FACTORII DE INFLUENTA SI FORME DE TURISM

Agroturismul a devenit o optiune de dezvoltare pentru foarte multe ferme datorita a doua considerente de baza: mai intai, presiunea costurilor/preturilor, asociata cu crizele legate de supraproductie in agricultura, a fortat fermierii sa considere cresterea veniturilor prin diversificare, atat in interiorul agriculturii cat si prin adoptarea unor activitati nonagricole. In al II-lea rand, cresterea veniturilor si ca urmare a cererii pentru forme din ce in ce mai specializate de experiente turistice, a stimulat dezvoltarea activitatilor recreationale in mediul rural.

Interesul specific pentru agroturism vine din dorinta populatiei predominant urbane de a experimenta vacante in mediul rural si nostalgia asociata cu munca in fermele agricole. Calatorii aleg astfel de destinatii din multe motive: dorinta pentru liniste, destindere; interes pentru mediul natural si rural; evadare din centrele urbane supraaglomerate; pretul atractiv; curiozitate fata de agricultura si stilul rural de viata.

Este util insa de analizat factorii care stau la baza aparitiei si evolutiei turismului in general, si a a caror dinamica influenteaza ponderea acestor activitati in economia nationala si respectiv in structura economica a satului romanesc. Multitudinea de factori de actiune este apreciata in literatura de specialitate dupa anumite criterii [1], in functie de nevoile specifice ale analizei.

1. Clasificarea factorilor de influenta ai activitatilor agroturistice

a.)   Dupa natura social-economica

factori economici – veniturile populatiei si modificarile acestora, oferta turistica, preturile si tarifele;

factori demografici – evolutia numerica a populatiei, modificarea duratei medii a vietii, structura pe varste si pe categorii socio-profesionale;

factori sociali – urbanizarea si timpul liber;

factor psihologici, educativi si de civilizatie – nivelul de instruire, setea de cultura, dorinta de cunoastere, caracterul individual, temperamentul etc.;

factori tehnici – performantele mijloacelor de transport, dotarile tehnice ale unitatilor turistice (ex. sistem de rezervare computerizata) etc.;

factori politico-organizatorici – formalitati la frontiere, facilitati sau prioritati in turismul organizat, regimul vizelor, diversitatea tipologica a aranjamentelor, conflicte sociale, etnice, religioase etc.;

b.)   Dupa influenta lor asupra celor doua laturi ale pietei turistice

factori ai cererii turistice – veniturile populatiei, urbanizarea, timpul liber, dinamica evolutiei populatiei etc.;

factori ai ofertei turistice – diversitatea si calitatea serviciilor, costul prestatiilor, nivelul de pregatire si structura fortei de munca etc.;

c.)    In raport cu importanta si rolul lor in determinarea fenomenului turistic:

factori primari – oferta turistica, veniturile populatiei, timpul liber, mutatiile demografice;

factori secundari – climatul international, complexitatea formalitatilor de viza, masuri de natura organizatorica, etc.

d.)   Dupa durata lor, se deosebesc:

factori cu actiune permanenta sau de durata: cresterea timpului liber, modificarea veniturilor, miscarea demografica etc.;

factori sezonieri (cu actiune ciclica) succesiunea anotimpurilor, structura anului scolar/universitar, activitatea in agricultura;

factori conjuncturali (accidentali): crizele economice, politice, confruntari armate, catastrofe naturale, conditii meteorologice etc.

2. Descrierea influentei celor mai importanti factori de actiune

Conform opiniei majoritatii specialistilor[2], factorii reprezentativi, cu influenta decisiva in evolutia de ansamblu a turismului, ar putea fi considerati:

2.1. Veniturile populatiei,

reprezinta un factor socioeconomic primar care actioneaza asupra cererii turistice si care are o actiune permanenta. Dupa unii autori, veniturile populatiei constituie principala conditie pentru manifestarea cererii turistice si deci suportul material, obiectiv, al dezvoltarii turismului.

