|
|
|
Testele nonverbale de inteligenta
1. Matrici progresive
Testele sunt construite de J. C. Raven.
Autorul a pornit de la observatia facuta de C. Spearman: ' A cunoaste natura particulara a mecanismelor mentale ale educarii si reproducerii - contrastul lor limpede si cooperarea lor constanta in toate actele de gandire si filiatia lor genetica - iata care ar putea fi debutul intelepciunii nu numai pentru psihologia aptitudinilor individuale ci si pentru cea a cunoasterii.'
Forme / nivele ale matricilor progresive
Matrix 1938 - seriile ABCDE (matrice standard pentru populatia generala; PM 38)
Matrix 1947 - in culori; seriile A, Ab, B (pentru copii si examene clinice; PM 47)
Matrix 47/62 - seriile I & II (pentru studenti si cadre cu studii superioare; PMA)
Matrix 38
Proba a fost construita pornind de la postulatul ca principiile neo-genetice ale lui Spearman sunt exacte, ele trebuie sa permita alcatuirea unui test care sa diferentieze indivizii in functie de capacitatea lor de a-si mobiliza imediat calitatile observatiei si claritatea rationamentului.
Pentru a construi testul, Raven s-a inspirat din tablourile cu dubla intrare (matrici matematice) de dificultate crescanda. A denumit aceste probe Matrix. Testul a fost utilizat in timpul razboiului de armatele aliate.
Scopurile testului:
A masura aptitudinile subiectului in perioada cand rezolva proba:
a. de a intelege figurile fara semnificatie definita
b. de a sesiza relatiile care exista intre ele
c. de a concepe natura figurii care urmeaza si completeaza fiecare sistem de relatii prezentat si astfel,
d. de a dezvolta un sistem de a rationa.
PM 38 contine 60 de probe (5 serii a cate 12 probleme).
Solutia este evidenta de la primele probleme din serie iar ordinea de prezentare furnizeaza un antrenament metodic in modul de a rezolva aceste probleme. Testul implica o ordine standardizata a modului de lucru.
In aceste conditii cele 5 serii furnizeaza astfel 5 posibilitati de a intelege metoda si 5 teste de capacitati mentale. Pentru a mentine constant interesul imaginile sunt clar prezentate pentru a fi 'placute vederii'
Proba a reusit sa acopere 'campul total al dezvoltarii intelectuale', plecand de la momentul cand copilul este capabil sa inteleaga ca este vorba de a cauta o bucata care lipseste pentru a completa un desen. Testul permite evaluarea aptitudinii subiectului de a stabili comparatii si de a rationa prin analogie.
Contributia fiecarei serii la nota totala permite asigurarea coerentei si validitatii estimarii. Raven descrie matricile ca proba de observare si de claritate a gandirii. Fiecare proba este in realitate sursa sau originea unui sistem de gandire; de aici si denumirea de matrici progresiva. Are o corelatie .86 cu scala Terman-Merrille. Are o saturatie in factorul g de .82.
Copiii, tinerii alienati, debilii mental si persoanele foarte in varsta rezolva probele seriei A si B, dar mai greu pe cele din seriile C si D. Pentru adultul normal seriile A si B sunt doar o formare in metoda de lucru.
Dat in timp limitat, daca subiectul a rezolvat problemele usoare ale seriilor C si D rezultatul poate sa nu fie valid.
Matricile 47 - seriile A, Ab, B
Testul este folosit pentru copii, varstnici, studii antropologice, examinari clinice, sau pentru persoane care au suferit alterari ale inteligentei.
A fost introdusa o serie noua de 12 probe Ab (Ab este o proba de trecere intre seria A si seria B). Cele 3 scale acopera ansamblul proceselor intelectuale de care sunt capabili in general copiii de aproximativ 11 ani. Forma contine planse colorate. De asemenea, exista si o forma cu piese incastrate. In situatiile in care este vorba de subiecti a caror capacitate de a face comparatii si analogii s-a maturizat / s-a deteriorat, seriile pot permite determinarea nivelului real prezent.
