|
|
|
Tesuturi asimilatoare (clorenchimuri)
Celulele acestor tesuturi au cel mai important rol in metabolismul plantei; ele contin cloroplaste, indeplinind astfel functia de fotosinteza. Sunt prezente in toate organele aeriene, la periferia acestora, cu conditia sa fie iluminate, dar mai ales in frunze, organe specializate pentru functia de fotosinteza (Pl. XIII - fig. 1).
Celulele asimilatoare sunt vii, cu pereti subtiri, celulozici, cu spatii aerifere intre ele, cu cloroplaste adaptate pentru captarea cat mai eficienta a luminii.
Cele mai raspandite si mai adaptate celule pentru a indeplini functia de fotosinteza sunt cele palisadice, de forma cilindrica sau prismatica, perpendiculare pe epiderma, cu multe cloroplaste. Lungimea celulelor palisadice variaza de la specie la specie, in cadrul aceleiasi specii (in functie de internodul la care se insera frunza) ori acelasi organ (in lungul sau). Raportul lungime/latime al celulelor palisadice prezinta valori variind de la 1/1 (stir - Amaranthus retroflexus, papadie - Taraxacum officinalis, ricin - Ricinus communis) pana la 19/1 (paltin de munte - Acer pseudoplatanus).
Tesutul format din celule palisadice poate fi unistratificat sau pluristratificat, in functie de specie, dar si la aceeasi specie ori la acelasi organ, in functie de gradul de iluminare. In mod obisnuit tesutul palisadic se afla la fata superioara a limbului foliar (frunzele se numesc bifaciale heterofaciale sau dorsiventrale), mai rar la ambele fete (frunzele se numesc bifaciale izofaciale, ca la garoafa - Dianthus caryophyllus).
Dintre alte tipuri de celule asimilatoare, mentionam (Pl. XIII, fig. 2, 3): celule septate sau cu brate (pin - Pinus sp., unele ferigi, floarea pastelui - Anemone ranunculoides, soc s.a.), celule ale tecilor clorofiliene, dispuse radiar in jurul fasciculelor conducatoare (rogoz - Juncus sp., sfecla, porumb - Zea mays, grau - Triticum aestivum s.a.), celule asimilatoare izodiametrice (ca in frunzele, sepalele si bracteile multor graminee, liliacee, unele plante acvatice), celule ale parenchimului lacunos, izodiametrice pana la puternic ramificate, uneori alungite paralel cu epiderma si lasand lacune aerifere intre ele (ca in tesutul lacunos al frunzei si in scoarta tulpinilor ierboase).
Explicati corelatiile dintre structura si functiile tesuturilor asimilatoare.
