INTRODUCERE IN PSIHOLOGIA JUDICIARA: Definiție, obiect, raporturi cu alte științe.

Introducere

Aceasta prima prelegere asigura o introducere generala in psihologia judiciara, prezentand obiectul si metodele acesteia ca stiinta, incluzand precizari terminologice si metodologice, configurand sfera de analiza teoretica . Rostul acestui prim capitol este de a familiariza studentul cu elementele fundamentale ale acestei discipline.

Obiective

La sfarsitul acestei prelegeri, studentul va putea :

sa aiba o intelegere mai larga a diferitelor aspecte ale problematicii psihologiei judiciare ca stiinta ;

sa dobandeasca abilitatea de a folosi din punct de vedere teoretic concepte si rationamente ce tin de aceasta ramura a psihologiei ;

sa coreleze dimensiunile teoretice cu cele practice ale psihologiei judiciare

Psihologia judiciara este un domeniu de cunoastere relativ tanar, in plina expansiune si din ce in ce mai popular in toata lumea. Datorita impactului mass-media, artei cinematografice si romanelor politiste, atat disciplina propriu-zisa cat si expertii-practicieni in psihologie judiciara sunt inconjurati de o anume „aura a senzationalului si misterului”: identificarea si captarea criminalilor in serie dupa indicii si probe vagi, patrunderea in intimitatea mintii unor psihopati sexuali, duelul psihologic si arta hartuirii unor criminali evadati – iata doar cateva subiecte care sunt reiterate la infinit in diferite combinatii si care creioneaza pentru populatie fata psihologiei judiciare.

De facto, psihologia judiciara nici pe departe nu se reduce la studiul crimelor extreme si criminalilor senzationali, la fel cum nu toti practicienii ce beneficiaza de cunostintele acestei discipline sunt criminalisti. In spatele preocuparilor spectaculoase, inoculate publicului larg, se afla multe subiecte de rutina, abordate in baza cunostintelor din cele mai diverse arii ale stiintelor juridice si stiintelor psihologice. La randul lor practicienii care folosesc cunostintele reunite sub cupola psihologiei judiciare sunt mult mai diversi, implicati de cele mai multe ori in activitati de rutina.

Psihologia judiciara se definește ca fiind o disciplina formativa-aplicativa și de cultura profesionala, avand ca obiect studierea nuanțata și aprofundata a persoanei umane implicata in drama judiciara, in vederea obținerii cunoștințelor și evidențierii legitaților psihologice apte sa fundamenteze obiectivarea și identificarea corecta a comportamentelor umane cu finalitate criminogena.

Consultand literatura de specialitate, intalnim o multitudine de definiții date psihologiei judiciare:

Fenomenul de devianța sociala, in general și cel de infracționalitate in special, implica in condițiile actuale ale societații noastre o serie de probleme și aspecte de un deosebit interes teoretic și practic pentru cercetarea științifica. Daca problematica teoretica se refera la mecanismele etiologice, la modalitațile de producere a infracționalitații și la semnificațiile sociale ale comportamentului infracțional, cea practica presupune atat metode de investigare și cunoaștere, cat și forme și mijloace de prevenire și combatere a manifestarilor antisociale la nivel individual și social.

Fenomenul infracțional, prin complexitatea factorilor care il genereaza și prin diversitatea formelor in care se manifesta, nu poate fi explicat și ințeles fara aportul psihologiei judiciare. Factorul determinant al comportamentului infracțional este intotdeauna de natura subiectiva, dar acest aspect nu poate fi izolat de contextul in care se manifesta: social, economic, cultural ș.a.m.d.

Din perspectiva psihologiei judiciare, persoana trebuie acceptata ca fiind o ființa care in mod obișnuit acționeaza rațional, dar uneori automat sau chiar irațional. Trebuințe diverse se manifesta in conștiința persoanei ca mobil al comportamentului, iar in cazul unui concurs de imprejurari acestea pot determina luarea unor decizii pentru savarșirea infracțiunii. Psihologia judiciara cerceteaza comportamentul sub toate aspectele, deschide largi perspective explicației științifice a mecanismelor și factorilor cu rol favorizant, permițand o fundamentare realista a manifestarilor acestuia. Diagnosticarea profilului psihocomportamental al infractorului, evidențierea cauzelor care au determinat comportamentul acestuia, constituie parghii esențiale in conturarea programelor de prevenire.