Daca subiectul are formata capacitatea de a rationa prin analogie se va utiliza Matricile 38. Daca s-a inceput cu seriile A, Ab, B care se dovedesc a fi prea facile se poate continua direct cu C, D, este (omitand din nota totala seria Ab).
Matricile 62 (PMA)
A fost realizat pentru persoane cu inteligenta medie sau peste medie:
- testul dat in timp liber ajuta la determinarea capacitatii maxime de observatie si rationament logic;
- testul dat in timp limitat ajuta la determinarea rapiditatii cu care executa corect o
munca intelectuala;
Aceasta forma prezinta doua serii.
Seria A contine 12 probleme pentru prezentarea si exersarea metodei de rezolvare.
Seria B are 48 de probleme care se aseamana cu cele din seriile C, D, si E din PM 38.
Rezolvarea testului necesita cel putin 1/2 ora pentru subiectul cu capacitate intelectuala superioara. Atentia si interesul sunt mentinute aproximativ o ora.
Seria I se rezolva in 10 minute si cu ajutorul ei putem evalua in cateva minute daca putem considera subiectul ca deficient, mediu, stralucitor. In ultima situatie i se poate da seria II pentru determinari mai certe.
2. Testele 'Domino'
Testul Domino, D 48 este pus la punct de P. Pichot, inspirat de testul dominoului folosit in armata britanica (construit de Anstey ca paralel pentru testul Matrix 38) cu scopul de a avea un instrument pentru masurarea inteligentei generale cu itemi nonverbali.
In cadrul adminitrarii se dau 4 exemple si 44 itemi de rezolvat ce pun in joc deductia corelatiilor pornind de la 3 elemente:
descoperirea relatiei dintre A si B,
aplicarea acesteia pentru C
pentru a gasi un element D care este pentru C asemeni lui B pentru A.
Saturatia testului D 48 in factorul 'g' este .70.
In 1970 apare varianta D 70, construita de C. P. A. cu un nivel de dificultate peste cel al primei variante, destinat adultilor cu intelect superior.
3.Labirintele Porteus
S.D Porteus in 1914 a prezentat pentru prima data acest test avind la baza ideea de a elabora un test bazat pe labirinte. In 1919 publica forma definitiva si revizuita a testului, fiind destinata copiilor cu virsta cuprinsa intre 3 si 12 ani pana la 13 ani. In 1924 testul sufera, a treia revizie in cadrul careia ii sunt adaugate inca doua nivele. Este vorba de Adult 1 si Adult 2, in felul acesta intervalul de varsta marindu-se. In 1955 1959 scara capata noi probe de labirint care se aplica subiectilor den peste 14 ani, avand un grad de dificultate mai mare.
Administrarea acestui test, care este de fapt o baterie, dureaza intre 10 30 de minute.
Testul consta intr-o colecte de labirinte realizat fiecare pe foi diferite, cate unul pentru fiecare nivel de varsta fiind administrate in ordinea crescanda a dificultatilor. Sarcina subiectului consta in a parcuge cu creionul un traseu labirintic de la punctul de pornire pana la punctul iesire fara sa ridice crionul si fara sa faca reveniri sau sa schiteze in aer drumul. Sunt cotate ca greseli incalcarea liniilor care marginesc culoarul sau conducerea creionului pe un drum inchis. In situatile in care subiectul isi corecteaza singur greseala, examinatorul ii da o alta foaie de hirtie pentru a lua sarcina de la inceput. Fiecarei virste i se permite un numar prestabilit de astfel de incercari. Trecerea la un alt nivel de dificultate, care reprezinta de fapt un alt nivel de virsta este conditionata de rezolvarea corecta a probelor precedente. Testarea se incheie daca subiectul nu rezolva doua niveluri succesive. Testul releva capacitatea de planificare a activitatii, a rezultatului final reprezentat de iesirea din labirint, capacitatea de a profita de pe urma exercitului, de a restructura stilul de lucru in caz de nereusita precum si prudenta si vivacitata mentala. Vorbind de prudenta inseamna ca testul este sensibil si la aspecte care tin de temperament; inpulsivitate, nervozitate, iritabilitate, in general echilibrul emotional.