Veniturile populatiei exprima sintetic nivelul de dezvoltare economica si sociala al unei tari si, indirect, posibilitatile oferite pentru practicarea turismului. Sporirea acestora influenteaza nemijlocit structura consumului si, implicit, accesul la turism al diferitelor categorii sociale.

Tabelul 1

Nivelul PIB/locuitor in cateva tari ale lumii in anul 2001 -2002

Sursa: C.N.S., Anuarul Statistic al Romaniei, 2001

Nota: Paritatea Puterii de Cumparare (PPC) exprima numarul de unitati de valuta necesare pentru cumpararea intr-o tara a acelui volum de bunuri si servicii care se poate obtine cu o unitate monetara a tarii baza de comparare. PPC exprim raportul intre preturile practicate in conditiile pietei interne a fiecarei ta ri.

In ceea ce priveste analiza modului de actiune, se porneste de la rationamentul ca disponibilitatile banesti au ca prima destinatie satisfacerea unor necesitati vitale, in al doilea rand acestea se orienteaza catre acoperirea unor cerinte legate de gradul de confort, iar in ultima instanta, veniturile unei persoane servesc finantarii unor activitati ligate de timpul liber.

Pe masura ce nivelul global al veniturilor creste, partea destinata de fiecare persoana acoperirii nevoilor vitale scade relativ, disponibilitatile pentru asa-numitele “ consumuri libere” devenind tot mai mari. Repartizarea venitului pe diferitele tipuri de nevoi, mutatiile in structura acestora au fost formulate cu rigoare stiintifica de catre statisticianul Ernst Engel in cunoscutele legi ale consumului.

Conform acestor legitati, cheltuielile pentru turism, inscriindu-se in categoria consumurilor libere, se afla in corelatie directa cu evolutia veniturilor, dar variatia lor este, de regula, mai ampla. Asadar, o crestere a veniturilor banesti, intr-o anumita proportie, conduce la o sporire mai mare sau cel putin egala a cheltuielilor turistice.

Comensurarea influentei veniturilor se poate face cu ajutorul coeficientului de elasticitate. Coeficientul de elasticitate a cererii in functie de venit (introdus de A. Marshall in 1890) este raportul dintre modificarea relativa a cheltuielilor unei grupe de familii, cu un anumit venit mediu de persoana, pentru o anumita marfa sau serviciu si modificarea relativa a veniturilor acestei grupe de familii; exprima procentul de crestere a cererii pentru o anumita marfa sau serviciu, cand veniturile respective cresc cu 1 %.

Formula de calcul este:

E = ∆c/c:∆v/v = ∆c/∆v•v/c

in care v = venitul; c= cererea turistica; ∆ = variatia

Valoarea pozitiva si supraunitara (1,2 – 1,4 ) a acestuia indica o legatura directa si puternica  intre modificarea veniturilor si a cererii turistice, o tendinta de createre aproape nelimitata a nevoii de turism.

Pentru tarile cu o bogata activitate turistica dar si cu un nivel de dezvoltare superior, unde cererea turistica se apropie de pragul de saturatie, Ev variaza in limite mai stranse, in jurul valorii de + 1 ( Franta = 1,04).

Veniturile reprezinta un factor de actiune complexa, ele influentand intnsitatea circulatiei turistice prin cresterea numarului de turisti; durata calatoriei; distanta deplasarii; caracterul organizat sau particular al prestatiei; realizarea calatoriei in interiorul sau in afara granitelor; optiunea pentru un anumit mijloc de transport etc.

2.2. Preturile si tarifele [3]

reprezinta un alt factor de stimulare a dezvoltarii turismului, influenta lor desfasurandu-se pe mai multe planuri, ca rezultat al complexitatii prestatiei turistice. Actiunea acestora vizeaza fie produsul turistic in ansamblu, fie una sau mai multe din componentele sale: transport, cazare, alimentatie, agrement etc.

