|
|
|
PUNCTIA VENOASA
Prin punctie venoasa, se intelege recoltarea de sange, din lumenul unei vene cu ajutorul unui ac.
Scopul punctiei poate fi:
a. Explorator, cand urmareste cercetarea diverselor constante biologice. In acest scop se pot extrage cantitati variabile de sange, in raport cu analizele pentru care au fost recoltate.
b. In scop terapeutic, cand sangele poate fi recoltat pentru a fi transfuzat la alti bolnavi, salvandu-le vietile. Recoltarile se fac la centrele de sange. Sunt exclusi donatorii purtatori cronici de virusuri ai hepatitelor B si SIDA (pentru a nu transmite hepatita se determina anterior antigenul Hbs, iar pentru a nu se transmite SIDA se efectueaza testul Elisa). Tot in scop terapeutic, punctia venoasa urmareste extragerea unei cantitati mai mari de sange din vena, pentru a reduce afluxul spre inima dreapta si plamani, scazand presiunea in circulatia mica (in cantitate de 150 - 250 ml sange). Punctia se utilizeaza si ca:
masura de urgenta in: EPA (edem pulmonar acut), encefalopatie hipertensiva pentru reducerea tensiunii si a edemului cerebral. Acesta metoda se foloseste numai in lipsa furosemidului;
ca masura cronica in: poliglobulii secundare (cord pulmonar cronic), venesectiile se fac periodoc la intervale de 10 zile - cand hematocritul depaseste 55% la femei si 57% la barbati. Pentru efectuarea punctiei venoase se vor pregati pe o tava cu camp steril urmatoarele: ace noi de punctie venoasa cu mandren in ambalaje sterile, garou de cauciuc pentru legarea bratului in vederea opririi circulatiei de reintoarcere, substante dezinfectante si degresante (alcool, benzina iodata, tinctura de iod), tampoane fixate pe porttampon, materiale sterile (vata sau tifon), seringi de unica folosinta, leucoplast, musama sub bratul bolnavului, recipiente de recoltare (eprubete in numar corespunzator, curate si uscate), etichete pentru fiecare recipient cu numele bolvavului, examenul cerut si numarul salonului.
Stabilirea locului punctiei si pregatirea bolnavului
Mai intai bolnavul va fi lamurit asupra benignitatii, interventiei. Locul clasic de efectuare a punctiei venoase, este la nivelul plicei cotului unde venele antebratului (cefalice si bazilice) se anastomozeaza dand nastere venelor mediane (cefalica si mediana bazilica). Se va stabili apoi bratul la care se va executa punctia, examinand mai intai calitatea si starea venelor de ambele parti. Punctia in caz de nevoie mai poate fi executat: pe fata dorsala a mainilor, la jugulara, vena temporala superficiala si vena subclaviculara. Deobicei bolnavul este culcat pe pat cat mai comod. Plica cotului va fi dezinfectata si degresata, cu alcool sau benzina iodata dupa care se aplica garoul elastic la nivelul unirii treimei inferiore a bratului cu cea mijlocie, strangand-ul in asa fel in cat sa opreasca complet circulatia venoasa, fara sa comprime artera. Recoltarea se va face cu ajutorul seringilor care dozeaza precis cantitatile din eprubeta. In caz de venesectie recoltarea se poate face liber cu ace groase si scurte fara seringa in tavite renale. Dupa terminarea emisiei de sange se elibereaza vena de sub presiunea garoului, apoi se exercita o presiune asupra venei punctionate cu tamponul imbibat in solutia dezinfectata si printr-o miscare brusca in directia axului se indeparteaza acul din vena. Compresiunea asupra venei se mentine timp de 1 - 3 minute, tinand bratul in pozitie verticala pentru a scadea cat mai mult presiunea din vas.
Pregatirea sangelui recoltat pentru trimiterea la laborator. In functie de scopul urmarit sangele fie: este amestecat cu substante chimice sau este insamantat pe medii de cultura sau ramane lasat ca atare.
Accidente care se pot intampla:
Sangele poate sa infiltreze tesutul perivenos dand nastere unui hematom sau unei subfuziuni sanguine (in caz ca s-a spart vena). In aceste cazuri se retrage acul si se comprima regiunea interesata, cu un tampon steril 1 - 3 minute, fara sa se flecteze antebratul pe brat.
Daca bolnavul se plange de ameteli, prezinta paloare accentuata, sau lipotimie punctia trebuie intrerupta si se cheama de urgenta medicul.