S-a constatat ca testul este un bun predictor pentru adaptabilitatea sociala, deoarece in contextele sociale sunt foarte indicate trasaturile amintite, incepind cu inteligenta dar si aspecte temperamentale si caracteriale. S-au obtinut coeficienti de corelatie pentru baieti de peste 0,68 si 0,76 pentru fete, intre cotele la acest test si nivelul de adaptabilitate sociala, nivel care a fost evaluat de catre persoane care cunosteau subiectii pe tot intervalul de la 5-20 ani.
Se considera canereusita la test este mai predictibila chiar decit reusita. Deasemenea, proba evidentieaza cazurile de trauma cerebrala.
Proba prezinta avantajul ca are un anumit grad de atractivitate pentru subiecti si nu necesita un instructaj special. Sarcina este usor de transmis subiectilor. Prin anii 60 70 proba a fost foarte mult utilizata in laboratoarele de psihologie. Astazi este mai rar utilizata, aceasta neinsemnd ca proba si-a pierdut din capacitatea ei de sondare atit a nivelului de inteligenta cit si a aspectelor emotionale temperamentale enuntate. Trebuie retinut faptul ca foile tiparite cu labirinte, care reprezinta setul de probe, sunt asezate in ordinea dificultatilor si fiecare grad de dificultate foaie reprezinta un nivel de virsta. Acolo unde ajunge subiectul acela este nivelul de inteligenta, respectiv de virsta mentala pe care acesta il are.
4.Scara Pintner Paterson
Este o scara de performanta care contine probe standardizate in care nici materialul testului dar nici reactile subiectului nu sunt verbale. Ea cuprinde atit teste consacrate de alti autori, cit si teste realizate de chiar autorii acestei scari PINTNER si PATERSON.
Pe de alta parte multe din subtestele acestei baterii au intrat ulterior in componenta unor scari de performanta. Testele de performanta sunt testele prin care se manipuleaza cuburi, imagini, etc., adica implica sa faci ceva anume cu anumite obiecte, sa le manipulezi si in felul acesta exteriorizezi o anumita conduita inteligenta. Autorii au avut la baza trei criterii cind au elaborat aceasta scara: eterogenitatea probelor(mai multe tipuri de teste, verbale, nonverbale cu intrebari inchise deschise etc; teste care sa contina materiale noi care sa solicite capacitatea subiectilor de a se adapta la situatii noi; eliminarea totala a instructiei verbale.
La inceput testul s-a vrut a fi un instrument pentru investigarea nivelului mental al copiilor, apoi a capatat si alte utilizari, atat pentru copii normali cat si pentru nivelele de inteligenta mai scazuta. Proba nu este selectiva pentru copii foarte inteligenti, sau pentru cei care trec deasupra nivelului mediu.
Sistemul de cotare de transformare in note este diferentiat pe probe si anume la unele probe conteaza numarul de miscari prin care s-a realizat proba, la altele conteaza numarul de erori, iar pentru altele timpul de excutie. Exista si probe la care rezultatele performantele subiectilor sunt cotate simultan pe baza a doua criterii.
Scara contine 15 teste care constau din diferite planse, incastre sau din teste care contin sarcini de constructie sau de completare a unor imagini. Scara mai contine un test de cuburi si o plansa de adaptare. Toate probele trebuie administreate individual intr-o ordine prestabilita. In valorificarea performantelor sunt inregistrate patru tipuri de etalonari si anume: pe ani mental; pe varste mentale mediane (rezultatele mediane privesc timpul, numarul de miscari si numarul de erori pe fiecare an si pe fiecare test. Inteligenta subiectului este calculata pe baza mediei mentale in care s-au incadrat toate testele); etalonare in centile, etalonare pe puncte.
Pe langa unele avantaje certe scara prezinta si unele inconveniente si anume:are o fidelitate redusa. Se preteaza mai bine in domeniul handicapului mental sau in orice caz se preteaza la nivele scazute ale inteligentei fiind mai putin discriminativa in randul subiectilor normali si mai ales in randul acelora care sunt superiori dotati.
