VICTOR SUVOROV

- SPARGATORUL DE GHEATA -

Prefata catre cititorul rus

Iertati-ma!

Daca nu sunteti gata sa iertati, nu mai cititi aceste rinduri, blestemati-ma, blestemati cartea fara s-o cititi. Asa fac multi. Am intinat ceea ce are mai sfint poporul nostru, am intinat singurul lucru sfint care i-a mai ramas: memoria Razboiului, a asa-zisului "mare razboi pentru apararea patriei'. Iau aceasta sintagma in ghilimele si scriu cu litere mici. Iertati-ma!

Eu demonstrez ca Uniunea Sovietica este principalul vinovat si principalul instigator al celui de-al doilea raz­boi mondial. Uniunea Sovietica este participanta la cel de-al doilea razboi mondial din 1939, din prima zi. Co­munistii au ticluit legenda ca am fost atacati si, din acel moment, a inceput "marele razboi'.

Eu trag aceasta legenda de sub picioare, la fel cum calaul trage scaunelul condamnatului la spinzuratoare. Trebuie sa ai o inima de ciine sau sa nu o ai deloc ca sa fii calaul care ucide moastele sacre ale unui popor. Ale propriului popor. Nu e nimic mai infricosator decit sa faci munca de calau. Am luat prin propria-mi vointa aceasta povara. Si am ajuns aproape de sinucidere.

Stiu ca in milioane de case se afla fotografiile celor care nu s-au mai intors din razboi. Astfel de fotografii sunt si in casa mea. Nu vreau sa intinez memoria a milioane de morti, insa aruncind in praf aureola sacra a razboiului, pe care au nascocit-o comunistii, am intinat fara sa vreau memoria celor care nu s-au intors din razboi.

Iertati-ma!

Acum Rusia renunta la ideologia inoculata cu chin, de aceea memoria razboiului "drept' a ramas singurul reazem al societatii. Iar eu il calc in picioare. Iertati-ma si haideti sa cautam alt reazem.

Dar sa nu credeti ca, incalcind si intinind cele sfinte, gasesc in aceasta o satisfactie. "Spargatorul de gheata' nu mi-a adus bucurie. Dimpotriva. Munca la carte m-a de­vastat cu totul. Am sufletul gol, iar mintea mi-e plina pina la refuz de numarul diviziilor. Nu puteam sa tin prea mult in minte o asemenea carte. TREBUIA s-o scriu. Insa pentru aceasta trebuia sa fug din tara. Sa devin tradator. Am devenit.

Aceasta carte a adus numai amar in casa mea! Tatal meu- Bogdan Vasilievici Rezun- a facut razboiul din prima pina in ultima zi, a fost ranit de citeva ori, ranit greu, aproape mortal. Eu am facut din el un tata de tradator. Cum suporta el acest lucru? Nu stiu, n-am destul curaj sa-mi imaginez Mai inainte de orice, am distrus imaginea lui despre razboi ca un mare razboi de elibe­rare. Tatal meu a fost prima mea victima. Mi-am cerut iertare de la el. Nu m-a iertat.

Cer din nou iertare tatalui meu. In fata intregii Rusii, in genunchi.

Aceasta carte a adus numai amar tuturor celor din preajma mea. Ca sa scriu "Spargatorul de gheata' am jertfit ce-am avut. Mi-am dat viata pentru aceasta carte, care nu mi-a adus nimic in afara de nopti nedormite si de atacurile furibunde ale criticilor. Acum "Spargatorul' este recunoscut in multe tari. Insa nu totdeauna s-a intimplat asa

Condamnarile le merit in totalitate. Nu imi cer iertare pentru tradarea mea si nu vreau sa fiu iertat pentru aceasta. lertati-ma pentru carte. Condamnarea mea la moarte este dreapta. Nu interveniti la cei care trebuie s-o duca la indeplinire: eu insumi ma condamn! Nu ma tem de moarte. Ar fi fost ingrozitor sa mor fara sa scriu aceasta carte, fara sa dezvalui ceea ce mi s-a revelat. A fost ingrozitor cind toti editorii de carti rusesti din Occi­dent ma refuzau cu grosolanie sau cu politete.

Acum nu ma mai tem de nimic. Batjocoriti-ma, batjo­coriti cartea. Blestemati-ma.

Insa- blestemind- incercati sa intelegeti si sa iertati.

In anii grei ai vietii mele m-au sustinut multi oameni, fiecaruia ii ramin recunoscator. A fost nevoie sa impun "Spargatorul', sa demonstrez, sa insist, a trebuit sa agresez timpul si nervii multora. Aparindu-mi ideea, am fost silit sa intinez, sa jignesc, sa-mi bat joc de adversari, iar uneori sa inghit in sec si sa-mi musc buzele. Pe toti cei pe care v-am jignit va rog: Iertati-ma!

Sunt un tradator, un vinzator Cei ca mine nu sunt de iertat, insa eu va rog: IERTATI-MA!

VictorSuvorov

21 oct. 1992

Bristol

Occidentul, cu ai sai canibali imperialisti, s-a transformat intr-un focar de robie si intuneric. Sarcina noastra consta in a distruge acest focar spre bucuria si alinarea proletarilor din toate tarile.

I.V.Stalin,1918

CINE A DECLANSAT AL DOILEA RAZBOI MONDIAL?

La aceasta intrebare se raspunde in fel si chip. Nu exista o parere unica. Conducerea sovietica, de pilda, si-a schimbat parerea in aceasta problema de mai multe ori. La 18 septembrie 1939, guvernul sovietic comunica intr-o nota oficiala ca vinovata de izbucnirea razboiului este Polonia.

La 30 noiembrie 1939, in ziarul Pravda, Stalin mai numea niste "vinovati': "Anglia si Franta au navalit asu­pra Germaniei, luind asupra lor raspunderea pentru actu­alul razboi'.

La 5 mai 1941, intr-o cuvintare secreta, tinuta in fata absolventilor Academiei militare, Stalin numea inca un vinovat: Germania.

Dupa terminarea razboiului, cercul "vinovatilor' se largeste. Stalin declara ca al doilea razboi mondial a fost inceput de toate tarile capitaliste. Conform impartirii lui Stalin, inainte de cel de-al doilea razboi mondial toate statele lumii in afara de URSS, erau socotite capitaliste. Daca e sa-i dam crezare lui Stalin, razboiul cel mai singeros din istoria omenirii a fost inceput de guvernele tuturor statelor, inclusiv Suedia si Elvetia, dar excluzind Uniunea Sovietica.

Punctul de vedere a lui Stalin, conform caruia vino­vati sunt toti, cu exceptia URSS, a prins radacini pentru mult timp in mitologia comunista. In timpurile lui Hrusciov si Brejnev, ale lui Andropov si Cernenko invinuirile adresate intregii lumi s-au repetat nu o data. In timpul lui Gorbaciov, in Uniunea Sovietica s-au schimbat multe, insa nu s-a modificat opinia stalinista privind vinovatii de izbucnirea razboiului. Astfel, in timpul lui Gorbaciov, principalul istoric al Armatei Sovietice, generalul-locotenent P.A.Jilin, repeta: "Vinovatii razboiului n-au fost nu­mai imperialistii Germaniei, ci ai intregii lumi' (Krasnaia zvezda, 24 sept. 1985).

Indraznesc sa afirm ca, invinuind toate tarile lumii de dezlantuirea celui de-al doilea razboi mondial, comunistii sovietici au ascuns cu buna stiinta rusinosul lor rol de instigatori ai razboiului.

Sa ne amintim ca dupa primul razboi mondial Germa­nia a pierdut dreptul de a mai avea o armata puternica si armament ofensiv, inclusiv tancuri, artilerie grea si avioa­ne de lupta. Pe propriul lor teritoriu comandantii ger­mani au fost lipsiti de posibilitatea de a se mai pregati in vederea unor razboaie agresive. Comandantii germani nu au incalcat interdictiile si nu s-au pregatit de razboi agre­siv in poligoanele lor, au facut aceste lucruri pe terito­riul Uniunii Sovietice. Stalin a pus la dispozitia coman­dantilor germani tot ceea ce ei nu aveau dreptul sa mai detina: tancuri, artilerie grea, avioane de lupta. Le-a pus la dispozitie institutii de invatamint, poligoane, cimpuri de tragere. Stalin a dat comandantilor germani accesul liber in uzinele sovietice de tancuri, cele mai puternice din lume: uitati-va, tineti minte, insusiti-va!

Daca Stalin ar fi voit pacea ar fi trebuit sa impiedice cu orice pret renasterea puterii de soc a militarismului german: caci atunci Germania ar fi ramas o tara slabita din punct de vedere militar, in afara de Germania, ar fi fost slabita Marea Britanic, care nu avea trupe terestre corespunzatoare, si Franta, care isi pierduse aproape in­treg bugetul militar pe un pagubos program de aparare, ridicind un fel de Mare Zid Chinezesc de-a lungul grani­telor sale; dar si alte tari mult mai slabe din punct de vedere economic si militar, in aceasta situatie, Europa n-ar mai fi fost deloc in pragul conflagratiei Insa Stalin, cu un scop anume, nu precupeteste mijloace, forte si timp pentru renasterea puterii militare germane. De ce? impotriva cui? Desigur, nu impotriva lui insusi! Atunci impotriva cui? Raspunsul este unul singur: impotriva restului Europei.

Renasterea puterii armate a Germaniei este insa doar o jumatate din chestiune. Chiar si cea mai puternica armata nu incepe razboiul de la sine. Trebuie, mai ina­inte de orice, un lider fanatic si nebun, gata sa inceapa razboiul. Iar Stalin a facut foarte multe pentru ca in fruntea Germaniei sa vina un asemenea lider. Cum l-a creat Stalin pe Hitler, cum l-a ajutat sa puna mina pe putere si sa-si consolideze puterea, este o tema vasta. Pregatesc o carte despre acest lucru. Vom mai vorbi pe aceasta tema, acum sa amintim doar ca Stalin a indemnat la razboi cu perseverenta si dirzenie pe nazistii abia veniti la putere, incununarea acestor eforturi este pactul Molotov-Ribbentrop. Prin acest pact Stalin a garantat lui Hitler libertatea de actiune in Europa si a deschis ecluza principala a celui de-al doilea razboi mondial. Cind pome­nim cu vorbe rele pe dulaul care a hacuit jumatate din Europa, sa nu-l uitam pe Stalin, cel care l-a crescut, dindu-i apoi drumul din lant.

Chiar inainte de venirea sa la putere, liderii sovietici il denumeau in secret pe Hitler Spargator de Gheata al Revolutiei. Denumirea este exacta si cuprinzatoare. Stalin a inteles ca Europa este vulnerabila numai in caz de razboi si ca Spargatorul de Gheata al Revolutiei va putea sa faca Europa vulnerabila. Adolf Hitler, nefiind constient de acest lucru, a netezit calea comunismului mondial. Prin razboaie fulger, Hitler a ingenuncheat democratiile occidentale, in acest scop el si-a dispersat fortele din Norvegia pina in Libia. Spargatorul de Gheata al Revo­lutiei a savirsit cele mai mari crime impotriva umanitatii si, prin actiunile sale, a dat lui Stalin dreptul moral de a declansa in orice moment Eliberarea Europei, inlocuind lagarele de concentrare brune cu cele rosii.

Stalin a inteles ca razboiul nu este cistigat de cel care intra primul in joc, ci de ultimul intrat si, galant, i-a lasat lui Hitler infamul drept de a fi instigatorul razboiului, iar el a asteptat cu rabdare momentul "in care capitalistii se vor certa intre ei' (Stalin, cuvintare din 3 decembrie, 1927).

Il socot pe Hitler un criminal si un ticalos, il consider un canibal la scara europeana. Insa, daca Hitler a fost canibal, asta nu inseamna ca Stalin a fost vegetarian. S-au facut nu putine eforturi pentru a demasca crimele nazis­mului si a gasi calaii care au savirsit cruntele faradelegi sub steagul sau. Aceasta actiune trebuie continuata si aprofundata. Dezvaluindu-i pe fascisti, a trebuit sa-i dez­valuim si pe comunistii sovietici, care i-au incurajat pe nazisti in savirsirea crimelor si au intentionat sa se folo­seasca de rezultatele crimelor acestora.

In Uniunea Sovietica arhivele au fost curatate demult si cu minutie, iar ceea ce a ramas, este aproape inacce­sibil cercetatorilor. Am avut fericirea sa lucrez pentru putin timp in arhivele Ministerului Apararii al URSS, insa, absolut constient, aproape ca nu folosesc materiale de arhiva. Am multe materiale din arhivele germane de razboi, dar practic nici pe acestea nu le folosesc. Prin­cipala, mea sursa sunt publicatiile sovietice. Chiar si numai acestea sunt pe deplin suficiente ca sa-i puna pe comu­nistii sovietici la stilpul infamiei si sa-i aseze pe banca acuzarii, alaturi de fascistii germani, ba chiar inaintea lor.

Principalii mei martori sunt: Marx, Engels, Lenin, Trotki, Stalin, toti maresalii sovietici din timpul razboiului si multi generali importanti, insisi comunistii recunosc ca ei, cu miinile lui Hitler, au dezlantuit razboiul in Europa si au pregatit o lovitura prin surprindere asupra lui Hitler, ca sa cucereasca Europa distrusa de el. Valoarea spuselor mele tocmai in aceasta consta: criminalii insisi vorbesc despre crimele lor.

Stiu ca multi vor sari in apararea comunistilor. Dom­nilor, eu am dat in vileag pe comunisti prin afirmatiile lor. Lasati-i sa se apere singuri.

Victor Suvorov

Decembrie 1987

Bristol

Capitolul 1 CALEA SPRE FERICIRE

Noi suntem partidul clasei, care duce la cucerirea lumii.

M.     Frunze

Marx si Engels au prezis declansarea razboiului mon­dial si conflictele internationale de lunga durata, "de 15, 20, 50 de ani'. Aceasta perspectiva nu-i speria. Autorii Manifestului comunist nu chemau proletariatul sa preintimpine razboiul, dimpotriva, pentru Marx si Engels viito­rul razboi mondial era de dorit. Razboiul este mama revolutiei, razboiul mondial este mama revolutiei mon­diale. Engels considera ca rezultatele razboiului mondial vor fi "epuizarea generala si crearea conditiilor pentru victoria finala a clasei muncitoare'.

Marx si Engels n-au trait pina la razboiul mondial, dar au avut un continuator- pe Lenin. Chiar la inceputul primului razboi mondial, partidul lui Lenin s-a pronuntat pentru infringerea propriei sale tari. Lasa dusmanii sa distruga si sa pustiasca tara, sa fie rasturnat guvernul, sa fie distruse relicvele sfinte ale patriei: proletarii, dupa cum se stie, n-au patrie, intr-o tara devastata si infrinta va fi mai lesne "de transformat razboiul imperialist in razboi civil'. Asadar, fie furtuna cit de tare!

Lenin spera ca si in alte tari se vor gasi adevarati marxisti, capabili sa se ridice "deasupra intereselor ingust nationale' la lupta impotriva propriilor guverne, pentru transformarea razboiului mondial intr-un razboi civil mon­dial, insa acesti marxisti nu s-au gasit in alte tari si, de aceea, perspectiva revolutiei mondiale s-a deplasat intr-un viitor incert. Nu-i nimic! Daca nu este revolutie mondiala, barem sa se faca un prim pas catre ea. Inca din toamna anului 1914, Lenin adopta un original program minimal: daca revolutia mondiala nu va avea loc ca urmare a primului razboi mondial, macar sa se rupa o bucatica; nu in toata lumea, macar intr-o tara. Indiferent care. La inceput, sa cuprinda o tara, apoi aceasta sa fie folosita ca baza pentru pregatirea unui nou razboi mondial si pentru raspindirea revolutiei in alte tari. "Proletariatul biruitor din acea tara se va ridica impotriva intregii lumi', provo-cind dezordini si revolte in alte tari "sau pornind direct asupra lor cu forta armata' ("Despre lozinca Statelor Unite ale Europei'). Punind problema unui program minimal de luare a puterii intr-o tara, Lenin nu pierde din vedere perspectiva. Pentru el, ca si pentru Marx, revolutia mon­diala ramine steaua calauzitoare. Dar conform programu­lui minimal, ca rezultat al primului razboi mondial, revo­lutia este posibila doar intr-o singura tara. Cum se va petrece mai apoi revolutia mondiala? Ca urmare la ce? in 1916 Lenin da un raspuns precis la aceasta intrebare: ca rezultat al CELUI DE-AL DOILEA RAZBOI IMPERIALIST ("Programul de razboi al revolutiei proletare').

Poate ca gresesc, dar citind multe din cele scrise de Hitler, n-am gasit nici un fel de indicii ca in 1916 Adolf Schicklgruber visa al doilea razboi mondial. Lenin insa visa. Mai mult, Lenin a fundamentat teoretic in aceasta perioada necesitatea unui astfel de razboi pentru edifica­rea socialismului in intreaga lume. Evenimentele au evo­luat tumultuos, in anul urmator a avut loc revolutia din Rusia. Lenin se duce in graba in Rusia. Aici, in viitoarea confuziei si arbitraritatii, el si partidul sau mic, dar orga­nizat pe principii militare, pun mina pe putere printr-o revolutie. Pasii lui Lenin sunt simpli, dar perfizi, in primul moment al formarii statului comunist Lenin emite "Decre­tul asupra pacii'. Nu era deloc rau pentru propaganda, insa Lenin voia pace nu pentru pacea in sine, ci pentru a-si consolida puterea. Dupa decret, milioane de soldati inarmati s-au napustit de pe front spre casa. Prin decretul asupra "pacii', Lenin a transformat razboiul imperialist in razboi civil, a cufundat tara in haos, consolidind puterea comunistilor si recucerind putin cite putin teritorii pe care le-a supus. Soldatii care au dat buzna de pe front au jucat rolul de spargator de gheata ce despica Rusia.

Rezultatul razboiului civil a fost acea "epuizare generala', dorita inca de Marx, care i-a permis lui Lenin sa-si sustina si sa-si consolideze puterea.

In politica externa pasii lui Lenin sunt la fel de perfizi; si aici el foloseste acelasi principiu: voi incaierati-va, iar eu deocamdata ma uit de pe margine, iar cind voi va veti slabi unul pe altul

In martie 1918, Lenin incheie cu Germania si aliatii ei pacea de la Brest. In acest timp, situatia Germaniei era deja disperata. Sesizeaza acest lucru Lenin? Fireste. De aceea si semneaza actul de pace care:

- da mina libera lui Lenin in lupta pentru intarirea dictaturii comuniste in interiorul tarii;

- ofera Germaniei importante resurse si rezerve pen­tru continuarea razboiului in Apus, epuizind atit Germa­nia, cit si pe aliatii occidentali.

Incheind un document separat cu inamicul, Lenin a tradat aliatii Rusiei. Dar Lenin a tradat insasi Rusia. La inceputul lui 1918, victoria Frantei, Marii Britanii, Rusiei, SUA si a altor tari asupra Germaniei si aliatilor acesteia era aproape si inevitabila. Rusia a pierdut in razboi milioane de soldati si avea dreptul deplin sa se numere printre invingatori, alaturi de aliatii occidentali. Lui Lenin nu-i mai trebuia insa o astfel de victorie; lui ii trebuia revolutia mondiala. Lenin recunoaste ca "pacea' de la Brest n-a fost incheiata in interesele Rusiei, ci in interesul revolutiei mondiale, in interesul instaurarii comunismului in Rusia si in alte tari. Lenin recunoaste ca a pus dictatura mondiala a proletariatului si revolutia mondiala deasupra oricaror interese nationale' (Dare se seama a CC la Congresul al VlII-lea al RKP(b)[1]).

Infringerea Germaniei era deja iminenta, dar Lenin incheie o "pace' prin care Rusia renunta la drepturile sale de invingator. Mai mult, Lenin da fara lupta Germa­niei un milion de kilometri patrati, cele mai fertile paminturi si cele mai industrializate zone ale tarii; mai mult, plateste si o contributie in aur. De ce?!

Iata de ce: "Pacea' de la Brest disponibiliza milioane de soldati rusi, iar aceste milioane, neconduse de nimeni, au plecat spre casa, distrugind in cale bazele statalitatii si democratia abia nascuta, "pacea' de la Brest a constituit inceputul unui crunt razboi civil, mult mai singeros si mai crud decit primul razboi mondial, in timp ce fiecare lupta cu fiecare, comunistii isi intareau si isi extindeau puterea; iar mai apoi, dupa citiva ani, au supus intreaga tara.

"Pacea' de la Brest nu este indreptata numai im­potriva intereselor nationale ale Rusiei; ea este indreptata si impotriva Germaniei, in sensul si in spiritul ei, "pacea' de la Brest este o prefigurare a pactului Molotov-Ribben-trop. Calculul lui Lenin din 1918 si calculul lui Stalin din 1939 sunt aceleasi: lasa Germania sa navaleasca asupra Apusului, las-o sa se epuizeze, caci cu aceasta ocazie se vor epuiza si aliatii occidentali, pina la ultima suflare. Cu orice pret vom ajuta Germania sa se epuizeze, apoi

In momentul cind din ordinul lui Lenin se semneaza la Brest "pacea' cu Germania, la Petrograd se desfasoara o activitate intensa de pregatire a rasturnarii guvernului german, in acest timp, la Petrograd se tipareste intr-un tiraj de jumatate de milion ziarul comunist in limba germa­na Die Fackel. Inca inainte de semnarea "pacii' de la Brest, in ianuarie 1918, la Petrograd a fost creat grupul comunist german "Spartak'. De asemenea, ziarele Die Weltrevolution si Die Rote Fahne n-au aparut in Germa­nia, ci in Rusia comunista, din ordinul lui Lenin, care tocmai semnase "pacea' cu Germania, in Germania anilor '20, comunismul a prins radacini adinci. Sa nu uitam ca Lenin a pus umarul la aceasta chiar in momentul cind Germania ducea un razboi istovitor si fara speranta in Occident, iar Lenin semnase cu guvernul german un acord "de pace'.

Calculul lui Lenin este limpede: epuizat de razboi, Imperiul german nu va mai rezista. Razboiul se termina prin distrugerea imperiului si prin^ revolutie. Lenin anu­leaza imediat acordul de pace. In Europa ruinata de razboi, pe ruinele imperiilor, apar state comuniste uimitor de asemanatoare cu regimul leninist al bolsevicilor. Lenin jubileaza: "Suntem in pragul revolutiei mondiale!' Aban­doneaza programul minimal. Nu mai vorbeste de necesi­tatea celui de-al doilea razboi mondial, crezind ca revolutia mondiala se poate infaptui ca rezultat al primului razboi mondial.

Lenin creeaza Cominternul, care se defineste pe sine ca Partidul comunist mondial si isi propune drept tel crearea Republicii sovietice socialiste mondiale.

Insa n-a urmat revolutia mondiala. Regimurile comu­niste din Bavaria, Bremen, Slovacia si Ungaria s-au dove­dit a fi slabe si neviabile, partidele de stinga din tarile occidentale au manifestat slabiciune si nehotarire in luarea si mentinerea puterii, in acel moment Lenin putindu-le sustine doar moral: toate fortele bolsevicilor erau impin-zite pe fronturile interne, in lupta impotriva popoarelor Rusiei, care nu doreau comunismul.

De abia in 1920 si-a intarit Lenin suficient pozitia in interiorul Rusiei, aruncind in lupta imediat forte uriase in Europa ca sa urneasca din loc revolutia.

In Germania momentul propice trecuse deja, totusi Germania anului 1920 constituia un cimp favorabil pentru luptele de clasa. Germania era ruinata si umilita. Toate idealurile ei erau profanate, in tara se instalase o crunta criza economica: in martie 1920, Germania a fost zguduita de greva generala la care, conform unor surse, au partici­pat peste 12 milioane de oameni. Germania era un butoi cu pulbere, mai trebuia o scinteie Marsul oficial al Armatei Rosii (marsul lui Budionnii) cuprinde cuvintele: "Da Varsovia! Da Berlinul!' Teoreticianul comunistilor sovietici, Nikolai Buharin, proclama in ziarul Pravda o lozinca si mai ferma: "inainte, catre zidurile Parisului si ale Londrei!' insa in calea legiunilor rosii se afla Polonia, intre Rusia sovietica si Germania nu exista granita comu­na. Ca sa aprinda flacara revolutiei, trebuie distrusa barie­ra despartitoare, Polonia libera si independenta. Spre nenorocirea comunistilor, in fruntea armatelor sovietice se afla un comandant care nu stia nici o boaba de strate­gie, M.N. Tuhacevski Armatele lui Tuhacevscki au fost infrinte linga Varsovia si au scapat cu o fuga rusinoasa, in momentul critic, s-a dovedit ca Tuhacevski n-are rezer­ve strategice, acest fapt hotarind rezultatul luptei, infrin-gerea lui Tuhacevski n-a fost intimplatoare: cu o jumatate de an inaintea "campaniei eliberatoare sovietice asupra Varsoviei si Berlinului', Tuhacevski "fundamentase teore­tic' ideea inutilitatii rezervelor strategice in razboi.

Strategia are legi simple, dar neinduratoare. Unul din principii este concentrarea. Principalul "secret' al strategiei este ca in momentul hotaritor sa concentrezi o putere zdrobitoare impotriva punctului cel mai vulnerabil al inamicului. Ca sa concentrezi puterea, trebuie s-o ai in rezerva. Tuhacevski n-a inteles acest lucru si a platit, pentru nepriceperea sa, iar revolutia din Germania a trebuit sa fie aminata pentru 1923

Infringerea hoardelor lui Tuhacevski in Polonia a avut consecinte nefaste pentru bolsevici. Rusia, care paruse bolsevicilor complet inecata in singe si supusa controlului lor, s-a desteptat brusc, intr-o incercare disperata de a arunca povara dictaturii comuniste. A intrat in greva Piterul muncitoresc, leaganul revolutiei. Muncitorii cer piine si libertate. Bolsevicii inabusa actiunile lor dar, deodata, escadra Flotei baltice trece de partea muncitori­lor. Marinarii Kronstadtului, aceiasi care daruisera puterea lui Lenin si lui Trotki, cer sa se curete Sovietele de comunisti, in tara se ridica valul manifestatiilor taranesti, in padurile din Tambov, taranii au organizat o armata anticomunista bine organizata, dar prost inarmata. Ei, Tuhacevski, descurc-o! Si Tuhacevski, cu singe rece, si-a spalat rusinea esecului sau strategic. Cruzimea lui Tuha­cevski la Kronstadt a devenit legendara. Nimicirea tara­nilor din gubernia Tambov a ramas una dintre cele mai infricosatoare pagini din toata istoria omenirii, iar autorul acestei pagini este Tuhacevski. Secolul XX cunoaste destui mari criminali singerosi: Ejov, Himmler, Pol Pot. Dupa singele varsat, Tuhacevski ocupa unul dintre primele locuri; in timp, insa, le-a fost precursor.

In 1921, Lenin introduce Noua Politica Economica (Novaia Economiceskaia Politika-NEP).- Aceasta politica n-avea nimic nou, era vechiul si bunul capitalism. Comu­nistii trebuiau sa pastreze puterea si in acest scop faceau orice compromis, chiar si adoptarea unor elemente ale pietei libere. Se considera ca Kronstadt si Tambov sunt cauzele principale care l-au fortat pe Lenin sa introduca unele elemente ale pietei libere si sa slabeasca presiunea ideologica asupra societatii! Eu cred ca motivele trebuie cautate mai in adincime: in 1921 Lenin a inteles ca primul razboi mondial nu a provocat revolutia mondiala. Trebuia, la sfatul lui Trotki, sa se treaca la revolutia permanenta, dind lovitura dupa lovitura verigilor slabe ale societatii libere, si, in acelasi timp, sa se pregateasca al doilea razboi mondial, cel care va aduce "eliberarea' definitiva. Chiar inaintea adoptarii NEP-ului, in decembrie 1920, Lenin vorbea despre razboiul mondial: "un astfel de razboi este inevitabil'.

Si iarasi il amintesc pe Hiller. Nu-1 apar, ci pur si simplu remarc ca in 1920 el n-a afirmat public nimic privind inevitabilitatea si dorinta unui al doilea razboi mondial. Iata insa ce declara Lenin in acea vreme: "Am incheiat o prima perioada a razboaielor, trebuie sa ne pregatim pentru o a doua'. Pentru asta a luat fiinta NEP-ul. Pacea este o pauza pentru razboi. Astfel spune Lenin, astfel spune Stalin, astfel spune Pravda. NEP-ul este o scurta pauza pentru viitoarele razboaie. Comunistii trebuie sa-si puna ordine in tara, sa-si consolideze pute­rea, sa dezvolte o industrie de armament puternica, sa pregateasca populatia pentru viitoarele razboaie, pentru lupte si "campanii eliberatoare'.

Implementarea elementelor pietei libere nu a insem­nat renuntarea la pregatirea revolutiei mondiale si a celui de-al doilea razboi mondial, cel care trebuia sa o gene­reze, in anul urmator a fost creata Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste-URSS. Declaratia de constituire infor­ma ca acesta este doar primul pas in crearea Republicii Sovietice Socialiste Mondiale? se prevedea ca numarul de republici sa se extinda pina cind intreaga lume va intra in componenta URSS.

Declaratia de constituire a URSS a fost o DECLARATIE DESCHISA SI DIRECTA DE RAZBOI FACUTA RESTULUI LUMII. Ea este valabila si astazi. Nimeni n-a modificat-o. Intre cartea lui Hitler, Mein Kampf, si declaratie exista o deosebire. Hitler si-a scris cartea mai tirziu, ea fiind punctul de vedere al unei singure persoane: lupta MEA. Declaratia de constituire a URSS este un document oficial privind telul fundamental al unui stat imens: a nimici si a supune toate celelalte state ale lumii.

Capitolul 2 DUSMANUL PRINCIPAL

Daca de la un oarecare capat va incepe zguduirea revolutionara a Europei, acesta va fi Germania si victoria revolutiei in Germania inseamna asigurarea victoriei revolutiei interna­tionale

I.V.Stalin

In 1923, Germania se afla din nou in pragul revo­lutiei. Lenin nu mai ia parte la conducerea tarii. Friiele puterii sunt aproape in totalitate in mina lui Stalin, desi nici tara, nici lumea intreaga, nici macar rivalii sai din partid n-au inteles deocamdata acest lucru.

Iata cum descrie Stalin insusi rolul sau in pregatirea revolutiei germane din 1923: "comisia germana a Com-internului, in componenta Zinoviev, Buharin, Stalin, Trotki, Radek si o serie de tovarasi germani, a luat o serie de hotariri concrete privind ajutorul direct pentru tovarasii germani in problema luarii puterii' (Cuvintare la plenara CC si al TKK[2] al VKP(b)[3] l aug. 1927).

Secretarul personal al lui Stalin, Boris Bajanov, a des­cris pregatirea mai amanuntit. El spune ca au fost alocate mijloace uriase pentru revolutia germana, apoi s-a luat hotarirea ca in general aceste mijloace sa nu cunoasca limite, in Uniunea Sovietica au fost mobilizati toti comu­nistii de origine germana si toti comunistii care stapineau limba germana. Au fost pregatiti si trimisi in Germania sa actioneze in ilegalitate. Au fost trimisi nu numai comunisti sovietici de rind, dar si conducatori de rang inalt printre care: comisarul poporului V. Schmidt, adjunctul presedintelui GPU[4], Unschlicht, membrii CC Radek, Piatakov si altii.

Reprezentantul plenipotentiar in Germania, Krestin-ski, a desfasurat o larga retea a unei agenturi secrete.. Reprezentanta plenipotentiara sovietica in Germania s-a transformat in centrul organizatoric al revolutiei. Prin reprezentanta treceau indicatiile Moscovei si sumele de bani care aici se prefaceau in vagoane de literatura sub­versiva, intr-o avalansa de arme si munitii. "Unschlicht a fost insarcinat cu organizarea detasamentelor pentru in­surectia armata, cu recrutarea si inarmarea lor. Tot el a fost insarcinat cu organizarea CC german pentru distru­gerea burgheziei si a dusmanilor revolutiei, dupa luarea puterii' (B. Bajanov, Amintirile fostului secretar al lui Stalin, pag. 67). Biroul Politic sovietic a elaborat si apro­bat planul detaliat al revolutiei si a fost stabilita data: 9 noiembrie 1923.

Revolutia insa nu a avut loc.

Din mai multe cauze.

Prima: masele au ales calea de mijloc-nu i-au urmat pe comunisti, ci pe social-democrati. Pentru luarea pute­rii, Partidul Comunist german n-avea sprijinul absolut necesar al maselor, in afara de aceasta, partidul s-a scindat in doua fractiuni, iar liderii ambelor fractiuni nu imparta­seau opiniile lui Lenin si Trotki.

A doua: intre Uniunea Sovietica si Germania nu exis­ta granita comuna. Ca si cu trei ani in urma, Polonia le despartea. Daca ar fi avut granita comuna, Armata Rosie putea ajuta Partidul comunist german si pe nehotaritii lideri ai acestuia

A treia cauza, cea mai importanta: de mult Lenin nu mai conducea nici Uniunea Sovietica, nici revolutia mon­diala. Era pe moarte. Avea multi urmasi: Trotki, Zino­viev, Kamenev, Rikov, Buharin. Alaturi de acesti rivali "declarati', se afla modestul Stalin, pe care nimeni nu-l considera pretendent la putere, dar care, dupa cuvintele lui Lenin, "a concentrat deja in miinile sale o putere imensa'.

Revolutia germana din 1923 era condusa de la Krem­lin, dar la timona revolutiei mondiale avea loc o lupta crunta. Nici unul dintre pretendentii vaditi la putere nu voia sa-si vada adversarul in rolul de conducator al revo­lutiei germane si prin urmare, al celei europene. Con­ducatorii se imbulzeau la putere, dind subordonatilor ordine contradictorii. Nu asa se putea obtine victoria.

In aceasta situatie vicleanul Stalin nu s-a catarat in virful puterii. A hotarit ca, pentru inceput, sa acorde intreaga atentie problemelor consolidarii definitive a pute­rii personale si abia dupa aceea sa se ocupe de toate celelalte probleme, printre care si de revolutia mondiala.

In anii urmatori, Stalin'ii lasa pe toti pretendentii la putere cu un etaj mai jos, apoi ii va lasa tot mai jos si mai jos, pina la subsolurile Lubiankai[5]. Cucerind puterea, Stalin va indeparta toate barierele aflate in calea revolutiei germane:

- face ordine in Partidul comunist german si-l obliga sa indeplineasca orbeste ordinele Moscovei;

- stabileste granite comune cu Germania;

- nimiceste social-democratia germana.

Fireste, nu va nimici social-democratia cu miinile sale. Dar a ucis oare Stalin pe cineva cu miinile sale?

Conform lui Marx si Lenin, revolutia apare ca rezultat al razboiului. Razboiul ascute contradictiile, ruineaza eco­nomia, apropie natiunile si statele de acele trasaturi fatale, care distrug rinduiala obisnuita a vietii. Stalin a fost un adevarat marxist-leninist si a avut fata de problemele razboiului si pacii o pozitie principiala: daca social-de-mocratii, prin pacifismul lor, indeparteaza proletariatul de revolutie (si de razboiul, care genereaza revolutia), inseamna ca trebuie declarat un razboi necrutator social--democratilor. La 7 noiembrie 1927, Stalin lanseaza lo­zinca: "Nu se poate termina cu capitalismul fara sa se termine cu social-democratismul' (fravda, Nr. 255, 6-7 nov., 1927). In anul urmator declara lupta cu social-de­mocratia ca principala sarcina a comunistilor: "in primul rind, lupta neobosita cu social-democratismul pe toate liniile incluzind aici si demascarea pacifismului burghez' (Voi. 11, pag. 202).

In relatia cu cei care doresc revansa si razboi, de pilda in relatia cu fascistii, pozitia lui Stalin nu mai este la fel de simpla si de principiala: ei trebuie sustinuti. Lasa-i pe fascisti sa-i nimiceasca pe pacifisti si pe social--democrati, lasa-i sa inceapa un nou razboi. Cu totii stim ce urmeaza dupa un mare razboi In 1927, Stalin preve­de venirea fascistilor la putere in Germania si considera o astfel de evolutie a evenimentelor ca fiind de dorit: "Faptul ca guvernele capitaliste se fascizeaza duce la inasprirea situatiei interne din tarile capitaliste si la mani­festarea revolutionara a muncitorilor' (Cuvintare la ple­nara unita a CC al TKK, l aug., 1927. A fost publicata pentru prima data abia peste 25 de ani: LV. Stalin, Opere complete, voi. 10, pag. 49). Stalin denumeste regimul lui Hitler "dictatura terorista' si subliniaza: "criza revolutio­nara va creste cu atit mai rapid, cu cit burghezia se va incurca in combinatiile sale, cu cit va apela mai des la metodele teroriste'; iar in darea de seama de la Congre­sul XVII al partidului, subliniaza: "Nu vorbesc despre fascism in general, ci in primul rind despre fascismul de tip german'. Dar Stalin ii sustine pe fascisti. Stalinistii zelosi, de exemplu membrul Biroului Politic al Partidului comunist german Hermann Remelle, ii sustin in mod deschis pe fascistii germani care aspira la putere. Rolul lui Stalin in cucerirea puterii de catre fascisti in Germania este covirsitor. Voi trata totul in alta carte. Acum consem­nez doar opinia lui Lev Trotki, enuntata in 1936: "Fara Stalin n-ar fi existat Hitler, n-ar fi existat Gestapo!' Despre clarviziunea lui Trotki si despre cunostintele lui in aceasta problema sta marturie o alta observatie a sa din noiembrie 1938: "Stalin a dat mina libera lui Hitler si adversarilor sai si a impins Europa in razboi'. Aceste lucruri au fost spuse pe vremea cind Chamberlain se bucura ca nu va mai fi razboi, cind Mussolini se considera un campion al pacii, iar Hitler nu daduse inca directiva de pregatire a cotropirii Poloniei, cu atit mai putin a Frantei. In momen­tul cind Europa orbita rasufla usurata ca nu va fi razboi, Trotki stia deja ca acesta va incepe in curind si aflase cine este vinovatul. Ca sa-l credem definitiv pe Trotki, sa-i ascultam inca o previziune, enuntata la 21 iunie 1939 - in acest moment, aveau loc convorbiri intense intre Marea Britanic, Franta si URSS impotriva Germaniei. Nimic nu arata posibilitatea unor surprize sau complicatii. Dar Trotki spune: "URSS se va deplasa cu toata forta la granita Germaniei, imediat ce al treilea Reich va intra in lupta pentru o noua impartire a lumii'. Germania va lupta in Franta, iar Stalin va zdrobi "cu toata forta sa' statele neutre de la granita apuseana, apropiindu-se de cea germana.

Citind sintezele si previziunile lui Trotki acum, dupa 50 de ani, si apreciind astazi exactitatea lor, ne punem intrebarea: cum de le-a putut afla pe toate? Trotki nu a facut un secret din asta. El este autor al revolutiei comu­niste, fauritor al Armatei Rosii, reprezentantul sovietic la convorbirile de la Brest. Este primul lider al diplomatiei sovietice si ex-comandant al Armatei Rosii, este fost conducator al URSS si fost cirmaci al revolutiei mondiale. Stie deci ce inseamna comunismul, Armata Rosie si cine este Stalin. Trotki spune ca toate previziunile lui se bazeaza pe publicatiile sovietice legale, in special pe informatiile secretarului Cominternului, Dimitrov.

Trotki este primul in lume ce a inteles jocul lui Stalin, pe care nu l-au priceput liderii occidentali, pe care nu l-a priceput la inceput nici Hitler.

Iar jocul lui Stalin este foarte simplu. Trotki insusi este victima acestui joc, de aceea il si pricepe atit de bine. In alianta cu Zinoviev si Kamenev, Stalin l-a inde­partat pe Trotki de la putere. Apoi i-a indepartat pe Zinoviev si Kamenev, in alianta cu Buharin. Apoi Stalin l-a indepartat si pe Buharin. In fine, a indepartat de la putere generatia cekistilor lui Dzerjinski cu miinile lui lagoda. Apoi lagoda este eliminat cu sprijinul lui Ejov, dupa care Stalin il elimina pe Ejov si generatia lui cu miinile lui Beria s.a.m.d. Stalin isi continua jocul si pe arena internationala, iar Trotki vede acest lucru. Pentru Stalin, fascismul german este doar un instrument.

Fascismul german este Spargatorul de Gheata al Revo­lutiei. Fascistii pot incepe razboiul, iar acesta va conduce la revolutie. Spargatorul de gheata va face tandari Euro­pa! Pentru Stalin, Hitler este furtuna purificatoare a Euro­pei. Hitler poate face ceea ce lui Stalin nu-i convine sa faca.

In 1927, Stalin declara ca al doilea razboi imperialist este inevitabil, dupa cum inevitabila este si intrarea Uniunii Sovietice in acest razboi, insa vicleanul Stalin nu vrea sa inceapa razboiul si sa fie participant din prima zi: "Noi vom intra, dar vom intra ultimii, ca sa punem pe talerul cintarului greutatea care, sa atirne cel mai greu' (vol.7, pag. 14).

Stalin avea nevoie in Europa de crize, razboaie, de­zordine, foamete. Pe toate le putea aduce Hitler. Cu cit Hitler va comite mai multe crime in Europa, cu atit mai bine pentru Stalin, cu atit mai multe motive pentru Stalin sa trimita Armata Rosie eliberatoare in Europa. Trotki a inteles toate aceste lucruri, inainte de inceperea celui de-al doilea razboi mondial si chiar inainte de venirea lui Hitler la putere, in 1932, Trotki lamurea relatia lui Staliri cu fascistii germani in felul urmator: "Lasa-i pe ei sa vina la putere, sa se compromita, si atunci'

Incepind din 1927, Stalin ii sustine din toate puterile sale (este drept, n-a aratat-o public niciodata) pe fascistii care aspirau la putere. Iar cind acestia vor ajunge la putere, Stalin va depune toate eforturile ca sa-i impinga in razboi. Cind acestia vor intra in razboi, Stalin va da ordin comunistilor din tarile democratice sa devina tem­porar pacifisti, sa demoralizeze armatele tarilor occiden­tale, cerind incetarea "razboiului imperialist', si sa submi­neze fortele armate al tarilor respective.

Insa impingind Spargatorul de Gheata asupra Europei democratice, Stalin l-a condamnat la pieire.

Cu cinci ani inainte ca fascistii sa vina la putere in Germania, Stalin planuieste deja nimicirea lor: "a in-fringe fascismul, a rasturna capitalismul, a instaura pute­rea sovietica, a elibera coloniile din robie' (Opere com­plete, voi.11, pag. 212).

Fascismul este calaul Europei. Stalin sustine calaul, dar, inca inainte ca acesta sa-si inceapa singeroasa lui activitate, Stalin ii pregatea aceeasi soarta ca si a victime­lor sale.

Capitolul 3 DE CE AU NEVOIE COMUNISTII DE ARMAMENT

Oamenii mor pentru metal

In 1933 colonelul german Heinz Guderian a vizitat uzina de locomotive din Harkov. Guderian informa ca, in afara de locomotive, uzina are si o productie secundara: tancurile. Numarul de tancuri produse: 22 pe zi.

Ca sa putem aprecia productia SECUNDARA a unei SINGURE uzine sovietice IN TIMP DE PACE, trebuie sa amintim ca, in 1933, Germania nu producea tancuri deloc, in 1939, Hitler a inceput al doilea razboi mondial, avind 3195 de tancuri, adica mai putin decit putea produce uzina de locomotive din Harkov in jumatate de an, lucrind in regim de pace.

Ca sa ne dam seama ce inseamna 22 de tancuri pe zi, trebuie sa spunem ca Statele Unite, dupa inceperea celui de-al doilea razboi mondial, in 1940, avea circa 400 tancuri.

Care era calitatea tancurilor pe care Guderian le-a vazut la uzina de locomotive din Harkov? Erau proiectate de un adevarat geniu al tancurilor, americanul J.U. Christie. Nimeni n-a apreciat realizarile lui Christie, in afara de constructorii sovietici. Tancul american a fost cumparat si trimis in Uniunea Sovietica pe baza de documente false, conform carora era considerat tractor pentru agricultura, in Uniunea Sovietica "tractorul' s-a produs intr-un mare numar, purtind marca BT (bistrohodnii tank-tanc rapid). Primele BT-uri aveau viteza de 100 km pe ora[6]. Chiar si peste 60 de ani, orice tanchist va invidia o asemenea viteza.

Constructia tancurilor BT era simpla si rationala. Nici un tanc din lume, la acea vreme, incluzind si tancurile produse de S.U.A., nu aveau o asemenea forma a blin­dajului. Cel mai bun tanc al celui de-al doilea razboi mondial, T-34, este urmasul direct al BT-ului. Forma cor­pului sau e o dezvoltare ulterioara a ideilor marelui constructor american. Dupa T-34, principiul pozitionarii inclinate a blindajelor-frontale a fost folosit la "Pantera' germana, apoi la toate celelalte tancuri din lume.

In anii '30, practic toate tancurile se faceau dupa schema: motorul la spate, transmisia in partea din fata. BT a constituit o exceptie: motorul si transmisia erau in partea terminala. Peste 25 de ani intreaga lume avea sa adopte principiul repartizarii componentelor BT-ului.

Tancurile BT s-au imbunatatit permanent. Autonomia lor de cursa a ajuns pina la 700 km. Peste 50 de ani, acest lucru mai era un vis pentru majoritatea tanchistilor. In 1936, tancurile din seria BT fortau prin albie, aproape pe sub apa, riuri adinci. La sfirsitul secolului XX nu toate tancurile posibililor adversari ai Uniunii Sovietice au ase­menea posibilitate, in 1938, pe tancurile BT au inceput sa se instaleze motoare diesel. Restul lumii va incepe sa faca acest lucru abia peste 10-20 de ani. In sfirsit, tancurile BT erau utilate cu armament puternic pentru acele vre­muri. Spunind atitea lucruri pozitive despre calitatea si numarul tancurilor sovietice, trebuie, de dragul adevaru­lui, sa remarcam si un mic neajuns al lor: era IMPOSIBILA FOLOSIREA LOR PE TERITORIUL SOVIETIC.

Principalul avantaj al tancului BT era viteza. Aceasta calitate era dominanta fata de celelalte in asa masura incit a intrat in denumirea lui: tanc rapid.