Ca regula generala, practicarea unor tarife ridicate limiteaza accesul la serviciile turistice si se reflecta, in principal, in reducerea numarului de turisti si / sau a duratei medii a sejurului, in timp ce tarifele scazute stimuleaza manifestarea cererii. In fapt, relatia dintre preturi (tarife) si dezvoltarea turisticaa este mult mai complexa, neexcluzand reactiile inverse; de pilda, tarifele foarte scazute pot determina neincrederea turistilor si, ca urmare, o scadere a intensitatii circulatiei.

Literatura citeaza cazuri in care practicarea de tarife ridicate face parte din politica deliberata promovata de ofertant, in scopul limitarii fluxurilor de turisti, in conditiile in care are garantat un minimum de cerere care sa-i asigure atat profitabilitatea afacerii, cat si protejarea si conservarea obiectivului (unitatea de cazare, statiune, zona sau chiar tara). Este avut in vedere faptul ca degradarile ce pot fi provocate unui obiectiv considerat mai valoros sau foarte vulnerabil, cauzate de un flux mare de turisti, nu pot fi compensate prin incasarile suplimentare obtinute sau pot avea efect ireversibil. Astfel de masuri pot avea caracter permanent sau pot viza anumite perioade ale anului.

Cuantificarea influentei preturilor se realizeaza cu ajutorul coeficientului de elasticitate. Acesta ia valori negative – expresie a relatiei de inversa proportionalitate dintre cele doua fenomene, si mai mici de –1 (in general in intervalul de la –0.7 la –0.9). Sensibilitatea mai redusa a turismului fata de preturi se explica prin faptul ca: variatiile de pret sunt mai putin spectaculoase; afecteazaa mai uniform categoriile de consumatori; apare o anumita rigiditate a obiceiurilor de consum ; clientela este mai fidela fata de anumite destinatii (Cristiana Cristureanu, op. cit., p 72).

2.3. Oferta turistica,

reprezentata prin resursele turistice (naturale si antropice) si echipamente, actioneaza pozitiv asupra fenomenului turistic. Bogatia de valori naturale (relief, clima, hidrografie, flora, fauna etc.), istorice, de civilizatie si de cultura de care dispune o tara sau o zona, precum si gradul de amenajare a acestora, determina amploarea si orientarea fluxurilor turistice.

In general se considera ca existenta resurselor este esentiala pentru dezvoltarea turistica a unei zone. Cu toate acestea, practica a dovedit ca resursele mai modeste pot fi compensate prin: calitatea superioara a prestatiilor; printr-un plus de dotare si amenajare in vederea practicarii turismului de odihna si recreere sau agrement; promovare corespunzatoare; diversificarea serviciilor. Astfel, zone pana nu demult exportatoare de turisti au devenit importatoare, bucurandu-se de aprecierile anumitor segmente ale populatiei.

Avand in vedere perceptia consumatorilor asupra satului, asupra vietii la tara, oferta din mediul rural poate sa capitalizeze pe baza:

- aspectelor ecologice – aparute initial ca subiecte de dezbatere in mediile politice si care au fost rapid preluate pe taramul comercial.

- autenticitatii – intr-o lume a anonimatului urban, a bunurilor industriale, de serie, autenticitatea vietii la tara, relatiile personale stabilite intre vizitator – gazda in micile comunitati rurale reprezinta un factor care nu poate fi neglijat.

- sentimentelor de liniste si pace inspirate de vacanta la tara. Acestea reprezinta de asemenea o cerere de satisfacut in cadrul vacantelor, apreciata de un numar ridicat de turisti, fapt care nu surprinde avand in vedere nivelul ridicat al stressului in societatile urbane moderne.

