|
|
|
Obiectul principal al distributiei fizice il constituie asigurarea nivelului planificat de servicii la cel mai redus cost. In acst context , managerul firmei va trebui sa determine importanta serviciilor de distributie pentru clientii sai si apoi sa stabileasca nivelul corespunzator de servicii ca va fi oferit fiecarui segment de consumatori.
Firma va trebui sa tina seama de standardele oferite de firmele concurente, ea dorind sa ofere cel putin acelasi nivel de servicii ca si concurenta , in conditiile in care obiectivul ei este maximizarea profiturilor , nu a vanzarilor.
Alt obiectiv al logisticii se refera la optimizarea costului total al distributiei fizice, ca un sistem unitar de actiune, nu fragmentat pe fiecare operatie sau activitate.
Costul total al distributiei fizice in sistemul propus de distributia fizica este determinat cu relatia:
D = T + Cfd + CVd + V , unde
D = costul total al distributiei in sistemul logistic propus;
T = costul total al transportului in sistemul logistic propus;
CFd = costul fix total cu depozitarea in sistemul propus ;
CVd = costurile variabile totale cu depozitarea in sistemul propus;
V =costul total afferent vanzarilor pierdute din cauza intarzierii medii a livrarilor in sistemul propus.
Alegerea unui sistem logistic necesita examinarea costului total al distributei aferent fiecarui sistem propus si selectarea sistemului care realizeaza un cost total al distributiei minim.
Sistemul logistic este alcatuit din activitati care se delimiteaza intre ele in functie de : natura si destinatia produselor, tipul canalului de distributie, dimensiunea producatorului, dotarea tehnica a componentelor canalului de distributie.
Specialistii considera ca sistemul logistic este alcatuit din : transportul produselor, gestiunea stocurilor, depozitarea, manipularea , sortarea, preambalarea, conditionarea, expedierea si receptia produselor , distributia inversa, fluxurile informationale referitoare la logistica produselor.
Transportul produselor reprezinta cel mai important element al logisticii, antrenand 2/3 din totalul costurilor.
Deciziilie legate de alegerea mijloacelor si rutelor de transport influenteaza pretul produselor, performantele de livrare, conditiile de prezentare a marfurilor la destinatie.
Pentru expedierea marfurilor catre depozite, firmele pot alege dintre urmatoarele cinci modalitati de transport : transport rutier, feroviar, pe apa, prin conducte sau pe calea aerului.
Transportul rutier s-a dezvoltat in tarile membre ale Uniunii Europene dar si in celelalte tari ale continentului,ca urmare a extinderii retelei de autostrazi, astfel ca el ocupand o pondere de peste 70% din transportul European.
a) Transportul rutier presupune folosirea camioanelor , el prezentand o flexibilitate mare in ceea ce priveste stabilirea rutelor si orarului de transport. Camioanele transporta marfa " de la poarta unei firme la poarta celeilalte" , contribuind la reducerea timpului de transport si a riscurilor legate de furtul sau deteriorarea produselor. Camioanele sunt eficiente pentru transportul unor cantitati reduse de produse dar care au o valoare mare.
b) Transporul pe cale ferata este unul dintre cele mai economice tipuri de transport pentru expedierea unor cantitati mari dintr-un anumit produs pe distante mari. In Europa, transportul pe calea ferata are o pondere de peste 15% din totalul transporturilor de marfuri. Constructia tunelului care leaga Marea Britanie de Franta, eforturile Uniunii Europene de a impulsiona dezvoltarea transportului rutier si a transportului combinat in intreaga Europa, introducerea unor echipamente noi pentru manipularea categoriilor speciale de marfuri, utilizarea vagoanelor platforma pentru transportarea containerelor pe cale ferata , devierea marfurilor expediate catre alte destinatii aflate pe ruta respectiva, reprezinta actiuni care aduc in centrul atentiei transportului feroviar in cadrul activitatii de distributie si prezinta avantajele acestui tip de transport pentru producatori si furnizori.
c) Transportul pe apa este practicat in tarile care dispun de cai fluviale sau maritime de transport. Este un tip de transport ieftin si ecologic, dar care este cel mai lent , fiind influentat uneori si de vremea nefavorabila.
d) Transportul prin conducte este o modalitate speciala de transport utilizata pentru transportul materiilor prime, petrol , gaze naturale, produse chimice de la sursa de extractie catre centrul de prelucrare sau pietele pe care se comercializeaza.
e) Transportul aerian este cel mai costisitor mod de transport , fiind utilizat atunci cand marfurile trebuie sa ajunga rapid la destinatie sau cand destinatarul se afla la distanta foarte mare. Pe calea aerului sunt transportate produsele perisabile, cele cu valoare mare si produsele care au un volum redus.
