Pregatirea psihologica a sportivilor ca factor al antrenamentuli

Pregatirea psihologica a sportivilor ca factor al antrenamentuli.

Factorul psihologic este hotarator in obtinerea performantelor de valoare in marile intrecerii atunci cand se infrunta sportivi cu un ridicat nivel de pregatire tehnica, tactica, fizica.

Pregatirea psihologica cuprinde un ansamblu de masuri generale si speciale care urmaresc sa dezvolte acele trasaturi ale psihicului sportivului care sunt solicitate de activitatea sportiva si-l fac pe acesta capabil sa realizeze cele mai insemnate progrese in antrenament si cele mai bune performante in concurs

Pregatirea psihologica este necesara din urmatoarele considerente: -pentru ca in activitatea de antrenament si concurs este angrenata intreaga personalitate a sportivului si fara participarea lui constienta, fara a-si antrena, gandirea, pasiunile, interesele, fara a face eforturi de vointa nu sunt posibile performante scontate;

formeaza sportivilor capacitatea de a se regla singuri, de a se conduce, de a se autoforma;

dezvolta capacitatea sportivilor de a invinge greutatile specifice activitatii lor, de a-si mobiliza resursele fizice si psihice la momentul oportun;

contribuie la o adaptare larga si variata a intregii comportari a sportivului la situatiile schimbatoare si neobisnuite din antrenament si concurs. Aceasta adaptare se realizeaza:

in legatura cu posibilitatea (care se cultiva la sportivi) de a folosi procedeele tehnico-teoretice in modul cel mai eficace;

in legatura cu posibilitatea de a-si stapani emotiile negative sau unele reactii explozive care influenteaza negativ comportamentul;

contribuie la cresterea performantelor, la formarea corecta a deprinderilor motrice, tehnice si tactice si asigura tonusul necesar obtinerii rezultatelor proiectate;

il pune pe sportiv in situatia de a-si planifica si conduce actiunile 1n raport cu cele ale adversarului si cu conditiile intrecerii, prin flexibilizarea comportamentului.

Treptele pregatirii psihologice, in conformitate cu conceptia lui M. Epuran, sunt:

-pregatirea psihologica de baza;

-pregatirea psihologica speciala de ramura;

-pregatirea psihologica pentru concurs.

Pregatirea psihologica de baza cuprinde masurile de ordin educativ, orientate spre dezvoltarea multilaterala a personalitatii sportivului, asigurarea unui nivel cultural ridicat, trasaturi morale superioare. Educatia intelectuala, morala, estetica, formarea aptitudinilor, a trasaturilor de caracter, dezvoltarea intereselor superioare, alcatuiesc principalul continut al acestui aspect al pregatirii psihologice.

Pregatirea psihologica speciala de ramura cuprinde dezvoltarea, cu precadere, a calitatilor si insusirilor psihice solicitate de activitatea sportiva specifica, de ramura sau de proba. Fiecare ramura de sport pretinde anumite insusiri care, desi prezente, trebuie dezvoltate pana la perfectiune.

Spre exemplu, saritorul cu schiurile trebuie sa manifeste curaj, simt al orientarii, miscarii corpului in spatiu, calm, stapanire de sine; boxerului i se cere curaj, spirit de observatie, spirit de initiativa, rapiditate in gandire si actiune, capacitate de stapanire.

Pregatirea psihologica pentru concurs se face, in mod special, in vederea unei anumite intreceri si cuprinde masurile care au drept scop sa-1 puna pe sportiv in cea mai favorabila stare necesara obtinerii succeselor in fata adversarului.

Laturile pregatirii psihologice: intelectuala, afectiva, volitiva, particularitati psiho-individuale (aptitudini, interese, atitudini, temperament, caracter) vizeaza si sunt implicate pe toate treptele (mentionate) ale pregatirii psihologice.

