|
|
|
Asigurarea cu resurse materiale pentru agricultura si industria alimentara prin societatile comerciale integratoare
Integrarea in domeniul aprovizionarii, depozitarii, prelucrarii, desfacerii, asigurarii contra riscului si incertitudinii, serviciilor si in anumite limite, in domeniul productiei agricole este o componenta importanta a modernizarii structurilor sociale din agricultura si industria alimentara, fiind des intalnite in tarile vest europene (tari cu economie de piata dezvoltata). Din cadrul unitatilor integratoare, cu rol in asigurarea cu resurse materiale pentru agricultura si industria alimentara, fac parte:
a) pentru producatorii agricoli este vorba de unitatile de industrializare(prelucrare) a produselor agricole, unitatile care asigura service-ul pentru agricultura si unitatile care comercializeaza produsele agricole (atat magazinele de desfacere cu amanuntul cat si cele de comert cu ridicata);
b) pentru unitatile din industria alimentara pot constitui unitati integratoare, interesate in buna desfasurare a procesului de productie din industria alimentara, societatile comerciale care au ca obiect de activitate comertul ( cu amanuntul sau cu ridicata) cu produse alimentare.
Producatorii agricoli si cei din industria alimentara (indiferent de forma de proprietate ) se afla, in marea lor majoritate intr-o nevoie continua si acuta de fonduri financiare , cu ajutorul carora sa poata practica tehnologii moderne (performante) capabile sa determine productii medii la hectar sau pe animal aducatoare de venituri substantiale. Pentru procurarea acestor fonduri financiare, producatorii agricoli pot apela la credite ( atat de la banci cat si de la alt agent economic ce au surplus de bani) sau pot practica asa numitele "contracte de colaborare" cu unitatile de prelucrare si de distributie a produselor agricole, contracte practicate cu succes in tarile dezvoltate. De fapt in randul unitatilor integratoare pentru producatorii agricoli intra, in acceptiunea noastra , asa cum s-a mai aratat, tocmai aceste doua categorii de unitati economice.
Aceste contracte de colaborare intre unitatile integratoare si producatorii agricoli sunt incheiate pe criteriul zonal (mai ales pentru produsele perisabile cum ar fi legumele, fructele, laptele etc.), unitati integratoare obligandu-se sa sustina producatorii agricoli, pe intreg procesul de productie si distributie a produselor agricole, prin urmatoarele actiuni mai importante:
a) Sugereaza producatorilor agricoli din imprejurimi ce anume produse sa realizeze (adica ce culturi sa insamanteze , respectiv ce specii de animale sa creasca), in functie de cererea manifestata de consumatorii finali pe piata.
b) Expertii firmelor integratoare sfatuiesc producatorii agricoli in selectia terenurilor si animalelor , a semintelor si a materialului biologic destinat productiei zootehnice, precum si fixeaza perioadele de efectuare a culturilor.
Totodata, sunt sustinuti producatorii agricoli in achizitionarea de material biologic de calitate superioara (seminte, rase de animale etc.) si in executarea lucrarilor de intretinere a culturilor, de cele mai multe ori aceste lucrari sunt efectuate cu mijloace tehnice inchiriate de catre firmele integratoare. De asemenea, unitatile integratoare sprijina pe producatorii agricoli cu furaje sau cu substante chimice de combatere a bolilor si daunatorilor sau de stimulare a cresterii achizitionate de acestea.
c) In laboratoarele unitatilor de prelucrare (mai ales) se determina momentul optim pentru inceperea recoltarii, precum si testarea produselor realizate in sistem clasic (produse ecologice, daca se doreste un astfel de proces tehnologic).Pentru inceperea recoltarii, care se efectueaza zilnic numai in cantitatile ce urmeaza sa intre in procesul de prelucrare sau desfacere (mai ales pentru produsele perisabile) datorita timpului scurt ce trebuie alocat pentru aceasta operatie si din nevoia de crestere a eficientei economice a procesului de recoltare, unitatile integratoare pun la dispozitia fermierilor agricoli masini de recoltat performante.
d) Transportul produselor agricole, de la locul de recoltare la cel de prelucrare sau desfacere (vanzare) se efectueaza, de cele mai multe ori, cu mijloacele de transport ale unitatilor integratoare, care sunt dotate corespunzator.
e) Pregatirea produselor agricole inainte de a intra in procesul de productie sau consum final (sortarea, spalarea, curatirea, preambalarea, ambalarea produselor agricole) se face, de asemenea, mecanizat, cu mijloacele tehnice ale unitatilor integratoare sau inchiriate de catre acestea etc.
