa cumpere medicamentul, pentru a proteja cele 85 de milioane de oameni amenintati de boala. Nimeni nu a raspuns apelurilor companiei. Merck a decis, drept urmare, sa ofere medicamentul gratuit potentialelor victime.
Cu toate acestea, planul s-a dovedit dificil de pus in aplicare deoarece, confirmand temerile companiei, nu existau canale de distributie care sa furnizeze medicamentul celor care aveau o disperata nevoie de el. Drept urmare, in colaborare cu OMS, Merck a finantat un comitet international care sa creeze infrastructura necesara distribuirii sigure a medicamentului oamenilor din Lumea a Treia, impiedicand deturnarea sa pe piata neagra, spre a fi vandut pentru uz veterinar. Incepand din 2004, comitetul, lucrand cu organizatii guvernamentale si private din Africa, America Latina si Orientul Apropiat, furnizeaza Mectizan gratuit pentru 40 milioane de oameni anual, schimbandu-le efectiv viata si mantuindu-i definitiv de suferintele cumplite si de riscul orbirii.
Compania si-a extins programul, incluzand tratamentul pentru elephantiasis, o boala parazitica ce coexista adesea cu orbirea de rau si care, dupa cum au descoperit in anii 1990 cercetatorii de la Merck, in colaborare cu OMS, poate fi de asemenea tratata eficient cu Mectizan. Peste 20 milioane de oameni au primit Mectizan gratuit in 2004 pentru preventia elephantiasisului.
Intrebat de ce compania a investit atatia bani si a facut eforturi de cercetare atat de substantiale, ca sa proiecteze, sa produca si sa distribuie un medicament care nu i-a adus nici un profit, Dr. Roy Vagelos a raspuns intr-un interview ca, o data ce compania a avut motive sa creada ca unul dintre medicamentele sale de uz animal ar putea sa vindece o severa maladie umana, care facea ravagii, singura optiune etica era producerea versiunii de uz uman.
In plus, oamenii din Lumea a Treia “vor tine minte” ca Merck i-a ajutat, a comentat el, si vor avea pe viitor o atitudine favorabila fata de companie. De-a lungul timpului, compania a invatat, dupa cum sustine Vagelos, ca astfel de actiuni creeaza importante avantaje strategice pe termen lung. “Cand am fost pentru prima oara in Japonia, acum 15 ani, oamenii de afaceri niponi mi-au spus ca Merck le-a oferit japonezilor streptomicina dupa al doilea Razboi Mondial, ca sa scape de tuberculoza, care ii manca de vii. Noi am facut asta. N-am castigat un sfant. Dar nu este intamplator faptul ca Merck este astazi cea mai mare companie farmaceutica americana din Japonia.”