Continutul pregatirii psihologice c asta din dezvoltarea si educarea calitatilor din domeniul intelectual, afectiv, volitiv si a trasaturilor personalitatii. Sub aspect intelectual sunt vizate urmatoarele capacitati: spirit de observatie, concentrarea atentiei, stabilitatea si mobilitatea ei, profunzimea, supletea, rapiditatea gandirii, imaginatia reproductiva si creatoare, , memoria miscarii si cea topografica;

Sub aspect afectiv: rezistenta la emotii negative, sentimente superioare (morale, intelectuale si estetice)

In plan volitiv: orientarea spre scop, spiritul de independenta, de initiativa, hotararea, spiritul de disciplina, stapanirea de sine, curajul, barbatia, darzenia, perseverenta.

Trasaturi de personalitate: aptitudini speciale pentru sportul ales, maturizarea temperamentala, trasaturi pozitive de caracter, cultivarea intereselor pentru activitatea sportiva.

Problemele pregatirii psihologice:

Satisfacerea exigentelor sportului de performanta la nivel international, asa cum se manifesta el in prezent, depinde in mare masura de calitatile psihice si participarea psihica a celor care practica diverse ramuri sportive;

in conditiile impuse astaziperformantei este necesara pe langa o pregatire comuna tuturor sportivilor si o stricta individualizare realizata in sens profesionist;

Individualizareapregatirii pp. abordarea psihologica a sportivului, pornind de la studierea personalitatii acestuia;

Planificarea, organizarea, analiza muncii unui sportiv tin cont de personalitatea lui, calitatile psihomotrice, fizice;

Cele mai semnificative aspecte ale pregatirii sportivilor, asa cum le resimt antrenorii, sunt:

formarea rezistentei psihice la stres si a deprinderilor de a solutiona situatiile neprevazute;

aprecierea si imbunatatirea nivelului calitatilor psihomotrice: timp de reactie, oportunitatea reactiei, viteza de invatare motrica;

reglarea si autoreglarea tensiunii emotionale in perioada precompetitionala si competitionala;

determinarea profilului personalitatii sportivului privind aptitudinile, temperamentul, caracterul, care pot influenta comportamentul acestuia in antrenament si concurs;

metode de refacere psihologica;

studii asupra relatiilor interpersonale in echipa, relatii formale si informale determinarea locului si popularitatii sportivului in echipa: liderul formal-informal, de joc, capitan de echipa, afectiv;

analiza solicitarilor psihice in antrenament si competitii;

rezolvarea conflictelor interioare sau intre sportivi, intre sportivi si antrenor;

Procesul de pregatire psihologica este organizat si planificat in raport cu particularitatile sportivului, intrucat performanta este asigurata in primul rand de omul-sportiv, supus unui anumit tip de efort, cu solicitarile biologice si psihologice, uneori la limita, pe care el le suporta de o maniera particulara. Cunoasterea sportivului se impune sa se faca pe mai multe planuri simultan, multidisciplinar, de catre echipe complexe in care conlucreaza antrenorul, metodistul, medicul, fiziologul, biochimistul, psiholog.

Abordarea stiintifica a antrenamentului si evitarea risipei inutile de efort fizic si psihic impune obiectivizarea procesului de antrenament, rationalizarea mijloacelor de pregatire, standardizarea lor si algoritmizarea pregatirii. De aceea, este nevoie de munca in echipa multidisciplinara.

Principiul care calauzeste o astfel de abordare prevede ca trebuie cheltuita intreaga portie de energie necesara si numai portia necesara si nimic mai mult, pentru o eficienta si un randament optim al sportivului. Acest principiu impune ca cerinte:

1.    in pregatire, sportivul trebuie sa consume intreaga energie necesara ceruta de eficacitate, iar economicitatea si randamentul sau, constau in a nu consuma mai mult decat este nevoie. Aceasta inseamna abordarea stiintifica a antrenamentului si competitiei.

2.    Proiectarea, programarea si planificarea efortului in etapele de pregatire este necesar sa tina cont de legea efortului minim care presupune disparitia efortului inutil, economie de mijloace, timp, energie in procesul de antrenament.

