|
|
|
1.1. Forma juridica a intreprinderii
In Romania , potrivit legislatiei existente , pot fi adoptate diferite forme juridice pentru o viitoare intreprindere , fiecare avand insa caracteristici proprii , precum si avantaje si dezavantaje .
Forma cea mai simpla de constituire este a crearii unei intreprinderi cu activitati individuale sau a unei asociatii familiale . Reglementata prin Decretul-lege nr. 54/1990 , aceasta forma nu cere un capital initial , necesita formalitati simple de autorizare si prezinta o serie de avantaje fiscale .
In cazul in care se doreste punerea in functiune a unor intreprinderi cu forme juridice mai evoluate , profilate pe activitatea de comert (deci de vanzare-cumprare) , se pot alege , ca forme furidice , 5 tipuri de societati comerciale reglementate prin Legea nr. 31/1990 si anume :
a) Societatea in nume colectiv (S.N.C.) ;
b) Societatea in comandita simpla (S.C.S) ;
c) Societatea in comandita pe actiuni (S.C.A.) ;
d) Societatea pe actiuni (S.A.) ;
e) Societatea cu raspundere limitata (S.R.L.) ;
Societatea in nume colectiv se caracterizeaza prin faptul ca obligatiile sociale sunt garantate cu intreg patrimoniul social , fiind o raspundere nelimitata si solidara a tuturor asociatiilor .
Societatea in comandita simpla reprezinta o forma de asociere intre investitori – denumiti si comanditari , a caror raspundere este limitata la aportul social si comanditati , care raspund impreuna , nelimitat insa , cu averea lor .
Societatea in comandita pe actiuni reprezinta o asociere intre comanditari , deci investitori , a caror raspundere se limiteaza la plata actiunilor si comanditati , care raspund solidar si nelimitat cu averea lor .
In cazul societatilor pe actiuni , obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social , diferitii actionari fiind obligati numai la plata actiunilor .
Societatea cu raspundere limitata este o forma juridica foarte raspandita in tara noastra . In cadrul acestei forme , raspunderea asociatilor se reduce la plata partilor sociale , crearea intreprinderii necesitand un capital relativ modest , de minim 100.000 lei fata de 1.000.000 lei la societatile pe actiuni . O caracteristica a societatilor cu raspundere limitata o constituie faptul ca ea poate fi creata de un numar relativ mic de asociati , chiar si de catre o singura persoana , fata de minimum 5 pentru societatile pe actiuni .
Alegerea formei juridice depinde de modul cum este conceputa noua intreprindere . Daca se doreste crearea unei intreprinderi care sa dispuna de mijloace materiale si financiare mari , se recomanda crearea unei societati pe actiuni , iar in cazul punerii in functiune a unor intreprinderi mici si mijlocii se poate utiliza , in mod diferentiat , in raport cu mijlocele disponibile , una din celelalte forme .
1.2. Continutul si structura stocurilor
Stocurile si productia in curs de executie reprezinta ansamblul bunurilor si serviciilor din cadrul patrimoniului, avand drept destinatie consumul la prima utilizare, vanzarea in aceeasi stare sau dupa prelucrare, precum si productia in curs de executie aflata intr-o anumita treapta a procesului tehnologic sub forma productiei neterminate.
Conturile de stocuri si productie in curs de executie se
debiteaza cu valoarea stocurilor intrate in gestiunea unitatii patrimoniale prin achizitionarea de la furnizori, aportate de catre asociati, realizate din productie proprie si din alte surse
crediteaza cu valoarea stocurilor iesite din gestiunea unitatii patrimoniale prin consum, vanzare si alte destinatii.
soldul debitor al conturilor reflecta valoarea bunurilor si serviciilor in stoc la sfarsitul exercitiului financiar.
Spre deosebire de celelalte categorii de bunuri aflate in intreprindere
( imobilizarile ), stocurile si productia in curs de executie se caracterizeaza prin ceea ce se consuma la prima lor utilizare in procesul de productie si trebuie inlocuite cu exemplare noi de acelasi fel, deci ele intra si ies in, si din patrimoniu in mod continuu, in cadrul fiecarui ciclu de exploatare, care nu poate fi mai mare decat un an.
In cadrul ciclului de exploatare se parcurg mai multe faze ale ciclului economic din intreprindere: aprovizionare-productie-desfacere, in care stocurile isi schimba atat forma, cat si continutul lor material.
Astfel, in cazul intreprinderilor productive ( creatoare de noi valori ), in faza de aprovizionare activele circulante sub forma disponibilitatilor banesti se transforma in active circulante sub forma stocurilor de materii prime si materiale consumabile; in faza de productie stocurile de materii prime si materiale consumabile se transforma in stocuri de semifabricate si produse finite; in faza de desfacere stocurile de semifabricate si produse finite sunt vandute clientilor, iar in urma decontarilor cu clientii se transforma in active circulante sub forma disponibilitatilor banesti. In ciclul de exploatare urmator acest circuit se reia, avand loc continuu transformarea stocurilor dintr-o forma in alta, dintr-un loc de gestiune in altul.