2. Un alt fenomen cu implicatii in dezvoltarea turismului este progresul tehnic.

Acesta are consecinte directe asupra activitatii turistice prin:

- dezvoltarea transportului si comunicatiilor. Ariile indepartate nu mai constituie astazi bariere pentru practicarea turismului: schimbarile tehnologice, industria aviatica, trenurile de viteza mare, autostrazi, succesele inregistrate in comunicatii, raspandirea si acceptarea transferului bancar cu ajutorul cartilor de credit au contribuit la aceasta schimbare.

- aparitia si dezvoltarea echipamentului modern pentru desfasurarea activitatilor in aer liber pentru ciclism, surfing, vehicule de teren, - sunt chiar embleme ale unui anumit statut social.

2.5. Evolutia demografica,

mutatiile in structura pe varste, medii, profesiuni ale populatiei influenteaza direct numarul turistilor potentiali. Cercetari efectuate in aceasta directie au demonstrat o majorare a pietei turistice potentiale cu o rata medie anuala de 0,5-1%, ca rezultat exclusiv al sporului demografic.

Influenta distributiei pe varste a populatiei asupra activitatii turistice:

Un segment al populatiei cu rol deosebit pentru cresterea circulatiei turistice este tineretul, care reprezinta, la scara mondiala, cca. 30-35% din totalul populatiei. Cererea pentru turism este mai mare in randul tineretului, datorita timpului liber de care acesta dispune, nevoii de instruire, dorintei de distractie manifestate mai puternic decat la alte categorii. La acestea trebuie adaugate facilitatile acordate de agentii de turism, facilitati care compenseaza existenta unor venituri mai mici.

O alta categorie a populatiei, ce reprezinta o importanta rezerva de largire a pietei turistice, o constituie “varsta a treia” - segment al populatiei in crestere si foarte activ in ultima perioada. Cresterea duratei medii a vietii, cu implicatii directe asupra numarului varstnicilor si disponibilitatilor de timp ale acestora, se reflecta in intensitatea circulatiei turistice; aceasta situatie este dublata si de amplificarea nevoilor de ingrijire a sanatatii inregistrata odata cu inaintarea in varsta, de orientarea in general catre efectuarea unor vacante sanatoase si catre descoperirea unor experiente non-urbane

Structura pe varste a populatiei, ca de altfel si celelalte componente ale factorului demografic, are influenta asupra dimensiunilor circulatiei turistice, dar mai ales, asupra dinamicii diferitelor forme de turism; de exemplu, varsta a treia solicita turismul balneomedical in proportie mai mare decat alte categorii, inregistreaza o durata mai mare a sejurului si nu este conditionata de o anumita perioada a anului.

Influenta distributiei populatiei pe categorii socioprofesionale asupra activitatii 

turistice:

segmentele de populatie cu un nivel superior de pregatire si patronii manifesta mai multa inclinatie pentru consumul turistic (cca. 80% din totalul categoriei) ca urmare a unei anumite perceptii a semnificatiei calatoriei dar si a unor disponibilitati banesti.

la celalalt capat al scalei, cu un interes modest pentru turism, cca. 20% din totalul categoriei, se situeaza lucratorii agricoli si taranii. Explicatia comportamentului: mijloace financiare mai reduse; structura anului de productie agricola; locuinta intr-un mediu mai nepoluat; o alta ierarhizare a nevoilor etc.

2.6. Procesul de urbanizare

influenteaza direct evolutia si dimensiunile circulatiei turistice.

Concentrarea urbana are, pe langa numeroasele avantaje asupra dezvoltarii economice si cresterii nivelului de trai, si efecte negative, vizand in special deteriorarea mediului natural si cresterea solicitarii nervoase a oamenilor. Ca urmare, apare nevoia de “evadare” din marile aglomeratii urbane spre zone de liniste, nepoluate, pentru recreere, odihna, distractie etc., manifestata cu preponderenta la sfarsitul saptamanii sau pe durata vacantelor.