Legea efortului minim aminteste ca ponderea logicii cantitatii este in raport cu logica calitatii; nu orice pregatire atrage dupa sine dezvoltarea sportivului ci numai aceea care, prin intermediul antrenamentelor, este conceputa si proiectata sa se desfasoare ca un proces actionai integral impus de competitie.

Modelului actional integral ce. sportivilor, in conditiile fiecarui sport, capacitate de sincronizare si simultaneitate a celor trei momente ale actului integral, si anume:

1.  receptia situatiei si a contextului:

2.  prelucrarea si decizia optima;

3.  executarea actiunii motrice adecvata primelor doua.

Astfel abordarea pregatirii juniorilor in termenii modelului actionai integral ne permite sa depistam suportul pe care se va sprijini viitoarea performanta a sportivilor seniori. Daca indeplinim exigentele acestor orientari se evita inca de la inceput unele greseli in pregatirea. Se pune o intrebare: Antrenorii, adica noi toti de aici, gresim in pregatirea sportivilor sau in relatiile cu acestia? Sau in alte situatii? Raspunsul este unul singur. Da, gresim! Iar greselile noastre pot fi, in general, de cel putin trei feluri:

1.     greseli pe care le comitem si ne dam seama imediat ce le-am comis si indreptam situatia pe loc;

2.      greseli pe care le facem si le constientizam dupa cateva ore, zile sau saptamani. Acestea ne fac mai intelepti, ne maresc experienta dar nu mai pot ameliora sau anula efectul lor momentan. Dar pot fi evitate in viitor;

3.      greseli pe care le comitem si nu le constientizam niciodata. Aici intervin limitele noastre in fata complexitatii problemelor cu care ne confruntam

Antrenamentele, indiferent daca vizeaza pregatirea fizica, tehnica tactica sau refacerea, duc nemijlocit si la intensitati ce vizeaza capacitatea de adaptare a sportivilor, ceea ce impune sa actionam si asupra dezvoltarii lor din punct de vedere psihic: cand se actioneaza pentru dezvoltarea indemanarii, vitezei, rezistentei sau fortei in regim de volum si intensitate, cu siguranta se dezvolta si capacitatea psihica - vointa, stabilitate emotionala, rezistenta psihica, tenacitate.

In acest context, antrenorul nu mai este doar un factor ce actioneaza intre sportiv si invatarea tehnicii, tacticii etc, ci trebuie sa se preocupare de a cultiva, la fiecare sportiv, o stare psihica optima, concordanta cu situatii din antrenamente si competitii, in interiorul fiecarui sportiv descoperindu-se &kk reusitei in performanta, reprezentata de motivatii-aptitudini-atitudini.

Sunt identificate trei categorii defactoricare conditioneaza, determina si influenteaza performanta sportiva.

Aparitia marii performante impune, cu necesitate, existenta si dezvoltarea tuturor factorilor enumerati in cele trei categorii. in prima categorie-factorii infrastructurali (generali) au in vedere:

factorul material care se refera la existenta conditiilor materiale necesare practicarii sportului: sali de pregatire, terenuri cu anexele lor, echipament, concursuri, transport, motivatii materiale, premieri etc:

factorul uman presupune sportivi talentati, antrenori talentati si capabili, sponsori binevoitori;

factorul conducere impune management de buna calitate, organizare, planificare privind pregatirea sportivilor si obiectivelor de performanta, efectuarea planificarii, feed-back-uri, prospectare-prognoze, valorificarea experientei acumulate, dezvoltare etc;

factorul cercetare presupune identificarea problemelor, ipoteze, culegere si prelucrare de date, rezolvarea problemelor, aplicarea in practica a concluziilor, presupune eficienta, optimizarea pregatirii; cercetarea isi propune sa rezolve obiectivizarea, rationalizarea, standardizarea, algoritmizarea pregatirii si mijloacelor de pregatire;

factorul social si psihosocial se refera la crearea unui climat optim de lucru, sanatos si motivant la nivelul sportivilor, in scopul aparitiei marilor performante.