Pentru alegerea unei anumite modaliati de transport , firma are in vedere urmatoarele criterii: viteza ( timpul de livrare ), siguranta ( respectarea datei livrarii ) , eficienta ( posibilitatea de a se transporta diverse produse ) , disponibilitatea ( numar de puncte deservite), costul.
Prelucrarea comenzilor este activitatea cu care incepe de fapt distributia marfurilor Comenzile pot fi transmise prin mai multe modalitati: posta, telefon, fax, agenti de vanzari, calculator electronic si schimburi electronice de date ( EDI ).
Odata primite, comenzile trebuie prelucrate corect si rapid. Sistemul de procesare a comenzii pregateste facturile si trimite informatii referitoare la comanda catre cei care au nevoie de ele. Depozitele vor primi instructiuni legate de ambalarea si expedierea marfurilor solicitate. Marfurile expediate sunt insotite de documente de transport si de facturi , iar copii ale acestor documente vor fi trimise si altor departamente ale firmei.
Utilizarea sistemelor computerizate de inregistrare a comenzilor accelereaza procesul de primire a acestora , de expediere a marfurilor si de intocmire a documentelor , contribuind astfel la reducerea cheltuielilor de distributie, imbunatatirea activitatilor pe care le presteaza si cresterea nivelului serviciilor oferite clientilor.
Depozitarea produselor reprezinta operatiile de stocare care sunt implantate in drumul fizic al produselor de la producator la utilizatorul final.[1]
Depozitarea este necesara deoarece ciclurile de productie si de consum se desfasoara in mod diferit , operatiunile legate de depozitare permitand depasirea dezechilibrelor care apar in legatura cu cantitatile solicitate si cu perioadele de timp necesare pentru satisfacerea comenzilor[2].
Firma trebuie sa stabileasca numarul si tipurile de depozite de care are nevoie, locul unde acestea vor fi amplasate. Depozitele se pot afla in interiorul sau in apropierea producatorului , dar si la distante mai mari. Spatiile de depozitare pot fi proprii , inchiriate sau combinate. Firmele au un control ridicat asupra propriilor depozite , dar sunt necesare investitii suplimentare de capital si o flexibilitate mai mica atunci cand se doreste schimbarea locului de amplasament al depozitului. In cazul firmelor care inchiriaza spatiile de depozitare , ele vor plati atat o chirie cat si serviciile prestate la depozit: supravegherea marfurilor , ambalarea, expedierea si facturarea lor.
Depozitele pot fi : depozite de stocare si centre de distributie .
Depozitele de stocare asigura depozitarea marfurilor pe perioade medii sau lungi.
Centrele de distributie sunt proiectate pentru expedierea rapida a marfurilor, motiv pentru care acestea se caracterizeaza prin dimensiuni mari si un grad de automatizare. Aici se primesc marfuri de la numerosi producatori, se preiau comenzile si se satisfac cat mai repede posibil, prin expedierea marfurilor catre clienti.
Stocarea ( si gestiunea stocurilor ) presupune stabilirea marfurilor pentru o perioada mai scurta de timp, fara a fi insotite si de realizarea altor activitati ca in cazul depozitarii[3].
Experienta practica mondiala demonstreaza ca , in ultima perioada multe firme si-au redus semnificativ stocurile si implicit cheltuielile legate de acste stocuri, apeland la sistemul logistic' just-in-time"[4]
John Gattorna precizeaza ca
la fiecare nivel al distributiei trebuie sa luam in considerare :
1) Cine ia deciziile de reaprovizionare : cantitatea de produse, frecventa si programarea; cine se ocupa de aprovizionare
2) Ce gama de produse este transportata, manipulate?
