|
|
|
Luarea deciziilor pentru motivarea muncii
Motivarea este descrisa ca un termen de directionare si asigurare a persis-
tentei muncii, respectiv a actiunii angajatilor.
Personalul angajat prefera angajamentul sau adera la o directie (orientare) sau
alta a unei actiuni (activitati) in procesul muncii si persista (se angajeaza) in
derularea acesteia, pentru o anumita perioada, infruntand problemele si dificultatile
ce pot sa apara in context.
Potrivit unor autori se arata ca pentru motivare este necesara convergenta a
patru caracteristici:
1) motivarea este un fenomen tipic individual;
2) motivarea are continut obisnuit „interactional”;
3) motivarea poate fi „multi-afectata”;
4) caracteristicile motivationale determina si previzioneaza un anumit com-
portament.
In practica manageriala este recunoscuta relatia functionala pe care se
bazeaza performanta, si anume aceea ca rezultatele obtinute intr-o firma sunt in
functie de produsul dintre abilitatea angajatilor (statutul si pregatirea lor profesio-
nala) si motivare (motivatie).
Munca, la randul sau, poate greva si influenta, respectiv genera:
1) rezultate economice;
2) satisfactie intrinseca sau implicita;
3) relatii sociale (de regula, de grup).
● Teoria ierarhizarii nevoilor se bazeaza pe nevoile exprimate de om pentru
proces, formuland ierarhic cinci niveluri ce depoziteaza cerinte motivationale
specifice: 1) nevoi psihologice (hrana, aer, odihna prin somn, placeri, activitati
casnice obisnuite, comportament matern s.a.); 2) nevoi de securitate (protectie,
siguranta, securitate, apararea avutului personal s.a.); 3) nevoi afective (activitati
sociale, de prietenie s.a.); 4) nevoi de stima si apreciere (respectul, autorespectul,
independenta personala si libertate, prestigiu, statut personal, recunoastere,
aprecieri s.a.); 5) autosatisfacerea unor nevoi (dezvoltarea si implinirea propriului
potential).
● Modelul nevoilor ierarhizate modificate se refera la trei niveluri
motivationale de baza: 1) nevoi legate de existenta (motivarea existentei umane,
supravietuirea, nevoi materiale, de siguranta si psihologice); 2) nevoi relationale
(relatii cu mediul social, afilieri, stima, prestigiu s.a.); 3) nevoi de crestere (dez-
voltarea propriului potential, autoapararea s.a.).
● Teoria motivarii prin factori analogi igienizarii cuprinde referiri la:
1) politica firmei si a administratiei; 2) supravegherea muncii; 3) salariul (nivel);
4) relatiile interpersonale si cu cei ce controleaza (supervizeaza); 5) conditiile de
munca.
● Teoria realizarii (finalizarii) motivatiei se bazeaza pe: 1) afiliere; 2) putere;
3) realizari concrete.
● Teoria referitoare la „ce se asteapta de la munca” se bazeaza pe trei
variabile cheie, si anume: 1) valente; 2) instrumentalitate; 3) „ce se asteapta”.