Aceste contracte de colaborare, creeaza legaturi stranse (economice si tehnice) intre unitatile integratoare si producatorii agricoli si pot aduce avantaje ambelor parti, deoarece interesele acestora converg.. Dintre aceste avantaje, cele mai semnificative sunt:
a) producatorii agricoli pot conta pe un castig net, deoarece pretul este negociat si stabilit prin contract, tinandu-se cont de sustinerea acordata de unitatile integratoare pe tot parcursul procesului de productie si distributie a produselor agricole (producatorul agricol primeste diferenta dintre pretul stabilit prin contract si nivelul sprijinului acordat de societatile integratoare , care este oricum mai mare decat veniturile ce se obtin in situatia in care se realiza productia pe cont propriu fara sustinerea din partea unitatilor integratoare);
b) producatorii agricoli economisesc investitii foarte mari pe care ar fi trebuit sa le faca pentru asigurarea intregului necesar de masini agricole, care sunt foarte costisitoare, de cele mai multe ori peste puterea de cumparare a producatorilor agricoli;
c) unitatile integratoare, indiferent ca este vorba de unitatile de prelucrare a produselor agricole sau de cele de distributie (cu amanuntul, mai ales) obtin, prin intermediul acestor contracte, produse de calitate superioare si in cantitatile dorite de acestea. Aceste doua avantaje ofera de fapt unitatilor integratoare fondurile financiare necesare sustinerii producatorilor agricoli din zonele in care acestea isi desfasoara activitatea etc.
Dupa parerea noastra, acest gen de colaborare ar fi binevenit pentru agricultura si industria alimentara din Romania, deoarece unitatile de prelucrare a produselor agricole au nevoie de materii prime de calitate , ceea ce contribuie la cresterea competitivitatii produselor agroalimentare autohtone atat pe piata interna cat si pe cea externa. Chiar daca au inceput sa functioneze aceste contracte (vezi cele 200 de ferme create pe acest sistem de catre SC La Dorna SA) exista insa, in momentul de fata, o oarecare retinere din partea unitatilor de procesare a produselor agricole in practicarea "contractelor de colaborare" in tara noastra, datorate unor factori cum ar fi :
a) unitatile de prelucrare a produselor agricole (indiferent de natura lor: vegetala sau animala), in marea lor majoritate duc o lipsa acute de resurse financiare si, in aceste conditii, forta lor economica si financiara nu le permite sa sustina intreg procesul de productie si distributie (cu exceptia, poate, a transportului produselor agricole de la locul de recoltare pana la unitatea de prelucrare). Aceasta deoarece unitatile de procesare care se respecta au investit in modernizarea propriilor tehnologii;
b) comerciantii cu ridicata sau cu amanuntul desi dispun de resurse financiare mai consistente (in comparatie cu unitatile de prelucrare a produselor agricole) nu sunt dispusi sa aloce bani sau mijloace materiale pentru a sustine productia agricola si alimentara interna, de multe ori acestia apeland la produse agroalimentare din import;
c) producatorii agricoli privati nu sunt obisnuiti ca altcineva (unitatile de prelucrare sau cele de distributie a produselor agricole) sa le impuna ce sa cultive sau ce animale sa creasca; cand sa execute lucrarile de intretinere si care sunt ratiile furajere necesare cresterii animalelor; cand sa efectueze recoltatul produselor si in ce cantitate, etc. Acestea raman fidele in continuare, liberei initiative pe care marea lor majoritate au practicat-o inca inainte de 1990.
Totusi, daca unitatile de prelucrare a produselor agricole (mai ales) doresc relansarea productiei si, in consecinta, a pietei produselor agroalimentare in Romania, ar trebui sa se orienteze catre astfel de contracte de colaborare, aceasta cu atat mai mult cu cat, marea lor majoritate, au accesat programe europene pentru modernizarea tehnologiilor , aceste investitii impreuna cu materiile prime de calitate pot contribui la cresterea competitivitatii produselor agroalimentare romanesti pe piata europeana si nu numai.
Cat priveste pe comerciantii de produse agroalimentare, indiferent ca ei se adreseaza pietei interne sau externe, acestea ar trebui sa faca corp comun cu producatorii agricoli si alimentari, dupa modelul Spaniei sau al Portugaliei inainte de aderarea la Uniunea Europeana (in anii 1985-1990), pentru a valorifica, cu maximum de eficienta productia interna; aceasta deoarece in Romania exista potential in aceste sectoare insa nu este suficient de bine valorificat.
