|
|
|
Asa cum este firesc, activitatea de management, la oricare nivel structural si in fiecare subdomeniu de activitate, se organizeaza si se desfasoara pe baza unor principii, dintre care enumeram:
Principiul conducerii unitare
Vasta arie de cuprindere, care in acelasi timp este si deosebit de complexa si dinamica, reunind numeroase activitati de naturi diferite, confera managementului caracterul de conducere, organizare si sisteme relationale unitare, indiferent de diversitatea de ansamblu a activitatilor respective. Avem de-a face cu unitatea in diversitate. Indiferent de nivelul ierarhic, de subordonare si/sau colaborare, structurile trebuie conduse unitar, cu atat mai mult cele din administratia publica, in general, si cele logistice din cadrul acestora, in special.
Asigurarea si aplicarea cu fermitate si consecventa a acestui principiu creeaza premisele desfasurarii in conditii cat mai bune a tuturor activitatilor, prin optimizarea structural-relationala, armonizarea si sincronizarea anumitor actiuni, contribuind in final la atingerea scopurilor (obiectivelor) propuse cu eforturi minime si rezultate superioare. In etapa pe care o parcurgem, desi parerile difera, dupa opinia noastra, acest principiu trebuie sa primeze. Aplicarea lui nu are nici o legatura cu “conducerea de la centru”. El asigura directionarea eforturilor tuturor structurilor si membrilor care le compón in atingerea unui tel comun, care trebuie stiut de cei care asigura conducerea unitara si urmarit pas cu pas drumul care a mai ramas de parcurs.
Neaplicarea principiului conducerii unitare atrage de la sine anarhia cu tot cortegiul de efecte. Acest lucru conduce la dezorganizare, dezbinare, aparitia mai multor centre de putere, lupte interne si concentrarea eforturilor in alte directii decat cea esentiala.
Principiul conducerii autonome
Aparent acest principiu ar fi in contradictie cu primal. Aceste principii un numai ca un se exclud si un sunt in contradictie, ci se presupón unul pe celalalt, se interconditioneaza reciproc.
Daca organizarea si conducerea unitara asigura coeziunea actionala, autonomia manageriala stimuleaza adaptarea rapida la conditiile des schimbatoare, ritmului extrem de alert in care se deruleaza diversele situatii mai ales in sistemul ordinii publice, particularizate la fiecare loc si in orice peritada de timp. Acest principiu stimuleaza spiritul de convergente, cointeresare, amulatie si iniciativa, dorinta de a face cat mai mult cu eforturi cat mai mici la conditiile concrete locului de munca, ducand in final la cresterea responsabilitatii si a raspunderii in rezolvarea problemelor, mai cu seama a celor specifice si a celor de zi cu zi, care un pot fi aplicabile in cadrul principiului conducerii unitare. Totodata, daca rezolvarea tuturor problemelor aparute in procesal muncii, indiferent de domeniu, s-ar face pe seama aprobarilor superioare, ar genera fenomene excesive de birocratism, lipsa de iniciativa si ar disparea actiunile stimulative, creatoare de nou si progres.
Conform acestui principiu, sistemul de management trebuie astfel conceput incat fiecare manager sa aiba stabilitecu precizie atributiile si responsabilitatile, delimitarea clara a sferei de actiune, obligatiile profesionale si relationale, etc. Aplicarea principiului creeaza premisele unei perfecte ordini si discipline. Fiecare membru al structurii isi cunoaste comandantul (seful nemijlocit) de la care primaste dispozitii si in fata caruia trebuie sa raspunda pentru intreaga sa activitate. Totodata, pe aceasta baza se asigura si respectarea corelatiei dintre autoritate, raspundere si responsabilitate, ca o cerinta fundamentala a managementului eficient si eficace.
Principiul cresterii eficientei si eficacitatii.
In conformitate cu acesta orice sistem de management urmareste obtinerea unor efecte maxime cu eforturi cat mai reduse. Cresterea eficacitatii consta in sporirea rezultatului util in raport cu efortul depus, sau la acelasi efort depus sa se obtina o maxmizare a rezultatelor. Aceasta presupune ca echipa manageriala sa stabileasca astfel de prioritati si oportunitati si sa dirijeze fortele si mijloacele disponibile incat sa le asigure valorificarea lor superioara. In orice moment si pe orice treapta a activitatii sau intr-un domeniu oarecare (social, economic, militar, de ordine publica, etc.) managementul trebuie sa asigure obtinerea unei eficiente (eficacitati) ridicate.
Dupa opinia noastra, acest principiu sintetizeaza scopul activitatii de management.
Principiul gestiunii economice.
In baza acestuia, managementul trebuie sa urmareasca, in esenta, utilizarea judicioasa a resurselor proprii (repartizate, atrase, imprumutate). In acelasi timp, aplicarea acestui principiu vizeaza si crearea disponibilitatilor pentru constituirea stocurilor, fondurilor banesti ale unitatii (structurii) respective.
Principiul competentei profesionale si motivarea personalului.