Categoriaadouasiatreiadefactori,constituiefactoriai antrenamentului modern. Antrenamentul modern sau antrenamentul total (dupa M. Epuran) asa cum s-a impus el in ultimele decenii, cuprinde doua parti distincte si anume:

1.       Antrenamentul propriu-zis (clasic):

pregatirea fizica;

pregatirea tehnica;

pregatirea tactica;

pregatirea teoretica;

refacere-recuperare;

2.       Antrenamentul psihologic compus din:

antrenamentul de psihoreglare;

tehnici de relaxare;

tehnici de reglare a respiratiei;

tehnici de concentrare pe actiune.

antrenamentul mental

antrenamentul invizibil.

Antrenamentul psihologic presupune

formarea deprinderilor de baza, la nivelul fiecarui sportiv, in vederea efectuarii antrenamentului psihoreglator, precum: relaxarea tip Jacobson, care implica relaxarea analitica (musculara) si relaxarea tip Schultz-relaxarea globala-sintetica a intregului corp;

concentrarea atentiei pe actiune tehnica si tactica;

tehnici de reglare a respiratiei:

linistitoare (4-4-2); activatoare (4-2-4).

Antrenamentul motivational isi propune formarea scopurilor, obiectivelor, apropiate, intermediare, indepartate, finale; obiectivelor secundare; obiective principale; programarea mentala a scopurilor in functie de prioritati; interogarea sportivului despre obstacolele lui, despre limitele sale.

Antrenamentul invizibil are in vedere stimularea urmatoarelor tipuri de energie:

fizica-hrana, aer, caldura si lumina soarelui, calitatea acestora si aspectul ecologic;

neuropsihica: somnul natural;

cosmica: preluarea radiatiilor benefice din mediul ambiant. Antrenamentul invizibil mai presupune:

obiceiuri igienico-sanitare: orele de masa, ce se mananca, cum se mananca, cand se mananca (in relatie cu efortul din antrenament);  

obiceiuri sexuale;

obiceiuri de odihna: nocturn; conditii ambientale benefice odihnei; timpul afectat odihnei;

obiceiuri de refacere-frecventa sedintelor de refacere si continutul acestor sedinte: oxigenarea, hidromasajul, electromasajul, stretching-ul, medicamentatia licita (care urgenteaza refacerea): saruri minerale de sodiu, potasiu.

Antrenamentul mental este parte a antrenamentului total care continua si poate inlocui, chiar, antrenament practic. Antrenamentul mental sau ideomotor este procesul de mentinere si consolidare a reprezentarilor ideomotrice a miscarilor si actiunilor, avand ca efect activarea formatiilor neuromusculare si, implicit, cresterea eficientei lucrului practic.

Secenov a demonstrat ca daca cineva se gandeste la o miscare, in muschii sai se produc modificari de tonus, inervatie, influx sangvin care pot fi obiectivate prin inregistrari de tipul eleetromiogramei, electrodermogramei, platismogramei, pneumogramei, retinogramei, electroencefalogramei.

Se realizeaza prin repetari, exersari in reprezentare care conduc ia modificari la nivel neuromuscular si deci, la imbunatatirea indicilor functionali psihomotrici. Se practica in vederea consolidarii si perfectionarii executiei de catre sportivi care si-au insusit tehnica de baza si au capacitate de constientizare. Se impun a fi respectate urmatoarele conditii:

sportivul sa aiba un nivel satisfacator de insusire a miscarilor si actiunilor;

sportivul trebuie invatat sa se concentreze asupra executiei si sa si-o reprezinte;

sportivul trebuie obisnuit sa efectueze 10 minute, zilnic, dupS antrenamentul practic;

sportivul trebuie sa-si precizeze asupra caror aspecte, detalii ale miscarii se va concentra intr-o anumitasedinta;

sportivul sa controleze, in antrenamentul practic, valoarea celor reprezentate.

1.       Echipa sportiva ca grup social.

Numarul membrilor si implicarea acestora in grup reprezinta o caracteristica fundamentala a societatii. Cele mai importante trasaturi ale grupurilor sunt: o identitate colectiva, un scop comun, modele structurate de comunicare, interdependenta personala si a sarcinilor si atractia interpersonala.