BT este un tanc agresor. Conform caracteristicilor sale, BT seamana cu un calaret din hoardele fara de numar ale lui Genghis-Han: mic, dar foarte mobil. Marele cuceritor si-a invins toti adversarii prin loviturile neasteptate ale unor colosale armate foarte mobile. Genghis-Han si-a nimicit adversarii in principal prin manevre impetuoase, nu prin forta armelor. N-avea nevoie de cavalerie, greu de urnit, ci de hoarde usoare, iuti, mobile, capabile sa strabata spatii uriase, sa forteze riuri si sa iasa in spatele frontului inamic.

Exact asa erau tancurile BT. La 1 septembrie 1939, ele depaseau prin numar TOATE tipurile din TOATE tarile lumii. Mobilitatea, viteza si autonomia BT-urilor au fost obtinute pe seama unui blindaj rational, foarte usor si subtire. BT-urile se puteau folosi numai intr-un razboi ofensiv, inclusiv in spatele frontului inamicului, in opera­tiunile ofensive impetuoase, cind, asemenea unor hoar­de, se arunca asupra teritoriului dusmanului si, ocolind focarele de rezistenta, navalesc in adincime, unde nu exista trupe inamice, dar exista orase, poduri, uzine, aerodromuri, porturi, depozite, puncte de comanda si noduri de comunicatii.

Uimitoarele caracteristici ofensive ale tancurilor BT au fost obtinute si pe seama folosirii unei punti motoare unice. Pe drumuri de tara, BT-ul se deplasa pe senile, dar intrind pe sosele, i se scoteau senilele grele si inainta pe roti, ca un automobil de curse. Este bine cunoscut faptul ca viteza este dependenta de starea carosabilului: sau automobilul de viteza, care se deplaseaza numai pe sosele bune, sau tractorul lent care merge pe unde este necesar. Maresalii sovietici au rezolvat dilema in folosul automobilului rapid: tancurile BT erau complet ineficiente pe drumurile proaste ale URSS. Cind Hitler a inceput operatiunea "Barbarossa', practic toate tancurile BT au fost abandonate. Chiar si pe senile, era aproape imposi­bil sa fie folosite in afara drumurilor. Iar pe roti nu s-au folosit NICIODATA. Potentialul splendidelor tancuri BT n-a fost realizat, dar el NICI NU TREBUIA SA SE REALI­ZEZE PE TERITORIUL SOVIETIC.

BT a fost creat doar pentru actiuni in teritorii straine, altfel spus, doar in acele teritorii unde existau sosele bune. Sa privim la vecinii Uniunii Sovietice. Atunci, ca si acum, Turcia, Iran, Afganistan, China, Mongolia, Manciu­ria, Coreea de Nord nu aveau sosele bune. Jukov a folosit tancurile BT in Mongolia, unde terenul e neted ca-n palma, dar le-a folosit numai pe senile si a ramas foarte nemultumit: in afara drumurilor, senilele se rupeau des si chiar pe drumurile de campanie, tancurile se innamoleau si patinau.

La intrebarea unde se putea profita cu succes de potentialul BT-urilor, exista un singur raspuns: in Euro­pa centrala si de sud. Iar dupa scoaterea senilelor, tancu­rile BT puteau sa se foloseasca cu succes numai pe teritoriile Germaniei, Frantei si Belgiei.

La intrebarea ce este mai important pentru tancurile BT-rotile sau senilele, manualele sovietice din acei ani dau un raspuns limpede: rotile. Principala calitate a BT-ului este viteza, iar aceasta se realizeaza pe roti. Senilele sunt doar un mijloc atunci cind ajungi pe teritoriu strain, de exemplu, pe senile poti circula in Polonia, dar, ajun-gind pe autostrazile germane, senilele trebuie scoase pen­tru a continua actiunea pe roti. Senilele erau considerate un mijloc auxiliar, ce trebuie folosit o singura data; apoi ele se scot si trebuiesc uitate. La fel cum parasutistul foloseste parasuta numai ca sa ajunga in teritoriul inamic. Acolo el o arunca si actioneaza in spatele frontului, fara sa se mai impovareze cu o sarcina de prisos. Aceeasi atitudine era si fata de senilele tancurilor. Diviziile si corpurile de armata sovietice, inzestrate cu tancuri BT, n-aveau in componenta lor mijloace destinate transportu­lui senilelor: dupa scoaterea lor, tancurile BT trebuiau sa duca razboiul pe roti, deplasindu-se pe sosele perfecte, in spatele frontului inamicului.

Unor tipuri de tancuri sovietice li s-a dat denumirea in cinstea liderilor comunisti: KV-Klim Vorosilov, IS-losif Stalin, insa majoritatea au primit denumiri in care se pastreaza indexul "T'. Uneori, acest index contine, in afara de "T', litera "O' (ognemetnii-aruncator de flacari), "B' (bistrohodnii-rapid) "P' (plavaiuscii-plutitor), in treacat fie spus, Uniunea Sovietica a fost singura tara din lume care a produs in cantitati mari tancuri plutitoare, intr-un razboi de aparare tancul nu trebuie sa pluteasca nicaieri, de aceea, atunci cind Hitler a inceput operatiunea "Barbarossa', tancurile plutitoare sovietice au trebuit sa fie abandonate din cauza ineficientei lor intr-un razboi de aparare. Producerea lor a incetat imediat, ca si produ­cerea de BT-uri.

Dar aceasta este o digresiune. Important este altceva, in 1938 in Uniunea Sovietica incep intense lucrari de creare a unui tanc cu un index cu totul neobisnuit: "A-20'. Ce inseamna "A'? Nici un manual militar sovietic nu raspunde la aceasta intrebare. Este posibil ca dupa publicarea acestei carti comunistii, antedatind totul, sa inventeze interpretarea acestui index, insa deocamdata pentru multi experti indexul ramine nedescifrat. Am cautat mult timp raspuns la aceasta intrebare si l-am gasit la uzina Nr. 183. E aceeasi uzina de locomotive, care, ca si mai inainte, in afara de locomotive, avea si o productie secundara. Nu stiu daca explicatia este corecta, dar vetera­nii spun ca sensul initial al indexului "A' inseamna "de autostrada'. Personal, explicatia mi se pare convingatoare. Tancul A-20 este o evolutie din familia lui BT Daca principala caracteristica a BT-ului este inclusa in denu­mire, atunci pentru ce principala caracteristica a tancului A-20 sa nu fie introdusa in denumire? Destinatia princi­pala a tancului A-20 este sa ajunga pe senile pina la autostrada, iar acolo, scotindu-i-se senilele, sa se trans­forme in regele vitezei.

Iar acum sa amintim ca, la sfirsitul secolului XX, Uniunea Sovietica nu are nici un kilometru de sosea care s-ar putea defini cu termenul de autostrada. Cu 50 de ani in urma nu exista nici urma de autostrada pe teritoriul sovietic. Si nici un stat limitrof nu avea vreo autostrada in 1938. Dar iata ca in anul urmator, 1939, prin pactul Molotov-Ribbentrop, Stalin a impartit Polonia si a stabilit granita comuna cu un stat care avea autostrada. Acest stat se numea Germania.

Se spune ca tancurile sovietice nu erau pregatite pen­tru razboi. Nu este asa. Ele nu erau pregatite pentru un razboi de aparare pe teritoriul propriu. Pur si simplu erau pregatite pentru un razboi pe alte teritorii.

Cantitatea si calitatea tancurilor sovietice isi au cores­pondenta in cantitatea si calitatea avioanelor sovietice. Mistificatorii comunisti afirma acum: da, erau multe avioa­ne, dar erau de calitate proasta. Erau avioane imbatrinite, nu trebuie sa le luam in considerare, sa le consideram doar pe cele noi: MiG-3, Iak-1, Pe-2, IL-2, iar pe celelalte, pe acelea fabricate cu multi ani inainte de razboi, sa nu le luam in calcul, sunt vechi.

Dar iata ce gindeste in problema "imbatrinirii' pilotul britanic Alfred Price, care a zburat in viata sa pe patruzeci de tipuri de avioane si a petrecut in vazduh peste 4000 de ore. Iata parerea sa despre avionul de vinatoare sovie­tic "imbatrinit': "Cel mai puternic dintre avioanele de vinatoare de serie din lume era in septembrie 1939 distru­gatorul rus I-16, al constructorului Polikarpov

La puterea de foc I-16 depasea de doua ori avionul "Messerschmidt-109E' si aproape de trei ori avionul "Spitfire-1'. Dintre toate avioanele de vinatoare de dinainte de razboi I-16 era unic, in sensul ca numai el avea aparatori blindate in jurul pilotului. Cei care cred ca inaintea celui de-al doilea razboi mondial rusii erau niste mujici inapoiati si ca au evoluat ulterior, prin folosirea experientei germane, trebuie sa tina seama de fapte'. (A. Price. World War II Fighter Conflict., pag. 18-21).

La toate acestea trebuie adaugat ca in august 1939 avioanele de vinatoare sovietice foloseau pentru prima oara in lume rachete in situatii de lupta. Mai trebuie adaugat un fapt: constructorii sovietici au creat unicul avion din lume cu carcasa blindata, un adevarat tanc zburator, numit IL-2, care avea opt proiectile cu reactie de mare putere, fapt ce satisface orice standard de calitate.

Asadar, care-i problema? De ce in timpul razboiului, inca din prima zi, aviatia sovietica a cedat intiietatea in aer? Raspunsul este simplu: cea mai mare parte a aviatorilor sovietici, incluzind si pe pilotii de pe avioanele de vinatoare, N-AVEAU CUNOSTINTA DESPRE LUPTELE AE­RIENE. Atunci ce-au invatat ? Au invatat sa loveasca tintele terestre. Regulamentele aviatiei de bombardament si de vinatoare sovietice orientau pilotii in sensul desfasurarii unei singure si grandioase operatiuni ofensive, in care aviatia sovietica, printr-o unica lovitura, va surprinde toata aviatia inamicului pe aerodromuri si va obtine suprematia in aer. Inca din 1929, ziarul sovietic Voina i revoliutia (Razboiul si revolutia), in editorialul Perioada initiala a razboiului, tragea o concluzie care apoi a fost repetata de regulamentele aviatice sovietice din 1940 si 1941: "Este extrem de avantajos sa manifestam initiativa si sa atacam noi cei dintii dusmanul. Initiativa, manifestata printr-un atac al flotei aeriene asupra aerodromurilor si hangarelor inamicului, poate apoi sa se repercuteze asupra suprema­tiei aeriene'.

Teoreticienii aviatiei sovietice n-aveau in vedere un inamic general, ci unul foarte bine determinat. Principa­lul teoretician al strategiei aviatice sovietice, A.N. Lapcinski, si-a ilustrat cartile cu cele mai amanuntite harti ale obiectivelor standard de bombardament. Printre acestea erau: nodul de cale ferata din Leipzig, Friederichstrasse si gara centrala din Berlin etc. Lapcinski explica cum trebuie aparat teritoriul sovietic: "O ofensiva hotarita la sol atrage dupa sine, ca un magnet, fortele aeriene inami­ce si slujeste in cea mai buna masura apararii tarii in fata inamicului aerian Apararea aeriana a tarii nu se infap­tuieste printr-o manevra din adincime, ci printr-o manevra in adincime'.

Iata de ce, in 1941, toata aviatia sovietica era concen­trata la granite. Aerodromul de campanie al regimentului de aviatie 123, de pilda, se afla la doi kilometri de granita germana, in caz de razboi se va economisi combustibil la patrunderea avioanelor in spatiul inamicului, in cazul regimentului 123, ca si in cazul multor altora, zborurile trebuiau sa aibe loc deasupra teritoriului german.

Pina la razboi si pe durata acestuia, Uniunea Sovietica a construit uimitor de multe avioane, remarcabile ca date tehnice si, in acelasi timp, simple, insa cele mai bune realizari ale aviatiei sovietice n-au fost acelea din dome­niul crearii de avioane care sa distruga avioanele inamir cului in aer, ci in domeniul celor care sa distruga alte avioane si obiective ale inamicului la sol. Cea mai frumoa­sa realizare sovietica in domeniul tehnicii aviatice din acea perioada a fost IL-2, care era destinat lovirii ina­micului la sol. Tinta sa principala: aerodromurile. Creind acest avion agresor, constructorul Iliusin a prevazut un mic detaliu de aparare, in prima varianta, IL-2 avea doua locuri: pilotul conduce avionul si loveste tintele, iar in spatele sau un tragator acopera semisfera posterioara de atacurile avioanelor de vinatoare ale inamicului. Stalin personal i-a telefonat lui Iliusin sa elimine locul tragato­rului cu mitraliera, altfel spus, sa faca IL-2 cu un singur lor. IL-2 ii era necesar lui Stalin pentru situatia in care nici un avion de vinatoare al inamicului nu va reusi sa se inalte in aer

Dupa inceperea planului 'Barbarossa', Stalin i-a tele­fonat din nou lui Iliusin si i-a dat ordin sa proiecteze IL-2 cu doua locuri: intr-un razboi defensiv chiar si un avion agresor trebuie sa aiba armament de aparare.

1927-este anul cind Stalin a luat definitiv si ferm friiele puterii. Din acest moment, atentia lui Stalin nu este concentrata numai asupra intaririi dictaturii sale, ci si asupra problemelor intregii miscari comuniste si ale revo­lutiei mondiale.

1927-este anul cind Stalin trage concluzia definitiva ca un al doilea razboi mondial este inevitabil, ca trebuie sa se lupte hotarit cu pacifismul social-democrat care frineaza inceputul razboiului si sa-i sustina pe fascistii ce aspirau la putere pentru ca mai apoi sa-i nimiceasca.

1927-este anul in care a inceput industrializarea URSS. Supraindustrializarea. Superindustrializarea. Indus­trializarea a fost planificata pe cincinale, iar primul cinci­nal a inceput chiar in 1927. De ce a fost nevoie de cincinale se poate judeca dupa urmatorul fapt. La ince­putul primului cincinal, Armata Rosie avea 92 de tancuri, iar la sfirsitul acestuia, peste 4000. Totusi cresterea mili­tara nu se observa atit de clar inca din primul cincinal. Nu s-a acordat principala atentie inarmarii, ci crearii unei baze industriale, care dupa aceea sa permita inarmarea.

Al doilea cincinal a insemnat o continuare a dezvolta­rii bazei industriale. S-au facut: cocs, cuptoare Martin, hidrocentrale gigantice si uzine de oxigen, laminoare si bluminguri, mine pentru carbune si minereu. Productia de armament nu era inca in centrul atentiei. Desi nici pe aceasta n-o uita tovarasul Stalin: in primele doua cinci­nale, s-au produs 24708 avioane de lupta.

Iata insa ca al treilea cincinal, care trebuia sa se incheie in 1942, inseamna un avint al productiei. Al productiei de razboi, in cantitati gigantice si de calitate deosebita. Industrializarea a fost platita, dar cu ce pret! Stalin a platit industrializarea cu nivelul de trai al popu­latiei, care era foarte scazut. A vindut pe piata externa enorme rezerve de aur, platina, diamante. In citiva ani,

Stalin a vindut ceea ce natiunea a acumulat vreme de sute de ani. Stalin a jefuit bisericile si manastirile, depo­zitele imperiale si muzeele. Au fost scoase la mezat icoane si bucoavne nationale nepretuite. Au fost trimise la export tablourile unor mari maestri ai Renasterii, colectiile de briliante, tezaurele muzeelor si bibliotecilor. Stalin a ex­portat lemn si carbune, nichel si mangan, petrol si bum­bac, icre, blanuri, grine si multe-multe altele, insa era insuficient. Si atunci, in 1930, Stalin a inceput o colectivi­zare singeroasa. A minat cu forta pe tarani in colhozuri, pentru ca apoi sa le ia piinea pe degeaba. Toata piinea. In jargonul comunist, acest furt s-a numit "a pompa mijloa­ce din agricultura in industria grea'. Rezultatul colec­tivizarii si al foametei care i-a urmat este urmatorul: 10-16 milioane de morti, de ucisi in lagare. Asupra tarii s-a abatut, in sensul propriu al cuvintului, canibalismul, in acest timp Stalin vindea peste hotare 5 milioane tone de cereale in fiecare an.

Pentru ce a trebuit colectivizarea? Pentru industriali­zare. Dar pentru ce a trebuit industrializarea? Pentru a ridica nivelul de trai al poporului? Nicidecum, inainte de industrializare si de colectivizare, in timpul NEP-ului, viata era suportabila. Daca nivelul de trai al poporului ar fi interesat pe tovarasul Stalin, n-ar fi trebuit nici colec­tivizare, nici industrializare, ci ar fi trebuit pastrat NEP-ul. Industrializarea si colectivizarea n-au fost destinate nici­decum ridicarii nivelului de trai al poporului. Dimpo­triva, acest nivel a coborit intr-un asemenea hal incit era mai rau ca pe vremea lui Genghis-Han. De curind Robert Conquest a scris o teribila carte despre cincinalele sin-geroase, carte ce cuprinde sinistre fotografii cu acei co-pii-schelet. Fapte mai odioase decit cele din Etiopia co­munista sau din Cambodgia comunista a lui Pol Pot. Asadar, industrializarea si colectivizarea n-au avut loc pentru a se ridica nivelul de trai, ci pentru a se produce armament in cantitati uriase. Pentru ce aveau nevoie comunistii de arme? Ca sa apere oamenii? Nu. Daca Stalin ar fi platit pentru tancurile de autostrada, pentru matasea parasutelor, pentru tehnologia militara occiden­tala doar patru milioane tone de cereale pe an, nu cinci, milioane de copii ar fi ramas in viata, in toate tarile armele slujesc apararii populatiei, in primul rind a copiilor, viitorul natiunii, de mizerie si alte nenorociri, in Uniunea Sovietica lucrurile au stat invers; populatia, includem aici si copii, a fost supusa unei mizerii crunte ca sa se poata produce arme.

Primul razboi mondial a fost in intregime un picnic vesel in comparatie cu industrializarea stalinista. In patru ani de zile, toate tarile participante la acest razboi au pierdut 10 milioane de oameni; Rusia, prin industrializare, 23 milioane. Aici, in timp de PACE, de dragul tancurilor de autostrada si a avioanelor agresor, Stalin a ucis cu mult mai multi oameni. PACEA COMUNISTA S-A DOVE­DIT A FI MULT MAI INGROZITOARE DECIT RAZBOIUL IMPERIALIST.

Sporirea puterii militare sovietice n-a fost dictata nici­decum de amenintarea externa, caci a inceput INAINTEA venirii lui Hitler la putere. Sacrificarea vietii a milioane de copii de dragul producerii de armament s-a petrecut concomitent cu sfortarile gigantice ale lui Stalin de a elimina pe pacifistii occidentali si de a-i sprijini pe fascisti.

Se poate obiecta ca Stalin a jertfit milioane de oameni, dar a faurit arme ca sa-i apere pe ceilalti. Nu, am vazut deja si vom vedea in continuare, ca armele faurite pentru apararea teritoriului si a oamenilor sai nu erau potrivite, acestea n-au putut fi utilizate conform destinatiei lor sau au fost pur si simplu aruncate.

Daca uriasele arsenale de arme nu s-au creat pentru apararea propriului teritoriu si a propriei populatii, a-tunci care era destinatia lor?

Tovarasi comunisti, aveti cuvintul!

Capitolul 4 DE CE A IMPARTIT STALIN POLONIA

Noi lucram asupra unei cauze, care, in caz de succes, va crea o cotitura in intreaga lume si va elibera intreaga clasa muncitoare.

I.V.Stalin

La 22 junie 1941, Germania a atacat prin surprindere si in chip perfid Uniunea Sovietica. E un fapt istoric. Totusi e un fapt bizar, inainte de al doilea razboi mondial, Germania nu avea granite comune cu Uniunea Sovietica si, in consecinta, n-o putea ataca, cu atit mai mult "prin surprindere'. Germania si Uniunea Sovietica erau separate de bariera compacta a unor state neutre. Pentru ca razbo­iul sovieto-german sa poata avea loc, era necesar sa fie create conditiile corespunzatoare: sa se distruga bariera statelor neutre si sa se stabileasca granite comune sovieto--germane.

Oricine este interesat de data de 22 iunie 1941 -, inainte de a-l blestema pe Hitler si a-l invinui de perfidie, este obligat barem lui insusi sa-si raspunda cinstit la doua intrebari:

- cine a distrus bariera despartitoare a statelor neutre dintre Germania si Uniunea Sovietica?

- de ce?

Bariera dintre Germania si URSS era dubla si doar intr-un singur loc era simpla. Polonia era singura tara, care avea granite si cu Uniunea Sovietica si cu Germania. Polonia era calea cea mai dreapta, cea mai scurta, cea mai comoda intre URSS si Germania. Polonia era partea cea mai subtire a zidului despartitor. Se intelege ca potentialul agresor, care dorea ca razboiul sovieto-german sa aiba loc, trebuia sa incerce sa perforeze un coridor chiar pe aici.

Dimpotriva, acea tara care nu dorea un razboi so­vieto-german, trebuia, cu toata puterea fortelor armate, cu toata diplomatia sa, cu toata puterea autoritatii inter­nationale, sa nu admita inamicul pe teritoriul polonez, in caz extrem sa inceapa razboiul impotriva sa inca din Polonia, neadmitind apropierea de granitele ei.

Inchipuiti-va ca, aflat dincolo de un perete, un cani­bal anunta cu glas de tunet intentia lui de a va crimpoti bucata cu bucata.

Dupa ce v-a convins de intentiile lui canibalice, incepe sa darime peretele despartitor. Care va fi reactia dumnea­voastra? Imaginati-va ca acest canibal intimpina oarecare greutati in darimarea peretelui si va cere ajutor in intre­prinderea sa. Fara ajutorul dumneavoastra nu poate face o gaura in perete, prin urmare nu va putea sa va friga la foc scazut. Cum veti reactiona la o asemenea propunere?

Hitler si-a exprimat intentiile absolut deschis. Stalin l-a numit in mod public canibal, insa Hitler nu putea sa-l atace pe Stalin, n-avea granite comune. Hitler s-a adresat lui Stalin cu propunerea de a depune eforturi comune in vederea realizarii unei sparturi in zidul despartitor. Stalin a primit cu bucurie propunerea si a darimat cu nespus entuziasm zidul polonez, perforind un coridor in intimpinarea lui Hitler. Motivele lui Hitler sunt explicabile. Dar cum sa explici actiunile lui Stalin?

Istoricii comunisti au nascocit tot felul de explicatii ale actiunilor Uniunii Sovietice.

Prima explicatie: sfisiind si inecind in singe Polonia, am deplasat granitele noastre spre apus, adica ne-am consolidat securitatea. Ciudata explicatie. Granitele sovie­tice au fost intr-adevar deplasate cu 200-300 de kilometri, dar prin aceasta Germania si le-a deplasat pe ale ei cu 300-400 de kilometri spre rasarit, in acest fel securitatea Uniunii Sovietice n-a crescut, dimpotriva, a scazut. Insa in afara de aceasta, a aparut un factor cu totul nou, o granita comuna sovieto-germana si, ca urmare, posibili­tatea unui razboi.

A doua explicatie: lovind cu toporul in spatele Polo­niei in momentul luptei ei disperate impotriva fascistilor, noi am incercat sa aminam inceperea razboiului sovieto-german Aceasta explicatie face parte din ciclul lui Giga: dam foc casei vecinului, in acest caz focul va ajunge la casa noastra mai tirziu decit la altii.

A treia explicatie: Franta si Marea Britanic n-au vrut sa incheie un acord cu noi, de aceea Ce gogoasa! De ce Franta si Marea Britanic trebuiau sa apere Uniunea Sovietica, de vreme ce Uniunea Sovietica isi propunea drept scop rasturnarea democratiilor peste tot in lume, deci si in Franta, si in Marea Britanic? in definitiv, Occidentului nici nu-i pasa daca Hitler va ataca Rasaritul sau nu. Insa tarilor Europei rasaritene le pasa. Daca Hitler se va intoarce asupra Rasaritului, ele vor fi cele dintii victime. De aceea, tarile Europei rasaritene ar fi urmat sa fie aliatii firesti ai URSS. Cu ele trebuia sa se incheie o alianta impotriva lui Hitler. Insa Stalin n-a cautat o aseme­nea alianta, iar in cazurile in care au existat acorduri, Uniunea Sovietica nu si-a indeplinit obligatiile de aliat. Stalin ar fi putut sa ramina neutru, insa in loc de aceasta el a lovit cu toporul in spatele acelora care luptau impo­triva fascismului.

Istoricii comunisti au nascocit si alte explicatii asema­natoare. Fiecare dintre ele are insa cel putin doua cusu­ruri:

- este inventata la o data ulterioara;

- ignora in totalitate pozitia conducatorilor sovietici, desi aceasta pozitie a fost enuntata mult mai limpede si mai pe inteles decit pozitia lui Hitler din scrierile si cuvintarile sale.

Spargind un coridor in zidul despartitor, Hitler a consi­derat acest lucru suficient si s-a ocupat de problemele sale occidentale, africane, mediteraneene sau atlantice.

Ce trebuia sa faca Stalin, avind in fata lui o spartura cu latimea de 570 km si o oarecare perioada de timp la dispozitie? Corect! Trebuia sa-si intareasca apararea in aceasta portiune. De-a lungul vechilor granite exista o linie puternica de raioane intarite. Aceasta trebuia imediat consolidata si definitivata, iar in spatele ei trebuia creata o a doua linie de aparare, a treia a cincea. Trebuiau minate imediat soselele, podurile, cimpiile, trebuiau sapa­te santuri antitanc, trebuia o acoperire cu artilerie antitanc Mai tirziu, in 1943, la Kursk, Armata Rosie s-a pregatit pentru respingerea atacului inamicului, intr-un termen scurt si pe un front urias, armatele sovietice au construit sase fisii de aparare neintrerupte, cu o lungime de sute de kilometri fiecare si cu o adincime de 250-300 kilometri. Fiecare kilometru era intesat de transee, de santuri de comunicatie, de adaposturi, de cuiburi de foc. Densitatea medie de minare a ajuns la 7000 de mine antitanc si antiinfanterie pe kilometru de front defensiv, iar densitatea de artilerie antitanc a ajuns pina la un nivel impresionant: 41 guri de foc pe fiecare kilometru, fara sa luam in considerare artileria de cimp si antiaeriana, precum si tancurile ingropate in pamint. Astfel, in cimp deschis, a fost creata in scurt timp o aparare inexpugna­bila.

In 1939, conditiile de aparare erau cu mult mai bune: paduri, riuri, mlastini, sosele. Armatele sovietice puteau construi o linie puternica la noua granita sovieto-germana, caci spartura nu era prea intinsa.

Insa in acest moment Uniunea Sovietica a incetat productia de tunuri antitanc si antiaeriene. In loc sa faca acest spatiu de netrecut, l-au facut imediat usor penetrabil. S‑au construit sosele si poduri, s-a dezvoltat reteaua de cai ferate. Obstacolele antitanc existente au fost distruse sau acoperite cu pamint.

Unul din participantii la acele evenimente, colonelul GRU I.G. Starinov, descrie suficient de sincer aceste lucruri, in felul urmator: "S-a creat o situatie stupida. Cind eram in contact cu armatele slab echipate ale unor mici state, granitele noastre erau intr-adevar inchise cu lacatul. Iar cind Germania fascista ne-a devenit vecin complexele defensive construite mai inainte de-a lungul granitei au fost parasite si chiar partial demontate' (Minele isi asteapta ora lor, pag. 176). "Directia tehnica a Armatei Rosii a facut o cerere pentru 120.000 de mine de cale ferata cu actiune intirziata. Aceasta cantitate ar fi ajuns pe deplin pentru ca, in cazul invaziei armatei germane, sa fie paralizate toate transporturile pe calea ferata in spatele inamicului, fata de care el depindea intru totul, insa in locul cantitatii comandate s-au primit 120 de mine' (idem, pag. 186). Iar mina este arma cea mai simpla, cea mai ieftina si foarte eficace.

Productia de mine in Uniunea Sovietica era uriasa; dupa ce s-a facut acea trecere prin zid, productia lor a fost insa redusa.

Cu ce se ocupa Stalin in afara de distrugerea propriei sale aparari? Se ocupa cu distrugerea barierei statelor neutre. Lui Hitler i-a ajuns o singura spartura in zid. Lui Stalin nu. Hitler (cu ajutorul lui Stalin) a nimicit puterea statala numai intr-unul din statele barierei despartitoare. Stalin (fara ajutor din alta parte) a facut acest lucru in trei state (Estonia, Lituania, Letonia), a incercat s-o faca si in a patra tara (Finlanda) si s-a pregatit intens sa faca acest lucru in cea de-a cincea (Romania), rupind in prealabil din ea o mare bucata din teritoriu. Hitler a voit sa faca doar o spartura in zid, Stalin a voit sa darime intreg zidul.

Si Stalin si-a atins scopul. La doar zece luni de la semnarea pactului "de neagresiune', prin sfortarile lui Stalin, bariera despartitoare a fost distrusa in totalitate, de la Oceanul inghetat si pina la Marea Neagra. N-au mai ramas state neutre intre Stalin si Hitler si astfel s-au creat conditii pentru agresiune.

In acest scurt interval de timp toti vecinii dinspre vest ai lui Stalin i-au devenit victime, in afara de tarile care aveau granita cu Uniunea Sovietica, a cazut in robie si Lituania, care n-avusese mai inainte granita comuna cu Uniunea Sovietica. Aparitia armatelor sovietice in Litua­nia a insemnat ca ele au ajuns acum la adevarata granita cu Germania. Mai inainte, granita ruso-germana trecea pe teritoriul polonez subjugat. Acum, armatele sovietice au iesit la granita Prusiei Rasaritene. Aici nu se mai poate spune nicidecum ca Hitler-canibalul a strapuns un coridor spre Rasarit, iar prostul de Stalin l-a ajutat. Nu, insusi Stalin a sfredelit un coridor spre Apus, fara ajutorul nimanui.

La intrebarea: "De ce a fost de acord Stalin sa-l ajute lui Hitler sa strapunga un coridor relativ ingust prin Polonia?', istoricii comunisti au incercat sa nascoceasca raspunsuri, dar fara succes. Iar problema "de ce a distrus Stalin toata bariera' prefera sa n-o ridice. Dar sa nu ne mai framintam creierii. Are cuvintul Stalin. El singur ras­punde clar si precis la aceasta intrebare: "Istoria spune ca atunci cind un stat vrea sa se lupte cu un alt stat, statul respectiv incepe sa caute granite prin intermediul carora poate sa ajunga la granitele statului pe care vrea sa-l atace' (Pravda, 5 martie, 1936).

Intrebare: "Intentiona oare Armata Rosie sa se opreas­ca la limitele atinse?'

Raspunsul Maresalului Uniunii Sovietice S.K. Timosenko: "In Lituania, Letonia si Estonia a fost nimicita puterea mosierilor si a capitalistilor, putere urita de cei ce muncesc. Uniunea Sovietica a sporit impresionant si si-a deplasat granitele spre Apus. Lumea capitalista a fost nevoita sa se restringa un pic si sa cedeze. Insa nu ne sta in caracter noua, luptatorilor Armatei Rosii, sa ne infumu­ram si sa ne gasim pacea numai cu cele atinse!' (Ordinul Comisarului poporului pentru aparare, Nr. 400, 7 nov. 1940).

Aceasta nu este o cuvintare si nici un comunicat TASS. Este un ordin al Armatei Rosii Dar mai la vest de granita sovietica se afla doar Germania sau tarile aliate cu ea. Sa se deplaseze mai departe granitele spre Apus? in dauna Germaniei? Dar cu Germania tocmai fusese semnat un pact

Capitolul 5PACTUL Sl REZULTATELE SALE

Stalin a fost mai viclean decit Hitler. Mai viclean si mai perfid.

A.       Antonov-Ovscenko

Din exterior totul pare la paritate: o parte din Polonia lui Hitler, o parte lui Stalin. Totusi, numai la o saptamina de la semnarea pactului Molotov-Ribbentrop, Stalin a facut una din glumele sale perfide.

Hitler a inceput razboiul impotriva Poloniei, iar Stalin a declarat ca armatele sale nu sunt pregatite. Ar fi putut sa-i spuna lui Ribbentrop inaintea semnarii acordului, dar nu a facut-o. Hitler a inceput razboiul si a ramas singur.

Iata si prima consecinta pentru Hitler: el si numai el este vinovat de declansarea celui de-al doilea razboi mondial. Incepind razboiul impotriva Poloniei, Hitler a pornit si razboiul contra Frantei, altfel spus, un razboi pe doua fronturi. Orice scolar german stia care va fi rezultatul final pentru Germania in cazul unui razboi pe doua fronturi.

In acest moment Marea Britanic a declarat razboi Ger­maniei. Cu Franta te puteai descurca, dar Marea Britanic se afla pe insule. Ca sa poti ajunge acolo iti trebuie o pregatire indelungata si serioasa, iti trebuie o flota puter­nica, cel putin egala celei britanice, iti trebuie suprematia aeriana. Astfel ca razboiul a ajuns sa fie de lunga durata. Oricine stie ce inseamna razboaiele prelungite pentru tarile cu resurse limitate.

In spatele Marii Britanii se aflau Statele Unite, iar in momentul cel mai dramatic (cum a fost in primul razboi mondial), acestea puteau sa arunce in balanta victoriei puterea lor cu adevarat inepuizabila, intreg Occidentul a devenit dusmanul lui Hitler. Iar Hitler putea conta pe prietenia lui Stalin atita vreme cit avea forte, intr-un razboi prelungit impotriva Occidentului, aceste forte puteau fi cheltuite si atunci

Dar iata situatia lui Stalin:

Polonia n-a fost impartita in cancelaria Reichului, ci la Kremlin. Hitler n-a participat, Stalin a fost insa prezent. Hitler insa este vinovat de inceperea razboiului, iar Stalin nu. Stalin este o victima nevinovata, eliberatorul Europei rasaritene.

Armatele lui Stalin au savirsit pe teritoriul Poloniei aceleasi crime, poate si mai mari; insa Occidentul nu i-a declarat razboi, cine stie din ce motiv.

Stalin a obtinut razboiul pe care-l dorea: occidentalii se ucideau intre ei, isi distrugeau reciproc orasele si uzinele, iar Stalin a ramas neutru, in asteptarea momen­tului favorabil.

Ajungind insa intr-o situatie grea, Stalin a primit ime­diat ajutorul Occidentului.

In final, Polonia, pentru a carei libertate a intrat Occi­dentul in razboi, n-a obtinut libertatea, ci a fost data in robie lui Stalin, impreuna cu toata Europa rasariteana, incluzind si o parte din Germania. In aceste conditii, unii occidentali continua sa creada ca ei au fost invingatori in cel de-al doilea razboi mondial.

In final, Hitler s-a sinucis, iar Stalin a devenit suvera­nul absolut al unui urias imperiu antioccidental, creat cu ajutorul Occidentului. Cu toate acestea, Stalin a reusit sa-si pastreze reputatia de prostanac naiv si increzator, iar Hitler a intrat in istorie ca un ucigas singeros! in Occident au aparut multe carti continind ideea: Stalin nu a fost pregatit de razboi, Hitler insa a fost. Dupa parerea mea, este pregatit de razboi nu acela care o declara in gura mare, ci acela care-l cistiga, dezbinindu-i pe dusmani si punindu-i sa se bata cap in cap.

A intentionat Stalin sa respecte pactul?

Sa-l ascultam pe Stalin: "Problema luptei nu trebuie examinata sub unghiul dreptatii, ci al cerintelor momen­tului politic, sub unghiul necesitatilor politice ale parti­dului in fiecare moment dat' (Cuvintare la sedinta comi­tetului executiv al Cominternului, 22 ian. 1926).

"Razboiul poate intoarce cu susul in jos orice intele­gere' (losif Visarionovici Stalin, Pravda, 15 sept., 1927).

Partidul, la congresele caruia lua cuvintul Stalin, i-a inteles bine pe conducatorii sai si le-a dat depline puteri: "Congresul subliniaza in mod deosebit ca i se acorda Comitetului Central imputernicirile corespunzatoare ca in orice moment sa anuleze toate aliantele si acordurile de pace cu statele imperialiste si burgheze si astfel sa le declare razboi'[7].

Cind trebuia sa vina acest moment?

Stalin: "Foarte mult depinde de faptul daca vom reusi sa aminam razboiul iminent cu lumea capitalista pina in momentul in care capitalistii se vor bate pina la capat intre ei' (Opere complete, voi.10, pag. 288). "Lupta hotaritoare poate fi considerata pe cale de a izbucni, daca toate fortele de clasa dusmane noua s-au epuizat suficient intr-o lupta care le depaseste puterile.' (Opere complete, vol.6, pag. 158).

Stalin avea nevoie de o situatie in care "capitalistii se vor incolti ca si ciinii' (Pravda, 14 mai 1939). Pactul Molotov-Ribbentrop a creat exact aceasta situatie. Pravda plingea de bucurie:

"Gem titinile lumii, pamintul aluneca de sub picioare­le oamenilor si popoarelor. Ard zarile, iar tunetul arme­lor cutremura zarile si continentele. Se fac praf si pulbere state si mari puteri Ce maret, ce minunat, cind intreaga lume se va cutremura din temelii, cind vor pieri puterile si vor cadea marimile!' (.Pravda, 4 aug., 1940).

"Fiecare razboi de acest fel ne apropie de acea perioa­da fericita, cind oamenii nu se vor mai ucide intre ei'. (Pravda, 18 aug., 1940).

Aceste stari de spirit s-au raspindit in Armata Rosie si partid. Generalul locotenent S.M. Krivosein descrie o reda cu adjunctul sau P.M. Latisev (in acel moment Krivosein comanda corpul 25 de armata mecanizat; cu putin inainte, comandase impreuna cu generalul H. Guderian parada comuna sovieto-germana de la Brest cu ocazia impartirii Poloniei):

- "Am incheiat cu nemtii un acord, dar asta nu in­seamna nimic Acum este momentul favorabil pentru o rezolvare definitiva si constructiva a tuturor problemelor mondiale' (Fapte de arme, pag. 8). Krivosein trateaza totul in gluma. Este interesant ca in corpul sau de ar­mata, ca si in intreaga Armata Rosie, erau la moda numai astfel de glume. Nimeni nu purta discutii serioase, dar nici nu glumea pe tema capacitatii de lupta a Armatei Rosii intr-un razboi de aparare.

Despre cit de mult credeau comunistii sovietici in pactul de neagresiune si cum intentionau sa-l respecte, ne marturiseste Maresalul Uniunii Sovietice, L.I. Brejnev. Acesta descrie o adunare a agitatorilor de partid de la Dnepropetrovsk, din 1940:

- "Tovarase Brejnev, noi trebuie sa lamurim problema neagresiunii, faptul ca e un lucru serios, iar cine nu crede inseamna ca poarta discutii provocatoare. Dar lu­mea nu prea crede. Ce sa facem? Sa lamurim sau sa nu lamurim? Timpurile erau destul de complicate, in sala se aflau patru sute de oameni, toti asteptau raspunsul meu, n-aveam posibilitatea sa ma gindesc mai mult.

- Neaparat sa lamuriti, am spus eu. Ne vom tot lamuri pina ce din Germania fascista nu va ramine piatra pe piatra' (L.I. Brejnev, Malaia. zemlia, pag. 16).

Stalin a planificat momentul cind "din Germania nu va mai ramine piatra pe piatra': in 1942. Insa caderea rapida a Frantei si refuzul lui Hitler de a debarca in Marea Britanic (serviciul de spionaj sovietic stia despre acest lucru la sfirsitul anului 1940) au incurcat jocurile lui Stalin. Eliberarea Europei a fost reprogramata din vara lui 1942 in vara lui 1941. De aceea anul 1941 a fost intimpinat cu lozinca "Sa sporim numarul republicilor din componenta URSS!'

Nu! Ei nu se gindeau la aparare. Nu se pregatisera pentru aceasta si nici n-aveau de gind s-o faca. Ei stiau sigur ca Germania bintuie inca in Occident si de aceea nu va incepe razboiul in Rasarit. Ei stiau sigur ca razboiul pe doua fronturi inseamna sinucidere pentru Hitler. Asa a si fost. Insa Hitler, stiind ce se pregateste in spatele sau, a fost constrans sa inceapa un razboi pe doua fronturi, care s-a incheiat, intr-adevar, prin sinuciderea sa.

Inainte de razboi Pravda n-a chemat oamenii sa inta­reasca apararea. Tonul ziarului era altul: pactul ramine pact, dar in curind tot pamintul ne va apartine noua. "Mareata este patria noastra: insusi globul pamintesc trebuie sa se invirta noua ore pentru ca uriasa noastra patrie sovietica sa intre in noul an al biruintelor sale. Va veni vremea cind globului ii vor trebui pentru aceasta nu noua ore, ci douazeci si patru de ore Si cine stie unde ne va fi dat sa intimpinam noul an peste cinci, peste zece ani: la ce longitudine, la ce nou meridian sovietic?' (Pravda, l ian. 1941).

Cu cit se apropia mai mult data invaziei sovietice in Europa (iulie 1941), cu atit Pravda devenea mai sincera: "Dezbinati dusmanii, satisfaceti-le vremelnic cerintele fie­caruia dintre ei, iar apoi loviti-i unul cite unul, nedin-du-le posibilitatea sa se uneasca' (Pravda, 4 mart. 1941).

Hitler a hotarit ca nu mai merita sa astepte. A inceput primul, fara sa astepte lovitura in spinare a toporului eliberator. Dar chiar incepind razboiul in conjunctura cea mai favorabila care ar fi existat vreodata pentru un inva­dator, nu putea sa cisu'ge acest razboi. Chiar si in conjunc­tura cea mai nefavorabila Armata Rosie tot a reusit "sa elibereze' jumatate din Europa si s-o stapineasca jumatate de veac. Este interesant ce intorsatura ar fi luat lucrurile, daca cele mai bune forte germane ar fi plecat din Europa in Africa si in insulele britanice, iar in spatele lor Armata Rosie ar fi nimicit unica sursa de petrol pentru Germania-Romania?

Capitolul 6 CIND A INTRAT UNIUNEA SOVIETICA IN CEL DE-AL DOILEA RAZBOI MONDIAL

Doar o singura tara, Rusia Sovietica, poate sa invinga in cazul unui conflict general

Hitler,19 nov.1937

Tot ceea ce tine de inceputul celui de-al doilea razboi mondial este acoperit in Uniunea Sovietica de ceata de nepatruns a secretului de stat. Printre multele secrete ale razboiului exista unul pastrat cu strasnicie: data intrarii URSS-ului in cel de-al doilea razboi mondial.

Ca sa ascunda adevarul, comunistii au pus in circula­tie o data falsa-22 iunie 1941. Scribii comunisti au nas­cocit o multime de legende despre 22 iunie. Am auzit pina si o asemenea varianta: "Noi traiam in pace iar ei au navalit peste noi'

Daca ar fi sa dam crezare scornelilor propagandistilor comunisti, ar rezulta ca nu Uniunea Sovietica a inceput cu de la sine putere cel de-al doilea razboi mondial, ci ca a fost antrenata cu de-a sila in razboi.

Pentru ca versiunea datei de 22 iunie sa para mai plauzibila, propaganda sovietica a consolidat-o cu tot felul de' proptele: pe de o parte a fost inventata o "perioada prebelica', in care au fost inclusi doi ani ce au precedat data de 22 iunie; pe de alta parte, s-a nascocit cifra celor 1418 zile de razboi, pentru cazul cind vreun curios s-ar hotari sa calculeze singur data inceputului razboiului; socotind de la momentul terminarii razboiu­lui in Europa, acesta trebuie sa dea neaparat (dupa cal­culele falsificatorilor sovietici) de "acea duminica fatala'.

Insa e usor de demascat minciuna "22 iunie'. Pentru aceasta trebuie scuturate putinele proptele: "perioada pre­belica', de pilda. TOTI vecinii europeni ai URSS au devenit victimele agresiunii sovietice. Armata Rosie nu intentiona insa sa se limiteze in vreun fel sau sa inceteze "marsurile eliberatoare' asupra Vestului, iar la vest de URSS nu se afla decit Germania (Ordinul Comisarului poporului pentru Aparare Nr. 400 din 7 nov. 1940).

In septembrie 1939 URSS se declara neutra si astfel, in "perioada prebelica', cucereste teritorii cu o populatie de peste 23 milioane de oameni. Nu cumva e cam mult pentru un stat neutru?

In teritoriile cucerite, Armata Rosie si NKVD[8] au comis crime infricosatoare. Lagarele de concentrare sovietice au fost tixite cu prizonieri, soldati si ofiteri din tarile europe­ne. Ofiterii prizonieri (nu numai polonezi) erau casapiti cu miile. Putea o tara neutra sa ucida ofiteri prizonieri? Si de unde avea o tara neutra mii de ofiteri prizonieri, ba inca in "perioada prebelica'?

Interesant: Germania a atacat Polonia, deci Germania este initiatoarea razboiului european, prin urmare si a celui mondial, Uniunea Sovietica a facut acelasi lucru, in aceeasi luna, dar nu se numara printre initiatorii razboiu­lui. Iar participarea Uniunii Sovietice la razboiul mondial se calculeaza doar de la 22 iunie 1941. De ce?

Soldatul polonez ucis in lupta impotriva Armatei Rosii este socotit participant la cel de-al doilea razboi mondial si victima a acestuia, iar soldatul sovietic care l-a ucis este socotit "neutru'. Daca in aceeasi lupta, pe teritoriul polonez, este ucis un soldat sovietic se considera ca el nu este ucis in timp de razboi, ci in timp de pace, in "perioada prebelica'.

Germania a cucerit Danemarca, este un act de razboi, desi n-au fost lupte mari. Uniunea Sovietica a cucerit tot fara lupta trei state baltice foarte asemanatoare cu Danemarca dupa pozitia geografica, populatie, cultura, traditii, insa actiunile URSS-ului nu sunt socotite acte de razboi.

Germania a cucerit Norvegia, iar acest fapt a insemnat o continuare a agresiunii, inainte insa, Uniunea Sovietica facuse sa se verse riuri de singe in Finlanda invecinata. Dar lista crimelor Germaniei incepe de la l septembrie 1939, iar lista crimelor Armatei Rosii in cel de-al doilea razboi mondial incepe, cine stie din ce motiv, la 22 iunie 1941. De ce?

In "perioada prebelica', Armata Rosie pierde in lupte crincene sute de mii de soldati, in aceeasi perioada, pierderile armatei germane sunt cu mult mai mici. Daca judecam dupa pierderi, Germania are mai multe temeiuri sa se considere neutra in anii 1939-1940.