5.Testele bazate pe cuburi
Testul desenului de cuburi testul cuburilor Kohs
Este tot un test nonverbal de performanta. Metoda a fost prezentata in 1920 de catre Kohs care considera ca testul masoara urmatoarele componente ale inteligentei:capacitatea de analiza, capacitatea combinatorie, compararea, deliberarea, completarea, judecata, criticismul si decizia.
La originile sale testul consta in reproducerea a 17 modele desenate pe cartoane care trebuie reproduse cu cuburi colorate.
Cuburile erau colorate astfel: 4 fete cu o singura culoare rosie, albastra sau galbena, 2 fete aveau doua culori triunghiulare despartite prin diagonala triunghiului, avand doua triunghiuri unul de o culoare si altul de o alta culoare: rosu alb, galben albastru. Se folosea, de la un numar de planse la altul, catre finalul probei, un numar variabil de cuburi. Primele patru planse puteau fi reprodese cu patru cuburi, iar ultima plansa cu 16 cuburi. Se trecea gradual de la reproducerea de la desene monocolore, la desene bicolore. Plansele aveau o dificultate crescanda de la 1 la 16, atat din punct de vedere al cuburilor care erau necesare refacerii plansei, dar mai ales prin complexitatea crescanda a desenelor. Etaloanele originale erau facute pentru intervalul de varsta 5-16 ani.
Testul nu s-a impus in forma sa originla datorita unor dezavantaje dintre care cele mai importante sunt: necesita un timp foarte mare de aplicare, scara prezenta dificultati la limita sa inferioara si avea un sistem greoi de cotare care lua in consideratie timpul de executie, numarul de miscari necesare combinarii, pana cand se realiza plansa. Acest timp era de fapt sustras angajarii examinatorului in observatii pertinente asupra comportamentului in sensul ca in loc se faca observatii detaliate asupra comportamentului, exminatorul trebuia sa faca aceste notatii cu multa exactitate.
In general probele care au aceasta caracteristica de performanta permit efectuarea de observatii, atunci cand copilul sau adultul manevreaza cuburile deoarece el face acest lucru angajand intrega sa personaliate. Subiectul angajeaza o conduita foarte complexa care implica atat palierele bazale ale personalitatii care tin de temperament, ritm, viteza, capacitatea de a opera rapid si a vedea esentialul, capacitatea de a intui care sunt cuburile necesare. Intervin aspecte care tin de perceptia subliminala, de capacitatea de a observa eficient, spiritul de observatie, emotivitatea, tremurul mainilor, imprecizia miscarilor, precipitarea sau din contra angajarea cu rabdare, caracterul planificat al miscarilor sau din contra caracterul haotic. Deasemenea, ne intereseaza daca subiectul are deja in minte reprezentarea exacta a sarcinii, a desenului in asamblul lui sau daca el are o perceptie falsa si de aceea nu alege cuburile potrivite. Toate acestea aspecte pot fi observate, insa testul in acesta varianta nu ofera experimentatorului aceasta posibilitate.
De aceea urmatoarele revizii au redus atat numarul de planse si au simplificat modalitatea de cotare a performantei. Varianta Maxfield a introdus varianta de administrare a ultimelor doua desene din memorie, dupa ce acestea erau privite timp de 10 secunde.
Varianta Kent contine 12 planse si are etalonul realizat pe timp de executie. Testul devine foarte cunoscut dupa ce a fost utilizat in scara Grace Arthur.
O varianta foarte raspandita a fost varinata Goldstein si Scheerer care a preluat primele 9 modele din varianta originala Kohs. Ea contine 12 modele si modalitatea de administrare continand urmatoarea noutate: Daca subiectul nu reuseste sa reproduca desenul pe baza modelului initial i se ofera o serie de ajutoare care fac sarcina din ce in ce mai concreta. Se revine la modelul initial pentru a se vedea in ce masura subiectul profita de pe urma ajutoarelor acordate. In general afazicii, spre deosebire de debilii mental, nu reusesc acest transfer. Se coteaza gradul de concretizare de care are nevoie subiectul pentru reusita. Exista o alta varianta, a lui Galifret-Granjon, care contine noi ajutoare date subiectului si prezinta o simplificare a probei. In aceasta varianta testul contine 10 planse preluate din setul Goldstein care sunt reproduse cu ajutorul a patru cuburi.