Numeroase exemple sunt convingatoare pentru modelele structurate de interactiuni care se elaboreaza in cadrul unei echipe sportive. Tacticile de blocare interrelationate pentru diferite jocuri ofensive si responsabilitatile defensive sub diferite distribuiri ale membrilor in echipa reprezinta interactiuni unice in indeplinirea sarcinii in cadrul unei anume echipe. Orice nou-venit intr-o echipa de fotbal are nevoie de un anumit timp pentru a deveni complet familiarizat cu sistemul sau specific.

Grupurile sunt dinamice sau statice, ele experimenteaza interactiune si activitate. Membrii sai pot sa se armonizeze sau pot predomina conflictele si tensiunea, comunicarea poate fi excelenta intre lideri si membri, alteori poate sa nu existe, angajamentul privind obiectivele si scopurile grupului poate varia in timp. Toate aceste variatii reprezinta manifestari diferite ale unei proprietati specifice, fundamentale, care este numita coeziune.

Intr-o definitie timpurie, clasica, avansata de Festinger, Schachter si Back, coeziunea era privita ca fiind suma fortelor care ii face pe membri sa ramana intr-un grup. Ulterior, o a doua definitie clasica a fost propusa de Gross si Martin, care considerau coeziunea caftind rezistenta grupului la forte care incearca sa-l dezbine. Recent, Carron a propus ca definitie pentrucoeziune procesul dinamic care se reflecta in tendinta grupului de a ramane unit pentru atingerea scopurilor si obiectivelor sale.

In aceasta din urma definitie, utilizarea cuvantului dinamic ne anunta ca felul in care fiecare membru al grupului simte ceva pentru ceilalti si fata de grup in aceiasi masura, scopurile si obiectivele sale se pot modifica in timp si odata cu experientele. in general, cu cat grupurile se mentin mai mult, cu atat mai puternice devin legaturile din interiorul lui.

Scopurile si obiectivele grupurilor sunt complexe si variate, de aceea coeziunea are mai multe dimensiuni, ea fiind perceputa in moduri diferite de catre diferite grupuri si de catre membrii acestora. S-a propus ca aceste perceptii multidimensionale ale grupului sa fie organizate si integrate de catre membrii individuali in doua categorii:

• integrarea in grup, reprezinta perceptia fiecarui individ asupra grupului ca un tot unitar, ca o multime sau un colectiv;
• a doua categorie, atractiile individuale catre grup, reprezinta atractiile personale ale fiecarui individ catre grup.

Ambele categorii de perceptii ale gradului de unitate din cadrul grupului se manifesta in doua directii principale: in legatura cu sarcina grupului si in functie de aspectele sociale ale grupului. Deoarece coeziunea este multidimensionala, o mare varietate de factori contribuie la dezvoltarea sa. Un cadru de referinta, propus de Carron, poate fi utilizat pentru a organiza acesti fact. in patru mari categ:

1. factorii situationali de mediu, arata ca mediul social, mediul fizic si aspectele variate ale grupului contribuie la coeziune;
2. caracteristicile fiecarui membru al echipei influenteaza, de asemenea, natura si gradul de coeziune care se dezvolta;
3. factorii de conducere, arata ca stilurile de decizie, comportamentele liderilor si relatiile lider-membri influenteaza coeziunea grupului;
4. factorii de echipa, reprezinta aspectele bazate pe grup care produc legaturi mai stranse, sentimentul de 'noi',

1.Factorii situationali

Indivizii care se gasesc intr-o proximitate apropiata care ii dispun fizic in contact unii cu altii, au o tendinta mai mare de a se lega unii de altii.

distinctivitatea. O multime de indivizi devin mai separati, mai distincti unul de altul, avand sentimentul de unicitate si de unitate crescand continuu. Inmodtraditional,distinctivitateaesterealizataprin intermediul uniformelor si motto-urilor echipei, prin ritualuri speciale de initiere, prin acordarea de privilegii speciale sau prin solicitarea unor sacrificii speciale.