Actiunile Armatei Rosii in "perioada prebelica' poarta oficial titlul de "intarirea securitatii granitelor vestice'. Este o minciuna. Granitele erau ocrotite atita vreme cit vecinii URSS erau state neutre, atita vreme cit nu existau granite cu Germania si, drept urmare, Hitler nu putea nici intr-un fel sa atace URSS. Despre un atac prin surprin­dere nici macar nu putea fi vorba. Stalin insa a distrus sistematic statele neutre ale Europei, stabilind hotare comune cu Germania. Securitatea granitelor sovietice nu putea spori in acest fel. Dar chiar daca am numi agresiu­nea impotriva celor sase state neutre "intarirea securitatii granitelor vestice', de ce nu folosim acelasi termen si in cazul lui Hitler? Oare cotropind tarile vecine, nu si-a intarit si el securitatea propriilor granite?

Mi se poate replica: in "perioada prebelica' Uniunea Sovietica n-a purtat un razboi neintrerupt, a fost doar o serie de razboaie si incursiuni cu intreruperi intre ele. Insa si Hitler a purtat o serie de razboaie cu intreruperi. De ce folosim in cazul lui alte standarde?

Se afirma ca Uniunea Sovietica n-a declarat razboi, formal, nimanui in "perioada prebelica', de aceea nu poate fi socotita participanta la razboi. Dati-mi voie, nici Hitler n-a declarat formal razboi intotdeauna. Dupa infor­matiile propagandei sovietice, la 22 iunie 1941 nimeni n-a declarat formal razboi nimanui. De ce aceasta data se considera punctul de separatie intre razboi si pace?

Douazeci si doua iunie este pur si simplu data ince­perii ofensivei fortelor armate ale unui stat impotriva fortelor armate ale altui stat, forte aflate deja intr-un razboi, la care ambele state participau demult.

Criminalul trece intotdeauna sub tacere ca a jefuit si a ucis, povestind doar ce-i convine. Propaganda rosie, ase­menea criminalului prins in flagrant, incepe expunerea istoriei razboiului din momentul cind armatele straine au aparut pe teritoriul sovietic facind din Uniunea Sovietica o victima inocenta. Haideti sa incetam sa ne-o mai inchi­puim o victima inocenta.

Sa ne amintim de cei cu adevarat nevinovati care au murit in "perioada prebelica' sub baionetele armatei "eli­beratoare'. Sa scriem istoria razboiului nu de la 22 iunie, ci din momentul cind hoardele comuniste, fara sa declare razboi, au lovit in spate Polonia ranita de moarte, a carei armata eroica inqerca, intr-o lupta inegala, sa opreasca deplasarea lui Hitler spre Rasarit. Sa scriem istoria razbo­iului nu incepind din 22 iunie, ci din acea zi cind Stalin a luat hotarirea sa inceapa razboiul.

La 1 septembrie 1939, la rasaritul soarelui, armata germana incepea razboiul impotriva Poloniei, insa in secolul XX, razboi in Europa inseamna automat razboi mondial, intr-adevar, razboiul a cuprins repede continen­tul si apoi aproape intreaga lume.

Printr-un straniu concurs de imprejurari, exact in aceasta zi de l septembrie 1939, cea de-a patra sesiune extraordinara a Sovietului Suprem al URSS a adoptat legea privind serviciul militar obligatoriu. O asemenea lege n-a existat in intreaga istorie a URSS. Un fapt de mirare: atita timp cit cu Hitler erau speriati copiii (si maturii), atita timp cit Hitler era socotit un monstru si un canibal-s-a putut fara serviciul militar obligatoriu, insa este semnat un pact de neagresiune si imediat este nevoie de serviciul militar obligatoriu.

Septembrie 1939 este inceputul "razboiului ciudat' in Occident, in Rasarit, in aceeasi luna a inceput o pace la fel de stranie.

De ce avea nevoie Uniunea Sovietica de serviciul militar obligatoriu? Comunistii raspund la unison: in aceasta zi a inceput cel de-al doilea razboi mondial, noi n-am vrut sa luam parte la el, dar am luat masuri de prevedere. Maresalul Uniunii Sovietice, K.A. Meretkov, este unul dintre cei care afirma ca legea a avut o importanta uriasa si a fost adoptata "in conditiile celui de-al doilea razboi mondial, care deja incepuse' (In slujba poporului, pag. 181).

Dar sa ne inchipuim granita polono-germana in acea dimineata tragica: intuneric, ceata, bubuituri, duduitul motoarelor. Putini in Polonia intelegeau ce se petrece: o provocare sau un conflict aparut din senin? Dar iata ca deputatii Sovietului Suprem al URSS (ciobani de pe pasu­nile alpine si vestiti crescatori de reni de dincolo de Cercul Polar) stiau deja: nu e provocare, nu e conflict pasager, nu e razboi germano-polon, nici macar euro­pean, ci e inceputul razboiului mondial. Trebuie ca noi, deputatii, sa ne adunam imediat la Moscova (sesiunea extraordinara!) ca sa adoptam documentele corespunza­toare. Atita doar ca nu putem pricepe de ce aceiasi deputati nu au reactionat la fel de iute atunci cind s-a petrecut un lucru asemanator la granita sovieto-germana in 1941.

In dimineata de 1 septembrie nu stiau ca a inceput al doilea razboi mondial nici guvernul Poloniei, nici guver­nul tarilor occidentale, nu stia nici macar Hitler.

El a inceput razboiul impotriva Poloniei in speranta ca va fi o actiune locala, la fel ca invazia din Cehoslova­cia. Nu e propaganda lui Goebbels aici. Sursele sovietice spun acelasi lucru.

General-colonelul de aviatie A.S. lakovlev (in acelasi timp referent personal al lui Stalin) afirma: Hitler era convins ca Anglia si Franta nu vor incepe sa lupte pentru Polonia' (.Scopul vietii, pag. 212).

Asadar, Hitler nu stie ca el este cel care a inceput cel de-al doilea razboi mondial, dar tovarasii din Kremlin o stiu perfect! Si inca ceva: drumul pina la Moscova nu e tocmai scurt.

Unii deputati au nevoie de 7-10, chiar si 12 zile ca sa ajunga in Moscova. Ceea ce inseamna ca exista cineva care a dat inainte de inceperea razboiului semnalul ca deputatii sa se adune la Kremlin. Sa spunem si mai mult: inainte de semnarea pactului Molotov-Ribbentrop.

Orice incercare de a stabili data exacta la care a inceput cel de-al doilea razboi mondial si momentul intrarii URSS in razboi ne conduce inevitabil la data de 19 august 1939.

Chiar si inainte, la consfatuirile secrete, Stalin si-a enuntat, si nu o data, planul sau de "eliberare' a Europei: "sa atragi Europa in razboi, raminind tu insuti neutru, apoi, cind adversarii se vor epuiza unul pe celalalt, sa arunci pe talgerul cintarului intreaga putere a Armatei Rosii' (Opere complete, vol.6, pag. 158, vol.7, pag. 14)

Pe data de 19 august 1939, la sedinta Biroului Politic, s-a luat hotarirea ferma de a duce la indeplinire acest plan.

Informatiile despre sedinta Biroului Politic si despre hotaririle luate atunci au ajuns foarte rapid in presa occidentala. Agentia-franceza Ha vas a publicat un comen­tariu despre hotaririle luate cu acel prilej.

Cum se poate ca un protocol strict secret al Biroului Politic sa ajunga in presa occidentala? Nu stiu. Totusi, ar fi citeva cai. Una dintre cele mai verosimile ar fi ur­matoarea: unul sau citiva membri ai Biroului Politic, speriati de planurile lui Stalin, s-au hotarit sa-l stopeze. Nu puteau sa protesteze deschis. Exista o singura cale de a-1 obliga pe Stalin sa renunte la planurile sale: sa se publice aceste planuri in Occident. Membrii Biroului Politic, indeosebi cei care controlau Armata Rosie, indus­tria de razboi, serviciul de informatii al armatei, NKVD, propaganda, Cominternul, cu totii aveau o asemenea posibilitate. Varianta nu este atit de fantezista cum poate parea la prima vedere.

In 1917, ca sa zadarniceasca Revolutia din Octombrie, doi membri ai Biroului Politic, Zinoviev si Kamenev, au publicat planurile lui Lenin si Trotki in presa "burgheza'. Trebuie sa repet ca nu stiu cum de a ajuns documentul in Occident, subliniez doar ca existau cai ca el sa ajunga acolo. Stalin a reactionat la informatia agentiei Havas cu iuteala fulgerului si extrem de neobisnuit. A publicat in ziarul Pravda o dezmintire. Dezmintirea lui Stalin este un document foarte serios pe care trebuie sa‑l citam in intregime. Iata-l:

DESPRE INFORMATIA MINCINOASA A AGENTIEI HAVAS

Redactorul Pravdei s-a adresat tovarasului Stalin cu intrebarea: cum apreciaza tov. Stalin informatia agentiei Havas despre "cuvintarea lui Stalin', care, zice-se, ar fi fost rostita "in Biroul Politic la 19 august' si unde si-ar fi exprimat ideea ca "razboiul trebuie sa continue cit de mult se poate spre a fi epuizate partile in conflict'.

Tov. Stalin a trimis urmatorul raspuns:

"Aceasta informatie a agentiei Havas, ca si multe altele ale acesteia, reprezinta o minciuna. Fireste, nu pot sa stiu in ce cafe-santan a fost fabricata aceasta minciuna. Dar oricit ar minti domnii de la agentia Havas, nu pot nega urmatoarele:

a) nu Germania a atacat Franta si Anglia, ci, Franta si Anglia au atacat Germania, luindu-si asupra lor responsa­bilitatea pentru actualul razboi;

b) dupa primele actiuni militare, Germania s-a adresat Frantei si Angliei cu propuneri de pace, iar Uniunea Sovietica a sprijinit sincer propunerile de pace ale Ger­maniei "caci ea a considerat si continua sa considere ca incheierea cit mai curind posibil a razboiului ar usura in mod radical situatia tuturor tarilor si popoarelor;

c) cercurile conducatoare ale Angliei si Frantei au refuzat in mod grosolan propunerile de pace ale Germa­niei, la fel si incercarile Uniunii Sovietice de a se ajunge la o grabnica incheiere a razboiului.

Acestea sunt faptele.

Ce argumente aduc impotriva acestor fapte politicie­nii de cafe-santan de la agentia Havas?'

Pravda 30 nov., 1939 I.V. Stalin

Sa hotarasca cititorul singur, ce este "minciuna'-informatia Agentiei Havas sau dezmintirea lui Stalin? Cred ca este putin probabil ca Stalin insusi sa mai repete peste putina vreme propriile sale cuvinte.

Tonul sincer al dezmintirii si faptul, neobisnuit pentru Stalin, ca nu-si pastreaza singele rece vin in sprijinul agentiei Havas. In acest caz a fost atinsa o coarda neo­bisnuit de sensibila si din aceasta cauza a rezonat atit de profund. In atitia ani de putere sovietica, presa occiden­tala a scris mult despre Uniunea Sovietica si despre Stalin personal. Bolsevicii si Stalin insusi au fost invinuiti de toate pacatele capitale. Despre Stalin s-a scris ca este provocator al politiei, ca si-a ucis sotia, ca este despot, sadic, dictator, canibal, calau, s.a.m.d. Insa, de obicei, Stalin nu a intrat in polemica cu "scriitorasii burghezi'. Atunci de ce tacutul si calmul Stalin s-a coborit pina la un limbaj de mahala si la jigniri ieftine? Raspunsul nu poate fi decit unul singur: agentia Havas a dezvaluit intentiile cele mai tainuite ale lui Stalin. Tocmai de aceea a reactionat el atit de neobisnuit. I-a fost indiferent ce vor gindi despre dezmintirea lui viitoarele generatii (apro­po, acestea nu gindesc nimic!). Pentru Stalin era impor­tanta mentinerea secretului asupra planului sau pentru viitorii 2-3 ani, pina cind tarile europene se vor fi istovit reciproc intr-un razboi nimicitor.

Sa fim de acord pentru citeva minute cu argumentele lui Stalin: da, informatia agentiei Havas era doar "o minciuna fabricata la cafe-santan'. In acest caz, ar trebui sa ne exprimam iritarea ziaristilor agentiei Havas. Dar daca intr-adevar ei au nascocit informatia, atunci acest fapt s-a facut pe baza unei cunoasteri profunde a marxism-leninismului, a temperamentului lui Stalin si a unei analize stiintifice minutioase a situatiei politico-militare din Europa. Desigur ca ziaristii agentiei Havas au inteles situatia cu mult mai bine decit Hitler si decit liderii demo­cratiilor occidentale. Daca informatia agentiei Havas a fost pur si simplu nascocita, atunci avem de-a face cu acel caz, cind inchipuirea corespunde pe deplin cu reali­tatea.

Peste multi ani, cind avea sa se uite cu totul informatia agentiei Havas si dezmintirea lui Stalin, in Uniunea Sovie­tica au fost publicate 13 volume de opere ale lui Stalin. Printre lucrarile lui se afla si cuvintarile la sedintele secrete ale CC. In 1939, ziaristii de la agentia Havas n-aveau acces la aceste cuvintari. Publicarea operelor lui Stalin confirma insa faptul ca planul lui a fost genial si ca a fost exact asa cum l-au descris ziaristii francezi, inca din 1927, la sedinta deschisa a CC, Stalin a expus ideea necesitatii ca in caz de razboi sa se pastreze neutralitatea pina in momentul in care "partile beligerante se vor epuiza reci­proc intr-o lupta care este peste puterile lor'. Aceasta idee s-a repetat la sedintele inchise. Stalin considera ca, in caz de razboi, Uniunea Sovietica va deveni in mod inevitabil participanta, dar ea va trebui sa intre ultima in razboi, cu forte proaspete, exact in finalul jocului, impo­triva tuturor, cind ei vor fi epuizati.

Dar si predecesorii lui Stalin afirmasera acelasi lucru. Alcatuindu-si planul in cercul restrins al tovarasilor de lupta, Stalin cita pur si simplu pe Lenin, subliniind ca ideea ii apartine lui Lenin. Dar nici Lenin nu este origi­nal. La rindul sau, el imprumuta ideile din sacul fara fund al marxismului, in aceasta privinta este interesanta scrisoarea lui F. Engels catre E. Bernstain din 12 iunie 1883: "Toate aceste soiuri de trindavi trebuie mai intii sa se tavaleasca in noroi unele pe altele, sa se nimiceasca si sa se compromita reciproc si astfel sa pregateasca terenul pentru noi.'

Stalin se deosebea de predecesorii sai, dar si de urmasii sai, prin aceea ca vorbea mai putin si facea mai mult.

Este important sa stim ce a spus Stalin la sedinta Biroului Politic din 19 august 1939- Dar chiar daca nu s-ar sti vorbele, ii vedem faptele; iar acestea arata cu mult mai limpede gindul lui Stalin. Doar peste patru zile de la sedinta Biroului Politic, la Kremlin s-a semnat pactul Molotov-Ribbentrop, realizarea cea mai de seama a diplo­matiei sovietice din intreaga ei istorie si cea mai stralucita victorie a lui Stalin din intreaga si incredibila lui cariera. Dupa semnarea acordului, Stalin striga fericit: "L-am inse­lat pe Hitler!' intr-adevar, Stalin l-a inselat pe Hitler asa cum nimeni n-a fost inselat in intreg secolul XX. Peste doar o saptamina si jumatate, Hitler ducea un razboi pe doua fronturi, altfel spus, chiar de la inceput Germania a ajuns in situatia de a pierde razboiul (si chiar l-a pierdut!)

Cu alte cuvinte, la 23 august 1939 Stalin deja cistigase cel de-al doilea razboi mondial, inca inainte ca Hitler sa atace Polonia.

De abia in vara lui 1940 a inteles Hitler ca a fost inselat. A incercat sa-l forteze pe Stalin, dar era prea tirziu. Hitler putea conta doar pe niste victorii tactice stralucite, dar situatia strategica a Germaniei era catastro­fala. Germania se afla din nou intre doua pietre de moara: pe de o parte-Marea Britanic cu insulele sale inaccesibile (si SUA cu puterea sa), pe de alta parte, Stalin. Hitler s-a intors cu fata spre Apus, dar a devenit constient de faptul ca Stalin pregateste ofensiva, ca Stalin, printr-o singura lovitura, poate reteza aorta petroliera din Romania si poate paraliza intreaga industrie germana, armata terestra, aviatia si flota. Hitler s-a intors cu fata spre Rasarit, dar a fost bombardat strategic si apoi invadat dinspre Apus.

Se spune ca Stalin a cistigat numai datorita ajutorului si cooperarii Marii Britatiii si a SUA. Sfint adevar! in aceasta si consta maretia lui Stalin: ca el, dusmanul fundamental al Occidentului, a reusit sa se foloseasca de Occident pentru apararea si consolidarea propriei dicta­turi, in aceasta si consta genialitatea lui Stalin: a reusit sa-si divizeze potrivnicii, aruncindu-i unul asupra altuia. Presa libera occidentala a prevazut inca din 1939 un asemenea curs al evenimentelor, cind Stalin isi proclama neutralitatea, fiind, in realitate, principalul si cel mai singeros instigator si participant la razboi.

Capitolul 7 "DEZVOLTAREA BAZEI DE RAZBOI'

Eliberarea nationala a Germaniei consta in revolufia proletara, care va cuprinde Europa Centrala si Occidentala si care o va uni cu Europa Rasariteana in vederea crearii Statelor Unite Sovietice.

L.Trotki

Dupa izgonirea lui Bonaparte din Rusia, Armata rusa biruitoare a intrat in Paris. Negasindu-l acolo pe Bona­parte, Armata rusa a plecat acasa cintind. Pentru Rusia scopul razboiului era infringerea armatei dusmanului. Daca nimeni nu mai ameninta Moscova, Armata rusa nu avea ce face in Europa Occidentala.

Deosebirea dintre Rusia si Uniunea Sovietica consta in telurile razboiului. In 1923, M.N. Tuhacevski, care se acoperise deja de "glorie' prin nimicirea in masa a popu­latiei pasnice din Rusia Centrala, Caucazul de Nord, Ural, Siberia, Polonia, a fundamentat teoretic scopul razboiului: "sa asiguri aplicarea libera a violentei, in primul rind prin nimicirea fortelor armate ale dusmanului' (Razboiul si revolutia, Culegerea nr. 22, pag.188). Infringerea armatei dusmanului nu inseamna sfirsitul razboiului si al violentei, ci numai stadiul preliminar, doar un prim pas in "aplicarea lib.era a violentei'. "Fiecare teritoriu ocupat de noi va deveni sovietic, prin instaurarea puterii muncitorilor si a taranilor' (Maresalul Uniunii Sovietice, M.N.Tuhacevski, Opere alese, voi l, pag.258).

In lucrarea sa Probleme de strategie moderna, Tuhacevski atrage atentia asupra faptului ca statele majore sovietice "trebuie sa dea din timp indicatii conducerii politice si organelor corespunzatoare privind pregatirea revkom-urilor[9] si a altor organe administrative locale din diferite raioane' (.idem, pag. 196). Cu alte cuvinte, statele-majore sovietice pregatesc operatiunea de "eliberare' in mare taina, dar in timpul pregatirii sunt obligate sa previ­na pe comisari si "organele corespunzatoare' despre pregatirea aparatului administrativ comunist pentru "elibera­rea' raioanelor: pe baionetele sale, Armata Rosie va aduce vecinilor o viata fericita impreuna cu organele puterii locale create din timp.

Sovietizarea teritoriilor cucerite prin metoda "aplicarii libere a violentei' si exploatarea tuturor resurselor raioa­nelor "eliberate' pentru noi "eliberari' au primit la Tuhacevski denumirea "stiintifica' de "dezvoltare a bazei de razboi'. Tuhacevski introduce acest termen chiar si in Marea enciclopedie sovietica din 1928.

In cuvintarea sa din 30 martie 1941, Adolf Hitler le-a explicat generalilor sai scopul razboiului din Rasarit: distrugerea fortelor armate, nimicirea dictaturii comunis­te, instaurarea socialismului adevarat si transformarea Rusiei intr-o baza pentru continuarea razboiului. Practic nu existau deosebiri intre Hitler si Tuhacevski. Amindoi erau socialisti, ambii viseaza la cucerirea lumii, ambii planuiau sa foloseasca teritoriile subjugate pentru "dez­voltarea bazei de razboi'. Pregatind invazia, Hitler si-a format din timp un aparat administrativ pentru noile sale teritorii, dar Tuhacevski propunea sa se faca acelasi lucru inca din 1923.

Ideile sunt aceleasi, numai ca au fost enuntate de socialistii sovietici cu mult inainte de Adolf Hitler. Din Tuhacevski ar fi iesit un gauleite,r ilustru, ca strateg insa a fost foarte slab.

"Strategia de berbec' a lui Tuhacevski isi dezvaluie inadecvarea chiar si la o sumara examinare teoretica. Strategia lui Tuhacevski este metoda sahistului care se straduieste sa cucereasca cit mai multe cimpuri goale de pe tabla de sah, considerind nimicirea figurilor adversa­rului o chestiune de ordin secund, incercati pe tabla de sah (acesta este cel mai primitiv mgdel al razboiului intre doua miniarmate, care nu cer nici bani, nici piine si va sunt supuse chiar pina la executarea sinucigasa a oricaror ordine ale dumneavoastra) sa aplicati metoda lui Tuha­cevski. Ce se va obtine? Se va obtine ceea ce a obtinut Tuhacevski pe Vistula in 1920.

Comunistii afirma ca suprimindu-1 pe Tuhacevski, Sta-lin a renuntat la metodele lui. Nu, Stalin a renuntat numai la ceea ce este gresit, la ceea ce duce la infringere prin metoda lui Tuhacevski, pastrind si permitind altora sa adinceasca ideile "dezvoltarii bazei de razboi'.

In afara de Tuhacevski si de altii asemenea lui, pe linga Stalin au existat si strategi adevarati. Primul si cel mai stralucit a fost Vladimir Triandafillov, parintele artei operatiilor de razboi, in 1926, el a formulat pentru prima oara teoria "Operatiunii in adincime' in cartea Anvergura operatiunilor armatelor modeme. Mai departe, in Carac­terul operatiunilor armatelor modeme, Triandafillov si-a dezvoltat ideile. Si astazi'aceste carti ramin fundamentul artei de razboi sovietice. V.K. Triandafillov a gasit oameni care i-au inteles ideile si le-au inaintat la Marele Stat-Ma-jor. Printre adeptii ideilor lui Triandafillov s-au numarat viitorul comandant al Marelui Stat-Major, Maresalul Uniunii Sovietice A.M. Vasilevski si G.KJukov, care i-a aplicat ideile in toate operatiunile militare conduse de el.

Se intelege ca Triandafillov nu a putut sa aiba relatii normale cu "genialul' Tuhacevski. Triandafillov ridea pe fata de mediocritatea "vechii strategii', dezvaluind abor­darea lipsita de noima a lui Tuhacevski in problemele artei militare, precum si totala sa lipsa de cunostinte in problemele actiunii practice de razboi. Curajul lui Trianda­fillov poate uimi: Tuhacevski ii era sef direct. Gelozia si razbunarea lui Tuhacevski nu puteau sa-l ocoleasca pe recalcitrantul teoretician. Triandafillov stia ca n-are cum sa scape de destinul sau si de ura lui Tuhacevski.

Refuzind punctul de vedere militar al lui Tuhacevski, a acceptat totusi in totalitate si a dezvoltat ideile lui Tuhacevski privind sovietizarea rapida a teritoriilor "eli­berate'. "Trebuie ca intr-un termen scurt (2-3 saptamini) sa se puna la punct sovietizarea unor state intregi sau, in cazul statelor mari, sovietizarea in curs de 3-4 saptamini a unor regiuni cit mai mari', "in cazul organizarii rev-kom-urilor, este foarte greu sa te bazezi pe fortele locale, in zona poti gasi doar o parte din personalul tehnic si activistii inferiori. Toti activistii de raspundere si chiar o parte a personalului tehnic trebuiesc adusi de noi Numa­rul acestor activisti, necesari pentru desfasurarea sovieti-zarii regiunilor nou cucerite, va fi urias'. (.Caracterul operatiunilor armatelor modeme, pag. 177-178).

Triandafillov a atras atentia ca ar fi gresit sa se aloce unitati ale Armatei Rosii pentru sovietizare. N-ar fi deloc rau daca in acest scop ar exista unitati speciale. Armata Rosie trebuie sa infringa adversarul, iar unitatile speciale sa instaureze in spatele frontului adevaratul socialism.

Este drept ca, mai tirziu, si Hitler a ajuns la acelasi punct de vedere; Wehrmacht-ul va nimici adversarul, iar SS-ul va instaura "noua ordine'.

Triandafillov a ridicat arta razboiului la nivelul stiinte­lor exacte. A elaborat formule de calcul matematic pentru operatiunile ofensive in adincime, la armate de milioane de oameni. Acestea sunt elegante, ca niste teoreme geo­metrice. Triandafillov elaboreaza formule pentru toate etapele ofensivei, incluzind si calculul numarului de lideri politici sovietici pe fiecare unitate administrativa de terito­riu cucerit. Drept exemplu, Triandafillov face calculul componentei administrative in cinci voievodate poloneze situate intre granita sovietica si riul San. Triandafillov recomanda ca pentru desfasurarea sovietizarii sa se folo­seasca comunistii straini existenti in URSS: cuceririle vor ajunge pina la Atlantic si nu te puteai descurca numai cu cqmunisti sovietici. Istoricii comunisti ne incredinteaza ca Stalin a impartit Polonia fiindca s-a temut de Hitler, a voit pace s.a.m.d. Insa comunistii "uita' ca inainte de pactul Molotov-Ribbentrop si chiar inainte de venirea lui Hitler la putere, in statele-majore sovietice erau elaborate, pe baza matematica, planuri de sovietizare a Europei. La fel dupa cum teritoriul polonez de la granita si pina la riul San, care revenea Uniunii Sovietice conform pactului Molotov-Ribbentrop, era examinat in calitate de exemplu, tot asa trebuia ca pe mai departe sa fie sovietizata intrea­ga Europa.

Pactul Molotov-Ribbentrop a deschis portile sovietiza­rii. Stalin era pregatit in toate, nu numai in teorie. Statele--majore sovietice elaborau operatiuni in mare secret, dar nu uitau sa dea indicatii comisarilor politici si "organelor corespunzatoare', sa fie gata de sovietizare.

In noaptea de 17 septembrie 1939, comandantul de brigada NKVD a dat ordin cekistilor[10]: "In dimineata zilei de 17 septembrie 1939, Armata Frontului bielorus va trece la atac, cu sarcina de a da ajutor muncitorilor si taranilor Bielorusiei, care s-au ridicat' Asadar, revolutia in Polonia a inceput, muncitorii si taranii o scot la capat singuri, iar Armata Rosie si NKVD-ul doar le vor da ajutor Rezultatele sunt cunoscute. Katyn-ul face parte din domeniul "ajutorului', in treacat fie zis, Stalin nu prea murea de frica lui Hitler, asa cum incearca sa ne convinga comunistii. Daca Stalin s-ar fi temut de Hitler, ar fi lasat in viata pe ofiterii polonezi, iar in cazul unei invazii germane, i-ar fi pus pe ei in fruntea zecilor de mii .de soldati polonezi care sa actioneze ca partizani pe teritoriul polonez. Dar in planurile lui Stalin nu intra apararea in fata lui Hitler. Stalin nu numai ca n-a folosit potentialul polonez, dar a si dizolvat detasamentele de partizani, create dinainte pentru caz de razboi.

Sovietizarea Finlandei a fost si mai minutios pregatita, in momentul in care "clica militarista finlandeza a inceput provocarea armata', Stalin avea deja in rezerva un "presedinte' comunist finlandez, un "prim ministru' si un intreg "guvern', incluzindu-l si pe cekistul sef al "Finlandei democratice libere'. Si in Estonia, Lituania, Letonia, in Basarabia si in Bucovina s-au gasit "reprezentanti ai po­porului', care cereau alipirea la "marea familie frateasca', s-au gasit (uimitor de repede) presedinti de comitete revolutionare, asesori populari, deputati s.a.m.d.

Sovietizarea ia avint iar Stalin sporeste rezervele ad­ministratorilor partidului, in vederea unor noi campanii. La 13 martie 1940, Biroul politic a luat hotarirea de ates­tare a tuturor activistilor din nomenclatura partidului si de insusire de catre acestia a cunostintelor militare, intreg partidul devine din semimilitar, pur militar. Biroul Politic impune Comisariatului popular de aparare sarcina de a asigura practic atestarea intregii nomenclaturi, precum si insusirea cunostintelor militare. S-a hotarit ca "activistii comitetelor de partid sunt obligati sa frecventeze siste­matic o forma de pregatire militara cu scopul ca, in momentul chemarii in RKKA si RKKF[11], sa-si poata inde­plini munca in posturi corespunzatoare calificarii lor'. (Hotarirea Biroului Politic Despre reciclarea si reatestarea militara a activistilor comitetelor de partid si despre ordi­nea mobilizarii lor in RKKA din 13 martie 1940).

Din mai 1940 pina in februarie 1941, au fost reatestati (au sustinut examene si colocvii) 99.000 de activisti din rezerva de partid, inclusiv 63.000 de activisti ai comite­telor de partid. Reciclarea nomenclaturii merge in ritm sustinut. Si nu numai reciclarea. Apar ordinele de mobili­zare. La 17 iunie 1941, inca 3.700 de lucratori din no­menclatura primesc ordinul de chemare la dispozitia armatei!

Se pregateste o noua sovietizare?

Nu numai sefii partidului au sovietizat Estonia, Lituania, Letonia, Ucraina Occidentala si Bielorusia Occidentala, Basarabia si Bucovina, dar si "organele corespunzatoare' au intins o mina de ajutor, in spatele "reprezentantilor' si a "celor in slujba poporului', NKVD "ajuta pe muncitorii si taranii rasculati sa intareasca puterea proletariatului'.

Primii care au trecut hotarele sunt granicerii NKVD. "Actionind in mici grupuri, ei au cucerit si au luat in stapinire podurile si incrucisarile de drumuri' (VJJ[12], 1970, Nr.7, pag.85). In Razboiul de iarna**, un detasament al granicerilor NKVD a patruns in secret pe teritoriul Fin­landei, a traversat tundra si, printr-o lovitura surprinza­toare, a cucerit orasul Petsamo si portul. Peste cinci ani, in razboiul cu Japonia, din efectivul granicerilor s-au format "320 detasamente de atac, cu un numar de 30 pina la 75 de oameni, inzestrate cu mitraliera, automate, pusti si grenade. Detasamentele autonome aveau pina la 100-150 de oameni'. "Pregatirea s-a facut pe baza planu­rilor privind atacul prin surprindere, elaborate si precizate dinainte. Un rol primordial in obtinerea succesului trebuie sa-l joace caracterul surprinzator al actiunilor' (VJJ, 1965, Nr. 8, pag.12).

Si in razboiul cu Germania, trupele graniceresti ale NKVD au actionat in acelasi fel. Acolo unde armatele germane n-au trecut granita, au facut-o trupele sovietice de graniceri: pentru aceasta erau pregatite. De exemplu: la 25 iunie 1941, la granita romaneasca, salupele granice­rilor sovietici au desantat in raza orasului Chilia. Formatiunea de desant a cucerit un cap de pod. Pentru aceasta, desantistii au fost sustinuti cu foc de catre agentii NKVD. (Santinelele frontierei sovietice, pag. 141).

Interesant. Aceiasi graniceri ai NKVD, alesi pe sprin­ceana si bine antrenati, s-au aflat la podurile de pe granita si in momentul in care a atacat Germania, dar ei nu erau pregatiti pentru respingerea atacului si apararea podurilor, incit le-au cedat aproape fara lupta. Cind au trebuit sa cucereasca podul de granita, granicerii cu demonstrat deprinderi remarcabile, curaj si barbatie. Cind au trebuit sa apere podul de granita, aceiasi oameni au demonstrat ca sunt nepregatiti. Pur si simplu nimeni nu i-a invatat cum sa se apere.

Insa principala forta a NKVD nu consta in trupele de graniceri. In afara de acestea, in componenta NKVD exista un mare numar de regimente si divizii operative, de escorta si de securitate. Toate acestea se ocupau intens cu nimicirea "elementelor dusmane' si "curatirea terito­riului', in Razboiul de iarna, opt regimente NKVD, pe linga batalioane, companii autonome si formatiuni de graniceri, s-au ocupat de acest lucru. Amploarea actiunilor NKVD de "curatire a spatelui frontului' ar putea fi suge­rata numai de operatiunea desfasurata in 1944 in spatele Frontului intii bielorus. La operatiune au participat cinci regimente de graniceri NKVD, sapte regimente de trupe operative NKVD, patru regimente de cavalerie, batalioane autonome si aviatie de recunoastere. Numarul total al trupelor-50000 de oameni, "arealul de activitate'-30000 de kilometri patrati (Idem, pag. 181). Dar chiar si pina la agresiunea lui Hitler, NKVD a lucrat cu aceeasi anvergura-datele operatiunilor desfasurate in 1940 in Estonia, Lituania, Letonia, Ucraina occidentala, Bielorusia, Bucovi­na si Basarabia nu sunt insa publicate nicaieri. Dar sunt publicate destule materiale pe aceasta tema de catre victime.

Dupa intensitatea actiunilor NKVD, anul 1940 l-a depa­sit si pe 1944, si pe .1945, si multi ani ulteriori. Este suficient sa amintim ca anul 1940 este anul Katynului. Insa ofiterii polonezi n-au fost ucisi numai la Katyn, ci cel putin in alte doua locuri, iar numarul victimelor n-a fost mai mic decit la Katyn. Au fost insa suprimati si ofiterii lituanieni, si cei letoni, si cei estonieni. Nu numai ofiteri, ci si profesori, preoti, politisti, scriitori, juristi, ziaristi, tarani, industriasi si membri ai altor categorii sociale, la fel ca si poporul rus in timpul Terorii Rosii. Orizontul actiunilor NKVD a crescut mereu dar deodata s-a schimbat ceva: din februarie 1941, subunitatile de lupta NKVD, toate, cita frunza si iarba, au inceput sa se concentreze in secret la granita de stat

Ideologii comunisti au depus nenumarate eforturi ca sa minimalizeze puterea Armatei Rosii si s-o sporeasca pe cea a Wehrmachtului. In acest scop, ei recurg la cele mai grosolane falsificari si minciuni. Pentru Germania se iau in calcul toate diviziile: ale Wehrmachtului si SS. Pentru Uniunea Sovietica se iau in calcul doar diviziile Armatei Rosii, in vreme ce diviziile de elita NKVD, bine pregatite, echipate si inarmate, nu se iau in calcul deloc, sunt "uitate'. Comunistii declara ca in imediata apropiere a granitei se aflau 47 de unitati de graniceri terestre si 6 unitati graniceresti de marina (fiecare avea personal cit un regiment), precum si 11 regimente ale trupelor opera­tive NKVD, cu un numar total de circa 100000 de oameni. Acesta-i adevarul, insa nu tot. In momentul ywaziei ger­mane, in imediata apropiere a granitei nu se aflau numai regimente, ci si batalioane autonome NKVD, intr-un nu­mar considerabil, in afara de acestea existau si divizii intregi NKVD, de exemplu divizia 4 NKVD (comandant: colonelul NKVD, F.M.Majirin) se afla la granita romana, subunitatile regimentului 57 NKVD al acestei divizii se gaseau chiar pe podurile de granita, in apropierea granitei se afla divizia 8 infanterie motorizata NKVD. In raionul Rava-Rusa se gasea divizia 10 NKVD, iar regimentul 16 de cavalerie NKVD din componenta acestei divizii era masat chiar la pichetele de graniceri. Divizia 21 NKVD de infanterie motorizata se afla la granita finlandeza. Divizia intii NKVD (colonel NKVD S.I. Donskov) se gasea tot aici. Divizia 22 NKVD de infanterie motorizata apare in informatiile germane in a saptea zi de invazie in Lituania.

Unitati NKVD au fost deplasate incredibil de aproape de granite. Unele se aflau literalmente la citiva metri de granita. De exemplu: batalionul autonom 132 NKVD se afla in fortificatia Tiraspol a cetatii Brest. Pentru aparare? Nu. Cetatea n-a fost pregatita pentru aparare, se planuia ca, in caz de razboi, aici sa ramina un batalion obisnuit de infanterie. Dar poate ca batalionul NKVD era destinat sa apere granita? Nicidecum, caci alaturi, in aceleasi cazarme, se afla regimentul 17 graniceri, iar batalionul 132 NKVD nu era de graniceri, ci de escorta. El era destinat escortarii "dusmanilor' din Bielorusia apuseana, dar iata-1 incartiruit pe malul apusean al Bugului. Deocam­data batalionul nu facea nimic. Greu e drumul in Uniunea Sovietica: trebuie sa treci cu barcile cekistilor in vechea citadela peste Bug, de acolo trebuie sa traversezi o multi­me de podete si santuri, sa treci Muhavetul, apoi iar santuri, metereze si bastioane, in cetate nu sunt dusmani, iar pina in oras e departe. Asa ca, deocamdata, batalionul se odihneste. Fortareata Tiraspol (Insula de frontiera) este aproape de teritoriul polonez, mai bine zis, in acel timp, de teritoriul german. Ca sa ajungi in Germania, trebuia doar sa treci un podet.

Pe orice cercetator il asteapta descoperiri senzationale, daca se va ocupa serios de studierea componentei si dislocarii trupelor NKVD in ajunul invaziei germane. Sa spunem doar ca, la fel ca batalionul 132 de escorta, erau multe.

Am gasit date exacte care arata ca pe granita n-au fost numai batalioane de escorta si regimente NKVD, ci si divizii de escorta. Iata, de pilda, divizia 4 NKVD, deja pomenita, se afla la podurile de granita de pe riul Prut, de buna seama, ca sa le arunce in aer, in caz de inrauta­tire a situatiei-se va spune. Nicidecum. Podurile au fost minate, apoi au fost deminate, iar alaturi au fost asezate diviziile NKVD. Dupa unele date, divizia 4 NKVD ar fi fost, chipurile, de paza (prin analogie cu SS, incercati sa intelegeti, semnificatia cuvintului "paza'), insa dupa multe alte date (de exemplu, VJJ, 1973, Nr. 10, pag.46), divizia 4 NKVD pare a fi fost de escorta. Chiar si colonelul F.M.Majirin, comandantul diviziei, un vechi lup de GULAG[13], si-a petrecut in escorta toata cariera.

Pe cine intentiona paza de GULAG sa escorteze dincolo de podurile graniceresti?

Capitolul 8DE CE AVEAU NEVOIE CEKISTM DE ARTILERIE OBUZIERA

Vom lovi fiara in propriul ei birlog

L.Beria,comisar general al securitatii statului,febr.1941

Masina de pedepsire a comunistilor are diferite orga­nisme si trupe. Sunt avute in vedere, fireste, trupele speciale CK-GPU-NKVD, nu cele ale Armatei Rosii care lupta impotriva dusmanului extern.

In timpul instaurarii dictaturii comuniste, trupele de pedepsire au jucat un rol mai important decit organele penale. Principalele instrumente ale celor ce pedepseau in acele vremuri "glorioase' erau: blindatul, tunul de trei toii si mitraliera. Prin gradul de salbaticie si numarul de victime, razboiul intern dus impotriva propriului popor nu se deosebea prin nimic de unul de cucerire. Pentru coordonarea actiunilor tuturor trupelor de pedepsire, s-a creat o Directie Generala. Din cind in cind, masina de pedeapsa si-a schimbat denumirea, la fel cum lupul isi schimba parul, insa organul care coordona actiunile trupe­lor de pedeapsa a ramas acelasi: Directia Generala. Aceasta organizatie si trupele subordonate ei au savirsit crime ingrozitoare impotriva tuturor popoarelor din Uniu­nea Sovietica.

Pe masura consolidarii dictaturii comuniste, aceste organisme au ocupat un loc tot mai important. Principa­lele instrumente de teroare devin: penita scirtiind pe hirtie in miha denuntatorului, scula pentru pilirea dintilor in mina anchetatorului si revolverul de tip "nagan' in mina calaului. Trupele de pedeapsa nu se reduc numeric, iar rolul lor se diversifica: perchezitii, razii, arestari, escorta, paza institutiilor de pedeapsa si "reeducare', in afara de aceasta, trupele de pedeapsa pazesc conducatorii, granitele de stat, asigura comunicatiile guvernamentale. Imaginea luptatorului din trupele de pedeapsa s-a modi­ficat. Nu mai este criminalul in tricou de marinar, ci cu suba, care sta de straja in bataia vintului polar: baioneta inainte si ciinele credincios alaturi. Nu mai au nevoie de blindate.

Teroarea se dezlantuie, apoi se potoleste si se dezlan­tuie din nou. Iata anul '37. Comunistii ne asigura ca este inceputul terorii. Nu. Inceputul este in 1917. Apogeul este in '30. Pur si simplu, in '37 teroarea, urmind logica ei, a ajuns la virfuri, au intrat si comunistii sub taisul ghilotinei, de aceea isi amintesc ei de acest an. Atunci cind lakir si Tuhacevski au inecat in singe gubernii intregi, nu s-a considerat ca este vorba despre teroare. Anul '37 nu este inceputul, ci, mai curind, victoria finala a terorii, inca un an si din generale "epurarile' se vor preface in "pe alese', in aceasta etapa, celor ce pedepseau nu le vor mai fi necesare nici macar mitralierele: colegii lor, cazind sub cutitul propriei masini de tocat carne, nu s-au impotrivit cine stie ce.

Asadar, "Marea epurare' s-a incheiat cu succes, teroa­rea a scazut brusc, din inchisori si lagare a fost eliberata o parte a activistilor si se planifica sa mai fie eliberati si altii. Ce trebuia sa se intimple in aceasta situatie cu trupele de pedeapsa si cu Directia Generala? Corect. Directia Generala trebuia lichidata. Zis si facut. "Epurarea' s-a terminat la sfirsitul anului 1938. La inceputul viitorului an dispare Ejov si, la 2 februarie 1939, printr-o hotarire a SNK[14], Directia Generala a trupelor de graniceri si cea de interne NKVD sunt lichidate.

Ar fi rezonabil sa presupunem ca in locul Directiei Generale lichidate va fi creat un nou organ cu aceeasi destinatie, dar cu un rang inferior. Asa te indeamna logica, insa in situatia noastra s-a petrecut ceva impotriva logicii. La 2 februarie 1939, in locul unei unice Directii Gene­rale, au fost create SASE Directii Generale independente ale NKVD:

- a trupelor de graniceri.

- a trupelor de paza.

- a trupelor de escorta.

- a trupelor de cai ferate.

- de aprovizionare a armatei. - de constructii militare.

Dupa terminarea "Marii epurari', nu numai ca a avwt loc o brusca sporire cantitativa a trupelor de pedeapsa, dar s-a petrecut si un salt calitativ: prin hotarirea guver­nului sovietic, trupele de pedeapsa ocupa din nou un loc conducator, restringind organele penale la un rol auxiliar, incheierea "Marii epurari' este inceputul unei cresteri extraordinare a puterii trupelor de pedeapsa, in dotarea lor intra din nou trenul blindat, autoblindatele (BA-10) de ultimul tip, artileria obuziera si, in sfirsit, tancuri si aviatie.

Incep sa se inmulteasca trupele de pedeapsa de toate tipurile si pentru toate destinatiile. Trupele devin atit de multe, incit pentru conducerea lor se infiinteaza o noua functie: loctiitor al comisarului poporului cu problemele trupelor (generalul-locotenent NKVD, LI. Maslennikov).

Iata insa un lucru straniu: TRUPELE DE PEDEAPSA NU MAI SUNT NECESARE PE TERITORIUL SOVIETIC, in 1939, nu avea sa mai apara nici o noua "epurare' la orizont, tara era ingenuncheata si supusa fara cricnire lui Stalin. Chiar daca s-ar fi ordonat o "epurare' existau destule revolvere, pile, cnuturi si cravase. Atunci de ce aveau nevoie cekistii de obuziere?

Evolutia trupelor NKVD se desfasoara pe multe direc­tii, in 1939 se infiinteaza serviciul de baraj NKVD. Se poate replica faptul ca unitatile de baraj au fost infiintate in iulie 1942 prin ordinul NKO[15] Nr. 227. Studierea surselor sovietice ne conduce insa la o concluzie simpla: tovarasii Trotki, Tuhacevski, lakir, Egorov si multi altii nici nu puteau concepe razboiul fara serviciul de baraj si l-au folosit permanent in anii Razboiului civil. Sarcina unitatilor de baraj este de a asigura stabilitatea trupelor in lupta, in special in ofensiva. Desfasurata in spatele trupelor, unita­tea de baraj "incurajeaza' lanturile de tragatori in ofensiva cu rafale de mitraliera in ceafa si retine trupele in cazul retragerii lor cu de la sine putere, nimicind pe loc pe cei nesupusi. Este clar ca in timp de pace serviciul de baraj nu este necesar. Imediat dupa Razboiul civil, detasamen­tele de baraj au fost reciclate si transformate in detasa­mente de pedeapsa, de paza si de escorta.

Dar iata ca in iulie 1939 detasamentele de baraj au renascut in secret.

Este cunoscut ca inainte de semnarea pactului Molotov-Ribbentrop, Uniunea Sovietica a inceput in secret sa formeze armate in zonele vestice ale tarii. Elementul component al fiecarei armate era un regiment autonom de infanterie motorizata NKVD, care nu era format din batalioane, ci din unitati de baraj.

In afara de regimente care intrau in alcatuirea armate­lor, NKVD avea regimente de infanterie motorizata sepa­rate, incorporate in unitatile fronturilor. De exemplu: in iunie 1941, numai in spatele Frontului de Sud se gaseau noua regimente, un detasament autonom si un batalion autonom NKVD (VIJ, 1982, Nr.9, pag. 31). Pe linga regi­mentul de infanterie motorizata NKVD, s-au infiintat deta­samente de baraj NKVD care au intrat in componenta corpurilor de armata si a armatelor nou formate.

In documentele sovietice vom gasi o multime de indicii asupra unitatilor de baraj inca din primele ore ale razboiului, nu din iulie 1942. Iata citeva rinduri tipice din descrierea primelor zile de razboi. Generalul-colonel L.M. Sandalov: "Aici voi aseza detasamentul de baraj' "I-au oprit detasamentele de baraj' (incercari ale vietii, pag.108, 143).