Cresterea ponderii populatiei urbane (la scara mondiala cca. 45% din totalul populatiei), asociata cu cresterea numarului oraselor, indeosebi a celor mari, se reflecta in sporirea dimensiunilor fluxurilor turistice.

2.7. Cresterea ponderii timpului liber

este de asemenea un factor important in cresterea interesului pentru activitatile turistice, corelat cu cresterea nivelului de educatie si cu cresterea veniturilor. Referitor la acest aspect, o deosebita importanta pentru dezvoltarea turismului rural o are tendinta de fragmentare a vacantei (2 – 3 vacante pe an, una principala si una sau mai multe vacante pe perioade scurte), cat si inmultirea perioadelor de „scurte pauze” cu ocazia anumitor evenimente.

Sporirea dimensiunilor timpului liber se realizeaza in principal pe seama: reducerii duratei zilei de munca sub 8 ore, a reducerii saptamanii de lucru, a institutionalizarii, generalizarii si cresterii duratei concediului anual platit si a reducerii timpului total de lucru in cadrul duratei de viata.

Conceput intr-un sens larg in opozitie cu timpul de munca, timpul liber reprezinta acel timp destinat unui “ansamblu de activitati carora individul li se dedica in mod liber, de bunavoie si cu placere, fie pentru a se odihni, fie pentru a se distra si a-si satisface nevoile estetice, fie pentru a-si imbogati informatia sau a-si completa in chip dezinteresat formatia, pentru a-si largi si dezvolta participarea social voluntara sau capacitatea creatoare, dupa ce s-a eliberat de obligatiile profesionale si sociale”¹.

Ponderea timpului liber in bugetul de timp al unei persoane difera de la o tara la alta precum si pe categorii profesionale (de exemplu oamenii de afaceri si personalul de conducere petrec un timp mai indelungat la locul de munca). In general insa, timpul fiziologic de baza (somn, hrana, igiena etc.) continua sa detina o pondere relativ constanta si substantiala (43%). Se remarca in ultimele decenii sporirea timpului destinat transportului, urmare a cresterii mobilitatii spatiale a populatiei si a distantelor de deplasare, precum si marirea timpului de scolarizare.

Modalitatile de utilizare a timpului liber si activitatile corespunzatoare difera in functie de dimensiunile si localizarea acestuia:

timp liber zilnic: este destinat cu precadere autoinstruirii, activitati distractive, diverse intalniri etc.

timp liber la sfarsit de saptamana – folosit in scop de turism, vizionari de spectacole, hobby-uri etc.

concediul de odihna – destinat in special turismului.

2.8. Din categoria factorilor psihosociologici, de educatie si civilizatie o influenta semnificativa asupra agroturismului exercita:

cresterea nivelului de educatie al populatiei prin sistemul formal (educatie de baza, educatie universitara, educatie continua pentru adulti) sau nonformal (via radio, televiziune, alte mijloace media). S-a obtinut cresterea interesului pentru activitatile in aer liber, ecoturism, agroturism, vacante focalizate pe un interes specific.

cresterea interesului pentru patrimoniu, pentru traditii. Acest factor a fost influentat la randul sau prin nivelul ridicat de educatie, prin cresterea dorintei de pastrare a identitatii, existenta a mai mult timp liber si de asemenea o promovare mai buna a datinilor. Serbarile populare traditionale, festivalurile etc. contribuie la atragerea in circuitul turistic a noi segmente de populatiei si determina o anumita orientare a fluxurilor. Mediul rural detine practic monopolul in segmentul de piata al traditiilor, datinilor.

moda – influenteaza in mare masura optiunea pentru locul petrecerii vacantelor.

cresterea preocuparilor pentru sanatate ale populatiei, unde recreerile active in aer liber joaca un rol important. Cum agroturismul se identifica practic cu activitatile desfasurate in aer liber, petrecerea vacantei la tara a devenit similara cu petrecerea in mod sanatos a vacantei.