In cazul unei intreprinderi de desfacere ( de comert ), ciclul de exploatare este realizat ( vizibil ) numai in doua faze ale circuitului economic: aprovizionare si desfacere. In faza de aprovizionare, intreprinderea cumpara bunuri, deci activele circulante banesti se transforma in active circulante sub forma stocurilor de marfuri si in faza de desfacere are loc revanzarea lor in aceeasi stare, cand stocurile de marfuri se transforma in active circulante banesti.
Dupa continutul economic si destinatia lor in activitatea intreprinderii stocurile sunt structurate astfel: materii prime, materiale consumabile, marfuri, obiecte de inventar de mica valoare sau scurta durata, productia in curs de executie.
Stocurile cumparate reprezinta totalitatea bunurile materiale, lucrari si servicii cumparate de la furnizori.
Materiile prime participa direct la fabricarea produselor si se regasesc total sau partial in produsul finit, fie in starea lor initiala, fie transformate, constituind, de regula, substanta principala a produsului.
Materialele consumabile sau furniturile sunt acele categorii de bunuri de natura activelor circulante, care participa direct la procesul de productie, fara a se regasi in continnutul material al noilor produse. Ceea ce se transmite este numai valoarea, nu si continutul lor material. Acestea cuprind :
materiale auxiliare, care au rol diferit in procesul de exploatare sau fabricatie, in sensul ca pot fi consumate, ajuta la executarea muncii insasi sau participa alaturi de materia prima in procesul de transformare a acesteia ( de exemplu : lacuri si vopsele in industria mobilei, coloranti in industria textila, etc.)
combustibilul, in functie de destinatia lui, poate fi :
1. tehnologic, folosit in procesul de productie in scopul transformarii materiilor prime ( de exemplu : combustibilul folosit in turnatorie pentru topitul metalelor )
2. energetic, consumat pentru obtinerea energiei necesare punerii in miscare a unui utilaj
3. gospodaresc, care nu participa direct la procesul de productie, ci este folosit pentru incalzitul sectiilor de productie, cladirilor administrative, magaziilor, etc.
piesele de schimb, destinate pentru inlocuirea pieselor uzate ale masinilor si utilajelor sau pentru reparatiile si reviziile periodice ale acestora.
In functie de sursa de provenienta, piesele de schimb pot fi noi, cumparate de la furnizori sau procurate din productie proprie si piese de schimb recuperate, refolosibile sau reconditionabile obtinute in urma casarii mijloacelor fixe.
Produsele reziduale constau din produse care se obtin din acelasi proces de productie, necorespunzatoare calitativ si care vor primi o alta intrebuintare: rebuturi, deseuri, materiale recuperabile.
Marfurile sunt bunuri cumparate de intreprinderile comerciale in scopul revanzarii lor in aceeasi stare sau dupa o anumita prelucrare.
Ambalajele, cu exceptia celor de natura obiectelor de inventar si a mijloacelor fixe, cuprind materialele folosite in scopul pastrarii calitatii si proprietatilor fizico-chimice ale produselor, pentru transportul de la producator la consumator si pentru desfacerea produselor. Ambalajele pot fi:
de productie, folosite direct in procesul de fabricatie fara de care produsul nu poate fi depozitat si vandut ( de exemplu: tuburi pentru paste, fiole pentru injectii, etc.)
de transport (de circulatie) folosite pentru ambalarea cutiilor de conserve, pentru transportul produselor imbuteliate in sticle (de exemplu : lazi, bidoane, cutii de carton, etc.)
Ambalajele pot fi cumparate sau confectionate in intreprindere si sunt refolosibile.
Obiectele de inventar de mica valoare sau de scurta durata sunt acele categorii de bunuri care nu indeplinesc cumulativ cele doua conditii de a fi considerate mijloace fixe: au o valoare mai mica decat limita prevazuta de lege, indiferent de durata lor de utilizare, sau au o durata de utilizare mai mica de un an, indiferent de valoarea lor. In structura lor se cuprind: sculele, dispozitivele, verificatoarele din dotarea sectiilor, sectoarelor, fermelor etc.; echipamentul de protectie si de lucru; cazarmamentul si alte asemenea bunuri.
Animalele si pasarile cuprind bunuri de natura agricola, respectiv animalele tinere existente in intreprindere ( nascute vii sau cumparate ), in scopul cresterii pentru a fi trecute la ingrasat sau pentru a fi trecute la animale de munnca ( mijloace fixe ). Ele cuprind animalele tinere din orice specie ( bovine, ovine, porcine, cabaline, etc. ), coloniile de albine si animale pentru blana.
Stocurile fabricate - reprezinta ansamblul bunurilor materiale, lucrari si servicii obtinute din productia proprie.
a) Produsele sunt reprezentate de semifabricate, produse finite si produse reziduale.
Semifabricatele sunt acele bunuri, produse care nu au parcurs toate fazele procesului tehnologic din intreprindere, urmand a parcurge restul fazelor pentru a deveni produse finite, sau pot fi vandute, in aceasta stare, altor intreprinderi.
