|
Anestezia = stare caracterizata prin pierderea sensibilitatii, la un bolnav inconstient.
Analgezia = suprimare a sensibilitatii dureroase la un bolnav constient.
Clasificarea anesteziei:
- anestezie (infiltratie) locala: infiltrare directa cu solutie de anestezic local a terminatiilor nervoase periferice, perilezional (intradermic, subcutan, intrafascial, intramuscular, etc.);
- anestezie (analgezie) locoregionala: abolire totala a impulsurilor nociceptive de la o regiune a corpului prin intreruperea temporara a conductibilitatii nervilor senzoriali; cuprinde urmatoarele tipuri particulare:
- bloc nervos: tehnica de realizare a analgeziei regionale prin injectare directa in jurul nervului ce inerveaza regiunea interesata:
- bloc al plexului brahial (abord cervical, supraclavicular sau axilar),
- bloc al nervilor digitali (anestezie Aubert),
- bloc al nervului sciatic,
- bloc al plexului lombar (N. femural, obturator, femurocutan lateral),
- bloc al nervilor intercostali,
- bloc spinal (rahianestezie),
- bloc epidural (peridural, extratecal);
- anestezia regionala intravenoasa (bloc Bier): interventii chirurgicale asupra membrelor, dupa administrarea anestezicului local intr-o vena de la extremitatea membrului golit in prelabil de sange si izolat circulator de restul organismului prin aplicarea unui garou la radacina sa;
- anestezie generala: inhalatorie (IOT, masca laringiana),
intravenoasa.
Anestezia generala cuprinde:
- pierdere a constientei,
- narcoza (hipnoza) = analgezie totala + somn profund,
- relaxare musculara, suprimare a reflexelor.
Premedicatia cuprinde:
- sedare medicamentoasa (in preziua si noaptea dinaintea interventiei): barbiturice, tranchilizante, neuroleptice;
- preanestezie (administrare de substante i.m. sau i.v. cu putin timp inainte de anestezie): morfinice, antihistaminice (romergan), anticolinergice (atropina).
Principalele anestezice locale:
a) esteri:
- procaina (novocaina),
- tetracaina,
- clorprocaina;
b) amide:
- prilocaina,
- lidocaina (xilina, xilocaina),
- mepivacaina (carbocaina),
- bupivacaina (marcaina),
- etidocaina,
- ropivacaina.
Reguli ce trebuie respectate in anestezia locala:
- indicatie corecta a tehnicii anestezice ("fiecarei interventii chirurgicale i se potriveste o anumita anestezie"),
- nedepasire a dozelor recomandate,
- folosirea celei mai slabe concentratii si a celui mai mic volum de anestezic,
- aspiratie obligatorie inainte de injectare,
- monitorizare permanenta a bolnavului de catre o persoana competenta,
- injectare cu viteza lenta, sub contact verbal permanent cu bolnavul,
- respectare a baremurilor de dotare materiala si medicamentoasa pentru tratamentul reactiilor adverse,
- asigurare a personalului competent,
- evitare a unei premedicatii puternice cu barbiturice.
Reactii sistemice posibile:
- nervoase: vertij, vedere neclara, tinitus, agitatie, greturi, varsaturi, cefalee, convulsii, coma;
- cardiovasculare: initial hipertensiune si tahicardie, apoi hipotensiune, bradicardie, aritmii grave (bupivacaina), stop cardiac;
- respiratorii: respiratie neregulata, cu amplitudine mica, stop respirator;
- alergice → trebuie actionat urgent cu simpaticomimetice (adrenalina 1/10 - 1/20 in doze de 0,5 - 1 ml i.v.), antihistaminice (Romergan 1 fiola i.v., lent), cortizonice (HHC 200 mg i.v.), calciu, aminofilina.
Avantajele anesteziei locoregionale:
- anestezie tintita;
- pastrare a constientei;
- perioada postanestezica scurta, cu scadere a complexitatii supravegherii postoperatorii;
- perioada scurta de recuperare postoperatorie;
- risc de tromboembolism scazut;
- pret de cost scazut (permite chirurgia "de o zi").
Dezavantejele anesteziei locoregionale:
- limitare in timp a efectului anestezic;
- preferare de catre multi bolnavi a somnului anestezic;
- lipsa relaxarii musculare;
- risc de supradozaj;
- insuficienta analgezie (uneori), etc..
Clasificare:
- anestezie subarahnoidiana (rahianestezie);
- anestezie peridurala.
Anestezia subarahnoidiana = anestezia de conducere produsa prin actiunea unui anestezic local introdus in spatiul subarahnoidian.
Indicatii:
a) chirurgicale:
- interventii pe abdomenul superior (rar) → T5-T6;
- interventii pe abdomenul inferior → T8-T9;
- interventii pe mebrele inferioare → T12;
- interventii pe perineu (patologie anoperianala, RVP) → S1;
b) diagnostice (diferentiere a durerii de tip central de cea de tip periferic);
c) terapeutice (mai ales pentru anestezia peridurala):
- durere generata de spasm si ocluzie vasculara;
- dureri atroce din pancreatita acuta, IMA.