Multi dintre factorii care ii disting pe sportivi de restul populatiei sunt considerati garantati. Acesti factori includ programe intensive de pregatire pe tot timpul anului si timp redus pentru activitatile sociale sau angajari cu norma redusa. Antrenorul trebuie sa accentueze astfel de factori pentru a dezvolta un sentiment mai puternic de apartenenta la categoria oamenilor comuni.

Marimea echipei este asociata, de asemenea, cu dezvoltarea coeziunii. Unele cercetari au aratat ca exista o relatie stransa intre coeziunea sociala si marimea echipei in echipele de baschet. Grupurile de marime medie au aratat cea mai mare coeziune.

2.Factorii personali

► similaritatea: similaritate in atitudini, aspiratii, angajamente si capacitati. Dupa cum a observat Zander: Pasarile de acelasi fel zboara in acelasi stol si creeaza o entitate mai distincta astfel.

Similaritatea sub toate aspectele poate sa nu fie realizata in sporturile pe echipe; in majoritatea echipelor, diferentele de personalitate, etnie, rasa, conditie sociala, capacitati si multi alti factori sunt inevitabile. Ceea ce trebuie sa faca antrenorul este sa lucreze pentru a dezvolta o similaritate in ceea ce priveste atitudinea fata de factori cum ar fi: atingerea unei performante a grupului, anticiparea unui anumit comportament individual, codul comportamentului la antrenamente, meciuri si in situatiile care nu au legatura cu mediul sportiv.

► satisfactia individuala: deriva din multe surse ale activitatii sportive:calitatea competitiei , intalnirea oportunitatilor de intretinere a interactiunilor sociale cu coechipierii; sportivii trebuie, de asemenea, sa simta ca isi perfectioneaza aptitudinile, pentru ca altfel nu sunt satisfacuti; satisfactia rezulta din recunoasterea valorii personale de catre ceilalti parinti, antrenori, coechipieri, colegi de scoala si public; de asemenea, relatia sportivului cu antrenorul sau este o alta potentiala sursa de satisfactie/insatisfactie. Cand aceste elemente sunt satisfacute, coeziunea este asigurata.

► angajarea fata de echipa: o tehnica de promovare a angajarii este de a avea membri in echipa mai satisfacuti sau mai prestigiosi care sa faca sacrificii personale pentru grup; aceasta nu numai ca produce un sentiment de angajare si implicare in fiecare individ, ci arata si celorlalti membri ai echipei cum este perceput prestigiul echipei de catre membrii importanti ai grupului.

3.Factorii de conducere

Relatiile dintre antrenor, sportivi, coeziune si performanta sunt complexe, intr-o revolta, de ex., coeziunea este ridicata, relatia lider-subordonat este slaba, liderul este exclus din grup si performanta, din punct de vedere organizatoric, este si ea slaba.

Un exemplu de relatie complexa apare cand liderul se implica in grup ift ceea ce priveste coeziunea; acest lucru putand crea probleme. Perceptiile pe care le are un grup despre el insusi, despre alte grupuri si/sau despre cei care fac parte dintr-un grup devin uneori deformate in cazurile in care coeziunea grupului estf mare. Grupul tinde sa aiba perceptii extrem de favorabile despre membrii sai si sa­si supraestimeze contributiile, importanta si performanta; de asemenea, grupul tinde sa subestimeze contributiile, importanta si performanta altor grupuri sau a persoanelor care nu fac parte din grup. Aceste perceptii pot duce la aparitia unor dificultati pentru un lider proaspat numit in functie, cum ar fi un antrenor. Noul lider poate sa nu fie acceptat imediat si orice schimbare propusa in antrenamentele existente poate fi intampinata cu rezistenta.