Printre cele mai importante probleme care stau in atenția psihologiei judiciare menționam:

♦ factorii determinanți ai comportamentului infracțional;

♦ mecanismele psihologice și psihosociale implicate in activitatea infracționala;

♦ particularitațile psihologice ale personalitații infracționale;

♦ mecanismele psihologice implicate in fenomenul recidivei;

♦ psihologia victimala;

♦ psihologia marturiei judiciare;

♦ modalitați de prevenire a infracționalitații;

♦ structura și mecanismele psihologice ale comportamentului simulat;

♦ explicarea conduitelor dizarmonice intalnite in practica judiciara;

♦ dimensiunile psihologice și psihosociale ale privarii de libertate;

♦ implicațiile psihologice ale terorismului contemporan ș.a.m.d.

Psihologia judiciara – ca știința și practica – se adreseaza tuturor categoriilor de specialiști care intr-un fel sau altul participa la infaptuirea actului de justiție și ale caror decizii au influența asupra vieții celor aflați sun incidența legii. Ea reprezinta, de fapt, o imbinare intre psihologia generala și psihologia sociala, fiind aplicata la domeniul infracționalitații, ca forma specifica de activitate umana.

In prezent, se accentueaza preocuparile legate de studierea profilului infractorului, a surprinderii unei realitati dinamice in derulare, a secventelor comportamentale care determina componenta psihologica a actiunii criminale, permitand procurorului, judecatorului de instructie, organului de urmarire penala sa interpreteze motivatiile, intentiile, deprinderile, rationamentele, logica si sensul de organizare a conduitelor criminogene, in ideea conturarii profilului psihologic pe baza caruia se poate delimita mai competent un cerc de banuiti.

Expertul psiholog lucreaza in principal pe baza fotografiilor criminalistice realizate la locul faptei precum si a datelor din dosarele medico-legale. El studiaza atent dosarul cauzei, examenul victimologic, stabilirea si evaluarea modului de operare, mobilul posibil al infractiunii si in final elaboreaza profilul psihologic al prezumtivului infractor, oferind organelor de urmarire penala „amprenta sa psihocomportamentala”, crescand astfel sansele cu grad rezonabil de credibilitate a identificarii acestuia.

Domeniul psihologiei judiciare il constituie in esenta devianta, conduitele care se indeparteaza de la normele morale sau legale dominante intr-o cultura data.

Psihologia judiciara studiaza caracteristicile psihosociale ale participantilor la actiunea judiciara (infractor, victima, martor, anchetator, magistrat, avocat, parte civila, educator s.a.m.d.), modul in care aceste caracteristici apar si se manifesta in conditiile concrete si speciale ale interactiunii lor in cele trei faze ale actului infractional:

■ faza preinfractionala;

■ faza infractionala propriu-zisa;

■ faza post infractionala.

Psihologia judiciara urmareste obiective atat teoretice cat si practice.

Cele mai importante obiective teoretice ale psihologiei judiciare sunt urmatoarele:

imbunatatirea aparatului teoretico-conceptual si asigurarea functionalitatii acestuia;

elaborarea unor modele teoretico-explicative privind etiologia unor fenomene psihologice de care se ocupa;

validarea unor metode conceptuale teoretico-explicative ale psihologiei generale si ale psihologiei sociale in urma testarii acestora in mediul specific activitatii judiciare;

validarea in practica judiciara a unor modele stiintifice elaborate de psihologia generala si psihologia sociala.

Dintre obiectivele practice ale psihologiei judiciare mentionam:

elaborarea metodologiei specifice de cercetare;

desfasurarea unor cercetari pentru a evidentia legi si reguli specifice activitatii judiciare;

oferirea de informatii pertinente organelor judiciare menite sa confirme necesitatea aplicarii psihologiei in domeniul judiciar;

contributia efectiva la stabilirea adevarului si aplicarea legii;

participarea la elaborarea programelor de recuperare si verificarea eficientei acestora;

implicarea prin mijloace specifice la organizarea unor programe de preventie;

oferirea asistentei psihologice de specialitate, sub forma expertizelor, organelor judiciare.