cresterea interesului pentru arta culinara traditionala – unde vacantele la tara au de asemenea un ascendent, mediul rural fiind pastratorul traditiilor culinare ale unei regiuni, natiuni.

dezvoltarea conceptului de REAL travel (si a segmentului specific) de piata: (REAL = Rewarding, Enriching, Adventursome, Learning experience = plin de satisfactii, de impliniri, aventuros, furnizor de cunostinte). Caracterul complex al activitatilor ce se pot desfasura in mediul rural pot satisface nevoile acestui segment de piata in crestere).

individualismul – este de asemenea un curent modern, exploatat de catre toti furnizorii de bunuri (masini, echipamente, chiar alimente). Si aici turismul rural si agroturismul au un rol important de jucat prin prezenta intreprinderileor de scara redusa, a serviciile personalizate.

2.9. Actiunile guvernamentale si facilitatile acordate de organizatorii de turism

reprezinta de asemenea un factor important in dezvoltarea turismului, in special prin promovarea si stimularea circulatiei turistice. Putem include in aceasta categorie de factori: legislatia turistica ce poate stimula sau dimpotriva ingradi calatoriile in interes turistic prin prevederile sale; existenta unor acorduri (nationale sau internationale) in domeniul transporturilor; formalitatile la frontiera etc.

3. Principalele forme de turism

Multitudinea factorilor de influenta asupra activitatii turistice cat si existenta unor motivatii specifice ale cererii turistice au generat aparitia unor forme diversificate de turism. Formele de turism se apreciaza[4] prin aspectul concret al asocierii serviciilor ce alcatuiesc produsul turistic (cazare, alimentatie, transport, agrement) precum si prin modalitatea de comercializare ale acestora si se grupeaza in functie de mai multe criterii:

a.) Dupa locul de provenienta a turistilor, exista doua forme de turism principale:

Turismul intern (internal tourism), rezidentii unei tari care calatoresc in propria tara.

Turismul international, caracterizat prin vizitele cetatenilor straini intr-o tara si prin plecarile cetatenilor autohtoni in scopuri turistice in afara granitelor. Acesta se clasifica in:

o      Turismul international receptor (inbound tourism), vizitarea unei tari de catre nonrezidenti.

o      Turismul international emitent (outbound tourism), rezidentii unei tari care viziteaza alte tari.

Aceste forme de baza se pot combina rezultand alte trei forme derivate de turism:

Domestic tourism – incluzand turismul intern si international receptor.

National tourism – incluzand turismul intern si turismul international emitent.

International – incluzand turismul international receptor si turismul international emitent.

b.) Dupa gradul de mobilitate al turistului: In general, turistul poate sa ramana un timp mai mult sau mai putin indelungat intr-o anumita zona turistica sau statiune. In functie de aceasta distingem doua forme mai importante ale circulatiei turistice:

turism de sejur – turistul isi satisface cererea de servicii turistice ramanand un timp cu durata variabila intr-o anumita zona turistica;

turism de circulatie (itinerant) – se prezinta sub forma unor deplasari continue, pe itinerarii stabilite sau ocazionale, cu opriri si sederi in diferite localitati.

c.) In functie de utilizarea timpului disponibil pentru calatorii, turismul de sejur poate avea urmatoarele forme:

turismul de sejur lung. In aceasta forma de turism sunt inclusi turistii a caror durata de sedere intr-o localitate depaseste o luna de zile.

Aceasta forma de turism prezinta in general caracteristici tipologice bine definite, deoarece presupune, a priori, ca turistii au depasit limita de varsta activa (de exemplu pensionarii care efectueaza cure sau tratamente medicale in statiuni balneoclimaterice, curele necesitand o perioada de 30-60 de zile) sau ca turistii dispun de un nivel ridicat de venituri ceea ce le permite sa ramana o perioada mai indelungata intr-o statiune, fara a exercita o activitate remunerata. Aceste categorii de turisti prefera microzonele relativ linistite, cu un climat bland si, de cele mai multe ori, perioade de timp care nu se suprapun cu varfurile de sezon.