Uimitor! N-am asteptat atacul Germaniei, dar n-am uitat sa infiintam si sa desfasuram detasamente de baraj chiar la granite.

Odata cu inceputul anului 1939, creste brusc numarul trupelor de graniceri NKVD. In perioada leninista, in Uniunea Sovietica existau sase districte graniceresti. Acum numarul lor a ajuns la optsprezece, iar efectivul fiecarui , nou district a crescut in comparatie cu cel vechi, in orice tara trupele de graniceri au rol de aparare, dar Uniunea Sovietica nu este un stat obisnuit; am avut deja posibili­tatea sa examinam inclinatiile agresive ale granicerilor sovietici. Trupele de graniceri ale URSS sunt capabile sa duca actiuni ofensive independent dar, in afara de aceas­ta, si faptul este important, au slujit intotdeauna drept baza pentru infiintarea formatiunilor Osnaz[16]. Dupa uni­forma, seamana cu granicerii, dupa destinatie sunt Osnaz. Osnaz-urile sunt formatiunile de soc cele mai agresive ale masinii sovietice de pedepsire. Unitati Osnaz s-au acoperit de "glorie' prin cruzime chiar si dupa standardele CK din timpul razboiului civil. Apoi Osnaz a fost redus la minim. A ramas numai o divizie in zona Moscovei (comandantul diviziei Pavel Artemiev).

La inceputul lui august 1939 G.K. Jukov pregatea o lovitura prin surprindere asupra trupelor japoneze, in subordinea sa intra un batalion autonom cu destinatie speciala (Osnaz) al NKVD, cu un efectiv de 502 oameni, completat cu tineri alesi pe sprinceana, pentru care crima era o obisnuinta. Principala sarcina a acestuia era "curati­rea spatelui frontului' (.Santinelele frontierei sovietice, pag. 106). Osnaz a lucrat cum trebuie si Jukov a ramas multumit.

Acest batalion a fost prima rindunica, dupa care a urmat un stol de noi formatiuni Osnaz. Ele s-au format din unitatile de graniceri de elita, atunci cind se pregatea o noua "eliberare' si "transformari social-politice radicale'. Din raportul sectiei politice a trupelpr de graniceri din regiunea Kiev, din 17 septembrie 1939, aflam ca batalioa­nele Osnaz abia formate sunt gata pentru indeplinirea oricarei misiuni.

Ele au trecut primele granita in timpul "eliberarii' Poloniei, Basarabiei, Bucovinei, Estoniei, Lituaniei, Leto­niei, Finlandei. Sarcina lor: sa scoata din lupta prin lovituri surpriza posturile de graniceri ale adversarului, apoi, actionind in fata trupelor in ofensiva, sa cucereasca podurile, sa taie legaturile de comunicatie, sa nimiceasca grupurile mici ale inamicului, sa terorizeze populatia. Dupa ce unitatile Armatei Rosii depasesc batalioanele Osnaz, acestea trec la curatirea teritoriului, la neutralizarea elementelor indezirabile si la nimicirea lor. Batalioanele Osnaz din NKVD sunt amintite in istoria oficiala a trupelor de graniceri (documentele Nr. 185, 193).

In a doua jumatate a anului 1941, cind se instaurase saracia, Stalin n-a infiintat batalioane, regimente, divizii sau corpuri de armata de geniu, ci ZECE ARMATE DE GENISTI, care au rascolit cu sapaturile lor pamintul intre­gii tari, organizind un sistem de baraje si obstacole greu de trecut. Insa in prima jumatate a aceluiasi an, Stalin n-a format armate de genisti si nici nu planuia sa le formeze, in prima jumatate a anului 1941, tovarasul Stalin era ocupat cu alte probleme si forma trupe cu alta destinatie decit cea defensiva.

In prima jumatate a anului '41, in NKVD se mai infiinteaza o Directie Generala, de data aceasta pur mili­tara: Directia generala a trupelor operative (GUOV). Stalin il numeste ca sef al GUOV pe veteranul Osnaz-ului, Pavel Artemiev, care in acel moment ajunsese la gradul de general-locotenent. Noua Directie Generala se inscrie imediat in neobositul ritm stalinist. Are loc desfasurarea de trupe. Unitatea principala de lupta in subordinea GUOV este o divizie de infanterie motorizata NKVD. Se vor forma zeci de asemenea divizii, iar efectivul lor va ajunge la sute de mii. Alcatuirea fiecarei divizii de infan­terie motorizata: un regiment (sau batalion) de tancuri, doua-trei regimente de infanterie motorizata, un regiment de artilerie obuziera si alte unitati. Efectivul fiecarei divizii de acest fel era de peste 10.000 de oameni. Fiecare divizie nou. creata este trimisa la granita. La granita apu­seana. Sa fie pentru aparare? Nu. Daca un tenisman asteapta lovitura adversarului, se aseaza cit mai departe de fileu, ca sa vada mai bine in ce directie se indreapta lovitura si sa aiba timp sa reactioneze. La fel si in caz de razboi: pentru respingerea loviturii, trebuie sa te tii mai departe de granita, ca sa ai timp si spatiu pentru desfasu­rarea manevrei defensive. Dar daca tenismanul pleaca impetuos la fileu (divizia de infanterie motorizata-la granita), n-o face nicidecum pentru aparare. La fileu este cea mai buna pozitie pentru a da o lovitura, dar cea mai proasta pozitie pentru a primi o lovitura.

Despre intentiile ofensive ale cekistilor depun marturie si regimentele de artilerie din componenta trupelor NKVD. Tunurile de calibru mic si mediu au foc razant si de aceea sunt bune in aparare: prin foc razant, obligam adversarul in ofensiva sa se opreasca, sa se culce, sa se ascunda sub pamint. Dar cind schimbam rolurile si ata­cam, iar inamicul se apara in transee, tunurile ne ajuta prea putin: traiectoriile sunt razante, proiectilele zboara pe deasupra transeelor inamicului, fara sa-i pricinuiasca vreun rau. Atunci, atacantul are nevoie de obuziere. Obuzierele se deosebesc de tunuri prin traiectoria pro­nuntat curba. Ele sunt bune pentru scoaterea trupelor inamicului din transee. Daca ne vom pregati pentru un razboi ofensiv, vom produce obuziere, pentru un razboi defensiv vom produce tunuri. Fireste, prevazind un razboi defensiv, vom dota cu tunuri trupele de lupta, nu pe cele de pedepsire.

Pe teritoriul sovietic nu mai erau necesare divizii de pedeapsa cu armament greu ofensiv: razmeritele si ras­coalele erau demult inabusite: Mahno si Antonov nu mai amenintau cu rascoala intregii Rusii, in noile teritorii cotropite in conformitate cu pactul Molotov-Ribbentrop, doi ani a domnit teroarea, dar nu s-a facut apel la tancuri si obuziere; in caz de maxima urgenta a intervenit Armata Rosie, indraznesc sa presupun ca diviziile de infanterie motorizata NKVD s-au infiintat in prima jumatate a anului 1941 pentru invazia Germaniei pentru situatia cind trupele Armatei Rosii vor inainta impetuos, neincurcindu-se in lupte prelungite si lasind in urma lor garnizoane intregi si unitati inca nezdrobite de-ale inamicului. Iata! impotriva lor sunt necesare diviziile de pedeapsa puternice, bine inarmate. Daca exista si alte opinii, sunt gata sa le ascult si sa le combat. Va rog sa nu abordati versiunea defensi­va! intr-un razboi defensiv, diviziile de infanterie motori­zata NKVD, puternice, mobile, echipate cu grija si bine inarmate nu au ce cauta, cum n-au avut ce cauta la sfirsitul razboiului diviziile de pedeapsa SS dupa intrarea Armatei Rosii pe teritoriul Germaniei. Prin invazia de la 22 iunie 1941, Hitler i-a anihilat pe tanchistii si pe artile-ristii sovietici. Directia generala a trupelor operative NKVD s-a dovedit cu totul neputincioasa in razboiul de aparare. La numai patru zile de razboi (dupa alte informatii, la doua), Stalin il ia pe Artemiev de la GUOV, lasind directia fara cap. Dupa 1941 nu s-au mai infiintat divizii de infanterie motorizata NKVD, iar cele existente au fost prefacute in divizii obisnuite de infanterie ale Armatei Rosii. Astfel: a 8-a MSD[17] a NKVD este transformata in a 63-a SD[18] a RKKA (mai tirziu a 2-a de garda), a 13-a MSD a NKVD devine a 95-a SD a RKKA (mai tirziu a 750-a de garda), a 2l-a MSD a NKVD este transformata in a 109-a SD a RKKA. Au trecut din componenta NKVD in RKKA douazeci si noua de divizii (general-maior V.Nekrasov, VIJ, 1985, Nr.9, pag.29). In razboiul de aparare este necesara infanteria obisnuita, nu de pedeapsa.

Dar iata ca in 1944 Armata Rosie si, dupa ea, NKVD au ajuns in Europa Centrala si au instaurat puterea munci­torilor si a taranilor, dreptatea sociala si celelalte "binefa­ceri'. Si nu trebuie sa ne gindim ca mecanismul edificarii vietii fericite a luat fiinta in 1944. Nu, Stalin i-a dat nastere inainte de invazia germana. Pur si simplu, Adolf Hitler nu i-a permis lui losif Stalin sa se foloseasca de acest mecanism inainte de 1944, ba inca l-a si uzat intr-un asemenea hal incit viata "fericita' a reusit sa se instaureze numai in citeva tari ale Europei, nicidecum importante si nu pe vecie.

Capitolul 9 DE CE A FOST DISTRUSA ZONA DE SIGURANTA IN AJUNUL RAZBOIULUI

Minele sunt eficiente, dar constituie un mijloc de lupta pentru cei slabi, pentru cei care se apara. Noi nu avem nevoie de mine, ci de mijloace de deminare.

Maresalul URSS G.I.Kulik, inceputul lui iunie, 1941

Tara care se pregateste de aparare nu isi aseaza armata chiar la granita, ci in adincimea teritoriului. Astfel, inami­cul nu va putea ca, printr-o lovitura surprinzatoare, sa distruga principalele forte ale aparatorilor. Partea care se apara isi creeaza din timp, in regiunile de granita, o zona de siguranta, adica o zona a regiunii, intesata cu o multi­me de capcane, baraje, obstacole, cimpuri minate. In aceasta zona, partea care se apara isi ia masuri ca sa nu existe constructii industriale, cai de transport majore, formatiuni militare importante sau rezerve mari. Dimpo­triva, in aceasta zona, sunt pregatite in timp util toate mijloacele pentru a se arunca in aer poduri, tuneluri, sosele.

Armata Rosie a creat ea insasi puternice zone de siguranta la granite, indeosebi la cele occidentale. Comisii guvernamentale speciale au studiat regiunile vestice ale tarii si au determinat zonele cele mai propice si cele mai putin propice de penetrare a inamicului. Apoi, TOATE podurile din regiunile vestice ale tarii au fost pregatite ca sa fie aruncate in aer. Echipele de paza ale podurilor au fost instruite si erau pregatite sa le arunce in aer. In afara de poduri mai erau pregatite de aparare conductele, depourile, castelurile de apa, statiile de pompare, ram-bleurile si gropile adinci (I.G. Starinov, Minele asteapta ora lor, pag. 18). Inca de la sfirsitul anului 1929, numai in Regiunea militara Kiev erau pregatite 60 de echipe de minare, avind un efectiv de 1400 de oameni. Pentru acestia erau pregatite "1640 de incarcaturi explozive si zeci de mii de metri fir de aprindere, care puteau fi folosite imediat' (idem, pag.22). Astfel de actiuni s-au desfasurat si in alte regiuni militare.

In regiunile vestice, in afara de echipele de minare, s-au format batalioane de baraj cale ferata, in sarcina carora intra distrugerea completa a marilor noduri de cale ferata in caz de retragere si desfasurarea de lucrari de barare pe principalele magistrale: distrugerea liniilor de cale ferata, instalarea unor fugase puternice cu actiune intirziata pentru cazul in care inamicul incearca sa rein­staleze linia, inca din 1932 in Ucraina existau patru batalioane de acest fel (idem, pag. 175).

Totodata, erau pregatite pentru a fi evacuate instalatiile de schimbare a macazului, aparatura de comunicatii, cablurile telegrafice, iar in unele cazuri si sinele.

Zona de siguranta sovietica se perfectiona mereu. Numarul obiectivelor pregatite pentru a fi aruncate in aer sau evacuate sporea mereu. S-au creat noi obstacole, greu de trecut, valuri de pamint in paduri, acumulari artificiale de apa in fata obiectivelor defensive, zone de teren anume pregatite spre a fi inundate sau transformate in mlastini.

In toamna lui 1939, URSS a profitat imens. Conform pactului Molotov-Ribbentrop, au fost anexate noi teritorii, zona de siguranta organizata mai inainte extinzindu-se cu 200-300 km. Prin insasi natura lor, noile teritorii erau parca facute sa usureze apararea zonei: paduri, dealuri, mlastini, riuri cu apa din abundenta si maluri inalte, iar in Ucraina apuseana-riuri tumultoase de munte cu ma­luri abrupte. "Terenul era perfect pentru aparare si crearea de baraje' (Maresalul Uniunii Sovietice, A.I. Eremenko, La inceputul razboiului, pag. 71).

Ca un corolar al tuturor acestora, sa adaugam ca aici reteaua de drumuri era slab dezvoltata. Din 6696 km de cale ferata, doar 2008 erau cu doua linii, dar si acestea aveau o capacitate de trafic mica. Era lesne sa le faci impracticabile.

Armata Rosie a primit o confirmare stralucita a faptului ca pregatirea unei zone de siguranta poate sa usureze cu mult pe acela care se apara. Cind Uniunea Sovietica a inceput agresiunea impotriva Finlandei, atacul prin sur­prindere n-a reusit; principalele forte finlandeze se aflau departe de granita, dincolo de zona de siguranta. Armata Rosie a cazut in zona de siguranta finlandeza. Este necesar sa remarcam faptul ca insuccesul Armatei Rosii nu este doar rezultatul greselilor de calcul ale comandantului sovietic. Mai importante au fost pregatirea armatei finlan­deze pentru aparare si faptul ca ostasii finlandezi erau gata de jertfa. Unul din elementele acestei pregatiri a fost zona de siguranta aflata in fata principalei linii de aparare. Aceasta avea o adincime de 40-60 km (Enciclopedia militara sovietica, vol.6, pag.504). Zona era intesata cu cimpuri si baraje de mine. Erau foarte activi lunetistii, genistii si detasamentele usoare si mobile. Rezultatul: Armata Rosie a depasit aceasta zona dupa 25 zile si a ajuns la linia principala defensiva, avind pierderi imense, o stare morala precara, fara munitii, fara combustibil, fara alimente. Posibilitatea de manevra era extrem de limitata: orice pas in afara drumului putea fi si ultimul. Spatele frontului ramasese in urma, sub permanenta amenintare a incursiunilor repetate din partea detasamentelor usoare finlandeze, care cunosteau perfect terenul si aveau culoare prin cimpurile de mine. Toti comandantii sovietici care au luptat acolo, si in primul rind K.A. Meretkov, care comanda armata 7, si-au exprimat aprecierea fata de zona de siguranta finlandeza, infruntind aceasta zona si apre-ciind-o la adevarata ei valoare, Meretkov a fost numit seful Statului Major General. Cum si-a folosit experienta pentru intarirea zonei de siguranta sovietice, infiintata de-a lungul granitei vestice? Meretkov a ordonat:

1.     Sa se distruga zona de siguranta de la granitele vestice, infiintata mai inainte, echipa de artificieri sa scoata incarcaturile explozive, sa demineze si sa niveleze pamin-tul.

2.     In noile teritorii nu se vor face zone de siguranta.

3.     Fortele de baza ale Armatei Rosii sa fie masate direct la granite, fara ca ele sa fie protejate de amenajarile zonei de siguranta.

4.     Din teritoriul tarii sa se concentreze direct la granita toate rezervele strategice ale Armatei Rosii.

5.     Sa fie incepute lucrari uriase de dezvoltare a retelei aeriene si rutiere in Bielorusia de vest si Ucraina de vest. Soselele cu o banda sa fie transformate in sosele cu doua benzi. Sa se mareasca pretutindeni capacitatea de trafic a soselelor, sa se construiasca noi sosele direct spre granita germana.

Iata rezultatele acestei politici. In 1939, Polonia a fost dezmembrata. Citeva riuri au devenit riuri de granita. Pe aceste riuri s-au pastrat poduri pe care nimeni nu le folosea. De exemplu numai in zona Armatei 4 sovietice erau sase asemenea poduri. Din pricini usor de inteles, partea germana n-a pus problema distrugerii lor, desi in timp de pace acestea nu foloseau nimanui. In momentul inceperii razboiului, toate aceste poduri au fost cucerite de trupele germane, peste ele a trecut un mare numar de trupe, surprinzind Armata 4 sovietica, care a suferit o infringere umilitoare. Insa infringerea armatei 4 a deschis calea in spatele frontului supra-puternicei armate 10 incit aceasta a suferit o infringere fara precedent. Fara a mai intilni alte obstacole, Guderian s-a indreptat spre Olinsk. Fostul sef de stat-major al armatei 4, L.M. Sandalov, pune intrebarea: "De ce, la urma urmei, in zona armatei 4, s-au pastrat atit de multe poduri peste Bug?' (incercari ale vietii, pag.99). Intr-adevar, oare de ce? Comandamen­tul german spera sa foloseasca podurile intr-un razboi agresiv, de aceea nici n-a pus problema distrugerii lor. Dar comandantul sovietic ce spera?

Istoricii au inventat o explicatie: comandantii sovietici erau idioti! Explicatia nu i se potriveste insa si lui San­dalov, care raspundea de aceste poduri. Este interesant ca nimeni nu l-a invinuit din aceasta cauza. Dimpotriva, din colonel in iunie 1941, a ajuns foarte repede la gradul de general-colonel, remarcindu-se in multe operatiuni militare. Trasaturile sale de caracter, care-ti sar imediat in ochi, sunt prudenta iesita din comun si atentia sa acordata lucrurilor marunte. Impresia mea este ca avem de-a face cu un taran de-o rara siretenie. Ce s-a petrecut cu el in iunie 1941?

Mai departe, trupele germane s-au deplasat fara greu­tati, cucerind podurile de pe Daugava, Berezina, Niemen, chiar Nipru. Faptul ca n-au fost pregatite pentru a fi aruncate in aer ar putea fi calificat drept o neglijenta criminala! insa chestiunea sta cu totul altfel. Podurile au fost pregatite sa fie aruncate in aer, dar dupa ce s-a stabilit granita comuna sovieto-germana, au fost deminate. Au fost deminate peste tot, n-a fost toana unor idioti izolati, ci o politica de stat. "Tara noastra era alipita acum, la Vest, cu puternica masina de razboi a Germaniei fasciste Amenintarea invaziei plutea deasupra Angliei Cunoscusem pregatirile de amenajare a barajelor in zona de frontiera. Acum eram pur si simplu uimit. Chiar si ceea ce reusise sa se faca in 1926-1933, era practic lichidat. Nu mai existau depozite cu incarcaturi explozive linga podurile importante si linga alte obiective. Nu mai existau brigazi dar nici batalioane speciale Institutul Ulianov de tehnica speciala-singura institutie de invatamint care pregatea comandanti de inalta calificare pentru subunitatile dotate cu mine cu comanda radio-a fost restructurat in institut de transmisiuni' (Starinov, op. cit., pag.175).

Se poate micsora foarte mult influenta factorului sur­priza, daca fortele de baza nu sunt stationate chiar la frontiera. Un teritoriu gol, fie acesta si neamenajat, va servi in acest caz drept o originala zona de siguranta: el constituie o asigurare in cazul unui atac prin surprindere. Primind semnalul de la avangarda, fortele principale vor avea ceva timp pentru instalarea armamentului in pozitie de lupta. Dar..armatele au fost nevoite sa se desfasoare de-a lungul frontierei de stat, in imediata apropiere a granitei, cu toate dezavantajele acestei configuratii pentru aparare. Nici macar zona de siguranta prevazuta in in­structia noastra de dinainte de razboi nu era amenajata'. (Istoria Marelui razboi pentru apararea Uniunii Sovietice, 1941-1945, vol.2, pag.49). Asadar, seful Marelui Stat-Major, K.A. Meretkov, a actionat impotriva regulamentelor. A dat Stalin cu el de pamint? A dat. Insa nu pentru faptul ca Meretkov a distrus fisia de siguranta si n-a facut o alta noua, ci pentru ca Meretkov n-a actionat suficient de activ in problema construirii de sosele, poduri si aero­dromuri in noile teritorii.

In locul lui Meretkov, la 1 februarie 1941, sef al Marelui Stat-Major a devenit generalul de armata G.K.Jukov. Si lucrarile au luat un nou avint, cu elanul tipic lui Jukov. Pina atunci, in Armata Rosie existau cinci brigazi feroviare. Imediat, Jukov a marit numarul lor la 13. (Fie­care brigada era formata dintr-un batalion, doua batalioa­ne autonome si subunitati de aprovizionare). Aproape toate trupele feroviare au fost concentrate in zonele vestice de frontiera si au desfasurat o munca intensa de modernizare a liniilor vechi si construire a altora noi (Steaua Rosie, 15 sept., 1984). Iata citeva dintre liniile noi: Proskurov-Ternopol-Lvov, Lvov-Iavorov-frontiera de stat, Lvov-Peremisl, Timkovici-Baranovici, Beloveja-Orancita. Denumirea punctelor terminale de cale ferata arata ca zona de frontiera nu era considerata de lupta, ci zona proprie in spatele frontului, unde, in cazul unei deplasari rapide spre vest, se vor aduce milioane de noi rezervisti, milioane de tone de munitie, combustibil si tot ceea ce tine de aprovizionare. Concomitent cu construirea de cai ferate, s-au desfasurat lucrari intense de construire a soselelor in zonele vestice ale tarii. Iata citeva dintre ele: Orsa-Lepel, Lvov-Peremisl, Belaia Terkovi-Kazatin, Minsk--Brest. Daca te pregatesti pentru un razboi de aparare, se construiesc rocade, adica sosele paralele cu frontul pentru a manevra rezervele din zonele pasive de aparare in cele amenintate, in acest caz, soselele aflate de-a lungul fron­tului nu se construiesc la granita, ci departe, in adincime, lasind pe cit posibil zonele de frontiera fara sosele si poduri, insa Armata Rosie a construit cai ferate si sosele de la est spre vest, ceea ce se face in cazul pregatirii pentru ofensiva, in scopul transportarii rapide a rezervelor din adincime spre frontiera de stat si pentru aprovizio­narea ulterioara a trupelor, dupa ce acestea vor trece granita. Noile sosele duceau direct spre orasele de fron­tiera: Peremisl, Brest, lavorov. Maresalul Uniunii Sovie­tice, G.K. Jukov, isi aminteste: "Reteaua de sosele din Bielorusia de Vest si Ucraina de vest era in stare proasta. Multe poduri nu rezistau la greutatea tancurilor si a artileriei' (Amintiri si cugetari, pag.207).

Jukov ar trebui sa se bucure! Ba inca, la podurile acestea subrede, sa reteze si pilonii! Sa puna mine anti­tanc pe maluri, sa ascunda lunetisti prin tufe, sa prega­teasca tunuri antitanc! Ah, nu! Jukov construieste avintat sosele, inlocuieste podurile, vechi, ca sa poata trece peste ele orice fel de tanc!

In aceasta munca grandioasa, Armata Rosie a primit un ajutor substantial din partea NKVD, personal al lui Lavrenti Pavlovici[19]. In documentele sovietice se intilneste adesea sintagma "organizatiile de constructii ale NKVD' (Maresalul de aviatie A.K. Novikov, Pe cerul Leningradu­lui, pag 65). Insa noi stim pe cine folosea NKVD-ul in calitate de forta de munca. De ce sa tii atitia activisti in zona de frontiera, ba inca in ajunul razboiului? .

Iar razboiul venea cu pasi repezi: Istoria regiunii militare Kiev "Steagul rosu' 1919-1972 zice: "La inceputul anului 1941 hitleristii au trecut la construirea de poduri, de ramificatii de cale ferata, de aerodromuri'. Se intelege ca toate acestea sunt semne vadite de pregatire a invaziei. Dar iata ce faceau trupele feroviare sovietice in aceeasi perioada. Citam din aceeasi carte (pag 143): "Trupele feroviare au desfasurat lucrari in Ucraina de vest pentru dezvoltarea si intarirea retelei de cale ferata'.

Brigazile feroviare infiintate de Jukov au desfasurat o munca uriasa pe teritoriul sovietic, insa principala lor destinatie era, actionind pe teritoriul inamicului, in spatele trupelor in ofensiva, sa desfiinteze rapid zona de siguranta a inamicului, sa restabileasca soselele si podurile, sa schimbe pe liniile principale ecartamentul ingust vest-eu-ropean cu ecartamentul standard sovietic. Dupa inceputul razboiului, aceste brigazi au fost folosite pentru lucrari de baraj, desi nu pentru aceasta fusesera create. Lucrarile de baraj sunt o improvizatie, "treaba grea si necunoscuta' (Feroviarii rusi, pag 98). In componenta acestor brigazi, nu existau batalioane de baraj. In schimb, in alcatuirea lor se aflau batalioane de reconstructie (Fortele armate sovietice, pag. 242).

In ajunul razboiului, trupele feroviare sovietice nu pregatisera sinele pentru evacuare sau aruncare in aer, nu transportasera rezervele din zonele de frontiera. Dim­potriva, adunasera chiar la frontiera importante rezerve de sine, subansamble pentru poduri, materiale de con­structii, carbune. Aceste rezerve au intrat in posesia arma­tei germane. Nu numai documentele germane atesta acest fapt, dar si sursele sovietice. Seful sectiei de baraje si minare al directiei de geniu RKKA, Starinov, descrie statia de frontiera Brest la 21 iunie 1941: "Soarele lumina muntii de carbune de linga liniile de cale ferata, stiva de sine noi. Sinele straluceau. Totul respira calm (Minele asteapta ora lor, pag. 190). Oricine stie ca sinele se acopera foarte repede cu un strat subtire de rugina. Deci era vorba despre sine abia aduse la frontiera. De ce?

Ni se inoculeaza mereu ideea: "Ah, daca Stalin nu l-ar fi suprimat pe Tuhacevski, totul ar fi mers altfel!' Tuhacevski s-a remarcat prin cruzimea monstruoasa cu care a nimicit pe taranii din Tambov si pe marinarii Kronstadtului, insajntr-un razboi adevarat a fost batut de armata poloneza, in rest, nu se deosebea prin nimic de ceilalti maresali sovietici: "in pregatirea operatiunilor, trebuiesc luate obligatoriu masuri de construire a poduri­lor de lemn si de concentrare in directiile necesare a unitatilor feroviare de refacere In cazul modificarii ecartamentului ingust cu cel lat' s.a.m.d. (Maresalul Uniunii Sovietice, M.N. Tuhacevski, Opere alese, vol.l, pag.62-63). In afara de trupele feroviare, la granita vestica au fost adunate practic toate trupele sovietice de geniu, inainte de razboi, in zona de granita actionau subunitatile si unitatile care intrau in componenta diviziilor, corpurilor de armata si armatelor, concentrate chiar pe frontiera, dar si unitatile din componenta formatiunilor care abia incepusera sa avanseze spre granita germana. Iata cu ce se ocupau pionierii sovietici: "Pregatirea liniei de plecare la ofensiva, construirea de cai de acces, mascarea opera­tiva si tactica, organizarea de actiuni comune cu infanteria si tancurile care intra in componenta grupelor de asalt, asigurarea fortarii nurilor' (Fortele armate sovietice, pag.255). Cititorul sa nu se lase inselat de "amenajarea barajelor', inainte de asaltul decisiv al Liniei Mannerheim[20], pionierii sovietici au amenajat si ei citeva portiuni de baraje asemanatoare cu cele finlandeze, inaintea intrarii in lupta, trupele sovietice nou venite treceau prin aceste baraje de antrenament, dupa care plecau la adevaratul asalt.

Cu tot respectul pentru armata germana, nu putem sa nu recunoastem ca aceasta era cataslxofal de nepregatita pentru un razboi serios. Ai impresia ca neajutoratul Mare Stat-Major german nu stia ca in Rusia se intimpla uneori 'sa fie iarna, iar drumurile se deosebesc nitel de cele germane. Pe timp de ger, lubrifiantul ingheata in arma si nu mai poate functiona. Zice-se ca vinovat e gerul. Nu. Pur si simplu lubrifiantul este prost. Mai bine zis, prost este Marele Stat-Major, care nu a comandat lubrifiant adaptat la conditiile existente. Zice-se ca blitz-krieg-ul n-a avut sorti de izbihda din cauza ca erau drumuri proaste. Minciuna. Hitler stia ca lupta in Rusia; atunci de ce n-a comandat armament si tehnica necesara cu care ar fi putut sa actioneze cu succes in Rusia? Daca industria germana producea armament care putea sa fie folosit doar in Europa Occidentala si in Africa, dar nu si in Rusia, se poate socoti ca Germania era pregatita de razboi?

Hitler a avut insa noroc. Chiar in preajma razboiului, in regiunile vestice ale URSS-ului, s-au desfasurat lucrari titanice de dezvoltare si modernizare a retelei rutiere. Fireste, nici acest lucru n-a fost suficient pentru armata germana. Ce s-ar fi intimplat cu ea daca Jukov, Meretkov si Beria n-ar fi construit sosele chiar in ajunul razboiului? Daca nu s-ar fi facut rezerve enorme de sine, de suban-samble pentru poduri, de materiale de constructii? Daca ar fi intrat in actiune un puternic sistem de autoaparare: toate podurile aruncate in aer, toate rezervele distruse, soselele distruse, inundate, inmlastinate, minate? Raspun­sul este unul singur: blitz-krieg-ul german nu si-ar fi dat duhul la portile Moscovei, ci mult mai devreme.

De patrunderea armatei germane in centrul tarii se fac vinovati Meretkov, Jukov si Beria. I-a impuscat Stalin? Nu, foarte curind toti au devenit maresali. De ce sa-i impuste? Hitler s-a folosit de munca lor. Insa ei, fireste, n-au construit sosele si nu au creat rezerve pentru Hitler, ci ca armata eliberatoare sa patrunda in Europa repede si fara piedici, si ca sa faca aprovizionarea pe parcursul atacului distrugator si perfid, dat prin surprindere.

In ajunul razboiului, nimeni din Armata Rosie nu se gindea la baraje, toti se gindeau la distrugerea barajelor de pe teritoriul adversarului. Iata de ce, sub acoperirea Comunicatului TASS din 13 iunie, la frontiera de vest au aparut (in secret) maresalii sovietici si experti in probleme de desfiintare a barajelor.

Maresalul Uniunii Sovietice, G. Kulik (venit in secret in Bielorusia), discuta cu colonelul Starinov, care era pe atunci seful sectiei de baraje si minare a Directiei generale de geniu din RKKA: "Da detectoare de mine, pionieri, da drage!' (Minele asteapta ora lor, pag.179). Insa maresalul vorbeste despre teritoriul german: pe teritoriul sovietic, toate minele fusesera deja neutralizate si barajele elimi­nate. Pozitia minelor proprii era cunoscuta putind fi neutralizate fara detectoare de mine. Sa vedem ce spune mai departe maresalul: "N-ati numit cum trebuie sectia voastra. Ar fi trebuit, in conformitate cu doctrina noastra, s-o numiti sectia de desfiintare de baraje si de deminare. In felul acesta ati fi gindit altfel. O tineti una si buna: aparare, aparare Ajunge!' (idem, Starinov). De aceeasi problema este preocupat si comandantul Regiunii militare speciale de vest (in secret, regiunea este deja transformata in Frontul de Vest), generalul de armata D. Pavlov. El remarca intristat ca problemelor desfiintarii barajelor li se acorda o atentie insuficienta. Dar, lucru interesant: intr-un razboi de aparare, problemelor de desfiintare a barajelor nu trebuie sa li se acorde nici un fel de atentie. Trebuie doar sa-ti faci baraje si, bazindu-te pe ele, sa istovesti adversarul, iar apoi sa te retragi repede pe alta linie de baraje, pregatita din timp.

Armata Rosie avea experienta plina de invataminte a infruntarii zonei de siguranta finlandeze, de aceea isi analiza erorile si se pregatea minutios acum pentru infrun­tarea zonei germane de baraje. Ah, daca maresalii sovietici ar fi stiut ca razboiul nu va incepe in iulie, cum planifica­sera, ci la 21 iunie, n-ar mai fi avut nevoie de nici un fel de mijloace de desfiintare a barajelor.

Armata germana, incalcindu-si propriile regulamente a facut acelasi lucru: a scos minele, a nivelat terenul, si-a concentrat trupele chiar pe granita, fara sa mai aiba o zona de aparare!

La inceputul lui iunie, trupele germane au inceput sa scoata sirma ghimpata chiar de pe granita. Maresalul Uniunii Sovietice, K.S. Moskalenko, considera ca aceasta este o marturisire elocventa a faptului ca nemtii vor incepe in curind agresiunea (in directia sud-vest, pag.24). Dar si Armata Rosie a facut acelasi lucru, este drept, cu o oarecare intirziere. La frontiera vestica a sosit de la Moscova toata floarea gindirii genistice, inclusiv generalul--locotenent al trupelor de geniu, profesor D.M. Karbisev. Plecind de la Moscova la inceputul lui iunie, el le-a comunicat prietenilor ca razboiul a inceput deja si s-au inteles sa se intilneasca dupa victorie, nu la Moscova, ci "la locul victoriei'.

Sosind la frontiera de vest, a desfasurat o activitate febrila: a tinut lectii pe tema fortarii cursurilor de apa (ceea ce nu se cere in luptele defensive) si pe tema infruntarii cu cele mai noi tancuri, T-34, a obstacolelor antitanc (ceea ce, iarasi, nu se cere in luptele defensive). La 21 iunie, a plecat spre armata 10. Insa "inainte de aceasta, Karbisev impreuna cu comandantul armatei 3, V.I. Kuznetev si comandantul UR-ului[21] Grodnii, colonelul N.A. Ivanov au vizitat un pichet de graniceri. De-a lungul frontierei, pe soseaua Avgustovo-Seino, dimineata se mai aflau inca barajele noastre de sirma, iar cind s-au intors, barajele fusesera scoase' (E.G. Resin, Generalul Karbisev, pag.204).

Nu ne putem imagina tabloul: cekistii indeparteaza sirma ghimpata de pe granita! Istoricii comunisti au decla­rat idioti pe toti maresalii si generalii sovietici si astfel au explicat cauzele infringerii. Sa acceptam. Da, toti generalii sunt idioti. Cum poti atunci explica actiunile vitejilor cekisti? A acelor cekisti care tocmai terminasera "Marea purificare'? A acelor cekisti, care au inchis frontiera ca un lacat? A acelor cekisti care au imprejmuit tara cu sirma ghimpata? De ce scot sirma lor cekista de pe granita?! Intentioneaza ei sa dea drumul spionilor germani sau propriilor transfugi?

Iar la granita, chiar pe granita, exista concentrari considerabile de soldati si ofiteri sovietici, care sunt inclinati sa mearga unde vad cu ochii. Sa nu mai vorbim despre activistii condamnati, aflati si ei in zona de fron­tiera. Este interesant ca seful armatei 3, comandantul UR, care este numit teoretic pentru aparare, expertul din Moscova, care stie ca razboiul a inceput deja, nu reactio­neaza nicicum la asemenea actiuni. Dimpotriva, scoaterea barajelor coincide cu vizita sa la pichetul de graniceri. Iarasi o intrebare: ce cautau, la drept vorbind acolo?

Ne putem imagina un comandant al unui pichet de graniceri sovietic cu functia de locotenent major NKVD, care, de capul lui, sa indeparteze sirma ghimpata? Daca ar da un astfel de ordin, n-ar fi socotit de subordonatii lui un criminal? insa locotenentul major a dat ordinul, iar subordonatii sai l-au executat fara cricnire. E clar ca nu te poti lipsi in acest caz de ordinul sefului trupelor de graniceri NKVD din Bielorusia, generalul-locotenent IA. Bogdanov. Sau poate ca Bogdanov nu intelege ca razboiul bate la usa? Nu, intelege.

"La 18 iunie 1941, seful trupelor de graniceri NKVD din Bielorusia, generalul-locotenent LA. Bogdanov, a luat hotarirea de evacuare a familiilor militarilor' (De rond la hotarul apusean, pag. 101).

Putea Bogdanov sa ia concomitent si cu de la sine putere astfel de hotariri: sa evacueze familiile granicerilor si sa taie sirma fara ordinul Comisarului poporului pentru Afaceri Interne, a Comisarului general al securitatii de stat, L.P. Beria? Nu putea. E putin probabil ca Beria insusi s-ar fi hotarit sa faca asa ceva. Nici n-a hotarit el.

Beria actioneaza in conlucrare deplina cu Jukov, altfel spus, cineva mai de sus coordoneaza (si inca foarte bine) armata si NKVD. Militarii si cekistii fac cam acelasi lucru, iar activitatile lor puteau fi coordonate numai de tovarasul Stalin.

Suntem incredintati de istoricii comunisti ca primele infringeri ale Armatei Rosii sunt rezultatul faptului ca aceasta nu s-a pregatit de razboi. Aiurea! Daca nu s-ar fi pregatit de razboi, sirma ghimpata de pe granita ar fi ramas intacta, in acest caz, unitatile militare ar fi avut un cit de mic timp sa-si pregateasca armamentul pentru lupta. Atunci nu s-ar mai fi petrecut cumplita catastrofa care a urmat.

Desigur, cekistii n-au scos sirma ghimpata pentru ca armata germana sa se foloseasca de aceste treceri. Sirma a fost scoasa pentru alte scopuri. Sa incercam sa ne imaginam situatia in care agresiunea germana ar fi intirziat din cine stie ce motive. Ce ar fi facut cekistii la granita: ar fi distrus barierele graniceresti, ar fi mentinut granita deschisa, si ar fi inceput din nou sa construiasca baraje? Nu, desigur! Ramine valabila o singura varianta: cekistii au taiat sirma pentru ca armata "eliberatoare' sa patrunda pe teritoriul inamicului. La fel cum au taiat sirma inaintea "eliberarii' Poloniei, Finlandei, Estoniei, Letoniei, Basara­biei, Bucovinei. Acum venise rindul Germaniei

Se zice ca Stalin voia sa-l atace pe Hitler in 1942. Un astfel de plan a existat in realitate, dar termenul a fost modificat. Daca Stalin ar fi pregatit "eliberarea' pentru anul 1942, sirma ghimpata ar fi putut fi taiata in acel an.

Chiar in ultimul moment!

Capitolul 10 DE CE STALIN A DISTRUS LINIA STALIN

Numai naivii cred ca apararea este principala sarcina a raioanelor fortificate. Nu, raioanele fortificate se consfru/esc pentru o mai buna pregatire a ofensivei. Ele trebuie sa acopere desfasurarea gruparilor de soc, sa respinga orice incercare a dusmanului de a zadarnici desfasurarea, iar odata cu trecerea trupelor noastre la ofensiva, sa le sustina cu toata puterea de foc.

General-maior P.G. Grigorenko, participant la construirea Liniei Stalin

In anii '30, de-a lungul frontierelor vestice ale URSS, au fost construite treizeci de raioane fortificate-UR. Aceasta fisie de raioane fortificate a primit denumirea neoficiala de Linia Stalin.

Fiecare UR este o formatiune militara egala unei bri­gazi ca numar de persoane, dar ca putere de foc, este egala cu un corp de armata. Fiecare UR era alcatuit dintr-un comandament si un stat-major, 2-8 batalioane de artilerie, inzestrate cu mitraliere, un regiment de artilerie, citeva baterii independente de artilerie grea de caponiere, un batalion de tancuri, o companie sau batalion de trans­misiuni, un batalion de geniu si alte subunitati. Fiecare UR ocupa o zona de 100-180 km de front, cu o adincime de 30-50 km. Raionul era dotat cu un sistem complex de amenajari blindate, in interiorul UR, s-au executat incaperi subterane din beton armat, pentru depozite, centrale electrice, spitale, puncte de comanda, unitati de transmi­siuni. Constructiile subterane erau legate printr-un sistem complex de tunele, galerii, canale de comunicatie camu­flate. Fiecare UR putea sa desfasoare in mod independent actiuni de lupta timp indelungat si in conditii de izolare.

UR era format din puncte de sprijin, fiecare dintre ele avind la rindul sau o aparare circulara, fiind astfel in stare sa se apere independent, in cazul incercuirii totale de catre inamic atragind asupra sa importante forte ale acestuia. Unitatea de lupta principala a UR era DOT[22]-ul-punct de foc de lunga durata. Steaua rosie (25 febr. 1983) descrie unul din DOT-urile standard al Liniei Stalin, DOT Nr. 112 al UR 53, din raionul Moghilev-Podolski: "Era o complexa constructie fortificata subterana, formata din santuri de comunicatie, caponiere, compartimente di­verse, instalatii de filtrare, in ea se gaseau depozite de arme, munitie, alimente, punct sanitar, sala de mese, conducta de apa (care mai functioneaza si astazi), coltul rosu, puncte de observare si comanda. Armamentul DOT-ului: un punct de mitraliere cu ambrazura cu trei ochi, in care se aflau pe turele stationare trei mitraliere "Maxim' si doua semicaponiere pentru tun de 76 mm. Generalul P.G. Grigorenko descrie in memoriile sale un ansamblu de opt DOT-uri, construite in acelasi UR Moghilev-Podolski, puternic legate intre ele prin galerii subterane. Alt participant la construirea Liniei Stalin, colonelul P.G. Umanski, aminteste in cartea sa despre constructiile subterane aflate pe o lungime de multi kilometri in UR-ul Kiev (La hotarul luptelor, pag. 35).

La construirea Liniei Stalin nu s-a facut publicitate, ca in cazul Liniei Maginot. Linia Stalin s-a construit sub spectrul secretului de stat.

La construirea fiecarui punct de sprijin, NKVD "inchi­dea' citeva portiuni de teren astfel incit "nu putea trece nici macar o pasare'. Constructia sa "se desfasura' conco­mitent in toate portiunile ei, insa, in fapt, numai in citeva se desfasura cu adevarat, in rest fiind santiere false. Nu numai locuitorii din zona, dar chiar si participantii la constructii aveau o imagine eronata despre ce si unde se construieste.

Intre Linia Stalin si Linia Maginot existau multe dife­rente. Linia Stalin era imposibil de invaluit: flancurile ei coincideau cu tarmul Marii Negre si al Marii Baltice. Linia Stalin s-a construit in primul rind pentru aparare impotriva tancurilor inamicului, avind in plus si protectie antiaeriana. Ea avea o adincime cu mult mai mare. La constructia Liniei Stalin s-a folosit, in afara de beton armat, mult otel de blindaj, si granit din Zaporojie si Cerkassk. Spre deose­bire de Linia Maginot, Linia Stalin nu s-a construit chiar pe granita, ci in adincimea teritoriului sovietic.

Linia de UR-uri face ca prima lovitura a artileriei adversarului sa nu se dea asupra obiectivelor de lupta, ci in gol. In cazul unui atac prin surprindere, garnizoanele vor avea cel putin citeva zile la dispozitie ca sa-si ocupe cazematele si sa-si pregateasca armamentul si obiectivele. UR-urile obliga inamicul ca inainte de a incepe asaltul, sa strabata intre 20 si 150 km de teren cu cimpuri de mine si fugase. Inamicul va trebui sa forteze zeci de riuri care nu mai au poduri, inainte de asalt trupele inamicului vor suferi pierderi de sute sau de mii de oameni in ambus­cade. Zona de siguranta din fata Liniei Stalin nu numai ca ar micsora viteza de deplasare a inamicului, dar l-ar istovi.

Diferenta fata de Linia Maginot consta in faptul ca Linia Stalin nu a fost continua: intre UR-uri au fost lasate intervale destul de largi. La nevoie, aceste spatii puteau fi rapid acoperite cu cimpuri de mine, cu bariere genistice de toate tipurile, cu forte de infanterie obisnuite, insa ele puteau ramine si deschise, invitindu-1 pe agresor sa nu ia cu asalt raioanele fortificate, ci sa-si croiasca drum printre ele. Daca inamicul ar fi facut-o, atunci masa trupelor atacatoare ar fi fost farimitata in citeva torente izolate. Fiecare dintre acestea ar fi inaintat printr-un coridor asu­pra caruia s-ar fi tras din doua parti, iar flancurile, spatele si liniile de comunicatie ale acestora ar fi fost serios amenintate.

Vom vedea mai departe ca trecerile dintre UR-uri aveau si alta destinatie.

Treisprezece UR-uri pe Linia Stalin insemnau eforturi titanice si cheltuieli gigantice, pe parcursul a doua cinci­nale, in 1938, s-a luat hotararea ca toate cele treisprezece UR-uri sa fie intarite prin construirea de caponiere pentru artileria grea. In afara de aceasta, a inceput construirea a inca opt UR-uri pe Linia Stalin. Timp de un an, in noile UR-uri au fost instalate peste o mie de obiective de lupta. Si iata ca in acest moment s-a semnat pactul Molotov-Ribbentrop.

Pactul insemna ca a inceput cel de-al doilea razboi mondial. Acelasi pact mai insemna ca intre URSS si Ger­mania nu mai exista o bariera despartitoare: acum aveau granita comuna, in aceasta situatie, atit de amenintatoare, Stalin ar fi putut sa faca multe ca sa-si asigure securitatea hotarelor vestice si sa garanteze neutralitatea URSS in cursul razboiului. De pilda putea:

- sa dea ordin de intarire a garnizoanelor in raioanele fortificate de pe Linia Stalin.

- sa dea ordin uzinelor care produceau armament pentru UR-uri sa-si mareasca urgent productia:

- acelasi ordin putea sa-l dea uzinelor care produceau armament defensiv: tunuri si alte arme antitanc;

- sa mobilizeze intreaga tehnica de constructii a statu­lui si toate resursele ca sa accelereze la maximum constru­irea Liniei Stalin;

- terminind construirea Liniei Stalin si aducind-o in starea gata de lupta sa inceapa construirea unei linii identice (sau chiar mai puternica) a unui sistem defensiv situat in fata Liniei Stalin.