Studiul comportamentului antisocial antreneaza preocupari stiintifice diferite prin obiectul si metodele lor specifice si, in consecinta, psihologia judiciara intretine raporturi interdisciplinare stranse cu o serie de discipline pe care le enumeram in figura 1:

CRIMINOLOGIE              PSIHODIAGNOZA PSIHOLOGIE GENERALA

DREPT PENAL                              PSIHOLOGIE SOCIALA

PSIHOLOGIE

JUDICIARA

CRIMINALISTICA                                      PSIHOFIZIOLOGIE

SOCIOLOGIE JURIDICA                 PSIHOPATOLOGIE

MEDICINA LEGALA                    PSIHOLOGIE EXPERIMENTALA

FIG 1: Raporturile psihologiei judiciare cu alte stiinte.

Psihologia sociala are raporturi stranse cu psihologia generala. Multe dintre conceptele si metodele psihologiei sociale au fost elaborate la nivelul psihologiei generale, din cadrul careia cea sociala s-a desprins, devenind o stiinta de sine statatoare.

Dreptul penal urmareste ca finalitate 0obtinerea prin intermediul normativului juridic a unei eficiente optime a sistemului de ocrotire a valorilor sociale fundamentale. Astfel, printr-un ansamblu coerent de interdictii si prescriptii, protejeaza principalele valori si relatii sociale.

Psihologia experimentala ofera date deosebit de importante, mai ales in ceea abordarea diferitelor comportamente ale personalitatii subiectilor, in vederea evaluarii conduitelor simulate si posibilelor dezechilibre.

Cunostintele si instrumentele de psihodiagnostic pot fi aplicate pentru o paleta larga de functii psihice si comportamente, care sunt relevante pentru procesele penale si civile: in masurarea inteligentei, functionarii sociale, a starii neuropsihologice, masurarea personalitatii, in estimarea nivelului judecatii morale s.a.m.d. Pe parcursul anilor au fost elaborate o serie de instrumente destinate special nevoilor psihodiagnosticului judiciar: testele de abilitate si credibilitate a martorilor in cadrul procesului penal, a gradului de sugestibilitate interogativa, teste de anticipare a gradului de pericol social, tehnici pentru identificarea atitudinii criminalilor fata de victime, teste de minciuna.

Sociologia juridica studiaza modul de producere si structurare a reprezentarilor si atitudinilor colectivitaților umane fata de faptele antisociale. In acelasi timp, sociologia studiaza concordantele li discordantele acestor reactii (atitudini) in raport cu anumite norme sau cu intregul sistem normativ institutionalizat prin lege. Din acest punct de vedere, institutionalizarea consta in traducerea elementelor culturale – valori, idei, simboluri – care prin natura lor au un caracter general, in norme de actiune si roluri ale unor grupuri care exercita un control direct si imediat asupra actiunii sociale si interactiunii dintre membrii unei colectivitati.

Criminologia studiaza starea dinamica si cauzele criminalitatii, in scopul initierii de masuri destinate prevenirii si combaterii faptelor ilicite.

Criminalistica reprezinta o stiinta cu caracter autonom si unitar, insumand un ansamblu de cunostinte despre metodele, mijloacele tehnice si procedeele tactice destinate descoperirii, cercetarii infractiunilor, identificarii persoanelor implicate in savarsirea lor si prevenirii faptelor antisociale.

Medicina legala poate fi definita ca acea disciplina medicala care se ocupa cu constatarea unor stari de fapt in legatura cu viata, integritatea corporala si sanatatea unei persoane, stari de natura sa atraga dupa sine consecinte legale.

Psihologia judiciara polarizeaza preocuparile privind actul infractional atat din perspectiva personalitatii celui implicat cat si prin raportarea la grupurile sociale din care acesta face parte, urmarind normele juridice violate, sanctiunile punitive prescrise, modalitatile de resocializare si reinsertia sociala a infractorului.

Studiul actului infractional impune, deci, atat cunostinte temeinice de psihologie generala cat si cunostinte juridice. In procesul judiciar, organele de urmarire penala si cele de judecata folosesc cunostinte privind psihologia individului normal si a celui deviant.

Prezenta psihologiei in sistemul judiciar fundamenteaza urmatoarele deziderate etice si deontologice:

umanizeaza norma juridica;

orienteaza justitia catre ințelegerea fiintei umane si catre realizarea procesului judiciar cu respectarea demnitatii, libertatii de justitie si constiinta, a integritatii psiho-morale si fizice, a liberului consimtamant, a dreptului la protectie si aparare;

ofera justitiei date profunde si nuantate, capabile sa ajute orientarile pozitive privitoare la reinsertia sociala si terapia fiintei umane private de libertate.