Produsele finite reprezinta produsele care au parcurs toate fazele de fabricatie prevazute de procesul tehnologic si nu mai necesita prelucrari ulterioare, putand fi depozitate in vederea livrarii sau expediatedirect clientilor.
b) Productia in curs de executie cuprinde productia care nu a parcurs toate stadiile de prelucrare prevazute de procesul tehnologic si receptia calitativa si cantitativa. Ea cuprinde atat productia de bunuri, cat si cea de prestari de servicii, si mai poarta denumirea de productie neterminata.
Dupa locul de creare al gestiunilor, stocurile de productie pot fi:
a) stocuri care fac parte din patrimoniul propriu : stocuri aflate in depozitele intreprinderii, stocuri in curs de aprovizionare sau sosite si nereceptionate, stocuri sosite fara factura, stocuri livrate si nepreluate, stocuri aflate la terti, (materii prime si materiale aflate la terti, produse aflate la terti, marfuri in custodie sau in consignatie le terti, etc.)
b) stocuri care nu fac parte din parimoniul propriu : ( acestea se inregistreaza in conturi extrapatrimoniale sau extrabilantiere) stocuri primite spre prelucrare, stocuri in custodie, stocuri in consignatie.
La randul lor, stocurile aflate in depozitele intreprinderii la un moment dat pot fi grupate din punctul de vedere al apartenentei in:
Stocuri proprii proprietate a intreprinderii, care sunt cumparate sau fabricate si pastrate pentru a fi utilizate in procesul de productie. Ele sunt evidentiate in activul patrimonial al intreprinderii;
Stocuri ale altor intreprinderi aflate in pastrare , prelucrare sau reparare, urmand a fi restituit, care sunt eviudentiate in conturi sopeciale, conturi in afara bilantului.
1.3. Evaluarea stocurilor si productiei in curs de executie
Evaluarea stocurilor si a productiei in curs de executie se face
respectand cele trei momente ale evaluarii: evaluarea curenta, evaluarea la inventar, evaluarea la bilant.
Evaluarea curenta- metode de evaluare
In ceea ce priveste evaloarea curenta, aceasta are loc cu ocazia intrarii si cu ocazia iesirii stocurilor in si din patrimoniul intreprinderii.
Cu ocazia intrarii stocurilor in patrimoniu, acestea se evalueaza la costul de achizitie sau la costul de productie, numit si valoare contabila de intrare.
Costul de achizitie este utilizat cu ocazia intrarii costurilor prin cumparare de la alte unitati sau persoane si este format din pretul de cumparare la care se adauga taxele de import si alte taxe ( cu exceptia acelora pe care intreprinderea le poate recupera de le autoritatile fiscale) , cheltuielile de transport-aprovizionare efectuate si alte cheltuieli accesorii, necesare pentru intrarea bunului respectiv in gestiunea intreprinderii.
Costul de productie este utilizata in cazul intrarii bunurilor din productia proprie a unitatii si este format din: costul de achizitie a materiilor prime si a materialelor consumate; cheltuieli directe de productie cu salariile etc.; cota cheltuielilor indirecte de productie cuvenita bunurilor fabricate.
In cadrul intreprinderii mai pot intra si bunuri primite prin donatii, cu titlu gratuit, la care valoarea de intrare se stabileste in functie de pretul pietei si de starea si utilitatea bunului respectiv pentru intreprindere.
2. Evaluarea stocurilor la iesirea lor din patrimoniu se face la patru feluri de preturi sau de costuri, determinate prin patru metode specifice:
Metoda costului mediu ponderat (CMP)
Metoda primei intrari-primei iesiri (FIFO)
Metoda ultimei intrari-primei iesiri (LIFO)
Metoda preturilor standard
Costul mediu ponderat se determina dupa fiecare intrare, sau lunar,
ca raport intre valoarea totala a costului initial plus valoarea intrarii si cantitatea existenta in stocul initial plus cantitatea intrata, dupa urmatoarea formula:
n n
C.M.P. = qi pi / qi
i=1 i=1
qi = cantitatea aferenta stocului i si pi = pretul aferent stocului I
Metoda primei intari-primei iesiri (FIFO) consta in urmatoarele:
bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achizitie sau de productie al primei intrari sau al primului lot obtinut. Pe masura epuizarii lotului, bunurile iesite din gestiune se evalueaza la cosrtul de achizitie sau de productie al lotului urmator, pana la epuizare.
Metoda ultimei intrari-primei iesiri (LIFO) consta in
urmatoarele: bunurile iesite din gestiune se evaluaza la costurile de achizitie sau de productie al ultimei intrari sau al ultimului lot obtinut. Pe masura epuizarii lotului, bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achizitie sau de productie, pana la epuizare.
Metoda pretului standard consta in evaluarea si inregistrarea
stocurilor la preturi fixe, stabilite anterior, pe baza preturilor medii ale bunurilor respective, realizate in perioada precedenta, cu conditia evidentierii distincte a diferentelor de pret fata de costul de achizitie sau de productie.