Bateria Wechsler Hamburg
Pe langa testele de informare, similitudini si de lacune incorporeaza si o varianta Kohs cu 9 planse, dintre care primele doua sunt de antrenament, cotabile fiind doar sapte. Primele patru planse, adica pimele doua din cele de antrenament si primele doua din cele sapte de lucru sunt realizabile cu patru cuburi, urmatoarele sunt realizabile cu noua cuburi (trei a cat trei, mereu conturul imaginii este un patrat) si ultima a saptea cu 16 cuburi.
Cotarea rezultatelor se face pe baza timpilor realizati de subiecti pentru efectuarea completa a desenului si se exprima in puncte ca in modelul urmator: daca la plansa 1 subiectul a realizat desenul intr-un interval 1-5 secunde va primii 6 puncte, pentru intervalul 6-10 secunde va primii 5 puncte, 11-15 secunde va primii 4 puncte, 16-75 secunde 3 puncte, iar daca subiectul nu a terminat plansa in 75 secunde ii luam plansa inrtucat timpul acordat a expirat. Punctajul total la cele sapte planse se aduna si se transforma in note standard (note T). Notele standard astfel obtinute la toate cele trei subteste se insumeaza laoalta cu nota standard obtinuta la Kohs. La aceasta nota totala se mai adauga o corectie si intr-un tabel, relizat pe varste, se cauta in dreptul punctajului total Q.I.-ul subiectului. Fiecare plansa are un timp limita, timp corespunzator punctajului cel mai mic. Daca e depasit timpul de 75 cat se acorda la prima plansa, subiectul obtine punctajul zero.
Mai exista a alta varianta a testului Koks care face parte dintr-o baterie elaborata de catre Ministerul Invatamantului.
Testul Kohs, in ansamblu, a corelat foarte puternic, in jur de 0,70, cu scara Binet Simon, si cu unele subteste din scara Weschler. Testul nu discrimineaza suficient de bine grupele de varsta, insa este o buna proba clinica ce permite observatii pretioase in timpul examenului. Se considera ca pot fi evaluate prin observatii urmatoarele aspecte ale conduitei: capacitatea de apreciere a numarului de cuburi (reprezentare spatiala), apacitatea de resturcturare a metodei de lucru dovedita ineficace, aspecte legate de, stabilitatea emotionala., nivelul de expectanta, nivelul de motivare si angajare in sarcina.
6. Conceptia si specificul testelor nonverbale de inteligenta
Este foarte greu sa fie grupate si enumerate toate testele care ar putea fi incadrate in aceasta categorie. Caracteristica cea mai generala a lor este aceea ca nu implica nici in administrare si nici in raspunsurile subiectilor conduita verbala, sau in ori ce caz nu o implica de o maniera care sa angajeze aspecte mai dificile ale vocabularului. Ele au fost gandite tocmai in aceasta idee, de a izola, de a tine sub control aceasta variabila reprezentata de aptitudinea verbala, care ar putea sa-i dezavantajeze pe de o parte pe subiectii care provin din medii culturale defavorizate, sau din medii de cultura scazuta, pe de alta parte. Sunt dezavantajati si subiectii care au un anumit grad de handicap auditiv. In principiu unele teste ar putea fi administrate pe baza unui instructaj foarte sumar. Atunci cand se adreseaza surdo-mutilor multe dintree aceste teste pot fi administrate, uzand de un limbaj gestual.
Unele dintre aceste teste intra in categoria probelor de grup, insa marea lor majoritate este formata din teste care trebuie administrate individual, modalitate care are avantaje incomparabile cu examinarea de grup. La aceasta din urma apelam doar in conditile in care costurile unei astfel de actiuni sunt mari iar numarul de psihologi disponibili este redus. Marea majoritate a testelor nonverbale sunt astfel construite incit sunt teste de performanta, in sensul ca implica manipularea de obiecte, planse, cuburi, etc. Acest gen de teste sunt saturate in factorul g.