O categorie aparte a acestei forme de turism este turismul pentru tineri, practicat in perioada vacantelor de vara (a carei durata poate depasi o luna de zile). Prin specificul cererii turistice, tineretul prefera insa zone animate, cu posibilitati diversificate de distractii si agrement).

turismul de sejur mediu, cuprinde acei turisti a caror sedere intr-o statiune nu depaseste 30 de zile, perioada ce coincide cu durata apreciata ca limita maxima a concediilor platite. Majoritatea turistilor dispun de perioade limitate de concedii ceea ce transforma turismul de sejur mediu in turism de masa, practicat de toate categoriile de populatie, indiferent de nivelul venitului. Se poate aprecia totusi ca sejurul mediu este mai degraba un criteriu caracteristic pentru turistii cu venituri medii. Acest tip de sejur are un puternic caracter sezonier.

turismul de sejur scurt – cuprinde turistii care se deplaseaza pe o perioada scurta de timp (max. o saptamana). Aici se includ formele turismului ocazional si diversele variante ale turismului de sfarsit de saptamana.

d.) In functie de motivatia deplasarii:

Turismul de agrement este o forma frecvent intalnita oferind un bun prilej de a cunoaste locuri si oameni noi, istoria si obiceiurile lor. Din acest punct de vedere, el se interfereaza cu asa-numitul turism cultural.

Turismul de odihna are un caracter mai putin dinamic, cu un sejur ceva mai lung, legat de o anumita localitate cu particularitati specifice. Turistul prefera aceasta forma din dorinta de a schimba mediul, de a se desprinde cel putin pentru o perioada de activitatile pe care le practica in mod obisnuit.

Turismul de tratament este o forma specifica a turismului de odihna care a luat o amploare mare nu atat ca urmare a dorintei de a preveni anumite imbolnaviri, cat, mai ales, cresterii surmenajului si a bolilor profesionale provocate de ritmul vietii moderne. Din aceasta cauza, el este legat mai mult de anumite statiuni cunoscute pentru proprietatile lor terapeutice, pentru apele minerale, termale, pentru namoluri etc. situate intr-un climat specific. Reprezinta una din formele de circulatie turistica cele mai constante, cu o clientela relativ stabila, care contribuie la ridicarea coeficientilor de utilizare a capacitatilor de cazare si la realizarea unor incasari medii sporite pe zi/turist

Turismul sportiv constituie o alta forma a circulatiei foarte agreata de anumite categorii ale populatiei. Practic, el poate acoperi toate categoriile de sporturi, de la cele nautice, sporturile de iarna, pana la alpinism, vanatoare si pescuit.

Turismul tehnic si stiintific are un caracter ocazional si se refera la participarea la congrese, la vizitarea unor obiective industriale, zone agricole, a unor obiective hidroenergetice, vizitarea unor pesteri, rezervatii naturale, monumente ale naturii, microzone cu vegetatie specifica (de exemplu Delta Dunarii) etc.

Turismul de cumparaturi

e.) Dupa caracteristicile socio-economice ale cererii:

Turismul particular (privat) a luat o amploare foarte mare, indeosebi in statele cu o economie dezvoltata. Dupa unele aprecieri, el a ajuns sa reprezinte mai mult de jumatate din intregul volum al circulatiei turistice din aceste tari. In general, el se adreseaza unor persoane cu venituri ridicate ce se deplaseaza cu mijloace proprii de transport si care recurg la servicii deosebite, la forme de cazare cu un grad de confort mai ridicat. De aceea, unele forme ale turismului particular se identifica, intr-un anumit sens, cu turismul de lux, puternic individualizat in ceea ce priveste nivelul calitativ si diversificarea serviciilor.