3) Programarea livrarilor, primirea comenzilor si manipularea livrarilor
4) Produsele depozitate:
- disponibile in stoc
Suficienta stocului, rotatia stocului; conditii de stocare
Stocarea sezoniera
5) Apropierea de piata; acoperirea pietei potentiale
6) Divizarea loturilor
7) Primirea si procesarea comenzii
8) Selectionarea , impachetarea si incarcarea produselor
9) Livrarea : programari, frecventa;ruta
10)Administrarea comenzilor, facturi, extrase de cont
11)Controlul creditului: seriozitatea clientului, limitele creditului; conditiile de creditare/ finantare ,colectarea banilor si stimulente
12)Administrarea preturilor: modificari de pret, valoarea reducerilor de pret; influenta factorilor de timp;
13)Vanzarea, promovarea activitatile promotionale , sondarea vanzarii si a reprezentarii
14)Relatiile cu clientii:
- reprezentare
- administrarea garantiilor
- schimbari aduse produsului;stabilirea pretului
- performanta produsului
- suport ethnic-in oameni si materiale
15) Informatii de piata:
- actiunle concurentilor
-performantele in respective ramura si in domeniul vanzarii/ stocarii disponibilitatii produselor
- rapoarte asupra produsului si utilizatorului sau
- noi oportunitati
16) Ce reduceri/ majorari de preturi trebuie aplicate? Sunt ele obisnuite pentru respectivul domeniu de activitate/ sunt corespunzatoare serviciului? Ar trebui facut mai mult?
17) Cat de important este produsul nostru pentru ei/cat de importanti sunt ei pentru noi?
Functiile distributiei
Relatiile de interdependenta dintre distributie si productie, respectiv consum, sunt puse in evidenta de catre functiile pe care aceasta le indeplineste in cadrul circuitului economic:
1.- functia de schimbare a proprietatii asupra produsului - se realizeaza prin operatiuni comerciale care constau in : repartizare, vanzare, cumparare, prezentare si servicii etc.;
2.- functia de transport - asigura scurgerea produselor de la producator la distribuitor si de la acesta la consumator, dupa ce, de regula suporta si operatiuni de depozitare. Cum situatiile in care consumatorul isi cumpara direct produsul de la producator, sunt rare, activitatea de transport devine inevitabila si inseamna cheltuieli, ce sporesc valoarea produsului;
3.- functia de stocare - permite ajustarea in timp a productiei la evolutia cererii. De obicei distribuitorul cumpara (se aprovizioneaza) de la producator (in partida mare - engros) la anumite intervale de timp si pune la dispozitie permanent consumatorului, care va gasi produsul atunci cand il doreste. Depozitarea trebuie sa asigure conditii bune pentru a nu se altera caracteristicile produsului;
4.- functia de sortare si ambalare - face posibila oferirea unei varietati de produse sub aspect calitativ, structural, de marca. Distribuitorul transforma lotul de productie in lot de vanzare, oferindu-i produsul consumatorului, individual sau in loturi mici;
5.- functia de promovare - ofera informatii consumatorului despre produse, iar prin formele de vanzare utilizate, publicitate, etc. contribuie la cresterea volumului vanzarii;
6.- functia de service - consta in activitati legate direct de vanzare si negociere, de livrare, instalare (a bunurilor de folosinta indelungata), reparatiilor in perioada de garantie;
7.- functia financiara - se realizeaza prin faptul ca distribuitorul cumpara de la producator in partida mare, oferindu-i contravaloarea produselor, ceea ce-i permite continuitatea activitatii, chiar daca produsele nu au ajuns la consumator. In acest fel, distribuitorul este cel care finanteaza continuitatea productiei, asumandu-si riscul;
8.- functia sociala - consta in asigurarea protectiei intereselor consumatorului si educarea sa, prin numeroase mijloace pe care comertul le are la dispozitie.
Distributia isi indeplineste aceste functii prin elementele sale componente : canalele de distributie, distributia fizica, comertul engros si comertul cu amanuntul.