Stilul de decizie al unui antrenor poate influenta nivelul coeziunii echipei. Membrii echipei se angajeaza mai persistent in comportamente, cu o intensitate mai mare si pe o durata mai mare de timp atunci cand au avut posibilitatea sa participe la luarea deciziilor; un stil de decizie democratic este mai indicat pentru coeziunea grupului decat un stil de decizie autocratic

Compatibilitatea dintre antrenori si sportivi, intre sportiv si echipa ca intreg este, de asemenea, legata de nivelul de coeziune. Carron si Chelladura au testat sportivi si antrenori din echipele de baschet si lupte in ceea ce priveste motivatiile lor fata de activitatile grupului. Cele trei orientari examinat erau: sarcina (indivizii sunt motivati fata de scopurile grupului), propria persoana (indivizii sunt motivati fata de recompensele si realizarile personale) si afiliere (indivizii sunt motivati sa dezvolte si sa mentina relatii armonioase in cadrul grupului).

4.Factorii de echipa

Atunci cand un grup de indivizi sunt impreuna pe terenul de antrenament,'la prima sedinta de pregatire sau la intalniri organizatorice din afara sezonului, incep sa se manifeste o multime de aspecte structurale caracteristice grupurilor. Elementele care formeaza structura unui grup sunt: pozitia, statutul rolurile si normele. Acestea rezulta din interactiunile dintre membrii individuali/din perceptiile lor asupra celorlalti si din asteptarile pe care le au pentru ei insisi, pentru alti indivizi si pentru grup. Aparitia acestor caracteristici structurale este inevitabila si esentiala in cazul in care multimea de indivizi urmeaza sa devina un grup mai coeziv. Dintre caracteristicile structurale care au importanta deosebita sunt: pozitiile, rolurile si normele in grup.

► Pozitiile in grup se refera la situatiile in care anumite colective de indivizi se intalnesc regulat, oamenii ocupa un anumit spatiu geografic, aspect care contribuie, el singur, la o anumita continuitate si unitate si la dezvoltarea perceptiilor de noi versus ei. In studiul lui Carron si Spink instructorii de culturism au formulat principiul potrivit caruia stabilitatea pozitiei contribuie la coeziune si la strategii si tehnici avansate pentru echipele lor.

► Rolul reprezinta o serie de comportamente care sunt asteptate din partea ocupantilor unor pozitii specifice in cadrul grupului. Astfel, cand ne gandim la rolul antrenorului, ne vin in minte o serie de asteptari fata de comportamentele acestuia: instruirea sportivilor; stabilitatea unor dispozitive ofensive si defensive ale echipei; comunicarea cu oficiali, presa si publicul general; organizarea antrenamentelor.

In cadrul fiecarui grup exista roluri formale si informale. Roluri formale sunt acelea stabilite de catre grup sau organizatie, antrenorul, capitanul echipei si managerul fiind ex. de roluri explicite de conducere in cadrul unei echipe.

Atacantul in volei; atacantul, aparatorul si mijlocasul in baschet; cel care introduce mingea in gramada de jucatori in rugbi, sunt exemple de roluri explicite. Echipa sportiva ca grup social, solicita jucatori specifici pentru a indeplini fiecare din aceste roluri. Astfel, jucatorii sunt instruiti sau recrutati pentru aceste roluri si asteptari specifice sunt exprimate pentru comportamentul lor.

► Rolurile informale evolueaza ca rezultat al interactiunilor ce au loc intre membrii grupului. Cercetarile au aratat ca eficienta grupului este marita atunci cand fiecare membru al echipei isi intelege rolul, ceea ce se numeste claritatea rolului, isi accepta rolurile, ceea ce se numeste acceptarea rolului si incearca sa-si indeplineasca rolurile cat pot ei mai bine, ceea ce se numeste performanta rolului. Claritatea rolului, acceptarea rolului si performanta rolului sunt asociate cu coeziunea sarcinii si cu coeziunea sociala. Rolurile pe care trebuie sa le indeplineasca fiecare jucator trebuie sa fie precizate clar; cererile comportamentale ale unui rol trebuie sa fie exprimate cat mai explicite posibil deoarece, dupa cum a subliniat Merton, ocupantii unui rol au, in general, o perspectiva diferita asupra solicitarilor rolului fata de ceilalti membri ai grupului.