Acesta statueaza ca pe fiecare treapta ierarhica trebuie sa se gaseasca persoane competente si fiecare dintre acestea sa fie motivate corespunzator conform unor criterio precis stabilite la nivel organizatoric (pregatire profesionala, pasiune si daruire, indemanare, vechime in munca, rezultatele obtinute, etc.). aplicarea acetui principiu este conditionata de cunoasterea temeinica si de evaluarea corecta si obiectiva a calitatilor umane in raport cu exigentele si cerintele posturilor de munca, precum si de modul in care se aplica politica motivationala adecvata fiecarei structuri.
Principiul flexibilitatii.
In baza acestuia, sistemul de management logistic al oricareistructuri trebuie sa se caracterizeze prin suplete, sa fie usor adaptabil la schimbarile de mediu (intern sau extern). Flexibilitatea cere permanent readaptarea si perfectionarea sistemului de management la noble conditii, inlaturarea rigiditatii, a tendintelor de birocratie, formalism, conservatorism si sablonism.
Orice proces si/sau fenomen este supus unei neintrerupte evolutii sau treceri de la o situatie de fapt la alta. De aceea, managementul logistic trebuie sa fie receptiv si deci compatibil de a se adapta cat mai radpi. De fapt adaptarea permanente constituie una din trasaturile esentiale ale conducerii stiintifice.
Principiul restructurarii.
Vizeaza reconsiderarea unor structuri pe baze eficiente si/sau eficacitate corespunzatoare nevoilor muncii. In functie de numarul, complexitatea, diversitatea si dificultatea problemelor de solutionat in cadrul oricarui sistem, inclusiv al ordinii publice, este stabilita dimensiunea fiecarei structuri. Aici se au in vedere compertimentele funtionale, numarul personalului si repartizarea pe domenii. Scopul final il constituie utilizarea judicioasa, dupa norme rationale, a resurselor umane si implicit matreriale. Se urmareste evitarea supradimensionarii, care genereaza cheltuieli nejustificate si paralelismo sau suprapuneri de competente. In acelasi timp, si subdimensionarea are consecinte negative asupra calitatii activitatilor (serviciilor) respective, existand riscul desfasurarii lor necorespunzatoare. In spiritul acestui principiu trebuie asigurata o deplina concordanta intre resursele existente si management. Restructurarea urmareste eliminarea verigilor intermediare, care deseori intarzie operativitatea, obtinandu-se in schimb sporirea eficientei si/sau eficacitatii actului managerial.
Principiul perfectionarii.
Este unul dintre principiile de baza. Schimbarile de profunzime care depasesc, aspectele mentionate la principiul flexibilitatii, impun aplicarea si respectarea principiului perfectionarii continue.
Pe masura cresterii numarului si complexitatii obiestivelor de rezolvat solutiile adoptate un ar fi posibile fara imbunatatirea si perfectionarea continua a activitatii, a metodelor intrebuintate. Metodele si procedeele utilizate ajuta la organizarea structurala si actionala, derularea proceselor de management, optimizarea raporturilor dintre compartimentele de munca si la justa solutionare a problemelor.
Eficienta si/sau eficacitatea metodelor folosite, adaptarea lor la volumul si diversitatea aspectelor de realizat, concordanta dintre metode si realitate dau consistenta managementului logistic. In acest context, se tine cont de circulatia informatiilor, structura organizatorica, procesal de fundamentare a deciziilor, sistemul relational si pe cale de consecinta, schimbarile impuse de complexitatea si durata proceselor de munca.
Principiul legalitatii.
Este evident ca actul managerial trebuie sa se desfasoare in cadrul strict al legalitatii. Prin urmare, legea impune o conducta anume in cadrul strict al legalitatii. Prin urmare, legea impune o conducta anume managerului domeniului logistic. In general, in orice lege, sunt stipulate atributiile, competentele decizionale, drepturile si obligatiile indivizilor, sistemul relational, etc.
Toate actiunile manageriale sunt brodate pe legalitate si ca urmare un trebuie admise abateri de la cadrul legislativ general si specific fiecarui domeniu de activitate al sistemului logistic.
In afara aceptor principii de maxima generalitate, managementul mai presupune dupa opinia noastra: asigurarea repartizarii optime a sarcinilor si problemelor de rezolvat, raportate la termínele de finalizare, raspunderi si responsabilitati; forme precise de finalizare; atragerea unor specialisti si implicarea lor in procesal de management; respectarea unor conditii ce decurg din principiile amintite; conditii specifice si resurse, etc.
Un mai exista nici o indoiala ca principiile un se aplica separat, ele reprezinta un tot unitar, intrucat sunt in interdependenta unele fata de altele, se intrepatrund, iar respectarea lor globala si secventiala accentueazacaracterul pragmatic, teoretic si stiintific al managementului, in general, si a managementului de ordine publica in special, impreuna cu subsistemul sau logistic.
Suntem de acord cu parerile majoritatii specialistilor cu privire la faptul ca respectarea aceptor principii si conditii contribuie la valorificarea superioara a resurselor existente, inclusiv la obtinerea rezultatelor scontate si in domeniul logisticii structurilor din institutiile publice.