- in afara de cele doua linii puternice ale sistemului defensiv, ar fi putut sa construiasca si un al treilea briu de raioane fortificate in spatele Liniei Stalin, de exemplu, de-a lungul malului estic al Niprului;

- sa dea ordin trupelor Armatei Rosii sa sape mii de kilometri de transee, santuri antitanc si santuri de comu­nicatie, de la Marea Baltica pina la Marea Neagra, imbi-nind apararea de campanie a trupelor cu zone de raioane fortificate, folosind otelurile cele mai bune pentru blin­daje.

Asa ar fi putut sa actioneze Stalin. Dar nu a facut-o In toamna lui 1939, cind a inceput cel de-al doilea razboi mondial, in momentul stabilirii granitelor comune cu Germania, toate lucrarile de constructie la Linia Stalin au fost intrerupte (V.A. Anfilov, Fapta eroica eterna, pag. 35). Garnizoanele raioanelor fortificate de pe Linia Stalin au fost la inceput reduse ca numar apoi complet transfor­mate. Uzinele sovietice au incetat productia de armament si echipamente speciale pentru constructii fortificate. UR-urile existente au fost dezarmate; armamentul, munitia, aparatura de observatie, transmisiune si comanda a fost depozitata (V7/, 1961, Nr. 9, pag.120). Procesul distrugerii Liniei Stalin se face cu repeziciune. Unele constructii militare au fost date colhozurilor, in scopul depozitarii fructelor. Majoritatea constructiilor au fost insa acoperite cu pamint. In afara de incetarea productiei de armament pentru UR-uri dupa inceputul celui de-al doilea razboi mondial, industria sovietica a incetat sa mai produca sisteme de arme defensive. Astfel, de exemplu, a fost oprita definitiv productia de tunuri antitanc si de tunuri regimentale si divizionare de 76 mm, care pot fi utilizate ca tunuri antitanc (V7/, 196l, Nr. 7, pag. 101; V1J, 1963, Nr. 2, pag.12). Tunurile antitanc existente au inceput sa nu mai fie folosite conform destinatiei initiale, ci pentru indeplinirea altor misiuni, de exemplu, pentru nimicirea cuiburilor de foc ale inamicului in cursul atacului trupelor sovietice (General-locotenent I.P. Roslii, Ultimul popas-Berlinul, pag. 27). Tunurile antitanc au fost scoase din productie si din dotarea Armatei Rosii (V7/, 1961, Nr. 7, pag.101).

Tot ce era legat de aparare, a fost distrus fara crutare.

De dragul adevarului, trebuie sa aratam ca, in vara lui 1940, chiar pe noua granita sovieto-germana, a inceput constructia unei zone de raioane fortificate, care nu a fost terminata niciodata. La Statul Major General sovietic, aceste noi UR-uri erau numite cu o anume doza de mali­tiozitate Linia Molotov. Hotarirea privind inceperea con­structiei acesteia a fost luata la 26 iunie 1940 (V.A. Anfilov, 'Fapta eroica eterna, pag. 162).

Constructiile defensive de pe noua frontiera inaintau foarte incet, iar distrugerile de pe vechea frontiera se faceau cu o repeziciune uimitoare.

In primavara lui 1941, tragedia Liniei Stalin atingea apoteoza. "Nu stiu cum vor explica viitorii istorici aceasta crima impotriva poporului nostru. Cei de azi pastreaza asupra acestui subiect o tacere deplina, pe care nu pot sa mi-o explic. Multe miliarde de ruble (dupa calculele mele, minim 120) au fost jefuite de guvernul sovietic de la popor pentru a se construi de-a lungul frontierei vestice fortificatii de nepatruns pentru inamic-de la mare pina la mare, de la sura Baltica pina la azuria Mare Neagra. Si chiar in preajma razboiului-in primavara lui 1941-au inceput sa se auda detunaturi puternice pe toata lungimea celor 12000 de kilometri de fortificatii. Mari caponiere si semicaponiere din fier-beton, cuiburi de foc cu una, doua si trei ambrazuri, puncte de comanda si de observatie, zeci de mii de constructii defensive extrem de durabile au fost aruncate in aer din ordinul personal al lui Stalin' (General-maior P.G. Grigorenko, In subterana nu poti intilni decit sobolani, pag.141).

Asadar, Linia Stalin de pe vechea granita a fost distru­sa, iar Linia Molotov de pe noua granita inca nu a fost construita. Dupa razboi si dupa moartea lui Stalin, gene­ralii si maresalii sovietici au inceput in cor sa-si manifeste enervarea. Iata-1 pe maresalul de artilerie N.N. Voronov: "Cum a putut conducerea noastra ca, fara sa construiasca zonele de aparare necesare la noua frontiera vestica, sa ia hotarirea de lichidare si dezarmare a raioanelor forti­ficate de la hotarele de dinainte?' (In slujba militara, pag.172).

Enervarea maresalului Voronov era falsa. El acuza "conducerea noastra', insa nu cumva in momentul distru­gerii Liniei Stalin el insusi ocupa unul dintre cele mai inalte posturi de comanda in Armata Rosie? Era in acea vreme general-colonel de artilerie. Oare fara ordinul sau au fost scoase din productie tunurile antitanc si de capo­niere? Oare el nu stia despre dezarmarea si distrugerea caponierelor de pe Linia Stalin? insusi modul cum este pusa problema de catre Voronov este incorect si are scopul de a distrage atentia de la esenta. Voronov intrea­ba: de ce au distrus o linie inainte de a construi alta? Prin intrebarea sa, Voronov justifica actiunea "conducerii noastre', nereprosindu-i distrugerea Liniei Stalin, ci numai faptul ca aceasta distrugere s-a facut prematur. Conform lui Voronov rezulta ca trebuia mai intii sa se construiasca Linia Molotov si abia dupa aceea sa se desfiinteze Linia Stalin. Dar de ce nu ne-am pune o alta intrebare? De ce s-a desfiintat Linia Stalin? Oare doua linii n-ar fi fost mai bune decit una singura? Oare in aparare sunt de prisos niste cladiri fortificate in plus, niste transee, cazemate, cimpuri de mine si bariere din sirma ghimpata? Anul 1940 a confirmat de doua ori ca doua fisii de aparare sunt mai bune decit una. In 1940, Armata Rosie a strapuns Linia Mannerheim, iar acest fapt a obligat Finlanda sa accepte tratativele cu Stalin si sa cedeze in fata cerintelor lui. Dar sa ne inchipuim ca in spatele Liniei Mannerheim ih adincimea teritoriului finlandez, ar mai fi existat inca o linie! Tot in 1940, armata germana a evitat Linia Maginot franceza, a intrat in spatiul operational, ceea ce a insemnat pentru Franta sfirsitul razboiului. Sa ne inchipuim ca in adincimea teritoriului francez ar mai fi fost inca o linie, care sa nu poata fi ocolita. Din pacate, in acea vreme nici in Franta, nici in Finlanda nu exista o a doua linie in adincimea teritoriului. Iata insa ca Stalin avea o astfel de linie! Si tocmai atunci a desfiintat-o.

Comunistii au aruncat praf in ochi (a se citi explicatii false). Una din ele: la noua frontiera nu ar fi fost suficient armament pentru noile raioane fortificate, de aceea arma­mentul a trebuit luat de pe Linia Stalin. O astfel de explicatie poate satisface doar pe propagandistii comu­nisti. Un om normal isi va pune intrebarea: daca pe Linia Molotov nu era suficient armament de ce nu s-a dat ordin uzinelor de armament sa mareasca productia? Ni­meni nu a dat insa un asemenea ordin, dimpotriva, a fost dat un ordin de o cu totul alta natura: sa se reduca sau sa inceteze cu totul productia de armament pentru UR-uri (Maresalul Uniunii Sovietice M.V. Zaharov, Voprosi istorii, 1970, Nr. 5, pag.33).

Sa ne uitam la orice cetate: in centru este un turn din secolul zece, in jurul acestuia sunt ziduri din secolul treisprezece, inconjurate la colturi de bastioane din secolul saptesprezece, care, la rindul lor, sunt incinse de forturi din secolul nouasprezece, intarite cu dotari din secolul douazeci. Linia Molotov ar fi putut sluji ca o completare a Liniei Stalin, dar nu ca inlocuitor al ei. Cu toate acestea, Linia Molotov nu s-a infiintat ca o completare a Liniei Stalin, insa nici ih calitate de inlocuitor al ei. Linia Molotov se deosebea complet de Linia Stalin si ca idee, si ca detalii. Exista minimum patru mari diferente intre acele fortificatii care au fost distruse pe vechile frontiere, si cele infiintate pe frontierele noi:

- Linia Molotov a fost construita in asa fel incit INA­MICUL SA O VADA;

- Linia Molotov a fost plasata pe DIRECTII SECUN­DARE;

- Linia Molotov n-a fost acoperita cu o fisie de sigu­ranta, cu cimpuri de mine si alte baraje genistice;

- constructorii n-au folosit multe posibilitati de intarire a Liniei Molotov si nu s-au grabit s-o construiasca.

Construirea Liniei Molotov este o enigma a istoriei sovietice ca si distrugerea Liniei Stalin. Curioase lucruri s-au petrecut la constructia noilor raioane fortificate Iata un exemplu: in raionul Brest, riul de frontiera era traversat de sase poduri rutiere si de cale ferata. Varso-via-Brest-Minsk-Smolensk-Moscova, aceasta este principala directie strategica a razboiului. Podurile din Brest sunt poduri de cea mai mare importanta strategica, in zona Brest, s-a construit un nou UR. Dar nu acolo unde erau podurile, ci mai departe, in lateral, acolo unde nu exista nici un pod!

Raioanele fortificate ale Liniei Molotov au fost lipite de granita. Raioanele fortificate n-au mai fost acoperite cu o zona de siguranta si, in caz de atac prin surprindere, garnizoanele nu mai aveau timp sa-si ocupe dispozitivele de lupta si sa-si pregateasca armamentul. Spre deosebire de Linia Stalin, raioanele fortificate de pe Linia Molotov aveau o adincime foarte mica. Tot ce s-a putut construi pe granita, s-a construit. Liniile de aparare din spate insa nu, si nici macar nu s-a planificat sa se construiasca (General-locotenent V.F. Zotov, Pe Frontul de Nord-Vest, Culegere, p. 175). Noile fortificatii nu s-au construit pe linii de aparare favorabile din punct de vedere tactic, ci de-a lungul frontierei de stat, urmind toate sinuozitatile acesteia. Noile dispozitive de lupta n-au fost protejate cu sirma ghimpata, mine, santuri, obstacole anticar, tepoaie pentru santuri si tetraedre, nu s-au facut nici un fel de lucrari genistice in raionul dispozitivelor. Noile constructii NU S-AU CAMUFLAT. De exemplu, in UR-ul Vladimir-Volinsk, "din 97 de dispozitive de lupta au fost acoperite cu pamint 57, restul au fost lasate descoperite'(VIJ, 1976, Nr.5, p.91). Daca cititorul va avea ocazia, sa traver­seze frontiera sovietica in raionul Brest, sa fie atent la cutiile cenusii din beton aflat chiar pe granita. Acestea sunt DOT-urile extremitatii sudice a UR-ului din Brest. N-au fost acoperite cu pamint, la fel de golase sunt si in ziua de azi. Inainte DOT-urile Liniei Stalin se construisera in secret, departe de granita, incit inamicul nu putea sa stie unde se afla fortificatiile si unde sunt culoarele de trecere dintre ele sau daca, in general, exista treceri. Acum inamicul nu numai ca putea observa de pe malul sau toata constructia si stia precis unde se afla fortificatia, dar putea sa desluseasca cu exactitate fiecare DOT separat si chiar putea sa stabileasca directia de tragere a fiecarei ambrazuri. Si astfel putea determina intreg sistemul de foc. Cunoscind directia sectoarelor de tragere, inamicul putea alege portiunile netinute sub foc, putea sa patrunda la DOT-uri si sa astupe ambrazurile cu saci de nisip, ceea ce, de fapt, a si facut la 22 iunie 1941.

Maresalul Uniunii Sovietice, G.K. Jukov, declara: "Ra­ioanele fortificate se construiesc prea aproape de granita si au o configuratie operativa extrem de nefunctionala, indeosebi in raionul proeminentei Belostovsk. Aceasta permite inamicului sa loveasca din raioanele Brest si Suvalki in spatele intregii noastre grupari din Belostovsk. In plus, din cauza adincimii reduse, UR-urile nu pot sa reziste mult timp daca sunt tinute sub foc de artilerie (Amintiri si cugetari, p.194).

Daca inamicul poate lovi din raioanele Brest si Suvalki, atunci de ce sa nu folosim pentru aparare vechile cetati rusesti de linga granita: Brest, Osovet, Grodno, Peremisl, Kaunas? Niciuna nu e mai prejos ca Verdunul. Daca o incluzi in sistemul de aparare al trupelor sovietice, poate sa se transforme ihtr-un bastion impenetrabil, care poate asigura stabilitatea intregului sistem defensiv, in aceleasi raioane, pe linga vechile cetati se afla si fortificatii vechi mai putin puternice: caponiere, fiecare de o companie de infanterie. Latimea zidurilor si planseelor-trei metri de beton armat pentru fortificatii. Trei metri nu este foarte mult! De acord. Dar e mai bine decit nimic. Daca latimea de trei metri nu e satisfacatoare, poate fi marita. Asadar ce face GVTU- Directia generala de genistica militara a Armatei Rosii? "Comandantul GVIU a propus sa se folo­seasca vechile cetati rusesti de linga granita si sa se creeze zone de baraj. Aceasta propunere n-a fost aprobata niciodata.' (I.G. Starinov, Minele asteapta ora lor, p.177).

In februarie 1941, G.K. Jukov a ocupat functia de Sef al Marelui Stat-Major al Armatei Rosii. A fost unul din cei mai mari conducatori de osti din secolul XX. N-a mai existat in secolul nostru un alt general sau maresal care sa se afle intr-o asemenea functie si sa nu fi suferit nici o infringere pe cimpul de lupta. Asadar, marele Jukov (isi demonstrase deja calitatile la Halhin-Gol, infringind armata 6 japoneza) a luat asupra sa aproape toata puterea milita­ra. Va pune el ordine in Linia Afo/otov! Dar, nu. Nu va grabiti! Dupa venirea lui Jukov nu s-a schimbat nimic in bine la constructia Liniei Molotov. Dimpotriva, construirea unor raioane fortificate, de pilda cel din Brest, a trecut pe al doilea plan. (Anfilov, op.dt.,p.l66). Cititorului cunoscator al realitatii sovietice nu trebuie sa-i explic prea mult intelesul cuvintelor "al doilea plan', in practica insemna o inghetare aproape totala a constructiei, insa medalia are si reversul ei. Chiar despre raionul fortificat Brest se cunosc mai multe lucruri decit despre celelalte. Din documentele capturate de la corpul de armata 48 german, se cunoaste ca in cadrul comandamentului ger­man se crease o cu totul alta impresie: trupele germane vedeau lucrari intense, care nu se opreau nici ziua, nici noaptea, intrucit noptile "rusii construiesc DOT-urile, a-vind iluminare electrica'.

Ce mai putem intelege? Erau rusii atit de idioti, incit luminau in fiecare noapte zonele de constructie, demas-cindu-le? Si apoi: cum sa pui de acord "constructie de al doilea plan' si "zi si noapte, avind iluminare electrica'?! Nu cumva e o demonstratie? Exact. Vom mai reveni la Linia Molotov pe care Maresalul Uniunii Sovietice, I.H. Bagramian, a caracterizat-o drept "demonstratie premedi­tata'.

In memoriile sale, generalul-colonel L.M. Sandalov (Incercari ale vietii, p.64) reda cuvintele comandantului raionului fortificat Brest, generalul-maior K.Puzirev: A construi raioane fortificate chiar pe granita e o chestiune neobisnuita. Mai inainte construiam DOT-uri la o oarecare departare, dar n-ai ce-i face. Trebuie sa ne ocupam nu numai cu dotarile militare, ci si cu cele politice'.

Iata un lucru straniu: trupele sovietice se ascund in paduri, interzicindu-li-se sa iasa la vedere. Cauza: "ca sa nu provoace razboiul', in acelasi timp, din pricini politice necunoscute noua, se demonstreaza inamicului zi si noap­te pregatirile pentru aparare, fara teama ca, in acest fel inoportun, pot fi provocate complicatii diplomatice si militare.

Asadar, cum poate fi decodat misterul? Cum se pot unifica toate aceste fapte contradictorii intr-o singura explicatie? Ni se sugereaza: timpitii astia de comandanti rosii, totul se trage de la prostia lor. As accepta explicatia. Dar iata care-i necazul: si Linia Stalin si Linia Molotov au avut un acelasi "tatic'-general-locotenent al trupelor de geniu, profesor D.M. Karbisev. La Linia Stalin s-a facut totul cum trebuie, la nivelul standardului mondial si peste. S-a prevazut totul: o mascare minutioasa a fiecarui DOT, o adincime mare a fiecarui UR, baraje, zona de siguranta si multe-multe altele. Dar a fost semnat pactul Molotov--Ribbentrop si unul din cei mai mari genisti s-a prostit deodata si a inceput sa-si dea in petec. Dar Karbisev era condus de Jukov. Iar acesta n-a gresit niciodata. Nici mai inainte, nici mai tirziu. Si iata ca in prima jumatate a anului 1941 Jukov a devenit deodata idiot si a inceput sa dea ordine idioate. Caci, chiar in momentul venirii lui Jukov la Marele Stat-Major, "raioanele fortificate de pe vechile frontiere au fost dezafectate in continuare, iar constructia la noile frontiere mergea in ritm de melc' (Starinov, op.cit., p. 178).

Versiunea comandantilor sovietici prosti nu este plau­zibila si pentru faptul ca, in acelasi timp, si generalii nemti faceau exact acelasi lucru. Au luat aceleasi masuri si nimeni nu i-a condamnat.

In anii 1932-1937, pe malurile Oderului au fost con­struite fortificatii foarte puternice, care protejau Germania in fata eventualelor lovituri de la Rasarit. Erau constructii .militare de inalta clasa, bine asezate in teren si la fel de bine camuflate. Nu le vom descrie in amanunt. Cititorul va avea incredere in precizia, acuratetea si sirguinta ger­mana. Raioanele fortificate din zona Oderului si Vartei pot constitui exemple de inalta realizare a gindirii genis-tice din prima jumatate a secolului nostru.

Insa la Moscova a fost semnat pactul Molotov-Ribben-trop si armata germana a inaintat spre Rasarit, in acest moment comandantii germani au inceput sa faca aceleasi "prostii' ca si colegii lor sovietici. Fortificatiile de pe vechea granita germana au fost aruncate in aer si n-au fost ocupate de trupe NICIODATA. Multe constructii mili­tare au fost folosite pentru alte nevoi: de exemplu, in raionul Hohwalde se afla un puternic ansamblu fortificat, incluzind in componenta sa douazeci si doua de construc­tii cu patru nivele, legate prin 30 km de tunel, intreg ansamblul a fost repartizat industriei aviatice pentru o uzina de motoare, inaintind si fiind fata in fata cu Armata Rosie, in mijlocul Poloniei, trupele germane au inceput sa construiasca o noua linie de raioane fortificate PE AMPLASAMENTE SECUNDARE si lipite de frontiera sovie­tica, in fata noilor raioane fortificate nu se aflau cimpuri de mine si baraje. Lucrarile se desfasurau zi si noapte, iar granicerii sovietici observau perfect mersul lucrarilor si raportau "la cine trebuie' (Trupe/e de graniceri ale URSS, 1939-iunie 1941, Culegere de documente si materiale, Documentele Nr. 344 si 287). Lucrarile s-au desfasurat intens pina in mai 1941, dupa care, ca sa ne exprimam in limbajul sovietic, "au trecut pe al doilea plan'. Din optzeci de constructii planificate pe malurile riului de frontiera San s-au realizat pina la capat doar saptesprezece. Toate insuficient camuflate. Comparativ cu cele de pe vechea granita germana, aceste constructii puteau fi socotite usoa­re. Zidurile si planseele aveau un metru si jumatate, placile blindate-200 mm. Pe vechea granita de pe linia Oder, se foloseau placi blindate mult mai rezistente, de pina la 350 mm. Acelasi lucru l-a facut si partea sovietica. PeLinia Stalin existau placi blindate foarte rezistente, insa la construirea Liniei Molotov pe malul aceluiasi riu San, inginerii sovietici au folosit repere de blindaj relativ subtiri, de pina la 200 mm. Pe cind eram ofiter sovietic, am avut sansa sa vad DOT-uri sovietice si germane pe malurile aceluiasi riusor. Daca ai fi aratat fotografiile DOT-urilor unui expert militar si l-ai fi rugat sa le deose­beasca pe cele germane de cele sovietice, n-ar fi reusit: prea seamana intre ele.

Atita timp cit s-a invecinat cu prea putin puternica Polonie, armata germana a construit pe granita fortificatii deosebit de puternice. Imediat ce a zdrobit Polonia si a stabilit frontiera comuna cu Uniunea Sovietica, vechile fortificatii au fost parasite iar pe noua granita au fost ridicate constructii defensive usoare; si toate insa intr-un ritm de melc. La fel ca Armata Rosie! Oare nu s-au timpit generalii germani? Nu, nu s-au timpit. Pur si simplu n-aveau intentia sa se apere pe noua granita.

Exista fortificatii defensive, dar si ofensive. Daca ai intentia sa ataci, trebuie sa respecti urmatoarele reguli de construire a raioanelor fortificate:

- sa aduni pe amplasamentele principale grupari de trupe de soc, descoperind amplasamentele secundare si acoperind amplasamentele SECUNDARE cu raioane forti­ficate;

- sa nu te stradui sa-ti camuflezi fortificatiile, pentru ca inamicul sa creada ca te pregatesti de aparare;

- sa nu construiesti UR-uri in adincime; daca le poti amplasa chiar pe malurile riurilor de frontiera, amplasea-za-le; in cazul ofensivei trupelor tale, toate DOT-urile aflate pe granita vor sustine cu foc actiunea ofensiva, pe cind un DOT in adincimea apararii ramine inactiv;

- nu acoperi DOT-urile cu cimpuri de mine si baraje din sirma ghimpata, vei impiedica propriile trupe in ofensiva;

- nu risipi prea mult ciment si otel pentru ridicarea UR-urilor; doar nu ai intentia sa te instalezi in defensiva.

Dupa aceste reguli s-au condus generalii germani. La fel au actionat si cei sovietici. Putin mai inainte, in august 1939, marele Jukov a aplicat stralucit toate aceste reguli la Halhjn-Gol; "Prin asemenea masuri ne-am straduit sa dam inamicului impresia ca nu ne luam masuri pregati­toare cu caracter ofensiv, sa aratam ca desfasuram lucrari ample de aparare si numai de aparare'. (Jukov, op.cit., p.l6l). A reusit sa-i pacaleasca pe japonezi. Acestia au crezut in lucrarile "defensive' ale lui Jukov si au platit greseala, cazind sub lovitura surprinzatoare si nimicitoare. Apoi, la o scara mult mai mare, Jukov a desfasurat aceleasi lucrari la frontiera germana, insa nu a reusit sa-i pacaleasca pe generalii nemti. Acestia aveau si ei o experienta similara. Jukov a lovit surprinzator la Halhin-Gol pe data de 20 august 1939, iar in 22 august acelasi an, in momentul tratativelor Molotov-Ribbentrop si al pregatirilor intense ale armatei germane pentru a intra pe teritoriul polonez, generalul G.Guderian a primit ordin sa comande statul major de fortificatii al Pomeraniei'. Sco­pul: sa-i linisteasca pe polonezi cu pregatiri pur defen­sive, dar cu aceeasi ocazie sa construiasca rapid fortificatii relativ usoare pe amplasamente secundare, ca sa elibereze cit mai multe trupe de infanterie pentru lovitura princi­pala, in primavara si vara anului 1941 Guderian se ocupa din nou de constructii defensive, de data aceasta la granita sovietica.

Daca Guderian construieste cutii de beton pe malurile nurilor de frontiera, nu inseamna ca are intentia sa se apere. Nu, asta inseamna cu totul altceva, opus chiar. Dar daca Jukov construieste demonstrativ aceleasi cutii pe malurile acelorasi riuri? Ce-ar putea insemna asta?

Linia Stalin era universala: putea fi folosita pentru apararea statului sau ca baza de plecare la atac. De aceea au fost lasate spatii largi intre UR-uri: ca sa patrunda masa trupelor ofensive spre vest. Cind granita a fost mutata cu doua sute de kilometri spre vest, Linia Stalin si-a pierdut cu totul valoarea de cap de pod pentru o viitoare agresiune. Dupa pactul Molotov-Ribbentrop Stalin nu mai voia deloc sa se apere. Iata de ce linia a fost dezafectata, iar apoi distrusa cu totul: impiedica masa de trupe sovietice sa se concentreze in secret la granita germana, impiedica aprovizionarea Armatei Rosii cu mili­oane de tone de munitie, produse alimentare si combus­tibil, in timp de pace culoarele de trecere dintre UR-uri erau pe deplin suficiente pentru militari si pentru necesi­tatile economice, insa in timp de razboi convoaiele de transport trebuiau sa fie rasfirate in mii de ramificatii, ca sa devina invulnerabile in fata atacurilor dusmanului. Raioanele fortificate strimtorau suvoiul transportului in coridoare relativ inguste. Acest fapt a hotarit soarta acum inutilei Linii Stalin.

Hitler era intr-o aceeasi situatie nu numai la granita estica, dar si la cea vestica, in anii '30, s-a construit pe aceasta din urma Linia Siegfried. In mod traditional atacul german impotriva Frantei se da, inca de pe vremea raz­boiului franco-prusac, in nord. Linia Siegfried era con­struita mai la sud de aceasta directie, altfel spus, pe amplasamente secundare conform principiului: pe amplasamentele principale atacam, pe cele secundare acoperim atacul, in 1940, armata germana a inaintat departe spre vest, iar Linia Siegfried a devenit inutila, in acest moment, lui Hitler nu-i trecea prin cap ca peste patru ani ii va fi dat sa se apere pe propriile sale granite. A parasit Linia Siegfried. A intrebuintat-o peste patru ani: constructiile militare au fost predate fermierilor pentru depozitarea cartofilor. O parte dintre aceste constructii cu usi blindate inaccesibile a fost inchisa cu lacate interioare. Cind a fost nevoie de ele nu s-au mai gasit cheile (K. Mallory, A.Ottar, Architecture of Aggression, p.123).

Fireste, putem sa-i numim idioti pe renumitii generali rusi si germani, dar aici nu e vorba de idiotenie. Pur si simplu si unii si altii au fost agresori. Si unii si altii gindeau in spirit ofensiv, iar atunci cind fortificatiile n-au mai fost de folos pentru scopuri ofensive, le-au eliminat pentru a deschide calea trupelor in ofensiva sau, cind s-a putut, le-au daruit fermierilor pentru cartofi.

Capitolul 11 PARTIZANI SAU DIVERSIONISTI?

Hitler va Iovi cu fortele principale in Occident, iar Moscova va dori sa se foloseasca din plin de superioritatea situatiei sale.

L.Trotki,21iunie,1939

Dupa semnarea pactului Molotov-Ribbentrop, Uniunea Sovietica a inceput sa suprime in mod sistematic statele neutre, pentru ca "sa se deplaseze cu toate fortele la frontierele Germaniei, exact in momentul in care cel de-al treilea Reich va fi antrenat in lupta pentru o noua impar­tire a lumii'. "Campaniile eliberatoare' se desfasoara cu succes, doar in Finlanda s-a petrecut o sincopa. Cum stim deja, Armata Rosie s-a impotmolit in fisia de siguranta finlandeza. Iata o situatie absolut standard. O coloana sovietica de tancuri, infanterie motorizata, artilerie se deplaseaza pe un drum forestier. Nu se poate deplasa la dreapta sau la stinga-. sunt mine. In fata este un pod. Genistii au verificat: nu este minat. Tancurile intra pri­mele pe pod si sar in aer, odata cu podul, incarcaturile explozive au fost puse in sulpii de sustinere ai podului inca din timpul constructiei; erau greu de descoperit, dar chiar daca ar fi fost descoperite, orice incercare de a fi scoase ducea la explozie. Asadar, coloana sovietica lunga de citiva kilometri, ca un sarpe urias, este oprita pe drum. Acum este rindul lunetistilor finlandezi. Ei nu se grabesc: poc! poc! Si iar se lasa tacerea in padure. Apoi din nou: poc! poc! Lunetistii trag de undeva de departe. Trag numai in comandantii sovietici: poc! poc! Si in comisari. Este imposibil sa se scotoceasca prin padure; tineti minte: in stinga si in dreapta drumului sunt cimpuri de mine. Orice incercare a genistilor sovietici de a se apropia de podul aruncat in aer sau de a demina pe marginea drumului se incheie cu un simplu foc de arma al lunetistului finlandez: poc! Divizia 44 infanterie sovie­tica, blocata pe trei drumuri paralele prin aruncarea in aer a trei poduri, a pierdut intr-o singura zi de lupta intreg corpul de comanda. Si cu alte divizii s-a intimplat la fel: coloana a ramas pe loc, nici inainte, nici inapoi. Noaptea coloana este atacata cu aruncatoare de mine, de undeva din adincul padurii. Uneori noaptea asupra coloa­nei neajutorate se trage o rafala lunga. Apoi se asterne din nou linistea.

Se zice ca Armata Rosie nu a aratat in Finlanda partea ei cea mai buna. Perfect adevarat, dar sa ne imaginam ca in locul diviziei sovietice s-ar afla o divizie a oricarei alte armate. Ce sa faca in astfel de situatie? Sa se retraga? Tractoarele grele de artilerie cu obuziere uriase nu pot intoarce in loc, remorcile avind o greutate de mai multe tone. Iar lunetistii i-ar ochi pe soferii acestor tractoare in mod special: poc! poc! Cu chiu cu vai coloana da indarat, mergind cu spatele, dar intre timp in spate mai sare un pod in aer. Coloana este blocata. Si la acest al doilea pod toate punctele de trecere sunt minate, nici aici lunetistii nu se grabesc? Tintesc comandantii, comisarii, genistii, soferii: poc! poc! Mult in fata se afla linia finlandeza, aproape inaccesibila, de fortificatii din beton armat-Linia Mannerheim. Este imposibil sa razbesti prin ea fara artile­rie, fara mii de tone de munitie. Trupele sovietice s-au ciocnit de fortificatiile finlandeze, dar artileria grea a ramas mult in urma. A ramas acolo, in paduri, intre cimpuri de mine si poduri aruncate in aer, sub focul lunetistilor finlandezi.

De buna seama ca, primind o astfel de lectie in Finlanda, comandantii rusi au luat masurile necesare, veti zice. De buna seama ca in raioanele vestice ale tarii au fost create inca din timp de pace detasamente usoare de partizani, care sa preintimpine o eventuala invazie a inamicului. Prin insasi natura lor raioanele vestice ale Uniunii Sovietice erau facute pentru a duce lupta de partizani asupra cailor de comunicatie ale agresorului, care va veni spre rasarit. A creat Stalin astfel de detasa­mente usoare si mobile pe care sa le lase in paduri in cazul unei invazii germane? Da, Stalin a infiintat asemenea detasamente. Acestea au fost infiintate inca din anii '20. Numai in Bielorusia, in timp de pace, existau sase detasa­mente de partizani, fiecare avind 300-500 oameni. Numa­rul mic de partizani nu trebuia sa ne mire. Detasamentele erau formate numai din comandanti, organizatori si spe­cialisti. Fiecare detasament de partizani din timp de pace este nucleul in jurul caruia se infiinteaza la inceputul razboiului o puternica formatiune militara cu un efectiv de citeva mii de oameni.

Pentru formatiunile de partizani in timp de pace, aflate in padurile de nepatruns din mlastini greu accesibile, au fost infiintate baze secrete, in timp de pace, au fost construite refugii subterane, spitale, depozite, ateliere subterane pentru producerea munitiei si armamentului. Pentru un posibil razboi de partizani numai in Bielorusia a fost depozitat in ascunzatori subterane armament, muni­tie si echipament pentru 50.000 de partizani.

Pentru pregatirea liderilor, organizatorilor si instructo­rilor de partizani au fost infiintate scoli secrete. Centre secrete de cercetare stiintifica elaborau procedee speciale ale razboiului de partizani, echipamente speciale, arma­ment, mijloace de transmisiuni. Partizanii faceau in mod regulat concentrari, iar in calitate de inamic se foloseau de obicei diviziile Osnaz ale NKVD.

Pe linga formatiunile de partizani s-au pregatit mici grupe ilegale, care, in caz de agresiune, nu se retrageau in padure, ci ramineau in sate si orase cu sarcina de "a cistiga increderea inamicului' si "a-i propune sa-l ajute' cistigindu-i increderea

Asemenea actiuni nu s-au intreprins numai in Bielo-rusia, ci si in Ucraina, in Crimeea, in regiunea Leningra­dului si in alte raioane. Pe linga activitatea politiei secrete, aceleasi actiuni au fost intreprinse in paralel, dar absolut independent de NKVD, de catre spionajul militar sovietic: au fost utilate bazele secrete, refugiile, incaperile secrete, s-au pregatit linii de legatura conspirativa si s-au facut multe altele. Spionajul militar sovietic avea propriile sale scoli secrete, organizatorii si instructorii sai.

Pe linga NKVD si spionajul militar, partidul comunist a pregatit pe unii dintre liderii sai din zonele occidentale ale tarii pentru trecerea in ilegalitate in caz de cucerire a teritoriului de catre inamic. Comunistii aveau vechi traditii criminale, stiau sa pastreze secretul. Au fost pastrate traditiile activitatii ilegale din anii '20 si '30, iar in caz de necesitate organizatiile de partid puteau sa se transforme din nou in centre conspirative ale luptei secrete.

Sa nu uitam ca detasamentele de partizani s-au infiintat in asa-numita "zona a mortii', in zona de siguranta sovie­tica, unde, in caz de retragere a trupelor sovietice, toate podurile trebuiau sa fie aruncate in aer, tunelele naruite, nodurile de cale ferata aduse in stare de nefunctionare, macazurile, chiar sinele si cablul telefonic evacuate. Rami-nea numai ca partizanii sa nu permita reconstruirea obiec­tivelor distruse. Partizanii erau aproape invulnerabili, caci liderii lor cunosteau trecerile printre giganticele cimpuri de mine, iar inamicul nu. La nevoie partizanilor nu le era greu sa scape de urmarire in padurile si mlastinile minate.

Da, toate acestea au existat. Linia Stalin, zona. de siguranta din fata sa, detasamente de partizani, gata sa actioneze din prima clipa in zona distrusa, toate alcatuiau sistemul extraordinar de autoaparare al Uniunii Sovietice, insa in 1939 Hitler a ajuns intr-o situatie extrem de neplacuta, fiind nevoit sa lupte in Occident. Din acest moment lui Stalin nu-i mai trebuiau sistemele defensive. Concomitent cu Linia Stalin si zona de siguranta a fost lichidata si miscarea de partizani. Detasamentele de partizani au fost dizolvate, armamentul, munitia, explozibilul au fost ridicate, refugiile si depozitele secrete au fost acoperite cu pamint, bazele de partizani au fost desfiin­tate. Toate acestea au loc in toamna lui 1939, iar la sfirsitul toamnei Armata Rosie incepe "eliberarea' Finlan­dei, iar aici intilneste aceleasi elemente de autoaparare, care existau pina nu demult in Uniunea Sovietica: o linie de fortificatii din beton armat, o zona de siguranta in fata ei si detasamente usoare de. partizani. Poate ca, primind o asemenea lectie in Finlanda, Stalin si-a schimbat opiniile si a infiintat din nou formatiunile de partizani in zonele vestice ale Uniunii Sovietice? Nu, nu si le-a schimbat. Nu, n-a infiintat.

La 22 iunie 1941 au inceput sa se faca o multime de improvizatii, printre care si infiintarea unei miscari de partizani. Da, s-a infiintat si s-a desfasurat pentru lupta, dar a devenit eficienta abia in 1943-1944. Daca n-ar fi fost suprimata in 1939, ar fi intrat in lupta cu toata puterea inca din primele zile ale razboiului. Ar fi putut fi cu mult mai eficace, in decursul razboiului partizanii au trebuit sa plateasca fiecare pod distrus cu multe vieti. Ca sa fie aruncat in aer, podul trebuia intii cucerit, insa era pazit, arborii din jur erau taiati, si totul in jur minat. Iar partizanii de unde sa ia explozibil? Chiar daca aveau, o grupa de partizani nu poate cara prea mult. La pregatirea exploziei trebuiau sa puna in graba incarcatura la arcadele podului, nu la punctele de sprijin ale acestuia. Inamicul putea ca dupa explozie sa repare rapid podul, iar partizanii trebu­iau sa ia totul de la inceput. Pina ce inamicul repara un pod, celelalte poduri sunt in functiune. Astfel inamicul poate sa regularizeze convoaiele de transport.

Insa totul fusese pregatit pentru ca TOATE podurile sa fie aruncate in aer. Sa fie aruncate in asa fel incit sa nu mai poata fi reparate. Sa fie aruncate in asa fel ca sa nu mai fie pierderi de vieti omenesti printre partizani. Puteau fi aruncate in aer foarte simplu prin apasarea pe un buton intr-un bunker secret de partizani, iar apoi, de dincolo de cimpurile de mine inaccesibile, putea sa se traga cu pusti cu luneta in ofiteri, in genisti, in soferi. Armata germana ar fi resimtit dureros acest fel de lupta. Totala lipsa a podurilor, milioanele de mine pe sosele, ambuscadele si teroarea "lunetista', toate acestea inca din primele ore ale invaziei, ar fi putut micsora, in mare masura, viteza blitz-krieg-ului german.

Cine a suprimat miscarea sovietica de partizani IN MOMENTUL INCEPERII CELUI DE-AL DOILEA RAZBOI MONDIAL si de ce?

Unul din parintii terorismului sovietic de razboi, colo­nelul GRU[23], profesorul I.G. Starinov, comanda in acei ani o scoala secreta, care pregatea grupe de partizani subor­donata serviciului de spionaj militar, in memoriile sale colonelul il numeste pe vinovat: "Armamentul si explozi­bilul ascunse la loc sigur in pamint si-au asteptat ceasul lor. Insa inainte de a veni acest ceas, bazele secrete de partizani au fost parasite, fara indoiala, cu stirea si chiar din ordinul direct al lui Stalin'. (.Minele asteapta ora lor, pag.40). Un veteran al terorismului politic sovietic, colo­nelul KGB S.A. Vaupsasov, comanda in acei ani un deta­sament de partizani NKVD din Bielorusia. El lamureste cauza suprimarii formatiunilor de partizani, "in anii de dinaintea razboiului, predomina doctrina unui razboi pe teritoriu strain, cu un caracter vadit ofensiv' (La incrucisari periculoase, insemnarile unui cekist, pag.203). Colonelul KGB poate fi aprobat sau contestat. Insa nimeni n-a dat vreo alta explicatie suprimarii formatiunilor si bazelor de partizani.

Am ascultat parerile celor doi colonei; acum sa exa­minam ce au facut _ei insisi la inceputul lui iunie 1941. Au facut si ei acelasi lucru ca toti ceilalti lideri si luptatori din detasamentele de partizani. Dupa desfiintarea detasa­mentelor, in fata fostilor partizani erau deschise trei cai:

- subunitatile trupelor de desant aerian, care chiar in acest moment incepusera brusc sa ia amploare;

- formatiunile de pedepsire ale Osnaz NKVD;

- mici grupe secrete, care se formau cu un anume scop la granitele Germaniei si ale aliatilor ei sau care erau trimise peste granita inca inainte de inceperea actiu­nilor de lupta.

Agentul de informatii militare Ilia Starinov s-a numarat printre cei din ultima categorie. Aceasta modesta titulatura a colonelului nu trebuie sa-l insele pe cititor. Era un colonel de un tip special si un profesor in stiinte la fel de speciale. Din primele zile ale razboiului, colonelul Starinov va actiona avind in buzunar semnatura narkom[24]-ului apararii, maresalul S.K.Timosenko, si fiind subordo­nat numai lui. In curind va ocupa postul de loctiitor al Glavkom-ului[25] miscarii diversioniste de partizani, altfel spus va deveni seful diversionist al Armatei Rosii. Dupa planurile si sub conducerea lui Starinov, in 1943 se vor desfasura operatiunile "Concert' si "Razboiul sinelor' la care vor participa in acelasi timp peste o suta de mii de partizani si diversionisti. Starinov nu a devenit intimplator liderul unei armate gigantice de diversionisti sovietici. Detinea in acest sens o biografie diversionista corespun­zatoare.

Asadar, acest lup al diversionismului apare la 21 iunie 1941 chiar in acele raioane ale podurilor de la Brest, care au o atit de mare importanta pentru apararea teritoriului sovietic. Ar fi trebuit ca acest om sa lucreze citeva ceasuri la poduri si atunci, in cazul unei agresiuni germane, sa apese pur si simplu pe un buton Insa pe Starinov nu-l intereseaza pregatirile defensive, dupa cum nu-i intere­seaza nici pe comandantii mai bine plasati in ierarhie. Atunci pentru ce a fost trimis la granita? Oficial-la cursuri. Dar, ajungind la Brest, Starinov afla ca aceste cursuri sunt doar un pretext. Cursurile au fost aminate (poate ca nici macar n-au fost planificate). Daca nu este vorba nici de cursuri si nici de pregatirea apararii, atunci ce sa faca la frontiera un diversionist cu o asemenea functie? Nici n-a mai apucat sa afle cauza vizitei sale la Brest. Noaptea a inceput invazia germana, iar colonelul Starinov a fost nevoit sa se ocupe cu problemele strict defensive, inca un mic fapt legat de el. Starinov va parcurge intreg razboiul alaturi de un sofer istet, credin­cios si de nadejde. Numele acestuia-Schleger. Nationa­litatea-german. Aparuse deodata o moda printre coman­dantii sovietici, indeosebi printre desantisti, agenti de informatii, diversionisti: sa aiba alaturi un german adeva­rat in rol de sofer, ordonanta, insotitor. Aceasta moda- a aparut in februarie 1941. Vom reveni asupra ei.

Cekistul S. Vaupsasov a fost o personalitate la fel de curioasa. Viata sa a fost destul de furtunoasa: pina in 1926 a luptat in padurile poloneze. Oficial, razboiul cu Polonia se terminase demult, insa "detasamentele de partizani' sovietice, completate cu banditi din CK, ucid oameni in numele revolutiei mondiale. Dupa intoarcerea acasa, Vaupsasov devine mare sef pe maretele santiere ale GULAG-ului. Mii de detinuti infometati sapa canalele staliniste, iar comandantii santierelor sunt cekistii. Vaup­sasov se afla printre comandanti. Dupa aceea eroul nostru n-a mai controlat detinutii GULAG-ului, ci Biroul Politic al Partidului Comunist Spaniol, a indrumat activitatea contraspionajului si formatiunilor diversioniste. Apoi a "indrumat' Bielorusia si pregatirea partizanilor sovietici in caz de invazie a inamicului asupra teritoriului sovietic. Dar iata ca a fost semnat pactul si nu mai este nevoie de partizani. Vaupsasov ajunge in formatiunile Osnaz NKVD si are misiunea de "curatare a teritoriului de elemente dusmane' pe parcursul "campaniilor eliberatoare', insa la 22 iunie 1941 nu se gaseste la frontiera, ci PESTE frontiera, pe teritoriul "inamicului posibil', avind in buzu­nar un pasaport diplomatic. Pentru ce a fost trimis peste hotare acest terorist, acest diplomat de GULAG? Poate ca in interesul intaririi sigurantei statului, "in vederea unui razboi defensiv'. Nu, n-a fost de folos in cazul razboiului defensiv. Imediat ce razboiul a inceput, a fost rechemat in Uniunea Sovietica si trimis in Bielorusia sa infiinteze miscarea de partizani ce fusese nu demult desfiintata

Daca este vorba de pregatirea unui razboi de aparare, atunci de ce aceasta intreaga mascarada? Nu este mai simplu sa-l ai pe acest om (si pe alte mii asemenea lui) in raioanele unei probabile ocupatii, gata sa intimpine agresorul chiar din primele ore ale razboiului? Nu si atunci cind "predomina doctrina unui razboi pe teritoriu strain'. Nu sunt simple vorbe spuse de un colonel KGB. Este un fapt de istorie, confirmat de destinul celui care le-a spus, dar si de destinele a mii de oameni asemeni lui.

Capitolul 12 DE CE AVEA NEVOIE STALIN DE ZECE CORPURI DE ARMATA

PENTRU DESANT AERIAN.

Inviitoareleluptevomactionapeteritoriul inamicului. Asa prevad regulamentele noastre.

ColonelulA.I. Rodimtev,cuvintare lacongresul XVIII al partidului,1939

Trupele de desant aerian sunt destinate pentru ofen­siva. Aceasta este o axioma si nu trebuie demonstrata. Putine tari se gindeau inainte de cel de al doilea razboi mondial la un razboi de agresiune, care sa includa si trupe de desant aerian.

Au existat doua exceptii. Hitler se pregatea pentru un razboi de agresiune, iar in 1936 a infiintat trupe de desant aerian. La inceputul celui de-al doilea razboi mondial, numarul parasutistilor in aceste trupe atingea cifra de 4000. Cealalta exceptie a fost Stalin. El a infiintat trupe de desant aerian in 1930. La inceputul celui de-al doilea razboi mondial, Uniunea Sovietica avea PESTE UN MILI­ON de parasutisti-desantisti perfect pregatiti.

Daca se iau in considerare toti militarii parasutisti din lume la inceputul celui de-al doilea razboi mondial, aflam ca Uniunea Sovietica avea aproximativ DE DOUA SUTE DE ORI MAI MULTI desantisti decit toate tarile lumii luate la un loc, incluzind si Germania.

Uniunea Sovietica a fost prima tara din lume in care s-au infiintat trupe de desant aerian. Cind Hitler a venit la putere, Stalin avea deja citeva brigazi de desant aerian, iar in tara bintuia o adevarata psihoza a parasutismului.

Generatia mai in virsta isi aminteste de timpul cind din nici un parc orasenesc nu lipsea un turn pentru saltul cu parasuta, cind pentru fiecare tinar insigna de parasutist devenise un simbol absolut necesar al destoiniciei mascu­line. Iar obtinerea unei asemenea insigne nu era deloc simpla. Insigna se obtinea pentru sarituri adevarate din avion, iar la sariturile din avion erau admisi numai cei care in prealabil obtinusera punctajul necesar la alergari, inot, trageri, aruncarea grenadei la distanta si la punct fix, saritura peste obstacole, folosirea mijloacelor de pro­tectie antichimica si la multe alte deprinderi necesare in razboi, in esenta, sariturile din avion constituiau etapa finala a pregatirii Fndividuale a luptatorului.