Acceptarea rolului este, de asemenea, bine sa stabileasca orice contigente asociate cu performanta rolului, acceptarea rolului fiind intensificata cand antrenorul minimalizeaza diferentele de statut intre roluri. Atat claritatea rolului, acceptarea rolului si coeziunea grupului pot fi imbunatatite printr-un program eficient de stabilire a scopurilor. Stabilirea scopurilor are 3 functii imp.:

-directioneaza atentia jucatorului si actiunile lui catre comportamente adecvate;

-motiveaza pe fiecare jucator in vederea dezvoltarii de strategii pentru atingerea scopului;

-contribuie la cresterea interesului in activitate, si duce la efort prelungit.

► Prezenta normelor este, de asemenea, asociata cu coeziunea ridicata. O norma reprezinta un standard de comportament care este asteptat din partea membrilor grupului. Ele pot fi irelevante pentru o sarcina sau relevante pentru aceasta; in ambele cazuri, o norma reflecta consensul grupului in legatura cu comportamentele care sunt acceptate. Tratamentul pe care il primesc managerul echipei sau instructorii din partea sportivilor este un exemplu de norma irelevanta pentru sarcina de indeplinit.

Relatia intre prezenta normelor in grup si gradul de coeziune a grupului este circulara. Dezvoltarea normelor contribuie la dezvoltarea coeziunii. in cazul unei coeziuni mari a grupului, exista, de asemenea, si o conformare crescuta la standardele de performanta si comportament ale grupului respectiv. Un grup recent format are o influenta minima asupra membrilor sai dar pe masura ce grupul se dezvolta si devine mai unit, creste si aderenta la normele de comportament. Esecul in conformarea la norme poate duce la diferite sanctiuni sau tipuri de pedepse. Grupul poate controla totalitatea interactiunilor pe care le permite membrilor, gradul lor de implicare in luarea deciziilor si acceptabilitatea lor la recompensele de sarcina si la cele sociale.

Un aspect important al normelor grupului este stabilitatea lor. A fost demonstrat, experimental, ca o norma arbitrara poate persista timp de patru sau cinci generatii dupa ce jucatorii originali au fost scosi din echipa. Astfel, daca o echipa sportiva dezvolta norme negative cum ar ti comportament abuziv fata de oficiali sau fata de alti membri ai echipei, o atitudine permisiva in ceea ce priveste antrenamentul, un sprijirt in vederea realizarii scopurilor personale (nu cele ale echipei), atunci acele norme pot persista pe timpul a cateva sezoane, numai daca nu se iau masuri pentru a le elimina.

Stabilirea unor norme de grup pozitive este extrem de importanta in sporturile pe echipe, mai ales daca este vorba de o norma necorespunzatoare. O tehnica care a fost folosita cu succes este sa se apeleze la liderii formali si informali ai grupului ca agenti activi. Daca liderii grupului, alaturi de antrenor, accepta si adera la anumite standarde si alti membrii ai grupului ii vor urma

In unele situatii liderii grupului pot fi rezistenti la schimbare. Aceasta reprezinta o problema, deoarece in echipele sportive liderii formali si informali sunt de, obicei, cei mai calificati. Daca acesta este cazul, antrenorul trebuie sa decida cat de important este noul standard pentru succesul pe termen lung al echipei. Daca noul standard este considerat foarte important, antrenorul trebuie sa elimine pe acei membri ai echipei care se impotrivesc.

Zander discutat un numar de alte metode pentru stabilirea si intarirea standardelor grupului. Unele propuneri, avansate de Zander pentru liderul de grup, includ urmatoarele:

Sa arate fiecarui membru al echipei cum pot standardele grupului sa contribuie la realizarea calitatii dorite a echipei, a unei performante maieficienta si a unui sentiment mai puternic de unitate;

Sa sublinieze tuturor membrilor echipei cum pot sa contribuie la succesul echipei prin realizarile lor in sensul dezvoltarii si mentinerii standardelor;

Sa creeze o metoda de verificare a aderentei la standardele de grup si apoi sa ii recompenseze pe acei membri ai echipei care adera si sa ii sanctioneze pe aceia care nu adera la standarde.