Contraindicatii (relative):
- boli cardiovasculare (insuficienta cardiaca, miocardite, aritmii, hTA);
- discrazii sangvine;
- artrite si spondilite ale coloanei vertebrale, deformari ale coloanei;
- boli neurologice preexistente (leziuni de nerv, poliomielita, etc.), etc..
Pozitia bolnavului:
- pozitie sezanda, la marginea mesei operatorii, cu capul flectat pe torace, umerii cazuti spre inainte;
- decubit lateral, cu flectare a genunchilor pe abdomen si a capului pe torace (pozitie comoda a pacientului, cu o perna sub cap).
Repere: apofizele spinoase, creasta iliaca (linia Tuffier → corespunde spatiului intervertebral L3-L4).
Etape parcurse in efectuarea rahianesteziei:
- vizita preanestezica (examen general, examen local, explicarea pe scurt a procedurii, precizarea indicatiei sau contraindicatiei);
- premedicatie;
- prehidratare (ser fiziologic 500-1000 ml);
- asezare in pozitie corecta a pacientului;
- aseptizare locala;
- punctia durala;
- injectare lenta a anestezicului (1 ml/sec);
- culcare a pacientului (in general in decubit dorsal); se chestioneaza bolnavul cu privire la aparitia senzatiei de caldura insotite de parestezii, senzatie de picior greu, imposibilitatea ridicarii picioarelor; se instruieste bolnavul sa nu ridice capul pana in postoperator (evitare a cefaleei postrahianestezie);
- supraveghere a pacientului: ECG, TA, puls; combatere a bradicardiei (atropina), hTA (perfuzie), sedare (2,5-5 mg diazepam);
- supraveghere in postoperator (hidratare corecta).
Tehnica propriu-zisa → strabatere cu acul a urmatoarelor planuri: piele, tesut subcutanat, ligament supraspinos, ligament galben, dura mater, arahnoida.
Aspecte important de cunoscut:
- cu indexul miinii
stangi, se repereaza spatiul intervertebral dorit pentru
punctionare
- se punctioneaza cu ac cu mandrin, pentru a evita incarcarea lumenului acului cu fragmente tisulare;
- directia acului: cu varful usor spre cranial (paralel cu orientarea apofizelor spinale);
- acul tinut intre degetele mainii stangi, ca sa nu se indoaie, este orientat si impins cu degetele mainii drepte;
- distanta dintre tegument si dura mater este in general de 4-5 cm;
- dintre formatiunile anatomice strabatute, ligamentul galben are duritatea cea mai mare;
- strabaterea durei mater (concomitent cu arahnoida) ofera o impresie caracteristica (foaie de pergament intepata);
- inteparea maduvei spinarii este perceputa de bolnav ca durere lancinanta in membrul inferior de partea intepata;
- extragerea mandrinului, cu exteriorizarea LCR → semneaza reusita tehnicii.
Alternativa (in caz de imposibilitate de depasire a spatiului interspinos pe cale mediana) → punctie subarahnoidiana pe cale laterala, cu patrundere in spatiul subarahnoidian printr-o gaura de conjugare; singura rezistenta intalnita este ligamentul galben.
Incidente si accidente:
a) cu rasunet cardio-respirator:
- bloc spinal total → in 3 minute apar: hTA marcata, apnee, midriaza, asfixie;
- hipotensiune arteriala (maxima in primele 10 minute);
- stop respirator;
- insuficienta cardiaca acuta;
b) cu rasunet digestiv:
- greata si voma (prin hTA cu anoxie, reflexe nociceptive, frica, etc.) → oxigenoterapie, droperidol (2,5-5 mg i.v.);
- sughit;
c) cu rasunet renal:
- oligurie, anurie (prin hTA, hipoxie renala);
- retentie de urina (prin relaxare a musculaturii VU, pierdere a senzatiei de mictiune, spasm al sfincterului vezical) → poate necesita sondare vezicala;
d) cu rasunet asupra sistemului nervos:
- cefalee (prin jocurile presionale ale LCR) → folosire de ace subtiri (G22), hidratare adecvata, administrare simptomatica de codeina (30 mg) si acid acetilsalicilic (600 mg);
- durere la locul punctiei;
- meningism sau meningita;
- parestezii, paralizii;
- sechele neurologice permanente: sindrom al cozii de cal (retentie de urina, incontinenta fecala, abolire a sensibilitatii perineale, pierdere a functiei sexuale), arahnoidite adezive cronice, leziuni directe medulare.
Anestezia peridurala = anestezie de conducere produsa prin actiunea unei solutii de anestezic local introdusa in spatiul peridural. Reperarea spatiului peridural se bazeaza pe existenta unei presiuni negative la acest nivel.
Avantaje: bloc simpatic mai intins cu 2 segmente fata de blocul senzitiv, bloc motor mai redus cu 2 segmente.