Turismul social este un turism de mase, agreat de persoanele cu posibilitati financiare relativ limitate. Acesti turisti solicita forme ieftine de cazare si mijloace de transport in comun, sau cel mult inchiriate.

Turismul de tineret constituie o forma particulara a turismului social, adresandu-se, cu precadere, categoriilor tinere ale populatiei.

Turismul de afaceri si de congrese, acesta are un scop bine determinat, fiind legat de deplasarile in interes oficial, comercial etc. Acest gen de turism nu este determinat de o anumita sezonalitate, calatoriile efectuandu-se practic tot timpul anului. In perioada actuala, turismul de afaceri a devenit o forma vitala pentru industria turismului deoarece, potrivit datelor statistice, oamenii de afaceri cheltuiesc de doua ori mai mult decat turistii obisnuiti intr-o calatorie. In plus, oamenii de afaceri se deplaseaza cu o frecventa mai ridicata de-a lungul unui an.

f.) In functie de momentul si modul de angajare a prestatiilor turistice

Turismul organizat se distinge prin faptul ca prestatiile turistice, serviciile la care apeleaza turistii, destinatia, precum si perioada in care se vor efectua sunt programate in prealabil pe baza de contracte sau de aranjamente comerciale specifice incheiate cu agentiile de voiaj. Cresterea circulatiei turistice internationale, mai ales in perioada postbelica, a dus la cresterea activitatii turistice organizate, datorita avantajelor pe care le prezinta: unele facilitati de plata, obtinerea mai rapida a vizelor, rezervarea dinainte a serviciilor de cazare si de masa, alegerea intre diferite categorii de hoteluri, toate la un loc oferind o mai mare comoditate pentru turisti, scutindu-i de grija calatoriei. In felul acesta turistii au posibilitatea de a-si gospodari mai bine bugetele personale, dozandu-si preferintele in limitele acestora. Anumite avantaje au si agentiile de voiaj care conteaza pe asigurarea unei cifre de afaceri mai sigure si isi pot organiza intreaga activitate cu o eficienta sporita.

Dezavantajele acestei forme de tip organizat a circulatiei turistice decurg din faptul ca se adreseaza, inainte de toate, unor categorii de populatie cu venituri mai modeste, oferind, deci, posibilitati mai mici de incasare pe zi-turist.

Turismul pe cont propriu nu presupune o comanda prealabila a serviciilor turistice, urmand ca ele sa fie angajate in zona de destinatie, pe masura efectuarii calatoriei. Forma aceasta este practicata indeosebi de turistii care se deplaseaza cu autoturisme proprii si dispun de venituri mai mari. Rezulta ca pentru turistii care calatoresc pe cont propriu, o caracteristica este individualizarea mai pronuntata a cererii de servicii turistice.

Turismul semiorganizat (mixt) imbina elemente din cele doua forme de turism amintite mai inainte. In acest caz, o parte a serviciilor este angajata in prealabil, prin contract, iar altele urmeaza sa fie alese in momentul efectuarii calatoriei. Dupa cum se vede, aceasta forma a circulatiei turistice contine atat elemente ale turismului organizat cat si ale celui pe cont propriu si, datorita acestui fapt, de multe ori este destul de greu de delimitat.

g.) Din punct de vedere al sezonalitatii:

- turism de iarna

- turism de vara

- turism de circumstanta

h.) In functie de mijlocul de transport folosit:

- drumetie

- turism rutier

- turism feroviar

- turism naval

- turism aerian

i.) Dupa categoria de varsta a turistilor:

- turism pentru tineret

- turism pentru populatia activa

- turism pentru varsta a treia.

Cunoasterea, clasificarea, delimitarea acestor forme de turism prezinta importanta pentru fundamentarea deciziilor privind dezvoltarea si diversificarea ofertei turistice, prin identificarea, pe de o parte, a comportamentului vizitatorului in materie de consum si cheltuieli, si, pe de alta parte, a responsabilitatilor si obligatiilor prestatorilor de servicii.