Ca sa apreciem seriozitatea intentiilor lui Stalin, trebuie sa amintim ca psihoza parasutismului a luat amploare in Uniunea Sovietica odata cu infricosatoarea foamete, in tara copiii pier de foame iar tovarasul Stalin vinde cerea­lele peste hotare, ca sa cumpere tehnologie pentru para­sutism, sa construiasca gigantice combinate de matase si fabrici de parasute, sa acopere tara cu o retea de aero­dromuri si aerocluburi, sa inalte in fiecare parc orasenesc scheletul unui turn de parasutism, sa pregateasca mii de instructori, sa construiasca incaperi de uscare si pastrare a parasutelor, sa pregateasca un milion de parasutisti bine nutriti, inarmati si echipati.

Intr-un razboi defensiv parasutistii nu sunt necesari. Ca sa folosesti in aparare un parasutist in calitate de infanterist, este ca si cum ai folosi intr-o constructie o armatura de aur in loc de otel: aurul e mai moale decit otelul.

Subunitatile de desant nu au armament atit de greu ca infanteria si de aceea rezistenta lor in aparare este mult mai scazuta fata de infanteria obisnuita, in plus, e prea scump sa folosesti aurul in locul otelului, insa pregatirea unui milion de parasutisti sovietici a fost mai costisitoare decit aurul. Stalin a platit parasutistii si parasutele cu un mare numar de vieti de copii. Pentru ce i-a pregatit pe parasutisti? Desigur, nu ca sa-i ocroteasca pe copiii care au murit de foame.

Comunistii vor sa ne convinga ca Stalin nu s-a pregatit de razboi, dar in satul meu din Ucraina oamenii isi amintesc de o tinara mama care si-a ucis si a mincat propria fiica, isi amintesc pentru ca si-a ucis propria ei fiica. Nu-si mai amintesc de cele care au ucis copii straini, in satul meu oamenii au devorat toate curelele si cizmele, au infulecat ghinda din padurea satului. Cauza tuturor acestor fapte este ca tovarasul Stalin s-a pregatit de razboi. Ce-i drept, toata pregatirea s-a dovedit inutila intr-un razboi defensiv.

Intr-un razboi defensiv nu trebuie sa desantezi forte in spatele inamicului, mult mai simplu este ca la retragere sa lasi in paduri detasamente dfe partizani.

Se poate replica ca milionul de parasutisti stalinisti din ajunul celui de-al doilea razboi mondial constituie doar materialul pentru infiintarea unor subunitati de lupta. Subunitatile trebuie formate si antrenate intens. Tine minte Stalin acest lucru? Tine. In anii '30, raioanele vestice ale tarii au fost bintuite nu o data de manevre grandioase. La toate manevrele se prelucra o singura tema-"Operatiu­nea in adincime'-un atac surprinzator in adincime al unei mase enorme de tancuri. Scenariul era intotdeauna simplu, dar infricosator.

Pe parcursul tuturor lectiilor atacului prin surprindere al trupelor de infanterie ii precede un atac nu mai putin suprinzator si nu mai putin distrugator al aviatiei sovietice asupra aerodromurilor "inamicului', dupa care are loc lansarea desantului parasutat pentru cucerirea aerodro­murilor, in urma valului de parasutisti debarca, prin aterizare pe aerodromurile cucerite, al doilea val de de­sant dotat cu armament greu.

In 1935, la renumitele manevre de la Kiev au fost desantate prin parasutare in urma unei operatiuni grandi­oase 1800 de persoane, dupa care a urmat un desant prin aterizare de 2500 de persoane cu armament greu, incluzind artilerie, masini blindate si tancuri, in 1936 cam la fel s-au intimplat lucrurile in Bielorusia si in regiunea militara Moscova.

In 1938, prevazind "campaniile eliberatoare', Stalin a infiintat suplimentar sase brigazi de desant aerian cu un numar de 18.000 de parasutisti. In 1939, Stalin distruge bazele si formatiunile de partizani destinate sa actioneze pe propriul teritoriu, iar in locul acestora infiinteaza noi subunitati de desant: regimente si batalioane de intarire.

De exemplu, in regiunea militara Moscova s-au infiin­tat trei regimente cu un efectiv de trei batalioane si citeva batalioane de intarire cu cite 500-700 de parasutisti fiecare. (Regiunea militara Moscova distinsa cu ordinul Lenin, pag.177).

In 1940, Stalin a calcat in picioare toate statele neutre care formau bariera despartitoare si, cind a putut, a ajuns chiar la frontiera Germaniei. S-ar parea ca dupa aceasta Stalin ar fi trebuit sa-si micsoreze numarul de subunitati pentru desant aerian: mai departe, in vest ramine Ger­mania cu statele ei aliate, iar cu Germania era semnat un pact. Dar Stalin nu a desfiintat unitatile de desant aerian. Dimpotriva, in aprilie 1941, in Uniunea Sovietica au intrat in dispozitiv de lupta in secret CINCI CORPURI DE AR­MATA PENTRU DESANT AERIAN. Toate corpurile s-au infiintat in raioanele vestice ale Uniunii Sovietice.

La fel ca infanteria obisnuita de desantare, corpurile de armata pentru desant aerian aveau artilerie suficient de puternica si chiar batalioane de tancuri amfibii usoare. Toate corpurile de desantare au fost infiintate la o ase­menea distanta de granita incit puteau fi lansate in terito­riul inamicului fara o rebazare suplimentara. Toate corpu­rile de armata au fost pregatite intens pentru viitoarea desantare. Erau concentrate in paduri, departe de privirile curioase. Corpurile de armata 4 si 5 puteau sa fie folosite fara rebazare impotriva Germaniei, corpul de armata 3-impotriva Romaniei, corpurile de armata l si 2 puteau sa fie folosite fara rebazare atit impotriva Germaniei, cit si a Romaniei, de asemeni impotriva Cehoslovaciei sau Austriei, ca sa taie magistralele petroliere ce duceau din Romania in Germania.

La 12 iunie 1941, in Armata Rosie se infiinteaza Direc­tia trupelor de desant aerian, iar in august acelasi an iau nastere inca cinci corpuri de armata pentru desant aerian. Trebuie remarcat ca a doua serie de corpuri de armata pentru desant nu a fost un raspuns la invazia germana.

intr-un razboi defensiv este imposibil sa se foloseasca atit de multi desantisti. Nici unul dintre toate corpurile de armata din seria a doua n-a luat parte la razboi in calitatea pentru care a fost destinat. Din prima serie a fost folosit un singur corp de armata o singura data in calitatea sa, in timpul contraofensivei de la Moscova. Trebuie sa mai adaugam ca a existat si o a treia serie de corpuri de armata pentru desant. Unul a fost desantat abia in 1943.

Cele cinci corpuri din seria a doua reprezinta inertia Armatei Rosii. Hotararea de desfasurare a corpurilor de armata a fost luata inainte de invazia germana, apoi dupa agresiunea lui Hitler erau atitea probleme, incit pur si simplu s-a uitat sa fie schimbata, in orice caz, parasutele, armamentul si insisi desantistii din a doua serie de corpuri de armata au fost pregatiti INAINTE de invazia germana.

Pe linga corpuri de armata, brigazi si regimente pentru desant aerian, in componenta infanteriei obisnuite intra un numar destul de mare de batalioane de intarire pentru desant. De exemplu, Maresalul Uniunii Sovietice, I.H. Bagramian declara ca in corpul 55 infanterie, aflat chiar pe granita romana la inceputul lui 1941, se faceau prega­tiri intense ale citorva batalioane de desant prin parasu-tare. Din descrierea lui Bagramian si a altor surse rezulta ca acest corp 55 infanterie (in Armata Rosie existau in acel moment saizeci si doua de corpuri de armata de infanterie) nu constituia o exceptie, ci o regula.

In afara de subunitatile speciale pentru parasutare si de cele pentru desantare prin aterizare pe teritoriul ina­micului, s-au pregatit in acest scop si divizii de infanterie obisnuite. Exemplu: la 21 iunie 1941, in decursul lectiilor Regiunii militare din Siberia o intreaga divizie a desantat prin aterizare in spatele frontului unui inamic prezumtiv.

La 21 iunie 1941, comandantii armatelor sovietice nu se gindeau la un razboi de aparare. Ei isi pregateau diviziile pentru grandioase manevre in scopul unui altfel de razboi.

Istoricii comunisti consuma mii de tone de hirtie pentru cartile lor de istorie, insa nici o carte comunista nu explica pentru ce Stalin a infiintat in '41 zece corpuri de armata pentru desant aerian.

Studiind documente privind trupele sovietice de desant aerian, am observat un detaliu interesant. Fiecare coman­dant sovietic de desant, in special la nivelul de colonel sau general, avea in imediata apropiere un soldat sau un sergent de origine germana. Acelasi lucru am observat si la cavaleria sovietica. De fapt, intre trupele de desant aerian si cele de cavalerie a existat o legatura directa: si desantistii, si cavaleristii sunt destinati pentru actiunile ofensive hotaritoare, pentru raiduri temerare si atacuri prin surprindere in spatele inamicului. Ambele armate necesita comandanti cu initiativa, capabili sa actioneze independent, rupti de unitatile vecine, de statul major si de spatele frontului. Cavaleria a disparut, dar felul ei de a fi s-a transmis la tanchisti si la desantisti. La fel s-a intimplat si in Germania.

Asadar, vechii comandiri desantisti sau cei care au venit in trupele de desant aerian din cavalerie au facut brusc o pasiune pentru soldatei rusi de origine germana. Unul avea un sofer neamt, altul ordonanta neamt, altul agent de legatura. Fiecare fost comandant desantist (sau cavalerist) declara un amanunt amuzant: uite, noi luptam cu nemtii, iar eu am un radiotelegrafist personal care e neamt! Ce-i drept, e un flacau de treaba, disciplinat si ordonat. Astfel, colonelul K. Stein, comandantul brigazii 2 desant aerian din corpul 2 desant aerian, are ca ordo­nanta un soldat neamt. Comandantului brigazii 5 desant aerian din corpul 3 desant aerian, colonel A. Rodimtev i s-a repartizat un sofer neamt. Apropo, este vorba de acel Rodimtev, care, in 1939, striga in gura mare la congresul partidului ca regulamentele Armatei Rosii prevad ca lup­tele sa se desfasoare numai pe teritoriul inamicului! Am avut ocazia sa-l ascult pe Rodimtev cind era deja general-colonel. Un general foarte gras. N-arunca vorbe in vint si nu parea un flecar, in '41, brigada sa de desant aerian a fost nevoita sa se transforme in una de infanterie obisnuita. Li s-au luat parasutele, iar in locul lor li s-a dat mai mult armament defensiv. Pierderile au fost mari, si ei au invatat noile tehnici de lupta defensiva sub focul inamicului. Pina la urma s-au descurcat binisor, in 1942 Rodimtev si oamenii lui au aparat ultimele case din Stalingrad. Insa la inceputul lui iunie 1941 Rodimtev si oamenii lui nu se gindeau la aparare, invatau sa stringa parasute, invatau limbi straine, indeosebi germana. Rin-durile trupelor de desant aerian se ingrosau mereu, noi si noi ofiteri si generali cavaleristi toceau de zor limba germana, caci asteptau sa fie trimisi la desant. Apropo: eroul nostru, tovarasul Rodimtev, este si el din cavalerie. Iata insa ca si colonelul cavalerist (mai tirziu general-maior) Lev Dovator n-a ajuns inca la desant, dar moda limbii germane si a soldatelului neamt nu l-a ocolit nici pe el. Vaduva generalului isi aminteste inceputul lui '41: "In regimentul nostru era un neamt. Lev Mihailovici il chema aproape in fiecare zi la noi acasa, discutau in germana, faceau exercitii, iar la inceputul razboiului sotul meu vorbea deja liber in germana CKrasnaia zvezda, 17 febr. 1983). Ia te uita ce om constiincios! Toata viata a trait fara limbi straine si, deodata, chiar in prag de razboi, l-a apucat pasiunea limbilor. Si nu numai pe el!

Legaturile Armatei Rosii cu comunistii germani sunt vechi si trainice, insusi Thalmann nu se rusina ca la venirea in Uniunea Sovietica sa apara in uniforma militara sovietica. Walter Ulbricht s-a numarat printre membrii Diviziei 4 infanterie. Aceasta este insa partea vizibila, dar a existat si o alta, mai putin vizibila. Semnind "pacea' de la Brest cu Germania, tovarasul Lenin a dat dispozitie, inca din 1918, sa se infiinteze o institutie de invatamint pentru pregatirea comandantilor viitoarei Armate Rosii Germane. A primit numele de "Scoala speciala a coman­dantilor rosii germani'. Primul comandant al scolii a fost Oscar Oberth. Scoala si-a schimbat denumirile, devenind cind secreta, cind nesecreta, apoi iar secreta. A pregatit destui comandanti, dar, in lipsa Armatei Rosii Germane, ei au trebuit sa se incadreze in cea sovietica. Unii au ajuns pina la gradul de general. La inceputul lui 1941, mare parte dintre absolventii scolii (si ai altora similare) a intrat sub steagul de lupta al trupelor de desant aerian.

Studierea publicatiilor privind corpurile de armata sovietice de desant infiintate in 1941 ne-a dus la concluzia ca numarul soldatilor, sergentilor si ofiterilor cu nume de familie evident germane din aceste formatiuni era cu mult peste normal. Normal e putin spus!

Capitolul 13 DESPRE TANCUL INARIPAT

Aviatia, trebuie distrusa pe aerodromuri. Succesul distrugerii depinde de actiunea prin surprindere. Este important ca aviatia sa fie surprinsa pe aerodromuri.

MaresalulUniunii Sovietice I.S.Konev

A pregati sute de mii de soldati pentru desant si parasute, inseamna ca treaba este facuta doar pe jumatate. Mai sunt necesare avioane si planoare militare de trans­port. Liderii sovietici au inteles perfect acest lucru. Iata de ce psihoza parasutismului din anii '30 a fost insotita de cea a planoarelor. Planoristii sovietici si planoarele lor erau de nivel mondial. Este suficient sa amintim ca, la inceputul celui de-al doilea razboi mondial, 13 din cele 18 recorduri mondiale in domeniul planorismului aparti­neau Uniunii Sovietice.

Cei mai buni constructori de avioane sovietice de razboi isi paraseau din cind in cind principala lor ocupatie si proiectau planoare. Chiar si viitorul creator al primului "Sputnik', Serghei Korolev, a fost trimis sa proiecteze planoare. De altfel a obtinut rezultate remarcabile. Se vede treaba ca vestitii constructori de avioane si rachete nu elaborau planoare numai de dragul recordurilor mon­diale. Daca pe Stalin l-ar fi interesat recordurile, de ce sa nu fi folosit aceste minti stralucite la crearea de noi biciclete sportive?

Caracterul militar al planorismului sovietic este de netagaduit, inca inainte de venirea lui Hitler la putere, in URSS s-a creat primul planor din lume de transport de­sant. Avea denumirea de G-43 si apartinea constructorului B.Urlapov. Apoi au fost create planoare grele, capabile sa transporte camioane. Constructorul P. Gorohovski a creat un planor de cauciuc, umflat cu aer. Dupa lansarea in spatele frontului inamicului a citorva planoare de acest tip, ele puteau fi incarcate intr-un avion de transport si readuse in propriul teritoriu pentru a fi folosite din nou.

Generalii sovietici visau sa lanseze in Europa occi­dentala nu numai sute de mii de infanteristi desantisti, dar si sute, poate chiar mii de tancuri. Constructorii cautau cu febrilitate cai de infaptuire a acestui vis prin procedeele cele mai simple si mai ieftine. Oleg Antonov, cel care mai apoi avea sa devina creatorul celor mai mari avioane de transport militar din lume, a propus sa se ataseze aripi si ampenaj la un tanc obisnuit, folosind corpul tancului drept carcasa a intregii constructii. Acest sistem a primit denumirea de KT-aripile tancului (krilia tanka). Dispozitivul de ghidaj aerian a fost instalat in teava tunului. Echipajul tancului facea manevrele de zbor, aflindu-se in interiorul tancului, rotind turela si inaltind teava tunului. KT era de o simplitate uimitoare. Fireste, riscul zborului in tanc era, pentru a nu spune mai mult, peste normele obisnuite, dar viata omului in Uniunea Sovietica nu facea nici cit o ceapa degerata.

KT a zburat in 1942. Intr-o carte a renumitului expert occidental Steven Zalog, exista o fotografie unica: un tanc cu aripi si coada, care zboara pe cer.

Inainte de aterizare, motorul tancului pornea si senilele incepeau sa ruleze la turatie maxima. KT ateriza pe propriile sale senile si frina treptat. Dupa aceasta aripile si ampenajul erau scoase, iar tancul se transforma iarasi din inaripat in unul obisnuit.

Oleg Antonov nu a terminat tancul inaripat pina la inceperea razboiului, dar nici razboiul nu a inceput asa cum planificase Stalin. De aceea tancurile cu aripi au ramas la fel de inutile ca si milioanele de parasute.

In munca creatorilor sovietici de planoare au existat si greseli si insuccese. Dar succesele sunt incontestabile. Uniunea Sovietica a intrat in al doilea razboi mondial avind cu mult mai multe planoare si cu mult mai multi planoristi decit tot restul lumii. Numai in 1939 in Uniunea Sovietica studiau modul de pilotare al avioanelor 30.000 de persoane. Tehnica pilotajului atingea adesea un inalt nivel. De exemplu in 1940 in URSS a avut loc demostratia a unsprezece planoare remorcate de un avion. Stalin a facut totul ca sa asigure planoristilor sai un numar sufi­cient de planoare. Desigur, nu este vorba de planoare sportive cu un singur loc, ci de cele de desant, cu multe locuri.

La sfirsitul anilor '30, in Uniunea Sovietica zece birouri constructoare de planoare duceau o lupta apriga pentru crearea celui mai bun planor de transport si desant, in afara de tancul cu aripi, Oleg Antonov a construit planorul de desant cu mai multe locuri A-7. V. Gribovski a proiec­tat vestitul planor de desant G-11. D. Kolesnikov a creat un planor pentru lansarea a douazeci de soldati, KT-20, iar G. Corbul lucra la proiectarea unui planor gigant.

In ianuarie 1940, prin decizia Comitetului Central (adica prin hotarirea lui Stalin), in cadrul Narkomat-ului[26] industriei de aviatie a fost infiintata directia de productie a planoarelor de transport si desant. Anul 1940 a fost unul de pregatiri intense, iar din primavara anului 1941 uzinele subordonate acestei directii au inceput producerea in masa a planoarelor de desant

Ne-am apropiat de o chestiune destul de interesanta. Produse in primavara lui 1941, planoarele puteau sa fie folosite in vara lui 1941 sau, in extremis, la inceputul toamnei. Ar fi fost imposibil sa se pastreze planoarele de transport si desant pina in 1942. Toate hangarele, si nu erau prea multe in Uniunea Sovietica, erau arhipline de planoare produse mai inainte. Marile planoare de desant nu se pot pastra sub cerul liber sub ploile si vintul toamnei, in ger, acoperite de zapada

Daca Stalin ar fi intentionat sa lanseze sute de mii de desantisti in Europa occidentala in 1942, ar fi trebuit sa planifice productia de masa a planoarelor in primavara lui 1942, nu in 1941.

Planorul este un mijloc de transport pentru incarcaturi militare si grupe de desant fara parasuta. Soldatii pentru desantat cu parasuta sunt transportati in spatele inamicului cu avioane militare de transport.

La inceputul celui de-al doilea razboi mondial, cel mai bun avion militar de transport din lume era legendarul avion american S-47. Deci, ar fi rezonabil sa presupu­nem ca, daca cel mai bun avion de transport din lume a fost creat in SUA, Uniunea Sovietica a intrat in razboi, avind nu primul, ci cel mult al doilea loc in domeniul avioanelor militare de transport.

O asemenea presupunere este eronata. Problema e ca avionul american S-47 (este adevarat, sub alt nume, Li-2) a constituit baza aviatiei militare sovietice de transport. Din cine stie ce cauza, guvernul SUA a vindut lui Stalin, inainte de inceputul razboiului, licenta de productie a avionului si a reperelor celor mai sofisticate ale acestuia. Stalin a folosit din plin posibilitatea care i s-a ivit: S-47 s-a produs in URSS intr-un ritm atit de rapid incit unii experti americani sustin ca URSS avea la inceputul razbo­iului mai multe avioane de acest tip decit SUA.

In afara de S-47, Uniunea Sovietica avea si citeva sute de bombardiere strategice TB-3, deja imbatrinite, care au fost transformtate in avioane militare de transport.

Toate marile lansari de desant ale anilor '30 au fost facute cu TB-3. Erau suficient de multe ca sa poata ridica in aer concomitent citeva mii de parasutisti si armament greu, inclusiv tancuri usoare, masini blindate si artilerie.

Generalii sovietici au inteles perfect un lucru. Era clar ca lansarea a milioane de parasutisti se poate infaptui numai in conditiile unei suprematii absolute sovietice in aer. Krasfiaia zvezda din 27 septembrie 1940 spune des­chis si direct ca este imposibil sa desantezi o asemenea masa de oameni fara suprematia aeriana.

Principalul document care definea activitatile Armatei Rosii in razboi era Regulamentul de campanie, in acel timp, era valabil Regulamentul din 1939-PU-39- Regula­mentul definea clar si fara echivoc faptul ca in general "operatiunea in adincime' si in special lansarea unui de­sant aerian de masa se pot desfasura numai in conditiile suprematiei aviatiei sovietice in aer. Regulamentul de campanie, dar si Regulamentele militare de aviatie si "Instructiunile de folosire individuale a tehnicii aviatice' prevedeau ca in perioada initiala a razboiului sa se des­fasoare operatiuni strategice gigantice de distrugere a puterii aviatice a inamicului. Conform proiectului coman­damentului sovietic, la asemenea operatiune trebuia sa participe aviatia a citorva fronturi si flote, aviatia Coman­damentului general si chiar aviatia de vinatoare PVO[27].

Regulamentele sovietice considerau ca "chezasia' suc­cesului operatiunii consta in caracterul ei surprinzator. Operatiunea de distrugere prin surprindere a puterii aerie­ne a inamicului trebuia infaptuita " in interesul razboiului in intregul sau'. Cu alte cuvinte, lovitura prin surprindere asupra aerodromurilor trebuia sa fie atit de puternica, incit aviatia inamicului sa nu-si mai poata reveni pina la sfirsitul razboiului, in decembrie 1940, comandantii supe­riori din Armata Rosie, in prezenta lui Stalin si a membri­lor Biroului Politic, au abordat intr-o consfatuire secreta detaliile unei asemenea operatiuni, in jargonul sovietic ea purta numele de "operatiune speciala a perioadei initiale de razboi'. Comandantul aviatiei sovietice, gene­ralul P.V. Riciagov, sublinia in mod deosebit necesitatea unei minutioase mascari a pregatirii aviatiei sovietice pentru atacul prin surprindere astfel ca intreaga aviatie a inamicului sa fie luata pe neasteptate pe aerodromuri'. Este limpede ca nu se putea face acest lucru in timp de razboi. Asa ceva este posibil numai in timp de pace, cind inamicul nu banuieste pericolul. Nu trebuie sa incepi razboiul si pe urma sa ataci prin surprindere majoritatea aerodromurilor, in speranta ca vei surprinde toata aviatia la sol. Poti sa ataci in timp de pace, iar acest atac va insemna inceputul razboiului.

Stalin a infiintat multe trupe de desant, care nu puteau fi folosite decit intr-o singura situatie: CIND ARMATA INCEPE RAZBOIUL SURPRINZATOR SI IN MOD PERFID PRINTR-UN ATAC AL AVIATIEI SALE ASUPRA AERO­DROMURILOR INAMICULUI. In orice alta situatie nu este posibil sa folosesti sute de mii de desantisti si mii de avioane si planoare de transport.

Capitolul 14 PINA LA BERLIN!

Armata Rosie a Muncitorilor si Taranilor va fi cea mai ofensiva dintre toate armatele ofensive.

Regulamentul de campanie al RKKA,1939

Hitler i-a intors spatele lui Stalin, aruncindu-si diviziile asupra Frantei; in acest timp, Stalin consolideaza puterea ofensiva a Armatei Rosii.

Printre multele sisteme defensive ale Uniunii Sovietice s-a aflat si Flotila militara de pe Nipru. Fluviul Nipru inchide calea agresorilor dinspre Apus in adincimea terito­riului sovietic. Toate podurile de pe Nipru au fost minate inainte de 1939- Puteau fi aruncate in aer astfel ca sa nu poata fi lesne reconstruite, in toate campaniile precedente armata germana nu a avut de fortat un asemenea obstacol fluvial cum este Niprul. Puhoiul tancurilor germane putea fi stopat in cel mai rau caz pe cursul mijlociu si inferior al Niprului, prin apasarea citorva butoane. Ca sa nu aiba loc o fortare a riului si ca sa nu se construiasca treceri provizorii peste riu a fost infiintata Flotila militara de pe Nipru, care la inceputul celui de-al doilea razboi mondial numara 120 vase si catere de razboi, inclusiv opt monitoa­re puternice, fiecare cu un tonaj de doua mii de tone, cu blindaj de peste 100 mm si tunuri de 152 mm calibru, in afara de acestea, Flotila Niprului avea o aviatie proprie, baterii de coasta si antiaeriene. Malul stihg al Niprului este favorabil actiunilor vaselor de razboi: exista multe insule, golfuri de riu, brate laterale, canale si toate permit navelor de razboi, chiar si celor mari, sa se ascunda din fata inamicului si sa loveasca prin surprindere, preintim-pinind incercarile de fortare.

Puternicul obstacol fluvial pe care-l constituia Niprul, podurile pregatite pentru a fi aruncate in aer si flotila fluviala, actionind in concordanta cu trupele de infanterie, de artilerie si de aviatie, puteau sa inchida calea spre zonele industriale ale sudului Ucrainei si spre bazele navale de la Marea Neagra ale URSS.

Blitz-krieg-ul german putea fi oprit pe malul Niprului sau, cel putin, imobilizat pentru citeva luni. In acest caz, intregul mers al razboiului ar fi fost cu totul altul, in momentul in care Hitler a intors spatele lui Stalin, acesta din urma a ordonat ca podurile de pe Nipru sa fie deminate, iar flotila de razboi sa fie desfiintata.

Flotila de pe Nipru putea sa fie folosita numai pe teritoriul Uniunii Sovietice si numai in caz de razboi defensiv. Se intelege ca o astfel de flotila nu-i mai era lui Stalin de nici un folos.

In loc de o flotila defensiva, Stalin infiinteaza doua flotile noi: a Dunarii si a Pinskului. Erau acestea defensi­ve? Sa vedem.

In vara lui 1940, printr-o ticaloasa campanie "elibera­toare', Stalin a rupt din Romania Bucovina si Basarabia. Chiar la gura Dunarii, malul estic al riului, pe o portiune de citeva zeci de kilometri, a trecut la Uniunea Sovietica. Imediat a fost mutata aici Flotila Dunarii, formata in prealabil. N-a fost usor sa fie stramutate vasele de pe Nipru: vasele mici au fost transportate pe calea ferata, iar cele mari au fost aduse cu masuri speciale de siguran­ta, pe timp favorabil, prin Marea Neagra.

Flotila de razboi de pe Dunare includea in jur de saptezeci de vase si catere fluviale, subunitati de aviatie militara, artilerie antiaeriana si de coasta. Conditiile de bazare erau ingrozitoare. Malul sovietic in Delta Dunarii este gol si deschis. Vasele se aflau la locurile de acostare, iar trupele romanesti erau alaturi, uneori la trei sute de metri de vasele sovietice.

In cazul unui razboi defensiv, intreaga Flotila de pe Dunare ar fi cazut in capcana din prima clipa. Nu avea unde sa se retraga din Delta Dunarii, in spate era Marea Neagra. Nu aveai unde sa manevrezi flotila, in cazul unui atac, inamicul putea pur si simplu sa mitralieze navele sovietice, fara sa le dea posibilitatea sa ridice ancorele si sa acosteze, intr-un razboi defensiv, Flotila de razboi de pe Dunare nu numai ca nu putea, datorita bazarii, sa faca fata defensivei, dar aceasta defensiva nici nu putea avea loc; Delta Dunarii are sute de lacuri, mlastini inacce­sibile si stuf pe sute de kilometri patrati. Inamicul nu putea ataca Uniunea Sovietica prin Delta Dunarii!

Flotila de pe Dunare avea doar o singura varianta de actiune: in cursul unui atac general al trupelor Armatei Rosii sa ia parte la lupte in sus, pe cursul fluviului. Daca in delta fluviului sunt adunate saptezeci de nave fluviale, acestea h-au unde sa mearga decit in amonte. Alta directie nu exista. Dar a merge in sus pe fluviu inseamna a actiona in teritoriul Romaniei, al Bulgariei, Iugoslaviei, Ungariei, Cehoslovaciei, Austriei si Germaniei.

Intr-un razboi defensiv Flotila Dunarii nu este necesara nimanui si este sortita nimicirii pe pozitii deschise in fata inamicului, insa, intr-un razboi ofensiv, Flotila Dunarii ar fi constituit un pericol de moarte pentru Germania. Ar fi fost de ajuns sa inainteze 130 km in susul fluviului si podul strategic de la Cernavoda sa se afle in raza tunurilor ei. Aceasta ar fi insemnat ca ar fi fost intrerupt transportul petrolului din Ploiesti in portul Constanta, inca doua sute de kilometri in amonte si intreaga masina de razboi germana s-ar fi poticnit, pentru ca tancurile nemtesti, avioanele, vasele de razboi n-ar mai fi avut combustibil.

Este curioasa reactia comandamentului Flotilei de raz­boi de pe Dunare la inceputul razboiului sovieto-german. Pentru comandantii sovietici cuvintul "razboi' nu insemna aparare ci atac. Primind comunicatul cu privire la incepe­rea razboiului, comandantii sovietici fac ultimele pregatiri de desfasurare a operatiunii de desantare. Activitatile comandantilor flotilei, precum si a comandamentului cor­pului de armata 14 infanterie, care isi concentrase diviziile in raionul Deltei Dunarii si a comandamentului detasa­mentului 79 graniceri NKVD au fost planificate din timp si elaborate cu grija. La 25 iunie 1941, navele de razboi ale Flotilei Dunarii, sub acoperirea bateriilor de coasta si a artileriei corpului de infanterie precum si a diviziilor care intrau-in componenta acestuia, debarca subunitati diversioniste si de spionaj ale NKVD pe malul romanesc. Are loc apoi debarcarea regimentelor diviziei 51 infanterie din corpul de armata 14 infanterie. Desantistii sovietici actioneaza ferm, rapid si cu indrazneala. Operatiunea complexa, cu participarea navelor fluviale, a aviatiei, a artileriei, a unitatilor Armatei Rosii si NKVD, a fost elabo­rata cu maxima precizie. Totul a fost pregatit, verificat de mai multe ori, aprobat, in dimineata de 26 iunie 1941, steagul rosu a fost ridicat deasupra catedralei din centrul orasului Chilia, in miinile trupelor sovietice se afla un puternic cap de pod pe teritoriul romanesc, cu o intindere de 70 km. Flotila Dunarii se pregateste pentru actiuni ofensive in susul fluviului. Nu trebuie sa parcurga decit 130 km, ceea ce in lipsa unei rezistente (iar aceasta aproape ca nu exista) inseamna o noapte de deplasare, in ajutorul flotilei poate sa vina corpul 3 desant aerian, situat in zona Odesa.

Flotila Dunarii putea lesne sa parcurga in susul fluviu­lui citeva zeci de kilometri. A demonstrat-o mai tirziu. Formata a doua oara, in 1944, fara sa aiba aviatie, nici monitoare grele, Flotila de razboi a Dunarii a urcat 2000 km pe cursul fluviului si a luptat in preajma Vienei. In 1941, Flotila Dunarii avea mult mai multe forte si intimpi-na mult mai putina rezistenta din partea inamicului.

Hitler si Stalin au inteles perfect expresia "petrolul este singele razboiului'. Generalul-colonel A. lodl martu­riseste ca, intr-o discutie cu Guderian, Hitler a declarat: "Vreti sa atacati fara petrol-bine, sa vedem ce-o sa iasa din asta? Stalin s-a preocupat serios de problemele viito­rului razboi mondial inca din 1927. Pentru Stalin petrolul era o problema centrala de strategie. Iata declaratia lui din 3 decembrie 1927: "Nu se poate purta un razboi fara petrol, iar in viitorul razboi cel ce va avea superioritate in problema petrolului, acela va avea sanse de victorie'.

Avind in vedere aceste doua puncte de vedere, sa incercam sa gasim cine este vinovat de izbucnirea razbo­iului sovieto-german. In iunie 1940, cind Uniunea Sovie­tica nu era amenintata de nimeni, zeci de nave de razboi sovietice au aparut in Delta Dunarii. Aceasta actiune n-avea nici un rost defensiv, dar constituia o amenintare pentru oleoductele romanesti neprotejate si, prinjurmare, o amenintare fatala pentru intreaga Germanie, in iulie 1940, Hitler are consultari intense cu generalii sai si ajunge la concluzia, deloc incurajatoare, ca nu e atit de simplu sa apere Romania: caile de aprovizionare sunt lungi si traverseaza muntii. Daca se trimit multe trupe in apararea Romaniei, vestul Poloniei si estul Germaniei cu Berlinul ramin descoperite in fata sovieticilor. Iar daca sunt concentrate multe trupe in Romania si aceasta este aparata cu orice pret, tot n-ar folosi la nimic: teritoriul poate fi mentinut, dar conductele tot vor lua foc in urma bombardamentelor.

In iulie 1940, Hitler enunta pentru prima data ideea ca Uniunea Sovietica poate fi foarte periculoasa, indeosebi daca trupele germane parasesc continentul si trec in insulele britanice si in Africa. La 12 noiembrie 1940, intr-o discutie cu Molotov, Hitler ii vorbeste acestuia despre necesitatea de a mentine in Romania multe trupe germane, facind aluzie evidenta la amenintarea sovietica asupra petrolului romanesc. Molotov a ignorat aluzia. Iata de ce, dupa plecarea lui Molotov, judecind lucrurile inca o data, Hitler da in decembrie directiva de desfasu­rare a planului "Barbarossa'.

In iunie 1940, cind armata germana lupta in Franta, din ordinul lui Stalin si fara nici un fel de consultare cu aliatii germani, Jukov a rupt o bucata din Romania -Basarabia-si a adus navele fluviale in Delta Dunarii. Daca Hitler va face inca un pas spre apus, in Marea Britanic, cine garanteaza ca Jukov, din ordinul aceluiasi Stalin, nu va mai face inca un pas in Romania, un pas de o suta de kilometri, fatal pentru Germania?

Hitler a cerut sefului diplomatiei sovietice sa indepar­teze amenintarea asupra inimii petroliere a Germaniei. Stalin si Molotov n-au facut acest lucru. Cine este vinovat de inceperea razboiului? Cine pe cine a amenintat' Cine pe cine a provocat la actiuni in replica?

Studiind in amanunt problema, marele istoric britanic L.Hart a stabilit ca planul german din iulie 1940 a fost foarte simplu: pentru a apara Romania de agresiunea sovietica trebuia ca atacul german sa se dea in alta parte, distragind atentia Armatei Rosii de la cimpurile petroliere.

In cursul analizei variantelor s-a stabilit ca atacul de diversiune va avea succes numai daca va fi puternic si surprinzator. Numarul trupelor participante la atac a sporit permanent, astfel incit, pina la urma, s-a recunoscut ca, practic, trebuiau sa participe toate trupele terestre si o mare parte din aviatie.

Calculul lui Hitler a fost justificat: o lovitura intr-un alt loc, ar fi obligat trupele sovietice sa se replieze pe tot frontul. Flotila de razboi a Dunarii ar fi ramas separata de trupe, fara posibilitatea sa se retraga. A trebuit ca mare parte dintre nave sa fie aruncate in aer si scufun­date, iar uriasa cantitate de munitii destinata deplasarii flotilei in susul Dunarii a fost pur si simplu aruncata.

Lovitura lui Hitler a fost puternica, dar nu fatala. Machiavelli arata ca o lovitura puternica, dar nu mortala, inseamna moartea celui care loveste. Desi cu greutate, Stalin si-a revenit dupa lovitura prin surprindere. A infiin­tat noi armate si flotile in locul celor pierdute in primele zile de razboi. A taiat totusi aorta petroliera a Germaniei. Este drept, cu citiva ani mai tirziu fata de cum intentio­nase.

De ce a luat Stalin Basarabia in iunie 1940 ne spune telegrama sa din 7 iulie 1941 adresata comandantului Frontului de Sud, generalul de armata LV. Tiulenev. Stalin cere ca Basarabia sa fie mentinuta cu orice pret, "avind in vedere ca teritoriul Basarabiei ne este necesar ca baza de plecare la atac pentru organizarea ofensivei'.

Hitler lovise deja prin surprindere, iar Stalin nici nu se gindea la aparare. Principala lui grija este sa organi­zeze ofensiva pornind din Basarabia. Caci ofensiva din Basarabia inseamna ofensiva asupra cimpurilor petroliere romanesti.

In cariera lui Stalin au fost putine erori. Una dintre cele putine, dar cea mai importanta, a fost luarea Basara­biei in 1940. Trebuia ori sa cucereasca Basarabia si sa mearga mai departe pina la Ploiesti, acest fapt insemnind prabusirea Germaniei, ori sa astepte pina ce Hitler va debarca in Marea Britanic si, dupa aceea, sa cucereasca Basarabia si intreaga Romanie, acest fapt insemnind sfir-situl "Reichului de o mie de ani'.

Stalin a facut un pas inspre petrol, cucerind un cap de pod pentru o viitoare ofensiva, si s-a oprit asteptind. Prin aceasta si-a aratat interesul pentru petrolul romanesc si l-a speriat pe Hitler, care pina atunci luptase in Vest, in Nord, si in Sud, fara sa acorde atentie "neutrului' Stalin.

Luarea Basarabiei de catre Uniunea Sovietica si con­centrarea in aceasta zona a unor insemnate forte de agresiune inclusiv corpul de armata de desant aerian si Flotila Dunarii, l-au obligat pe Hitler sa examineze situatia strategica din cu totul alt punct de vedere si sa-si ia masurile de prevedere corespunzatoare. Era insa cam tirziu! Nici macar atacul prin surprindere al Wehrmachtu-lui asupra Uniunii Sovietice nu l-a mai putut salva pe Hitler si imperiul sau Hitler a inteles de unde vine principala primejdie, dar prea tirziu. Trebuia sa fi gindit la acest lucru inainte de semnarea pactului Molotov-Ribbentrop.

In cartea Maresalului Uniunii Sovietice, G.K. Jukov, se afla o harta a dispozitivului bazelor maritime militare in prima jumatate a anului 1941. Printre aceste baze exista una situata in zona orasului Pinsk din Bielorusia. Pina la marea cea mai apropiata sunt minimum cinci sute de kilometri. O baza maritima militara in mlastinile Bielorusiei pare o gluma, dar nu este.

Dupa dizolvarea flotilei defensive de pe Nipru, o parte dintre nave a fost mutata in Delta Dunarii, iar alta parte a fost urcata pe cursul unui afluent al Niprului, riul Pripiat. Vasele au ajuns pina aproape de izvoare, latimea riului abia avea cincizeci de metri. Aici a fost construita baza pentru noua flotila.

Flotila de la Pinsk aproape ca depasea ca putere pe cea de pe Dunare. Avea in componenta patru mari moni­toare si douazeci de alte vase, o escadrila de aviatie, o companie de infanterie maritima si alte subunitati. Flotila de razboi de la Pinsk nu putea fi folosita in aparare. Monitoarele erau indreptate cu tunurile spre vest, insa, ca sa poata fi desfasurate, era o adevarata problema. Daca ar fi fost nevoie de vase pentru aparare, ar fi trebuit sa se intoarca pur si simplu pe Nipru, fiindca pe linistitul riu Pripiat n-aveau ce face. Era greu de crezut ca inamicul se va aventura prin aceste paduri si mlastini inaccesibile.

N-am putea intelege destinatia Flotilei de razboi de la Pinsk, daca nu amintim de canalul Nipru-Bug. Imediat dupa "eliberarea' Bielorusiei de vest, Armata Rosie a inceput sa sape un canal de 127 km, de la Pinsk spre Kobrin. Canalul a fost construit iarna si vara. La construc­tie au luat parte unitatile de genisti din armata 4 si "organizatiile de constructori ale NKVD', adica mii de detinuti din GULAG. Destinatia militara a canalului reiese si din faptul ca santierul era condus de un colonel (mai apoi maresal al trupelor de geniu), Alexei Prosleakov. Conditiile in care s-a sapat canalul erau cu adevarat ingrozitoare. Tehnica din dotare se scufunda in mlastina, asa incit exista o singura posibilitate de a construi canalul la termenul fixat de Stalin: sa se faca manual. Canalul a fost terminat. E putin probabil sa stie cineva cu cite vieti omenesti a fost platit. Parca cine a stat sa le numere? Canalul unifica bazinul riului Nipru cu bazinul riului Bug. De ce? Pentru a face comert cu Germania? Comertul se facea prin Marea Baltica si pe calea ferata. Vasele comer­ciale de mare tonaj nu puteau patrunde prin canal. Si drumul era lung: de pe Nipru in Pripiat, din Pripiat, prin canal, in Muhavet, de aici in Bug (prin care, apropo, atunci nu se facea navigatie comerciala), iar din Bug puteai sa ajungi in Vistula. Nu, este limpede ca nu-i vorba de comert aici. Acesta este un canal pur militar. Pentru apararea pe Bug? insa in Uniunea Sovietica exista doar o bucatica din Bug, in zona Brest, de unde Bugul o coteste spre Varsovia. In aceste zone apararea n-a fost pusa la punct, chiar cetatea Brest trebuia sa aiba in caz de razboi doar un batalion, nici acesta pentru aparare, ci pentru serviciul de garnizoana.

Singura destinatie a canalului este sa se patrunda cu vasele in bazinul Vistulei si, mai departe, spre vest. Alta destinatie nu poate fi. In defensiva a trebuit ca acest canal sa fie distrus pentru a nu permite vaselor fluviale germane sa patrunda din bazinul Vistulei in bazinul Nipru-lui. In razboiul defensiv, toate vasele Flotilei de la Pinsk au trebuit sa fie torpilate si abandonate.

Dar iata ca la sfirsitul lui 1943 pe Nipru a luat fiinta din nou o flotila, si din nou aceasta a luat-o in sus, pe riul Pripiat, si din nou genistii sovietici au construit un canal din Pripiat in riusorul Muhavet, care se varsa in Bug. Amiralul V. Grigoriev, care a primit in 1943, in zona Kievului, o noua flotila, isi aminteste cuvintele maresalului Jukov. "Prin Pripiat puteti sa treceti in Bug, Narev si Vistula, pina la Varsovia, iar mai departe se poate trece in riurile Germaniei. Cine stie, poate ca pina la Berlin! S-a intors iute, s-a uitat scrutator la mine si a repetat accentuind pe fiecare cuvint: Pina la Berlin! A?' (V7/, 1984, Nr. 7, pag.68).

Amiralul Grigoriev a ajuns cu flotila sa pina la Berlin, in orice carte de istorie a flotei sovietice vom gasi o fotografie simbolica a steagului marinei militare sovietice avind Reichstagul drept fundal.

S-a intimplat ca Stalin a ajuns la Berlin ca raspuns la atacul lui Hitler. Insa aceasta a fost o varianta pe care Stalin n-o prevazuse. Daca ar fi crezut in posibilitatea ofensivei germane, ar fi trebuit sa puna milioane de detinuti sa sape santuri antitanc de-a lungul frontierei. Stalin intentiona sa ajunga la Berlin, dar nu ca raspuns la atac, ci din proprie initiativa. Iata de ce detinutii sovietici si genistii Armatei Rosii n-au sapat santuri antitanc, ci le-au acoperit pe cele sapate mai inainte, ba inca au si construit un canal de la est catre vest.

Sa nu-i uitam pe acei detinuti pe care in 1940 Stalin i-a trimis la pieire in mlastini, pentru ca steagul comunist sa fie ridicat deasupra capitalei celui de-al treilea Reich.

Capitolul 15 INFANTERIA MARINA IN PADURILE BIELORUSIEI

Am invatat ca acum razboaiele incep fara cavalerescul "pornesc asupra Voastra'.

Amiralul flotei URSS, N.G. Kuznetov

In Armata Rosie nu exista infanterie marina. Este mai simplu si mai ieftin ca pentru luptele pe uscat sa se foloseasca infanteria obisnuita, iar o debarcare pe tarmuri departate nu intra inca in plan. Dar iata ca Hitler s-a repezit inspre vest, lasindu-i lui Stalin spatele descoperit. Acest pas necugetat al lui Hitler a adus dupa sine cele mai radicale schimbari de structura in interiorul Armatei Rosii. S-a lichidat defensiva si s-a consolidat pumnul de fier al ofensivei. 1940 este anul nasterii infanteriei marine sovietice. Aceasta a luat fiinta in aceeasi luna in care Hitler a zdrobit Franta. Pe atunci, in componenta fortelor armate sovietice intrau doua flote oceanice, doua maritime si doua flotile fluviale: de pe Amur si de pe Nipru. Flotele oceanice n-au primit infanterie marina. Deocam­data pe Stalin nu-1 interesau Oceanul Pacific si inghetat. Flotila Amur apara frontiera sovietica extrem-orientala; n-a primit nici ea infanterie maritima. Cum stim deja, Flotila Nipru a fost impartita in doua flotile ofensive; cea de la Pinsk, situata in padurile Bielorusiei a primit o companie de infanterie marina. Interesant: in flota ocea­nica nu exista infanterie marina, iar in mlastinile bieloruse, da. Din aceasta s-ar putea trage concluzia ca Stalin prega­teste apararea, in componenta Flotei baltice, care nu putea avea un alt adversar decit Germania si aliatii ei, a intrat o brigada de infanterie marina, cu un efectiv de citeva mii de persoane.

La 22 iunie 1941, infanteria marina sovietica a primit botezul focului in lupta defensiva, aparind baza maritima militara Liepai. Baza se afla la mai putin de o suta kilometri de frontiera germana, insa nu avea aparare terestra si nu se pregatise deloc pentru aparare. Conform marturiilor amiralilor sovietici si ale documentelor germa­ne capturate, baza Liepai a fost tixita pina la refuz cu submarine sovietice "ca un butoias cu scrumbii'. Istoria oficiala a Flotei maritime sovietice de razboi, editata de Academia de stiinte a URSS., afirma deschis ca baza Liepai a fost pregatita ca baza inaintata a flotei sovietice pentru inceperea ofensivei pe mare (.Flota in Marele Razboi pentru Apararea Patriei, 1941-1945, pag. 138).

Infanteria maritima se afla la Liepai atit de aproape de granita germana, incit in chiar prima zi de razboi a participat la lupta de aparare, ^desi, fireste, nu fusese infiintata in acest scop. In lupta defensiva, infanteria obisnuita este mai de folos decit cea maritima.

Flotila de pe Dunare avea doua companii de-trupe terestre, insa in documente nu sunt luate in calcul ca infanterie marina. Faptul nu e de natura sa ne convinga de dorinta de pace a sovieticilor. Stim deja ca inca inainte de invazia germana, cel putin doua divizii de infanterie-25 Ceapaev si 52 Perekop din corpul 14 infanterie-s-au pregatit in zona Delta Dunarii pentru a actiona ca infanterie marina.

Flota Marii Negre a fost dotata si mai bine. Oficial nu avea infanterie marina, insa la inceputul lui iunie 1941 corpul 9 infanterie speciala al general-locotenentului P.I. Batov a fost mutat in secret din Zacaucazia in Crimeea. Corpul era cu totul neobisnuit, daca luam in considerare efectivul, armamentul din dotare, felul pregatirii de lupta. La 18-19 iunie, Flota Marii Negre a desfasurat grandioase lectii practice cu tematica ofensiva. Cu aceasta ocazie, una din diviziile corpului 9 infanterie speciala a fost imbarcata pe nave de razboi si apoi a avut loc debarcarea pe litoralul "inamicului'. Pina atunci, in Armata Rosie nu se practicase niciodata debarcarea unei intregi divizii de pe vasele de razboi. Moscova acorda o deosebita impor­tanta antrenamentelor in comun ale Flotei si trupelor corpului 9 infanterie speciala. Antrenamentele se desfa­surau sub directa obervatie a unor comandanti de rang inalt sositi special de la Moscova.

Unul dintre ei, vice-amiralul I.I. Azarov, marturiseste deschis: toti participantii la lectii simteau ca acestea nu se fac fara un rost si ca, in curind, deprinderile cistigate vor fi folosite in razboi, fireste, un razboi care sa nu se desfasoare pe teritoriul propriu (Odesa incercuita, pp. 3-8).

Daca va incepe razboiul si comandamentul sovietic va folosi corpul 9 infanterie speciala in conformitate cu profilul sau si cu felul pregatirii, atunci unde va putea fi debarcat? Desigur, nu pe teritoriul sovietic. Atunci unde? Teoretic sunt trei posibilitati: in Romania, in Bulgaria si in Turcia. Dar oriunde ar debarca acest corp de armata, va trebui aprovizionat neintirziat. In acest scop va trebui: ori sa se debarce trupe suplimentare, ori va trebui ca trupele sovietice sa faca rapid jonctiunea cu acest corp de infanterie speciala. Iar acest lucru va trebui sa aiba loc neaparat in Romania.

Printr-o coincidenta stranie, in aceleasi zile corpul 3 desant aerian desfasura manevre grandioase in Crimeea. Acestea cuprindeau: imbarcarea trupelor, a statului-major al corpului de armata, precum si a statelor-majore ale brigazilor.

Istoricii sovietici n-au facut niciodata legatura intre aceste evenimente: antrenamentele corpului 14 infanterie pentru debarcarea de pe vasele Flotilei Dunarii, ale corpu­lui 3 desant-aerian de pe avioane si planoare, ale corpului 9 infanterie speciala de pe vasele de razboi ale Flotei Marii Negre, insa aceste evenimente sunt legate intre ele prin loc, timp si scop. Este vorba de pregatirea unei agresiuni de proportii gigantice, care se afla in ultimul stadiu de pregatire.

Capitolul 16 CE INSEAMNA ARMATA DE ACOPERIRE

In "armata de acoperire' moderna se include si ideea operativ-strategica dominanta a unei invazii active prin surprindere. Este clar ca termenul defensiv de ^armata de acoperire' este mai degraba un paravan pentru lovitura ofensiva prin surprindere "a armatei de invazie'.

Problemeale desfasurarii strategice. Ed. Academiei militare a RKKAFrunze,1935

In partea europeana a Uniunii Sovietice existau cinci regiuni militare care aveau granite comune cu alte state. Trupele celor cinci regiuni de granita si trei flote alcatuiau Primul esalon strategic. Regiunile de granita si toate celelalte aveau in componenta lor divizii si corpuri de armata, insa nu aveau armate.

In timpul razboiului civil au existat armate, apoi ele au fost dizolvate. Armatele sunt formatiuni militare prea mari ca sa poata fi sustinute in timp de pace. Singura exceptie, era Armata speciala, decorata cu ordinul "Steagul Rosu', insa n-o putem lua in calcul, fiindca sub acest termen se intelegeau toate trupele sovietice din Extremul Orient si din Zabaikalie, de asemeni aviatia, fortele mari­time, coloniile militare si altele. Aceasta structura uriasa si informa includea chiar si colhozurile si propriile sale lagare de concentrare. Caracterul neobisnuit al formatiunii este subliniat si de faptul ca nu avea numar, iar in fruntea giganticei organizatii se afla un Maresal al Uniunii Sovie­tice, in 1938, in Extremul Orient s-au format, pentru prima oara in timp de pace, doua armate: intiia si a doua. Acest pas al guvernului sovietic este absolut expli­cabil. Relatiile cu Japonia erau foarte proaste si lungile perioade de vrajmasie degenerau nu o data in adevarate batalii cu participarea unui mare numar de trupe.

In partea europeana a tarii nu mai existau armate inca din timpul razboiului civil. Venirea lui Hitler la putere, crizele economice, politice si militare din Europa, conflictele directe ale comunistilor sovietici cu fascistii din Spania, ocuparea Austriei si cotropirea Cehoslovaciei de catre Germania, toate acestea si multe altele nu au atras dupa sine infiintarea unor armate sovietice in Euro­pa.

Dar la inceputul anului 1939 Uniunea Sovietica intra intr-o noua epoca a existentei sale. Inceputul este marcat de cuvantarea lui Stalin la congresul XVIII al partidului, cuvintare care, dupa vorbele lui Ribbentrop, "a fost primi­ta cu intelegere' la Berlin. Politica externa sovietica isi schimba brusc cursul. Marea Britanie si Franta sunt decla­rate deschis instigatoare ale razboiului. Stalin nu-i intinde lui Hitler mina prieteniei, insa diplomatia sovietica lasa sa se inteleaga clar ca, daca Hitler va intinde mina, aceasta va fi acceptata. De fapt, nu Stalin personal a strins mina intinsa de Hitler, ci sluga lui credincioasa, Molotov. Insa aceasta este latura vizibila a inceputului noii epoci. Iata si pe cea invizibila: in 1939 Uniunea Sovietica a inceput sa formeze armate in partea sa europeana. Dati-mi voie sa-mi pun intrebarea: impotriva cui? impotriva "instiga­toarelor razboiului'-Marea Britanie si Franta-era impo­sibil sa se foloseasca armatele terestre, din motive pur geografice. Atunci impotriva cui? NU cumva impotriva lui Hitler, cu toate ca se purtau intense tratative de culise in vederea unei apropieri?

Asadar, diplomatia sovietica "cauta cai pentru instau­rarea pacii', iar la frontiera vestica apar armate, prin surprindere si in serii intregi: armatele 3 si 4 in Bielorusia, 5 si 6 in Ucraina, 7, 8 si 9 la granita finlandeza. Armatele isi intaresc capacitatea, iar in acest timp li se adauga altele noi: 10 si 11 in Bielorusia, 12 in Ucraina.

Uneori propaganda comunista se straduieste sa ne prezinte chestiunea in felul urmator: a inceput al doilea razboi mondial si dupa aceea Uniunea Sovietica a pornit sa-si formeze armatele. Problema nu sta asa. Exista sufi­ciente marturii ca mai intii Stalin a luat decizia de a forma armatele, dupa care a inceput razboiul. Chiar si dupa sursele oficiale sovietive, procesul infiintarii arma­telor a precedat pactul Molotov-Ribbentrop. Se stie ca in august 1939 existau deja armatele 4 si 6. Documentele atesta ca armata 5 exista in iulie. Armatele 10 si 12 au fost infiintate "inainte de inceputul celui de-al doilea razboi mondial', adica inainte de l septembrie 1939- De asemenea si despre celelalte se stie ca la inceput au fost infiintate in zona unor conflicte iminente si ca apoi conflictele au izbucnit.

La scurt timp dupa infiintare, fiecare dintre aceste armate intra in actiune: toate cele sapte armate desfasu­rate la granita poloneza "au eliberat' Polonia, iar cele trei armate de pe granita finlandeza "au ajutat poporului finlandez sa dea jos jugul exploatatorilor'. Cele trei armate n-au fost suficiente, asa incit au aparut altele noi: arma­tele 13, 14 si 15.

Dupa Razboiul de iarna, patru armate sovietice de pe granita finlandeza intra intr-un con de umbra. Armata 15 a aparut curind in Extremul Orient. Armata 8 a aparut la granitele statelor baltice, armata 9 la granita Romaniei. Dupa care urmeaza "cererile oamenilor muncii' de a fi eliberati. Si biruitoarele armate sovietice "elibereaza' Esto­nia, Lituania, Letonia, Basarabia, Bucovina de nord. Din nou armata 9 dispare in umbra. Este gata, ca si armata 13, sa reapara in orice moment. Si va aparea.

Dupa terminarea luptelor si a campaniilor "eliberatoa­re', nici una dintre armate nu a fost dizolvata. A fost un precedent nemaiintilnit in intreaga istorie a URSS. Pina atunci, armatele se formasera numai in timp de razboi si numai pentru razboi, insa URSS "a eliberat' tot ce a putut. Nu mai avea ce elibera in Europa. Mai departe era Germania. Si iata ca in acest moment procesul de infiin­tare a unor noi armate s-a accelerat brusc.

In iunie 1940, in Zabaikalie s-au format doua armate: 16 si 17. Armata 16 s-a infiintat si a fost dispusa in asa fel incit in orice moment sa poata fi transferata in vest. Dar nu ne intereseaza aceasta armata. Armata 17 este mai interesanta, infiintarea armatei cu numarul 17 reprezinta un moment de o deosebita importanta, in timpul razbo­iului civil, in cel mai dramatic moment al luptei singeroase pentru pastrarea dictaturii comuniste, cel mai mare numar pentru desemnarea unei armate era 16. Numarul 17 nu mai existase niciodata in istoria Uniunii Sovietice. Aparitia armatei cu un astfel de numar insemna ca, fara sa astepte un atac din afara, in timp ele pace, Uniunea Sovietica a depasit prin numarul total al armatelor nivelul, ce fusese atins numai odata, pe o scurta perioada de timp si numai in cursul unui razboi extrem de singeros.

Liderii sovietici au inteles limpede ca, dupa crearea armatei cu numarul 17, Uniunea Sovietica a traversat un Rubicon nevazut pentru cei din exterior. Cu doi ani mai inainte, statul nu-si putea permite sa intretina nici o formatiune, care sa poata fi definita conform standardelor militare drept armata. Acum erau infiintate atitea, cit nu existasera niciodata nici in cazul mobilizarii generale a intregii populatii, in conditiile unei maxime incordari a intregului potential economic, a fortelor spirituale si fizice ale intregii societati. Uniunea Sovietica depasise nivelul critic al puterii si de acum inainte dezvoltarea tarii a mers in conditii cu totul noi, nemaiintilnite pina atunci. Este clar ca formarea armatei 17 a fost un secret de stat de o deosebita importanta, iar Stalin a facut totul pentru ca acest secret sa nu fie descoperit nici peste hotare, nici chiar in interiorul tarii. Armatele 16 si 17 s-au infiintat in asa fel incit sa fie imposibil sa se afle. S-au luat masuri suplimentare de suprimare a zvonurilor privind sporirea puterii sovietice de razboi. Ordinul de formare a armatei 17 a fost semnat de Maresalul Uniunii Sovietice S.K. Timosenko la 21 iunie 1940 (.Ordinul Narkom-ului de aparare, Nr. 4, punctul 3), iar a doua zi, pe 22 iunie, radioul transmitea Comunicatul TASS. Ca intotdeauna, autorul comunicatului era insusi Stalin. Ambasadorul ger­man Schulenburg il depisteaza fara gres pe autor si spune imediat acest lucru lui Molotov. Molotov n-a gasit de cuviinta sa dezminta "presupunerea' lui Schulenburg.

In comunicatul TASS Stalin foloseste procedeul sau preferat: la inceput pune in gura inamicilor vorbe pe care acestia nu le-au spus, dupa care demasca foarte usor minciuna lor. "Se zvoneste ca la granita lituania-no-germana sunt concentrate fie 100, fie 150 de divizii sovietice' Aceasta este o nascocire de-a lui Stalin. Am verificat ziarele din Marea Britanic, Franta, SUA, pe care Stalin le demasca drept calomnioase. Nici unul nu indica cifre atit de fantastice. Atribuind presei occidentale ceea ce nu a spus, Stalin dezminte lesne aceasta calomnie lipsita de temei si trece la principala problema: "In cercurile sovietice responsabile se considera ca propagatorii acestor zvonuri absurde urmaresc un anume scop: sa arunce o umbra asupra relatiilor sovieto-germa-ne. Insa acesti domni iau dorintele lor tainice drept realitate. Se vede ca nu sunt capabili sa inteleaga un fapt evident: relatiile de buna vecinatate care s-au stabilit intre URSS si Germania, ca rezultat al incheierii pactului de neagresiune, nu pot sa fie zdruncinate de tot felul de zvonuri si de propaganda meschin inveninata' (Pravda, 23 iunie, 1940).

In comunicatul lui Stalin exista un adevar partial: trupele sovietice nu se formeaza la granita. Stalin spune acest lucru, insa el evita sa spuna ca in adincul tarii, departe de privirile curioase, se alcatuiesc formatiuni mili­tare superputernice, care cindva, sub acoperirea altui Comunicat TASS (la fel de mincinos), vor aparea la granita germana.

Este foarte limpede ca prin capacitatea sa de manevra, prin dotarea tehnica, prin puterea de foc si de lupta, armata "perioadei prebelice' se afla la un nivel incompa­rabil mai inalt decit armata din timpul razboiului civil, insa diferenta nu consta numai in aceasta. Atunci armatele erau imprastiate in sase directii diferite, acum erau adu­nate numai pe doua, dar departe de a fi egale: impotriva Japoniei (conflictele cu aceasta nu incetau) au fost alocate cinci armate, impotriva Germaniei (cu toate ca a fost semnat un pact de pace) si a aliatilor acesteia-doua­sprezece armate.

Insa acest navalnic proces de infiintare de armate n-a incetat, in iulie 1940, la granita germana s-a infiintat inca o armata, armata 26.

Ce-i cu acest numar? Niciodata n-au existat asemenea numere in Armata Rosie, ordinea numerelor a fost respec­tata intotdeauna. Urmatorul numar trebuia sa fie 18. Atunci de ce 26? De ce s-a incalcat numerotarea?

Nu gasim raspuns la intrebare nici la maresalii sovie­tici, nici la renumitii istorici comunisti. Daca insa studiem cu atentie intreg procesul crearii armatelor, insasi istoria ne va da raspunsul, in 1940, n-a fost incalcata numerotatia armatelor. Pur si simplu in aceasta perioada toate nume­rele de la 18 la 28 inclusiv erau ocupate. Desfasurind cinci armate impotriva Japoniei si douasprezece impotriva Germaniei si a aliatilor ei, conducerea sovietica ia, in vara lui 1940, hotarirea de infiintare a inca unsprezece armate. Una impotriva Japoniei, zece impotriva Germa­niei, in aceasta serie grandioasa, armata 26 a fost formata chiar la granita, infiintarea ei incheindu-se mai devreme ca celelalte. Toate armatele acestei serii se aflau si ele in stadiul de formare sau macar se luase decizia de infiintare a lor. Incheierea formarii acestei serii de armate a avut loc ceva mai tirziu decit in cazul armatei 26, dar este evident ca toate s-au format INAINTE de invazia germana.

Armatele 23 si 27 au aparut in secret in regiunile militare vestice prin mai 1941. In aceeasi luna a iesit din ceata armata 13, armata-fantoma deja cunoscuta de noi. Peste citeva saptamini, aceeasi armata 9 devine din miraj realitate. La 13 iunie 1941, in ziua transmisiei Comunica­tului TASS, au aparut si toate celelalte spectre: armatele 18, 19, 20, 21, 22, 24, 25 (impotriva Japoniei), 28, alcatu­ind un sir neintrerupt de numere.

Si tot asa, Stalin a desfasurat armate pina la vestitele "avertismente' ale lui Churchill si chiar pina a aparut planul "Barbarossa'.

Baza strategiei sovietice o constituie teoria "operatiunii in adincime'. Este vorba de teoria loviturii prin surprin­dere, in adincime si in locul cel mai vulnerabil al inami­cului. Alaturi de teoria "operatiunii in adincime', a luat nastere si teoria "armatei de soc', un instrument prin care pot fi date asemenea lovituri. Armatele de soc se formeaza numai in scopul solutionarii problemelor ofen­sive. Ele includ in componenta lor artilerie si infanterie, ca sa distruga apararea inamicului. Au, de asemenea, putere bazata pe tancuri, 1-2 corpuri de armata mecani­zate, fiecare cu 500 de tancuri-in scopul unei lovituri in adincimea inamicului.

Teoria germana a blitz-krieg-ului si "operatiunea in adincime' sovietica sunt uimitor de apropiate in spirit, dar si in detalii. Pentru a se infaptui "blitz-krieg-ul' s-a creat un instrument special: gruparile de tancuri. Pentru invazia in Franta s-au folosit trei grupari de acest fel, pentru invazia in URSS-patru. Fiecare avea 600-1000 de tancuri, uneori pina la 1250 de tancuri si multa infanterie si artilerie, ca sa strapunga liniile inamicului pentru trece­rea tancurilor.

In Uniunea Sovietica armatele de soc au existat in teorie, apoi au fost puse si in practica. Cu toate acestea, ele nu au purtat titlul de "armata de soc'. Denumirea a fost introdusa oficial dupa invazia germana. Pina atunci toate armatele sovietice aveau o numerotatie unica si nu se deosebeau dupa denumirea lor unele de altele.

La prima vedere, armatele sovietice sunt ca soldatii in front: toti arata la fel. Dar, daca ne uitam cu atentie, vedem diferentele foarte usor. De exemplu: cu citeva luni inainte de "agresiunea finlandeza', pentru "eliberarea Finlandei', au fost desfasurate citeva armate. Iata alcatui­rea lor in decembrie 1939:

armata 14-fara corpuri de armata, doua divizii de infanterie;

armata 9-fara corpuri de armata, trei divizii de infan­terie;

armata 8-fara corpuri de armata, patru divizii de infanterie;

armata 7-corpul 10 tancuri (660 tancuri);

trei brigazi de tancuri (fiecare avind 330 tancuri);

corpurile 10, 9, 34, 50 infanterie;

brigada independenta;

unsprezece regimente de artilerie independente, in afara de acelea care intra in componenta corpurilor de armata si diviziilor acestei armate;

citeva batalioane de tancuri independente si divizionare de artilerie; aviatie de armata.

Observam ca armata 7, desi dupa denumire nu se deosebeste de celelalte, depaseste dupa numarul de tancuri si dupa artilerie trei alte armate luate la un loc. In afara de aceasta, armata 7 este condusa de K.A.Meretkov, favoritul lui Stalin. In curind va fi numit sef al Marelui Stat-Major, apoi va primi titlul de Maresal al Uniunii Sovietice. Dar in armata 7 nu este numai el. Aici sunt cei mai de perspectiva comandanti, care si pina atunci ocupa­sera posturi inalte, iar in viitor vor ajunge si mai sus. De pilda, in fruntea statului major al artileriei armatei 7 se afla L.A. Govorov, viitor Maresal al Uniunii Sovietice.

Celelalte armate au in frunte comandanti care n-au insem­nat nimic in trecut si nu vor insemna nimic nici in viitor.

Este interesant unde a luat pozitie armata 7. Acolo unde comandamentul sovietic a desfasurat aceasta armata, peste citeva luni, "clica militara finlandeza' a inceput "provocari armate' si a primit o "contralovitura'. Insa acolo unde au fost desfasurate armatele sovietice mai putin importante (mai degraba corpuri de armata decit armate), "clica militara finlandeza', din cine stie ce pricini, n-a organizat provocari.

Sistemul de organizare sovietic era deosebit de flexibil. Prin simpla adaugire a unor corpuri de armata, orice armata si in orice moment putea sa se transforme intr-o armata de soc si apoi sa revina rapid la situatia obisnuita. Un exemplu edificator: aceeasi armata 7. Cea mai puter­nica in 1940, a devenit cea mai slaba in 1941: nu mai avea corpuri de armata, doar patru divizii, toate de infan­terie.

Ca sa intelegem sensul evenimentelor petrecute la granita sovieto-germana, trebuie sa definim exact, care armate sunt de soc si care sunt obisnuite. Din punct de vedere pur formal, toate armatele sunt identice si nici una nu poarta denumirea de soc. Cu toate acestea, in componenta unor armate nu sunt tancuri aproape deloc, in altele sunt sute. Pentru a identifica armatele de soc facem o comparatie elementara intre puterea de soc a armatelor sovietice, gruparile de tancuri germane si stan­dardele sovietice de dinainte de razboi, care definesc ce inseamna armata de soc. Elementul care transforma o armata obisnuita in una de soc, este corpul de armata mecanizat, care in noua organizare este prevazut sa aiba 1031 de tancuri. Daca includem un astfel de corp intr-o armata obisnuita, dupa puterea ei de soc aceasta se poate compara sau poate depasi orice grup de tancuri german.

In acest punct, facem o descoperire uimitoare: la 21 iunie 1941, TOATE armatele sovietice de la granita ger­mana si de la cea romana, de asemenea armata 23 de la granita finlandeza, se inscriu in standardul armatelor de soc, desi, repet, nu poarta formal aceasta denumire. Le enumar in ordinea lor de la nord la sud: 23, 8, 11, 3, 10, 4, 5, 6, 26, 12, 18, 9. In plus, lor li se adauga armata 16, care este tipica de soc, avind in componenta peste 1000 de tancuri (Arhiva centrala a Ministerului apararii al URSS, fondul 208, opis 2511, dosar 20, pag. 128). Avind acelasi standard, spre granita germana s-au indreptat si armatele 19, 20 si 21.

Germania avea puternice mecanisme de agresiune: gruparile de tancuri. Uniunea Sovietica avea in principiu aceleasi mecanisme de agresiune. Deosebirea consta in denumire si in numar: Hitler avea patru grupari de tancuri, Stalin-saisprezece armate de soc.

Nu toate armatele de soc erau completate cu tancuri. Adevarat. Dar ca sa apreciezi realist forta lui Stalin, nu trebuie sa iei in calcul numai ceea ce a facut el, ci si ceea ce avea intentia sa faca. Invazia germana a oprit Uniunea Sovietica din procesul infiintarii unui numar de armate de soc fara precedent. Au fost prefigurate doar liniile generale ale unui plan monstruos. Hitler le-a rupt pe toate, avind destula minte sa nu astepte pina cind aceste mecanisme de agresiune vor fi edificate pe deplin.

In anii '20 expertii sovietici au folosit termenul de "armata de invazie'. Sa fim de acord, sintagma nu suna prea diplomatic, indeosebi pentru statele vecine cu care diplomatia sovietica se straduia din toate puterile sa instaureze "relatii normale', in anii '30 aceasta expresie prea sincera a fost inlocuita cu alta, care suna mai frumos: "armata de soc'. Lupul si-a schimbat parul, dar nu si naravul: sursele sovietice subliniaza ca a avut loc doar o schimbare de denumire, nicidecum de esenta. (V7/, 1963, Nr. 10, pag. 31). Insa nici biata imbinare de cuvinte "armata de soc', dupa cum vom vedea, nu se va folosi, desi majoritatea armatelor sovietice o vor pune in aplicare. Pentru ca intelesul ei sa sune cit mai bine, expertii sovietici au introdus a treia imbinare de cuvinte: "armata de acoperire'. In sinea lor, comunistii defineau prea limpede sensul acestor vorbe, in jargonul comunist exista o adevarata epidemie de astfel de notiuni. "Campanie eliberatoare', "contralovitura', "cucerire cu scop strategic' inseamna agresiune, lovitura, atac prin surprindere asupra vecinului fara declaratie de razboi. Fiecare dintre acesti termeni este un geamantan cu fund dublu. Continutul vizibil al geamantanului slujeste doar sa ascunda marfa secreta. Este pacat ca unii istorici, intentionat sau din ignoranta, folosesc termenii militari sovietici, fara sa ex­plice cititorilor sensul lor autentic. "Armatele de acoperire' erau intr-adevar destinate acoperirii principalelor forte mobilizate ale Armatei Rosii. Insa "acoperirea' nu era planificata sa se faca in aparare, ci prin invazia surprinza­toare pe teritoriul inamicului. Aceasta era considerata cea mai buna acoperire pentru desfasurarea in liniste a mobili­zarii si a introducerii principalelor forte ale RKKA. Inca de la 20 aprilie 1932, Sovietul militar revolutionar al URSS a stipulat ca acoperirea se va infaptui prin metoda invaziei, tocmai de aceea armatele de granita au primit denumirea de "armate de acoperire'. Generalii sovietici considerau ca este gresit sa se considere ca mai intii va incepe razboiul si, apoi, gruparile si armatele sovietice de invazie vor trece granita. Ei considerau ca mai intii gruparile si armatele de invazie vor trece granita si tocmai actiunea lor va constitui inceputul razboiului.

Iunie 1939 este momentul cind teoria a pornit sa se intruchipeze in practica. Uniunea Sovietica a inceput desfasurarea in masa a "armatelor de acoperire' pe gra­nite. Cu cit Hitler se deplasa mai departe spre vest, cu atit mai mult diplomatii sovietici vorbesc despre pace si cu atit mai mult apar "armatele de acoperire' la frontiera.

Ca sa nu cadem in capcana diversiunilor, termenul de "armata de acoperire' trebuie luat in ghilimele si explicat de fiecare data cititorului ca "acoperirea' era considerata o metoda de invazie prin surprindere, ori pur si simplu trebuie folosita expresia autentica, "armata de invazie'.

Printre armatele de invazie obisnuite (un corp moto, doua corpuri de infanterie si citeva divizii independente) aflam si armate de invazie absolut neobisnuite. Sunt trei: 6, 9 si 1Q. In fiecare din acestea nu sunt trei corpuri de armata, ci sase: doua moto, doua de cavalerie si trei de infanterie. Fiecare este deplasata cit mai aproape posibil de granita, iar daca granita are o extremitate inspre partea inamicului, aceste neobisnuite armate de invazie se afla exact in extremitate. Fiecare este dotata cu armamentul cel mai nou: corpul 6 moto al armatei 10 are pe linga celelalte, 452 tancuri de ultimul tip T-34, si KV, iar corpul 4 moto al armatei 6 are pe linga altele, 460 tancuri T-34, si KV. Diviziile de aviatie ale acestor armate aveau sute de avioane absolut noi Iak-1, MiG-0-3, IL-2, Pe-2. Dupa terminarea completarii, efectivele fiecareia dintre aceste armate trebuia sa aiba in componenta ei 2350 tancuri, 698 masini blindate, 400 tunuri si aruncatoare de mine, peste 250000 soldati si ofiteri, in afara de efectivul de baza, fiecare trebuia sa primeasca suplimentar 10-12 regi­mente de artilerie grea, unitati NKVD si multe altele.

Nu stiu cum sa numim asemenea armate, dar daca vom folosi doar numerotatia lor-6, 9, 10-vom cadea in capcana intinsa de Marele Stat Major sovietic inca din 1939. In acest caz le vom prezenta ca fiind armate de invazie absolut obisnuite. Or, ele sunt cu totul neobisnu­ite. Nici in Germania, nici in alta tara nu a existat ceva asemanator. Dupa numarul de tancuri, fiecare dintre arma­te era aproximativ egala cu jumatate din Wehrmacht, avind in plus superioritate calitativa absoluta, insa nici asta nu este totul. Comandamentul sovietic detinea un numar de corpuri de armata mecanizate, care nu erau incluse in armate, dar erau situate in apropierea frontierei. Includeti un astfel de corp de armata mecanizat in compo­nenta unei armate obisnuite si aceasta va deveni armata de soc. Sau introduceti un al doilea corp de armata de acest fel in componenta unei armate de soc (de invazie) si aceasta va deveni de "suprasoc', daca o putem numi asa. Si toate acestea fara schimbarea numarului si denu­mirii armatei, insa se poate ca in componenta unei armate de "suprasoc' sa se introduca un al treilea corp de armata si atunci numarul de tancuri dintr-o armata sa depaseasca tot Wehrmachtul Cum putem numi o astfel de armata? Daca denumim gruparile de tancuri germane (600-1000 de tancuri fiecare) mecanisme de agresiune, cum ar trebui sa denumim armatele cu cite doua-trei mii de tancuri fiecare?

Cele trei armate de "suprasoc' sunt exceptii printre celelalte armate de invazie, insa dintre cele trei, una se remarca in mod deosebit: armata 9. Nu cu mult timp inainte, in timpul Razboiului de iarna, armata 9 era un simplu corp de infanterie (trei divizii infanterie). Dupa Razboiul de iarna, armata 9 a disparut in ceata, apoi, sub acoperirea Comunicatului TASS din 13 iunie 1941, apare din nou. Nu este inca suficient completata. E ca un zgirie-nori neispravit, dar care, prin masa sa enorma, acopera soarele, in iunie 1941 armata 9 era ca un stup neconfigurat al celei mai puternice armate din lume. In alcatuirea ei intrau sase corpuri de armata, dintre care doua mecanizate si unul de cavalerie. La 21 iunie 1941 in armata 9 existau in total saptesprezece divizii, dintre care doua de aviatie, patru de tancuri, doua moto, doua de cavalerie, sapte de infanterie (puscasi). Toate acestea in perfecta asemanare cu alte armate de "suprasoc', iar in componenta armatei 9 se planifica sa se includa inca un corp de armate moto, al 27-lea, condus de generalul--maior LE. Petrov. Corpul de armata a fost infiintat in Turkestan si, fara sa se completeze definitiv, a fost mutat in vest. Dupa includerea sa, in componenta armatei vor fi douazeci de divizii, printre care sase de tancuri. Daca s-ar fi completat totul, in componenta celor sapte corpuri ale armatei 9 ar fi fost 3341 tancuri.

Dupa cantitate erau cu aproximatie la fel ca intreg Wehrmachtul, dupa calitate erau si mai mult. Generalul-colonel P. Belov (pe atunci, general-maior comandantul corpului 2 cavalerie din armata 9) afirma ca si cavaleria acestei armate trebuia sa primeasca tancuri T-34 (V7/, 1959, Nr. 11, pag.66).

Pina nu demult, armata 9 avea comandanti care nu insemnau cine stie ce nici inainte, nici dupa. Acum s-a schimbat totul, in fruntea armatei 9 se afla un general--colonel. In acea vreme era un titlu extrem de important, in fortele armatele ale URSS erau doar opt general-colo-nei, insa nici unul in trupele de tancuri, nici unul in aviatie, nici unul in NKVD. In fruntea celor treizeci de armate sovietice erau general-maiori si general-locote-nenti. Armata 9 era unica exceptie, in afara de asta, in aceasta armata de exceptie erau adunati cei mai de pers­pectiva ofiteri si generali. Printre acestia erau trei viitori Maresali ai Uniunii Sovietice: R.I. Malinovski, M.V. Zaha-rov, N.I. Krilov, viitorul maresal de aviatie si de trei ori Erou al Uniunii Sovietice A.I.Pokriskin, viitorul maresal de aviatie I.P. Psfigo, viitorii generali de armata LE Petrov, I.G. Pavlovski, P.N. Lascenko si multi alti comandanti talentati si agresivi, care se evidentiasera deja in lupta, precum generalul-maior de aviatie, in virsta de 28 ani, A.S. Osipenko, sau in care se puneau sperante (in cea mai mare parte confirmate). Avem impresia ca o mina plina de solicitudine a ales cu grija ce era mai bun si mai de perspectiva pentru aceasta armata neobisnuita. Unde a fost repartizata ea?

Si iata ca facem o unica, dar insemnata descoperire: in prima jumatate a lui iunie 1941, in Uniunea Sovietica s-a infiintat cea mai puternica armata din lume, insa NU LA GRANITA GERMANA.

Faptul e uluitor. Exista suficiente marturii ca sporirea titanica a puterii militare sovietice la frontiera vestica (in Primul esalon strategic, in special) n-a fost provocata de amenintarea germana, ci de alte considerente. Pozitia armatei 9 indica limpede aceste considerente: aceasta s-a infiintat LA GRANITA ROMANEASCA.

Dupa prima disparitie, armata 9 apare subit in iunie 1940 la granita romaneasca. Acum insa nu mai este o armata de gradul al doilea, ci o autentica armata de soc. Se pregatea o "campanie eliberatoare' in Basarabia, iar sursele sovietice arata ca, "armata 9 s-a infiintat special pentru rezolvarea acestei probleme importante' (V7/, 1972, Nr. 10, pag.83). Pregatirea armatei s-a facut cu cei mai agresivi comandanti, in ajunul "campaniei eliberatoare', armata a fost inspectata de K.K. Rokossovski, abia eliberat din inchisoare. Armata 9 a intrat in componenta Frontului de Sud,_avind calitatea de lider-cheie printre celelalte armate, la fel cum fusese armata 7 in Finlanda. Frontul era comandat de G.K. Jukov personal. Dupa o scurta "campanie eliberatoare', armata 9 dispare din nou. Apoi, sub acoperirea Comunicatului TASS din 13 iunie 1941, reapare pe acelasi amplasament de unde incepuse "eli­berarea' cu un an in urma. Acum nu mai era pur si simplu de soc, ci de suprasoc, se pregatea sa devina cea mai puternica armata din lume. Pentru ce? Pentru apara­re? Nu, de partea romana sunt trupe prea putine, dar chiar daca ar fi fost multe, nici un agresor nu va da lovitura principala prin Romania, din cele mai elementare considerante geografice, insa noua "campanie elibera­toare'^ armatei 9 in Romania putea sa schimbe intreaga situatie strategica din Europa si din lume. Romania este principala sursa de petrol pentru Germania. O lovitura asupra Romaniei inseamna moartea Germaniei, inseamna oprirea tuturor tancurilor si avioanelor, a tuturor masinilor, vaselor, a industriei si transportului. Petrolul este singele razboiului, iar inima Germaniei, oricit ar parea de curios, se afla in Romania. O lovitura asupra Romaniei inseamna o lovitura direct in inima Germaniei.

Iata de ce cei mai de perspectiva comandanti au ajuns in armata 9. Armata 9 a aparut deodata, la mijlocul lui iunie 1941. Insa acest deodata este aparent. Armata 9 s-a aflat intodeauna aici, cel putin de pe la mijlocul lui 1940. Oficial, denumirea ei n-a fost folosita un timp, iar ordinele veneau de la statul-major al regiunii direct la corpurile de armata. Statul-major al armatei 9 si statul-major al regiunii militare Odesa (creat, apropo, in octombrie 1939) s-au unificat intr-un tot, apoi s-au despartit. La 13 iunie 1941 a avut loc o astfel de dispersare.

Experienta ne arata ca, dupa aparitia unei armate de soc la granita unui stat mic, urmeaza la interval de aproximativ o luna ordinul "de a elibera' teritoriile inveci­nate. Indiferent cum ar fi evoluat evenimentele dupa invazia trupelor sovietice in Germania (care, ca si Uniunea Sovietica, nu s-a pregatit de aparare), soarta razboiului putea sa se rezolve departe de principalele cimpuri de lupta. Este evident ca Stalin a luat in calcul acest lucru. De aceea armata 9 era cea mai puternica. De aceea, inca din martie 1941, cind armata 9 nici nu exista din punct de vedere oficial, a aparut in cadrul ei un tinar, dar teribil de cutezator general-maior, R.I.Malinovski. Este acelasi Malinovski care peste patru ani va uimi lumea, traversind un pustiu si munti din Manciuria.

In 1941, in fata lui Malinovski si a tovarasilor sai din armata 9 se afla o sarcina absolut simpla. Nu trebuiau sa traverseze 810 kilometri ca in Manciuria, ci 180; nu prin pustiu si prin munti, ci in cimpie si pe sosele practicabile. Atacul urma sa se dea nu asupra armatei japoneze, ci asupra unei alte armate, cu mult mai slaba: cea roma­neasca, in afara de aceasta, planurile prevedeau ca armata 9 sa primeasca de trei ori mai multe tancuri decit avea sa primeasca armata 6 tancuri de garda in 1945.

Hitler a facut ca toate acestea sa nu se intimple. In comunicatul guvernului german, transmis guvernului sovietic in momentul inceperii razboiului, sunt indicate cauzele actiunii germane impotriva Uniunii Sovietice. Prin­tre aceste cauze este si concentrarea lipsita de temei a trupelor sovietice la granitele Romaniei, ceea ce reprezinta un pericol fatal pentru Germania. Toate acestea nu sunt nascociri ale "propagandei lui Goebbels'. Armata 9 de "suprasoc' a luat fiinta ca armata pur ofensiva. Genera -lul-colonel P.Belov marturiseste ca si dupa inceperea operatiunilor germane pe teritoriul sovietic, in armata 9 se considera ca, "fiecare misiune defensiva este ceva de scurta durata' (V7/, Nr. 11, pag.65). De fapt, de aceasta boala sufereau toate armatele, nu numai armata 9-

O informatie cu mult mai interesanta despre starea de spirit in armata 9 aduce triplul Erou al Uniunii Sovietice, maresalul de aviatie A.I. Pokriskin (pe atunci locotenent major, loctiitor al comandantului escadrilei de avioane de vinatoare din cadrul armatei 9). Iata discutia lui cu un "burta-verde care nu fusese taiat pina atunci' si caruia "eliberatorii' ii luasera magazinul. Suntem in Basarabia "eliberata', in primavara lui 1941.

- O, Bucuresti! Daca ati vedea ce oras frumos!

- Cindva am sa-l vad, i-am raspuns cu convingere. Stapinul magazinului a facut ochii cit cepele, asteptind ce voi spune mai departe.

A trebuit sa schimb tema discutiei' (A.I. Pokriskin, Cerul razboiului, pag. 10).

Nu voim sa credem ca prin planul "Barbarossa' Hitler a aparat Germania de atacul tradator al trupelor sovietice asupra Bucurestilor si Ploiestilor.

In acest caz, haideti sa-i credem pe cei din tabara opusa, insa cei din tabara opusa spun acelasi lucru. Chiar si locotenentii stiau ca in curind vor merge in Romania. Un ofiter sovietic n-are dreptul sa calatoreasca in calitate de turist peste hotare. Uniunea Sovietica nu este Imperiul rus cu libertatile sale. In ce calitate putea sa calatoreasca Pokriskin in Romania, daca nu ca "eliberator'? in vorbele tinarului ofiter nu era fanfaronada: dupa razboi, Big Brother, tovarasul Pokriskin, a vizitat Bucurestiul "elibe­rat'. Hitler a facut tot ce-a putut ca sa impiedice acest lucru, dar nu a reusit. A reusit doar sa amine "eliberarea' inevitabila.

Capitolul 17 DIVIZIILE DE MUNTE IN STEPELE UCRAINEI

De mare eficacitate vor fi trupele de desant aerian in munti Lansarea desantului in afara cadrului unor operatiuni ofensive este putin probabil sa aiba vreun folos.

Voennii vestnik,1940,Nr.4, pag.76-77

Chiar si o cunoastere superficiala a armatelor sovietice din Primul esalon strategic ne deschide in fata ochilor tabloul uimitor al pregatirii minutioase de razboi. Desco­perim ca fiecare armata are structura sa irepetabila, carac­terul ei, destinatia ei. Fiecare armata "de acoperire' s-a infiintat pentru rezolvarea unei sarcini proprii bine deter­minate in vederea viitorului razboi "eliberator'.

Sunt publicate suficiente materiale pentru ca despre fiecare din cele treizeci de armate sovietice, existente in prima jumatate a anului 1941, sa se faca studii interesante. Daca studiezi structura, dislocarea, caracterul pregatirii de lupta fie si ale unei singure armate sovietice (indiferent care), directia "eliberatoare' a pregatirilor sovietice este evidenta.

Neavind spatiu spre a descrie toate armatele, ne vom opri doar asupra uneia dintre ele. Oficial ea poarta nume­le de armata 12. In componenta acesteia intra un corp de armata mecanizat, doua de infanterie si alte unitati; in total are noua divizii, dintre care doua de tancuri si una motorizata. La prima vedere, este o armata obisnuita de invazie. Nu se deosebeste de celelalte armate de invazie nici prin numar, nici prin denumire, nici prin efectiv. Istoria ei este tipica: a fost infiintata in momentul semnarii pactului Molotov-Ribbentrop. La citeva saptamini dupa infiintare se afla in actiune: "elibereaza' Polonia, in

componenta ei se aflau: un corp de tancuri, doua brigazi de intarire de tancuri, doua corpuri de cavalerie si trei divizii de infanterie. Nu degeaba este putina infanterie si artilerie: nu trebuia sa strapunga o aparare prea puter­nica, insa sunt multe trupe mobile, "in esenta ei, armata 12 era o grupare mobila de front' (Marea Enciclopedie Sovietica, vol.8, pag.181).

In continuare, soarta ei este la fel de tipica: "campania eliberatoare' in Polonia s-a terminat, insa armata n-a fost dizolvata, raminind la frontiera germana. De ce? Se zice ca naivul Stalin il crede pe Hitler. Atunci de ce nu desfiinteaza armatele infiintate numai pentru caz de raz­boi?

Armata 12 sufera apoi o brusca transformare, la fel ca si armatele de invazie vecine. Principalul ei mecanism de soc se numeste acum corp de armata mecanizat, nu de tancuri. Aceasta pentru ca liderii statelor prietene limitrofe sa nu se nelinisteasca. Ce-i drept, schimbarea denumirii n-a adus cu sine o micsorare a numarului de tancuri, ci o sporire. Cavaleria a fost indepartata. Posibilitatile de a rupe apararea inamicului sunt mai ridicate: numarul divi­ziilor de infanterie a crescut de doua ori, numarul artileriei din fiecare divizie s-a dublat de asemeni, in afara de aceasta, armata a primit in componenta ei o brigada de artilerie si patru regimente de intarire de artilerie. Posibili­tatile de a depasi barierele genistice ale inamicului au crescut si ele: in armata a fost introdus un regiment de intarire de geniu.

Ce este neobisnuit in aceasta armata? Toate armatele de invazie au evoluat aproximativ pe aceeasi directie. Neobisnuita este componenta nationala a armatei, in 1939, pregatindu-se de invazia Poloniei, Stalin a completat ar­mata 12 cu ucraineni, luind probabil in calcul vechea vrajba polono-ucraineana. In fruntea armatei se afla S.K. Timosenko, alaturi de el aflam si o multime de coman­danti de origine ucraineana. Armata s-a infiintat in Ucrai­na. De aceea si rezervistii au fost recrutati de aici, ei constituind majoritatea.

Dupa "eliberarea' Poloniei are loc un proces incet si aproape neobservat de schimbare a componentei natio­nale a armatei 12. Deja in 1940 vedem schimbari radicale. Ca sa nu sara in ochi caracteristica nationala a acestei armate, in fruntea ei si in citeva posturi cheie se afla rusi. Insa in majoritatea ei armata nu e ucraineana si nici ruseasca. Este caucaziana. Si in alte armate se intilnesc gruzini, armeni, azeri. Insa in armata 12 acest lucru se simte foarte clar. Nume de familie ale ofiterilor, de genul Partvania, Grigorian, Cabalava, Husein zade, Sarkosian intilnim cu zecile si sutele; si nu numai la nivelul coman­dantilor de companii si batalioane. Comandantul regiunii militare, generalul de armata G.K. Jukov, a cautat printre profesorii academiei militare pe vechiul sau prieten ar­mean, colonelul I.H. Bagramian si l-a facut sef al sectiei operative (planificarea razboiului) la statul major al arma­tei 12. In cadrul acestei armate insa nu sunt numai colonei, ci si generali caucazieni, insusi seful statului major al armatei, generalul Bagrat Arusunian, este din Caucaz.

Comandantul regiunii militare, G.K. Jukov, este oas­pete frecvent al acestei armate si, nu fara motiv, aduna in cadrul ei etnici din Caucaz: in secret, armata s-a trans­format intr-o armata de munte. Jukov personal cere de la comandantul armatei o cunoastere detaliata a trecatorilor din Carpati: nu numai descrierea lor, dar si cunoasterea lor practica. El ordona ca pe timpul toamnei sa se trimita prin trecatori, pe traseele cele mai usor, dar si cele mai greu practicabile, grupe pregatite special, ca sa se convin­ga in practica de posibilitatea traversarii acestora cu tancu­rile, masinile, tractoarele, carutele si animalele de trans­port. (Maresalul Uniunii Sovietice, I.H. Bagramian, VIJ, 1967, Nr. l, pag.54).

Suntem in 1940. Hitler lupta in Franta, intorcind spa­tele Uniunii Sovietice, iar Jukov face experimente de traversare a trecatorilor montane. Desigur, Jukov nu stia ca nu cu mult timp in urma generalii germani facusera in secret aceleasi experimente ca sa aiba convingerea ca trupele, tancurile, tractoarele de artilerie, convoaiele de transport pot traversa Ardenii.

Dar poate ca Jukov pregateste armata 12 pentru apa­rare? Nu. Bagramian, care raspundea de planurile razbo­iului, afirma: "Studiind planurile operative, am fost uimit de urmatorul fapt: armata noastra de granita n-avea plan de desfasurare si de acoperire a granitei'. "Studiind planu­rile' inseamna ca seiful sectiei operative al armatei 12 nu era gol. Existau planuri. Acestea nu puteau fi cunoscute superficial. Erau documente complexe, care trebuiau stu­diate, insa printre planurile de razboi nu existau planuri defensive.

Este interesanta descrierea exercitiilor armatei 12 la care vine Jukov in persoana. Sunt dezbatute numai pro­bleme ofensive, pe harta razboiul se desfasoara numai pe teritoriul german. Primul lucru care se studiaza pe harta: fortarea de catre trupele sovietice a riului de granita San. Jocul de-a razboiul nu se face impotriva unui inamic imaginar, ci impotriva unuia real, folosindu-se informatii de spionaj strict secrete, intre Jukov si comandantii de armate se ivesc dispute. Nu, nu in privinta faptului daca sa atace sau sa se apere. Comandantul de armata Parusi-nov insista: "Trebuie sa ne straduim sa-i producem inami­cului pierderi maxime ca rezultat al primei lovituri.' Inteligentul Jukov insista ca lovitura sa nu se dea pe un front larg. Aici e disputa.

Jukov nu s-a oprit la argumentele teoretice. Curind Parusinov a fost inlocuit de la comanda armatei, iar in locul sau a venit vechiul prieten al lui Jukov, generalul P.G. Ponedelin.

Experimentele de traversare a trecatorilor montane continua. Acestea sunt conduse de Bagramian personal, in cursul lor, Bagramian se afla pe granita de stat, unde observa "o demonstratie evidenta de lucrari defensive', constructia unor fortificatii din beton armat chiar pe malul riului de granita, astfel ca inamicul sa vada totul foarte bine. -

Interesant: Jukov se intereseaza de trecatori si de traversarea lor, insa nici pe departe in scop defensiv. Daca Jukov ar fi voit sa faca trecatorile impracticabile pentru inamic, ar fi trebuit sa trimita trupele in munti, sa sape santuri de-a curmezisul pasurilor si trecatorilor si sa construiasca fortificatii din beton armat in zona acestor trecatori! Ar fi fost si mai economic, iar inamicul n-ar fi depistat prea lesne aceste constructii si n-ar fi putut sa treaca de ele. Pe de alta parte, va ataca cineva Uniunea Sovietica prin creierii muntilor, cihd are la dispozitie atitea spatii deschise? Iata insa ca pentru comandamentul sovie­tic muntii au o importanta exceptionala. Germania si principala sa sursa de petrol sunt separate de o bariera dubla de munti: in Cehoslovacia si in Romania. Lovitura trupelor sovietice prin munti ar fi fatala pentru Germania.

A traversa trecatorile din proprii munti si a cuceri trecatorile din Cehoslovacia sau Romania inseamna a rupe aorta petroliera.

Maresalul G.K. Jukov: "Punctul slab al Germaniei era extractia de petrol, iar acest lucru era compensat intr-o mare masura de importul de petrol romanesc' (Amintiri si cugetari, pag.224). Tot ceea ce este genial este simplu. Jukov n-a suferit nici o infringere militara in viata sa pentru ca intotdeauna a urmat cel mai simplu principiu: a gasi punctul slab al inamicului si a lovi in acesta prin surprindere.

Jukov cunoaste punctul slab al Germaniei, de aceea continua experimentele din munti. Posibilitatile fiecarui gen de trupe, ale fiecarui tip de masini de lupta si transport in conditiile trecatorilor carpatine sunt studiate pe o baza stiintifica. Se stabilesc si se verifica minutios standarde, se elaboreaza recomandari pentru trupe. Se fixeaza si se analizeaza timpul de traversare prin treca­torile Carpatilor cu diferite tipuri de masini. Toate acestea sunt absolut necesare pentru proiectarea operatiunilor ofensive, in special a operatiunilor fulger, in acest caz, ca si la pregatirea jefuirii unei banci, trebuiesc luate in considerare cele mai mici detalii si calculate cu precizie. Exact acest lucru face Bagramian in trecatori: stabileste timpul pentru ca proiectul sa se bazeze pe experienta concreta, in treacat sa spunem ca toate acestea nu sunt deloc necesare in aparare. Ca sa fie aparate trecatorile din Carpati, trebuia sa li se spuna soldatilor: stati aici si nu lasati dusmanul sa treaca.

Evenimentele evolueaza impetuos. Jukov este inaintat in grad, Bagramian si el. Dar nici unul, nici altul nu uita atit de neobisnuita armata 12. Sub controlul lor si la ordinele lor, structura ei se schimba necontenit.

In armata 12, ca si in toate celelalte armate sovietice, nu se spun lucrurilor pe nume. La inceputul lui iunie 1941, patru divizii de infanterie (44, 58, 60, 96) se trans­forma in divizii de vinatori de munte, in plus, tot acum, in componenta armatei intra (trimisa in secret din Turkmenistan) divizia 192 vinatori de munte, ce abia fusese formata. Cum sa numesti un corp de armata in care exista doua divizii si ambele de vinatori de munte? Cum sa numesti alt corp de armata in care din patru divizii trei sunt de vinatori de munte? Cum sa numesti o armata in care din trei corpuri de armata doua sunt, in esenta, de vinatori de munte; in care diviziile de vinatori de munte alcatuiesc majoritatea? Eu as fi numit corpurile de vinatori de munte, iar armata-de vinatori de munte. Dar coman­damentul sovietic are motivele sale sa nu faca acest lucru. Corpurile de armata se numesc in continuare 13 si 17 infanterie, iar armata este pur si simplu armata 12. Vedem aici numai rezultatul final al transformarilor, procesul in sine ramine o enigma. Noi stim doar ca denumirea oficiala de "divizie de vinatori de munte' s-a adoptat la l iunie 1941, insa ordinul a fost dat la 26 aprilie, iar prefacerea diviziilor din "de infanterie' in "de vinatori de munte' a avut loc inca de la inceputul toamnei lui 1940, inca inainte ca Bagramian sa-si inceapa experimentele. Dar nu numai armata 12 se transforma ih armata de vinatori de munte, ea influenteaza si armatele vecine. Divizia 72 vinatori de munte, pregatita in armata 12 (general-maior P.I. Abramidze), a trecut m vecina armata 26.

In spatele armatelor 12 si 26 se desfasoara armata 19 a generalului-locotenent I.S.Konev, transferata din Cau-cazul de Nord. Si ih efectivul ei aflam divizii de vinatori de munte, de exemplu divizia 28 (comandant, colonelul KJ.Novik). Sub acoperirea Comunicatului TASS din 13 iunie 1941, in Carpatii Orientali a inceput desfasurarea, a inca unei armate, armata 18, intre armatele 12 (vinatori de munte) si 9 (de suprasoc). Hitler n-a mai permis ca aceasta sa-si incheie desfasurarea, incit nu vom putea stabili cu precizie efectivul armatei asa cum a fost gihdit de comandamentul sovietic. Hitler a incurcat toate planu­rile sovietice si, astfel, au inceput schimbari neplanificate. Totusi sunt suficiente documente ca sa putem trage con­cluzia ca armata 18 a fost ih planul initial o copie perfecta a armatei 12 (de vinatori de munte), desi n-a purtat acest nume. Studierea arhivelor armatelor 12 si 18 uimeste pe orice cercetator prin absoluta asemanare structurala dintre ele. E un caz absolut neobisnuit de armate gemene. Asemanarea ajunge puia acolo incit statul-major al armatei 18 este condus, ca si la armata 12, de un general cauca­zian. Este vorba de generalul-maior (mai tirziu general de armata) V.I. Kolpakci.

Procesul de organizare pe profil de vinatori de munte a fost asezat pe o baza solida. Diviziile de vinatori de munte au fost completate cu soldati special selectionati si pregatiti. Aceste divizii aveau personal specializat, deose-bindu-se profund de diviziile de infanterie obisnuite. Primisera armament si echipament special.

In preajma razboiului, in Caucaz, s-a infiintat o scoala de vinatori de munte care pregatea instructori din rindul celor mai buni alpinisti. Dupa ce erau pregatiti, instructorii erau trimisi imediat la granita occidentala, intrucit acolo, nu in Caucaz si nici in Turkestan, in iunie 1941, a fost concentrat un mare numar de trupe de vinatori de munte. Exista un scurt articol despre aceasta scoala in Krasna/a zvezda (l nov. 1986). Articolul are titlul : "Se pregateau sa lupte in munti'. Se pune intrebarea: IN CARE MUNTI?

La frontiera sovietica de vest exista doar relativ micul masiv al Carpatilor Orientali, care sunt mai degraba niste dealuri cu panta lina. Nu avea de ce sa se constituie o aparare puternica in Carpati. Si iata de ce:

1.in acest loc, Carpatii sunt nepotriviti pentru o agresiune de la vest la est. Din munti inamicul coboara in vai, iar aprovizionarea va trebui sa se faca prin Carpati, prin Tatra, Muntii Metaliferi, Sudeti, Alpi.Este foarte incomod si periculos pentru agresor.

2. Carpatii Orientali sunt ca o pana tesita, infipta in partea inamicului. Daca se concentreaza aici multe trupe sovietice pentru aparare, acestea pot fi incercuite din trei parti de catre inamic inca din timp de pace. Folosind sesurile de la sud si indeosebi de la nord de Carpatii Orientali, inamicul poate lovi in orice moment in spatele trupelor care s-au fortificat in munti, taind caile de apro­vizionare.

3. in 1941, inamicul nu avea trupe suficiente pentru agresiunea in Carpati. Comandamentul sovietic stia bine acest lucru (General-locotenent B. Arusunian, VIJ, 1973, Nr. 6., pag. 61).

Concentrarea a doua armate sovietice in Carpatii O-rientali a avut consecinte catastrofale. Nimeni n-a atacat aceste armate. Iar lovitura Gruparii l tancuri germane la

Rovno a pus comandamentul sovietic in fata unei dileme: sa lase doua armate in Carpati, care vor pieri fara alimente si munitie, ori sa se retraga imediat din aceasta cusca de soareci. S-a adoptat a doua hotarire. Doua armate de vinatori de munte, neechipate pentru lupta la ses, avind armament usor si echipament inutil, au fugit din munti si au cazut sub lovitura de flanc a gruparii de tancuri germane. Infringihd usor armatele sovietice, care fugeau din munti, Gruparea l tancuri a trupelor germane a inaintat, lasind in spatele frontului armata 9 (de supra-soc). Soarta ei a fost tragica. Dupa aceasta, in fata trupelor germane s-au deschis caile catre bazele neaparate ale flotei sovietice, catre Donbas, Harkov, Zaporojie, Dnepropetrovsk, catre zonele industriale de o importanta colo­sala. Pierzihdu-le, Uniunea Sovietica a reusit sa produca in timpul razboiului doar 100.000 de tancuri. Desigur, e cu mult mai mult ca Germania, dar fara pierderea acestor zone, productia sovietica de tancuri (dar si de artilerie, de aviatie, de vase de razboi) putea sa fie de citeva ori mai mare.

Aparitia trupelor germane in sudul Ucrainei a pus trupele sovietice intr-o situatie foarte grea in regiunea Kievului. De asemeni, a deschis Germaniei calea spre Caucaz, spre inima petroliera a Uniunii Sovietice si spre Stalingrad.

Sa mai dam o data cuvintul lui Bagramian: "Cunoas­terea Carpatilor Orientali m-a ajutat sa inteleg mai clar cit de absolut necesar era sa se reorganizeze rapid diviziile de infanterie grele, imobile, neadaptate pentru actiuni in munti, in unitati usoare de vinatori de munte. Amin-tindu-mi acum despre aceasta, ma surprinde confuzia de care am fost stapinit. Caci la inceputul razboiului aceste divizii au trebuit sa poarte lupte in conditii de cimpie, de aceea reorganizarea lor n-a facut decit sa le slabeasca' (VIJ, 1976, Nr. l, pag.55).

Repet: in 1941, doua armate in Carpati erau inutile pentru aparare. Dar chiar daca i-ar fi trecut cuiva prin cap sa le foloseasca pentru aparare, nici in acest caz nu trebuia ca diviziile de infanterie grea sa fie reorganizate in divizii usoare de vinatori de munte. Experienta primului razboi mondial, insa si experienta ruseasca, a aratat ca in muntii mai putin inalti, cu pante line, divizia de infanterie grea este mai buna pentru aparare decit divizia usoara de vinatori de munte. Refugiindu-se in adaposturi sub pa-mint, punind mina pe trecatori, culmi, virfuri, lanturi muntoase, infanteria obisnuita putea sa le mentina pina la sfirsitul razboiului. Nu existau motive militare ca aceasta aparare sa nu poata continua multi ani. Cu toate acestea, stiind aceasta stare de lucruri, comandamentul sovietic transforma diviziile de infanterie in divizii de vinatori de munte care pot fi folosite, in primul rind, in ofensiva, in diviziile sovietice au aparut grupe pregatite special de alpinisti cataratori. Insa in Carpatii Orientali era clar ca alpinistii n-aveau ce face. Ca sa fie folositi, trebuia ca trupele sovietice sa se deplaseze spre vest cu citeva sute de kilometri.

1. Trupele inainteaza in munti, iar liniile lor de apro­vizionare ramin pe teritoriul sovietic, in primul rind pe teren plan.

2. Fiind ca o pana tesita, Carpatii Orientali inainteaza adinc spre vest, sectionind gruparile inamicului in doua parti. Acest cap de pod natural, care permite inca din timp de pace sa-ti concentrezi trupe uriase, aproape ca se afla in spatele frontului inamicului. Ramine doar sa se continue deplasarea inainte, amenintind spatele frontului acestuia si obligindu-1 astfel sa se retraga pe intreg frontul.

3. In Carpati se aflau forte neinsemnate ale inamicului. Comandamentul sovietic stia acest lucru si de aceea avea concentrate aici doua armate.

Cele doua armate nu puteau sa stea pe loc, nu era loc pentru ambele. Nu erau necesare pentru aparare si nu erau dotate pentru aparare. Singura cale de a folosi aceste armate in razboi era sa le deplasezi inainte. Daca luam in considerare ca armata de vinatori de munte este infiintata pentru actiuni in munti, este deosebit de usor de deter­minat directia deplasarii ei. Din Carpatii Orientali pornesc doua lanturi muntoase: unul spre vest, in Cehoslovacia, altul spre sud, in Romania. Nu exista alte directii pentru actiuni in muntii respectivi. Doua directii, doua armate, perfect logic. Fiecare directie este la fel de importanta, caci duce la principalele magistrale petroliere. Cel mai bine este ca aceste magistrale sa fie taiate pentru siguranta deplina, in doua locuri. Or, chiar si succesul unei singure armate ar fi fatal pentru Germania. Iar daca actiunile ambelor armate nu vor avea succes, actiunile lor pe doua lanturi muntoase vor slabi totusi afluenta rezervelor ger­mane in Romania. Sa nu uitam ca, in afara celor doua lovituri prin munti asupra aortei de petrol, mai exista armata 9 (de suprasoc) care este gata sa loveasca in inima. Actiunile ei sunt acoperite de doua lanturi de munti. Pentru ca Romania sa fie aparata de atacul armatei 9, trupele germane vor trebui sa traverseze aceste lanturi muntoase, intimpinind pe fiecare lant muntos cite o in­treaga armata sovietica.

In actiunile armatelor sovietice de vinatori de munte sunt importante doua lucruri: caracterul surpriza si viteza. Daca ele vor cuceri repede trecatorile, va fi greu pentru trupele obisnuite de infanterie sa le scoata de acolo. Nu toate diviziile sovietice din armatele de vinatori de munte au fost reorganizate in divizii de vinatori de munte, mai sint diviziile de tancuri si motorizate, brigazile antitanc. O deplasare rapida inainte le va lasa fara petrol Iata de ce Bagramian ii antreneaza pe tanchisti cu cronometrul. Iar Jukov se preocupa indeaproape de aceste experi­mente.

Putem purta dispute despre destinatia diviziilor de vinatori de munte din alcatuirea armatelor 12 si 18, totusi armatele se aflau in Carpati. Insa despre destinatia unei astfel de divizii in armata 9 n-avem ce discuta. Armata 9 se gasea linga Odesa, iar din ordinul lui G.K. Jukov, care raspundea de Fronturile de Sud si de Sud-Vest, in alcatu­irea ei a intrat o divizie de vinatori de munte. Ce fel de munti sunt linga Odesa? Divizia 30 vinatori de munte "Irkutsk', din armata 9, distinsa cu Ordinul Lenin, decorata de trei ori cu Ordinul "Steagul Rosu', putea fi folosita conform destinatiei ei numai in Romania. Nu este deloc intamplator ca aceasta divizie (comandant general-maior S.G. Galactionov) se afla in corpul 49 infanterie al genera­lului R.I. Malinovski. Mai intii, acesta este cel mai agresiv comandant de corp de armata din intreg Frontul de Sud. In al doilea rind, corpul de armata 48 se afla in flancul extrem drept al armatei 9- Pe teritoriul sovietic acest fapt n-are nici o importanta, insa daca armata 9 de suprasoc intra in Romania, va actiona la cimpie, iar flancul ei drept va atinge lantul muntos. E de inteles deci ca pentru aceasta situatie ai nevoie de o divizie de vinatori de munte, asezata chiar in flancul drept in plus, spre esaloa­nele de cale ferata din Turkestan se deplaseaza in secret divizia de vinatori de munte si cavalerie a colonelului I.K.Kuliev. Prin atacul sau, Hider a incurcat toate aceste lucruri si a trebuit ca tot ceea ce era destinat pentru Frontul de Sud sa fie transferat in Bielorusia, chiar si armata 19 cu diviziile sale de Vinatori de munte. Acolo era si armata 21 vinatori de munte, inutila, neadaptata pentru lupta in mlastina si pierind lipsita de glorie. Nu era destinata Bielorusiei.

Propaganda comunista declara ca Armata Rosie nu s-a pregatit de razboi, de aici rezulund toate nenorocirile. Nu este adevarat. Haideti sa luam exemplul armatei 12 si al copiei sale, armata 18, si sa urmarim ce s-ar fi intiniplat daca Uniunea Sovietica nu s-ar fi pregatit cu adevarat de razboi.

1. in acest caz, ar fi fost economisite mijloace uriase, care au fost pur si simplu inmormintate prin crearea a doua armate de vinatori de munte si a multor divizii de vinatori de munte pentru intarirea armatelor obisnuite' de invazie. Daca numai o parte din aceste mijloace ar fi fost folosita pentru crearea unor divizii antitanc, mersul razbo­iului ar fi fost cu totul altul.

2. Daca Uniunea Sovietica nu s-ar fi pregatit de razboi, nu s-ar fi aflat in Carpati doua armate. N-ar fi fost nevoie sa iasa in panica din aceasta cursa de soareci si n-ar fi cazut sub lovitura penei germane in momentul retragerii lor din munti.

3. Daca nu s-ar fi pregatit de razboi, gruparile de tancuri germane n-ar fi intflnit la nord de Carpati divizii usoare, care fugeau din munti, ci divizii grele, adaptate pentru lupta in cifnpie, cu artilerie numeroasa si puternica, inclusiv artilerie antitanc.

4. Daca pana de tancuri germana ar fi strapuns aceasta aparare, nici atunci urmarile n-ar fi fost catastrofale; pe granita romaneasca n-ar fi existat o acumulare de trupe, iar lovitura n-ar fi cazut in spatele frontului, ci in loc gol.

Daca Armata Rosie nu s-ar fi pregatit de razboi, in toate ar fi procedat altfel.

Insa ea s-a pregatit si inca foarte intens!

Capitolul 18 CARE A FOST DESTINATIA PRIMULUI ESALON STRATEGIC

Trebuie avuta in vedere posibilitatea desfasurarii concomitente pe teatrul de razboi a doua sau chiar trei operatiuni ofensive ale diferitelor fronturi, cu intentia ca din punct de vedere strategic sa fie zguduita pina in temelii capacitatea defensiva a inamicului.

Comisarul poporului pentru aparare, MaresalulUniunii Sovietice, S.K.Timosenko 31dec.1940

Recapitulam pe scurt efectivul Primului esalon strate­gic: saisprezece armate; citeva zeci de corpuri de armata, atit cele din componenta armatelor, cit si altele de inta­rire; numarul total al diviziilor-170. Cea mai puternica dintre armate se afla pe granita romaneasca. Din numarul total al armatelor, doua sunt de vinatori de munte, gata sa separe Romania si petrolul ei de Germania. Printre zecile-de corpuri de armata sunt cinci de desant aerian, unul de desant maritim si citeva de vinatori de munte.

Care este misiunea Primului esalon strategic? Care este destinatia sa? Nu enunt aici, opiniile mele. Dau cuvintul maresalilor sovietici!

Maresalul Uniunii Sovietice A.I. Egorov considera ca in razboi vor participa zeci de milioane de soldati, care vor trebui mobilizati. El a propus sa nu se astepte termi­narea mobilizarii, ci sa se inceapa invazia pe teritoriul inamicului in momentul declararii mobilizarii, in acest scop, conform planului sau, trebuia ca in Primul esalon strategic sa se mentina permanent in timp de pace "gru­pari de invazie'. Sarcina lor: imediat ce mobilizarea ar fi inceput, sa se treaca neintirziat granita si astfel sa zadar­niceasca mobilizarea inamicului si sa acopere mobilizarea Armatei Rosii, dind posibilitatea fortelor principale sa se desfasoare si sa intre in razboi in cele mai bune conditii (Raportul sefului de stat-major al RKKA catre Sovietul revolutionar militar al URSS din 20 apr. 1932).

Maresalul Uniunii Sovietice M.N. Tuhacevski n-a fost de acord. Invazia trebuia desfasurata neintirziat, dar nu de catre grupari de invazie, ci de catre intregi armate de invazie. Armatele de invazie urmau sa se infiinteze inca din timp de pace si trebuiau tinute chiar la granita, in alcatuirea Primului esalon strategic al RKKA. "Efectivul si dislocarea armatei inaintate trebuie sa fie subordonate in primul rind ideii trecerii granitei odata cu declararea mobilizarii', "corpurile de armata mecanizate trebuie sa se situeze la 50-70 km de granita, cu scopul ca, inca din prima zi a mobilizarii, sa treaca granita' (M.N. Tuhacevski, Opere alese, voi. 2, pag. 219).

Tuhacevski si Egorov au gresit. A trebuit sa fie impus­cati, iar in virful puterii militare s-a inaltat atotputernicul, crudul, inflexibilul, invincibilul G.K. Jukov. Acesta era prea putin predispus la consideratii abstracte. Era un practician, in viata sa nu a suferit nici o infringere militara. In august 1939, Jukov a desfasurat o operatiune uluitoare prin caracterul surprinzator, viteza si indrazneala ei, prin care a infrint armata 6 japoneza (mai tirziu a folosit aceeasi metoda impotriva armatei 6 germana la Stalin-grad). Infringerea fulgeratoare a armatei 6 japoneze a fost prologul celui de-al doilea razboi mondial. Primind telegrama lui Jukov din 19 august 1939, prin care se anunta ca scopul principal fusese atins, ca japonezii nu banuiesc nimic despre lovitura pregatita, Stalin si-a dat consimtamintul de stabilire a granitelor comune cu Ger­mania.

Tranzactia Molotov-Ribbentrop s-a desfasurat in acom­paniamentul muzicii amenintatoare a lui Jukov, cel care a facut in Mongolia ceea ce nimeni nu reusise pina atunci: a distrus o intreaga armata japoneza. Imediat dupa aceas­ta, la granitele vestice a inceput distrugerea tuturor dota­rilor defensive si infiintarea unor formatiuni grandioase de soc. Jukov a primit sub comanda sa cea mai importanta si mai puternica dintre regiunile militare sovietice: Kievul. Apoi Jukov a fost ridicat si mai sus, la postul de sef al Marelui Stat-Major. Si acum Marele Stat-Major trage o concluzie teoretica de mare insemnatate: "cu executarea misiunilor armatelor de invazie este necesar sa fie insar­cinat intreg Primul esalon strategic' (V7/, 1963, Nr. 10, pag.31). Asadar, toate cele saisprezece armate ale Primului esalon, cu un efectiv de 170 de divizii, au fost destinate pentru invazie.

Cel mai interesant este ca Primul esalon strategic nu numai ca a primit misiunea sa execute actiuni de invazie, dar chiar a inceput sa le execute! Sub acoperirea Comuni­catului TASS din 13 iunie 1941, intreg Primul esalon strategic s-a deplasat spre granitele Germaniei si ale Romaniei.

Da, in Primul esalon strategic erau doar circa trei milioane de soldati si ofiteri, insa o avalansa de zapada incepe cu un bulgaras. Puterea Primului esalon strategic a crescut navalnic.

Vorbind despre puterea Primului esalon strategic, tre­buie sa amintim nu numai cite milioane de soldati a avut, ci si de milioanele pe care Hitler i-a facut sa nu mai fie chemati, imbracati si incaltati in apropierea granitei, inain­tarea trupelor Primului esalon strategic a fost prevazuta dinainte si a fost coordonata cu actiunile masinii de pedepsire sovietice. Hotarirea definitiva privind inaintarea s-a luat la 13 mai 1941. In urmatoarea zi, pe 14 mai, s-a luat hotarirea de evacuare fortata a populatiei din raioa­nele de frontiera vestice, infaptuirea planurilor a inceput exact peste o luna: la 13 iunie a inceput inaintarea generala a trupelor spre granita; la 14 iunie a inceput evacuarea locuitorilor din zona de granita. Trupele s-au apropiat de granita peste citeva zile. Locuitori nu mai erau. La apropierea de frontiera, nu se prevedea oprirea trupelor Primului esalon strategic. Iata de ce granicerii sovietici au curatat trecerile prin barierele defensive pina la semnele de frontiera.

Capitolul 19STALIN IN MAI

In domeniul politicii externe, Stalin si-a fixat un scop de mare importanta pe care spera sa-l atinga prin fortele proprii.

Contele vonSchulenburg Raportsecret,12 mai 1941.

Ca sa intelegem evenimentele din iunie 1941, trebuie sa ne intoarcem inevitabil in mai. Mai 1941 este luna cea mai misterioasa a intregii istorii comuniste a Rusiei. Fieca­re zi si fiecare ceas din aceasta luna sunt pline de evenimente al caror sens mai trebuie inca dezlegat. Caci unele evenimente care s-au petrecut in ochii intregii lumi n-au fost inca lamurite de nimeni.

La 6 mai 1941, Stalin a devenit seful guvernului sovie­tic. Acest pas a nedumerit pe multi. Din documentele luate ca trofeu cunoastem, de pilda, ca liderii germani n-au putut gasi o explicatie satisfacatoare acestui eveni­ment. Pentru prima oara in intreaga istorie sovietica, puterea superioara de partid si de stat a fost concentrata oficial in una si aceeasi mina. Totusi, aceasta n-a insemnat deloc o intarire a dictaturii personale a lui Stalin. Parca pina atunci puterea nu era concentrata practic tot in mina lui Stalin? Daca puterea s-ar masura prin numarul de titluri rasunatoare, Stalin putea sa stringa cu zece ani inainte o colectie pompoasa, insa el, absolut constient, n-a facut acest lucru.

Incepind cu 1922, ocupind postul de Secretar General, Stalin a refuzat toate functiile de partid si de stat. A ridicat postul sau de comanda deasupra guvernului si deasupra statului. El controla totul, dar oficial nu raspun­dea de nimic. Iata cum descrie L. Trotki, inca din 1931, mecanismul pregatirii revolutiei comuniste in Germania: "in cazul succesului noii politici, toti manuilskii si roemelii sa proclame ca initiativa acesteia a apartinut lui Stalin. Iar in caz de esec, Stalin isi ia dreptul de a gasi vinovatul, in aceasta consta chintesenta strategiei lui.' (B.O.[28], N.24, pag.12).

Revolutia n-a avut loc si Stalin, intr-adevar, a gasit vinovatii si i-a pedepsit exemplar. Va conduce la fel si in interiorul tarii: toate succesele sunt datorate lui Stalin, toate esecurile dusmanilor, aventurierilor, carieristilor stre­curati in partid si care au denaturat linia generala a acestuia. "Biruinta colhozurilor' este creatia geniului lui Stalin, iar milioanele de morti datorita lui reprezinta "ame­teala de pe urma succesului' a unei anumite parti a tovarasilor cu munci de raspundere la scara raionala. Stalin n-a avut nici o legatura cu marile "epurari', a fost doar ejovscina[29] . Nici pactul cu Hitler n-a fost semnat de Stalin. Pactul a intrat in istorie cu numele lui Molotov si al lui Ribbentrop. In Germania raspunderea oficiala pentru acest pact a apartinut lui Adolf Hitler, nu lui Ribbentrop. Chiar daca Hitler n-a participat la semnarea pactului. Dar losif Stalin, care a participat la semnare, n-avea in acel moment functii pe linie de stat, nici pe linie de guvern. El a participat pur si simplu ca fiind cetateanul losif Stalin, fara sa aiba nici un fel de imputerniciri de stat, de guvern, militare sau diplomatice si, prin urmare, nu ras­punde pentru cele petrecute. La fel, pe 13 aprilie 1941, a fost semnat acordul cu Japonia. Stalin este prezent, dar nu poarta raspunderea pentru cele intimplate. Rezultatul: intr-un moment critic pentru Japonia, o loveste pe la spate, in momentul in care era istovita de razboi. Consti­inta lui Stalin este curata: nu el a semnat acordul.

Insa ceva s-a intimplat (sau trebuia sa se intimple) si, in mai 1941, Stalin ia asupra sa sarcina oficiala a raspun­derii de stat. Noul titlu nu inseamna o crestere a puterii, ci o limitare a ei, mai bine zis o autolimitare. Din acest moment el nu numai ca ia hotaririle cele mai importante, dar si poarta raspunderea oficiala pentru ele. Pina atunci, puterea lui Stalin era limitata numai de hotarele exterioare ale Uniunii Sovietice, nici atunci intotdeauna. Ce l-a putut face sa ia voluntar pe umerii sai sarcina grea a responsa­bilitatii pentru actiunile sale, odata ce putea sa ramina pe culmea infailibilitatii, lasindu-le altora posibilitatea sa gre­seasca?

Aceasta situatie imi aminteste, nu stiu de ce, de o vinatoare de elani a lui Hrusciov. Cit timp elanul se afla departe, Hrusciov striga la vinatori, ridea de oaspetele sau nu prea norocos, Fidel Castro, insa nu tragea deloc, ba, mai mult, nici n-avea arma in mina. Cind insa elanul a fost minat spre vinatori si n-aveai cum sa-l ratezi, Hrusciov a luat imediat arma in mina. Vreme de 17 ani, Stalin n-a luat in miinile sale instrumentele puterii de stat, dar deodata De ce?

Iata marturia amiralului Flotei Uniunii Sovietice, N.G. Kuzetov (pe atunci amiral, narkom al VMF[30] al URSS): "Cind Stalin a luat asupra sa indatoririle de Presedinte al Sovietului Comisarilor Poporului, practic sistemul de con­ducere nu s-a schimbat' (VT/, 1965, Nr. 9, pag.66). Daca practic nimic nu s-a schimbat, de ce ii trebuia lui Stalin acest titlu? Or, "cu toate acestea, toate faptele, actiunile, crimele lui Stalin au un scop precis, sunt logice si strict principiale' (A. Avtorhanov, Enigma mortii lui Stalin, pag. 132).

Unde este logica lui Stalin? "Nu cunosc nici o singura problema, care sa tina de situatia interna din Uniunea Sovietica si care sa fie atit de serioasa incit sa provoace un asemenea pas din partea lui Stalin. Pot sa afirm cu toata convingerea ca, daca Stalin a hotarit sa ocupe cel mai inalt post de stat, cauzele urmeaza sa fie cautate in politica externa.' Astfel raporta guvernului sau ambasa­dorul german la Moscova, von Schulenburg. Maresalii sovietici afirma acelasi lucru, dar cu alte cuvinte: numirea lui Stalin este legata de problemele externe (Maresalul Uniunii Sovietice, I.H. Bagramian, Asa a inceput razboiul, pag 62). Dar chiar si fara aceste marturii intelegem ca problemele interne ar fi putut fi rezolvate mai comod, fara ca Stalin sa-si asume responsabilitatea. Ce fel de probleme l-au putut obliga sa faca un asemenea pas?

In mai 1941, multe state din Europa fusesera cotropite de Germania. Uniunea Sovietica nu putea avea probleme in relatiile cu Franta. Marea Britanic, care-si pastrase independenta, ii intinsese lui Stalin o mina prieteneasca (Scrisoarea lui Churchill, transmisa lui Stalin, la l iunie 1940). Roosevelt se purta fata de Stalin mai mult decit prieteneste: tehnologia americana se scursese deja spre URSS. Stalin avea cu adevarat doar doi inamici, insa Japonia, luind act de puterea militara sovietica in august 1939, semnase de curind un acord cu Uniunea Sovietica si isi fixase privirile in directia opusa frontierei sovietice. Asadar, numai Germania era cauza care l-a silit pe Stalin sa intreprinda acest pas ce parea la prima vedere fara noima. Ce putea intreprinde Stalin in raport cu Germania, folosind noul sau titlu de sef al statului?

Exista trei posibilitati:

- sa stabileasca o pace trainica;

- sa conduca oficial lupta armata a Uniunii Sovietice de respingere a agresiunii germane;

- sa conduca oficial lupta armata a Uniunii Sovietice intr-un razboi agresiv impotriva Germaniei.

Prima varianta cade imediat. Pactul de pace cu Ger­mania fusese semnat deja cu mina lui Molotov. Ocupind locul lui Molotov in calitate de sef al statului, Stalin n-a intreprins pasi hotariti ca sa-l intilneasca pe Hitler si sa inceapa convorbiri. Stalin il foloseste in continuare pe Molotov pentru convorbirile de pace. Se stie, chiar si pe 21 iunie, Molotov a incercat sa se intilneasca cu liderii germani, insa Stalin n-a intreprins astfel de incercari. Deci n-a ocupat postul de sef al statului ca sa poarte convorbiri de pace.

Propaganda comunista insista asupra celei de-a doua variante: ca sa previna atacul Germaniei, Stalin a hotarit sa conduca personal si oficial apararea tarii, insa tovarasii comunisti nu aduc nimic in sprijinul acestei opinii. Agre­siunea Germaniei a fost surprinzatoare si evident neastep­tata pentru Stalin. Ajungem la ideea ca Stalin si-a luat aceasta responsabilitate in vederea prevenirii unor eveni­mente pe care nu le-a prevazut. Sa examinam inca o data comportarea lui Stalin in primele zile ale razboiului. La

22 iunie, seful guvernului era obligat sa se adreseze poporului si sa comunice groaznica stire, insa Stalin a evitat sa-si indeplineasca obligatiile, pe care le-a dus la indeplinire loctiitorul sau, Molotov.

De ce a trebuit ca in mai sa se aseze in fotoliul lui Molotov, pentru ca in iunie sa se ascunda in spatele acestuia?

In seara de 22 iunie, comandamentul sovietic a trimis trupelor directiva.

Are cuvintul G.K.Jukov:

"Generalul N.F. Vatunin a spus ca I .V. Stalin a aprobat proiectul directivei Nr. 3 si a ordonat sa-mi pun semna­tura

- Bine,-am raspuns-puneti-mi semnatura' (G.K. Jukov, Amintiri si cugetari, pag. 251).

Din istoria oficiala stim ca aceasta directiva a aparut cu semnaturile "comisarului poporului pentru aparare, maresalul S.K. Timosenko, a membrului Sovietului secretariatului CC al VKP(b) G.M. Malenkov si a sefului Marelui Stat-Major, G.K. Jukov (Jstoria celui de-al doilea razboi mondial (1939-1945), vol.4, pag.38).

Asadar, Stalin forteaza pe altii sa semneze ordinul, evitind sa-si ia raspunderea personala. Dar de ce si-a asumat-o in mai? Se da o directiva fortelor armate de distrugere a inamicului invadator. Documentul este de o insemnatate cruciala. Ce are a cauta aici "membrul Sovie­tului secretariatului'?

A doua zi, se comunica componenta Marelui Cartier General. Stalin a refuzat sa-l conduca, fiind de acord sa intre in acest organ suprem de conducere militara numai cu drepturile unui simplu membru. "Fara Stalin, narkom S.K. Timosenko nu putea sa ia singur hotaririle de princi­piu. Au aparut doi comandanti generali: narkom S.K. Timosenko-cel juridic, in conformitate cu hotarirea, si I.V. Stalin-cel real' (G.K. Jukov, idem), in razboiul defensiv, Stalin aplica metoda sa verificata de conducere: hotaririle de principiu le ia el, iar raspunderea oficiala o poarta Molotovii, Malenkovii, Timosenkii, Jukovii. Doar peste o luna membrii Biroului Politic au constrins pe Stalin sa ocupe postul oficial de Narkom al apararii, iar la 8 august-postul de Comandant General Suprem. A meri­tat oare ca Stalin, "pentru a preveni razboiul', sa-si ia raspunderea, pentru ca din primul moment al acestui razboi sa evite energic responsabilitatea? Cunoscind maniera lui Stalin de a conduce, sa presupunem ca in ajunul acestuia el ar incerca sa nu ia asupra sa nici un fel de titluri si nici o responsabilitate, punind in posturi decora­tive functionari de mina a doua, care sa fie controlati perfect de el. Asadar, nici a doua explicatie nu ne poate satisface. De aceea, suntem nevoiti sa apelam la a treia versiune, pe care deocamdata nimeni n-a putut sa o combata: cu miinile lui Hitler, Stalin a distrus Europa si acum este gata de un atac prin surprindere in spatele Germaniei. Stalin are intentia sa conduca personal "cam­pania eliberatoare', in calitate de sef al guvernului sovie­tic.

Partidul comunist a pregatit poporul sovietic si armata in ideea ca ordinul de incepere al razboiului eliberator in Europa va fi dat de Stalin personal. Falsificatorii comunisti au pus in circulatie versiunea ca Armata Rosie a pregatit "contralovitura'. Pe atunci nu se vorbea de nici un fel de contralovituri. Poporul sovietic stia ca decizia de a incepe razboiul va fi luata la Kremlin. Razboiul nu va incepe cu atacul nu stiu caror inamici, ci conform ordinului lui Stalin: "Si cind maresalul revolutiei, tovarasul Stalin, va da semnalul, sute de mii de piloti, de timonieri, de parasutisti se vor pravali pe capul dusmanului cu toata puterea armelor, armele dreptatii socialiste. Armatele ae­riene sovietice vor aduce omenirii fericirea!' Aceste cuvin­te erau rostite in momentul cind Armata Rosie atinsese granita Germaniei (Pravda, 18 august, 1940). Iar a aduce fericirea omenirii se putea numai strabatind teritoriul german, cu toata puterea armelor, armele dreptatii socia­liste, in august 1940, peste capetele germane in primul rind.

Ocupind postul de Secretar General, Stalin putea da orice ordin, iar acesta era adus la indeplinire neintirziat. Insa orice ordin de-al lui Stalin era neoficial, in aceasta consta invulnerabilitatea si infailibilitatea sa. Acum, aceas­ta situatie nu-1 mai satisface pe Stalin. El avea nevoie sa dea un ordin, "Marele Ordin al vietii mele', in asa fel incit sa fie ordinul lui oficial.

Dupa marturisirea Maresalului Uniunii Sovietice, K.K. Rokossovski (Datoria militara, pag. 11), fiecare comandant sovietic avea in seiful sau "un dosar operativ ultrasecret'-"Pachetul rosu Litera M'. Pachetul rosu se putea deschide numai la ordinul Presedintelui Sovnarkom (pina la 5 mai 1941 -Viaceslav Molotov) sau al Narkom-ului de aparare al URSS (Maresalul Uniunii Sovietice S.K. Timosenko). Insa, conform relatarilor Maresalului Uniunii Sovietice, G.K. Jukov, Timosenko "fara Stalin nu putea sa ia singur hotaririle de principiu'. Deci Stalin a ocupat postul lui Molotov pentru ca Marele Ordin sa nu fie emis de Molo­tov, ci de Stalin.

Pachetele se aflau in seifurile fiecarui comandant, insa la 22 iunie 1941 Stalin n-a dat ordin de deschidere a Pachetelor rosii. Dupa marturia lui Rokossovski, unii comandanti, cu teama si riscind (pentru deschiderea sama­volnica a Pachetului rosu se prevedea pedeapsa prin impuscare, conform articolului 58) au deschis Pachetele rosii, insa n-au gasit in ele nimic util pentru aparare. "Fireste, aveam planuri si indicatii amanuntite despre ceea ce trebuia facut in ziua «M- totul era descris pe minute si in detalii Toate aceste planuri au existat, insa, din pacate, nu se spunea nimic despre ce-i de facut daca inamicul va trece la atac prin surprindere'. (General maior M. Gretov, VIJ, 1965, Nr. 9, pag.84).

Asadar, comandantii sovietici aveau planuri de razboi, dar n-aveau planuri de razboi defensiv. Conducerea supe­rioara sovietica stia acest lucru. Iata de ce, in primele ore ale razboiului, in locul unui ordin scurt de deschidere a pachetelor, conducerea superioara se ocupa cu improvi­zatiile: alcatuieste noi directive pentru trupe. Toate planu­rile, toate pachetele, totul "descris in detalii si pe minute', nu mai erau necesare in conditiile razboiului defensiv.

Apropo, primele directive ale conducerii sovietice nu orienteaza nici ele trupele sa sape transee de aparare. Nu sunt directive defensive, ci contraofensive sau pur ofen­sive. Liderii sovietici gindesc si planifica numai cu astfel de categorii, chiar si dupa inceputul fortat al razboiului de aparare. Pachetele rosii au un caracter extrem de ferm, insa fiind situatia neclara, avintul ofensiv al trupelor trebuie temperat pina la lamurirea deplina a lucrurilor. Iata de ce primele directive au un caracter ofensiv; tonul lor este insa retinut: sa se atace, dar nu asa cum sta scris in Pachetele rosii!

Intr-o situatie neclara, Stalin nu vrea sa riste. De aceea semnatura lui Stalin nu se afla pe cele mai importante directive ale "Marelui Razboi pentru Apararea Patriei', directivele initiale ale razboiului. El s-a pregatit sa inde­plineasca o obligatie de onoare, sa semneze alte directive, intr-o alta situatie. Nu voia sa semneze directivele unui razboi defensiv, ci pe acelea ale misiei de eliberare a statelor lumii.

Hitler a citit telegramele inteligentului Schulenburg dar, fara indoiala, a inteles si singur ca Stalin spera ca "in domeniul politicii externe sa atinga un scop de mare importanta prin fortele proprii'. Hitler a inteles cit de periculos este acest lucru si l-a lipsit pe Stalin de o asemenea posibilitate. Iata de ce, in primele directive ale unui razboi fortat defensiv, neasteptat pentru Stalin, apare semnatura "membrului sovietului secretariatului'.

Ocupindu-si functia, orice sef de guvern comunica programul activitatii sale. Dar Stalin? Si Stalin. Este drept, cuvintarea lui Stalin, care poate fi socotita programatica, a fost rostita, dar n-a fost publicata niciodata.

La 5 mai 1941, eind numirea lui Stalin fusese in prealabil decisa (sau poate chiar avusese loc), el tine o cuvintare la Kremlin, la primirea absolventilor academiilor militare. Stalin vorbeste 40 de minute. Luind in conside­rare faptul ca de obicei tacea, 40 de minute inseamna foarte mult. Stalin nu vorbea in fata absolventilor acade­miilor militare in fiecare an. Au existat doar doua aseme­nea cuvinta.ri. Prima cuvintare a fost in 1935. Kirov fusese ucis cu citeva luni in urma, asupra tarii atirna toporul ce pedepseste, se pregatea in secret "Marea epurare', iar tovarasul Stalin tine o cuvintare in fata absolventilor academiilor militare: cadrele rezolva totul. Este putin probabil ca atunci a putut intelege cineva sensul autentic al cuvintelor lui Stalin. Insa Stalin n-a stat mult pe ginduri. A schimbat aproape toate cadrele, ucigindu-le.

Iar in mai 1941, Stalin spune pentru a doua oara ceva important absolventilor din academiile militare. Acum are in vedere un lucru mult mai serios si mai intunecat, de aceea cuvintarea sa este secreta. Nu s-a publicat niciodata, aceasta fiind o garantie suplimentara a importantei ei. Stalin a vorbit despre razboi, mai precis despre razboiul cu Germania, in izvoarele sovietice, apar trimiteri la aceasta cuvintare cu o intirziere de 30-40 de ani. "Secre­tarul general al CC al VKP(b) LV. Stalin, luind cuvihtul la 5 mai 1941, la primirea absolventilor academiilor militare, a dat clar de inteles ca armata germana este inamicul cel mai probabil' (V7/, 1978, Nr. 4, pag.85). Istoria celui de-al doilea razboi mondial (voi. 3, pag. 439) confirma ca Stalin a vorbit despre razboi, anume despre razboiul cu Germania. Maresalul Uniunii Sovietice G.K. Jukov merge si mai departe. El declara ca Stalin, in maniera sa obisnu­ita, a pus intrebari si tot el a raspuns. Printre altele, Stalin a pus intrebarea daca armata germana este invincibila si a raspuns negativ. Stalin a numit Germania agresor, cuce­ritor, cotropitor al altor tari si popoare si a prevazut ca o astfel de politica nu se va incheia cu succes pentru Germania (Amintiri si cugetari, pag. 236).

Vorbe de aur. Dar de ce sa fie tinute in secret? Este limpede ca in mai 1941 lui Stalin nu-i era la indemina sa-si numeasca vecinul agresor si cuceritor, insa peste o luna si jumatate Hitler va ataca URSS, incit cuvintarea din mai trebuia publicata imediat. Trebuia sa apara in fata poporului si sa spuna: fratilor si surorilor, eu am prevazut o asemenea intorsatura a lucrurilor si am prevenit in secret ofiterii inca din 5 mai. In afara de absolventii academiilor, in sala se aflau toti liderii superiori politici si militari si fiecare poate sa confirme. Iata stenograma cuvantarii mele

Dar nu, Stalin nu si-a amintit cuvintarea si nu i-a adus ca martori pe ascultatori. S-a terminat razboiul, Stalin a fost ridicat la rangul de generalisim si l-au declarat cel mai intelept dintre strategi, in acest moment, lacheii stalinisti ar fi putut sa-si aminteasca de cuvintarea din 5 mai 1941; el, la o adica, ne-a prevenit inca din mai, ah, daca macar am fi demni. De marile lui invataturi! insa nimeni n-a amintit de cuvintare in tot timpul vietii lui Stalin. Si-au amintit mult mai tirziu, dar n-au publicat-o. Exista o singura cauza: la 5 mai 1941, Stalin a vorbit despre razboiul impotriva Germaniei, insa NU a vorbit despre posibilitatea unui atac german. Stalin a prezentat razboiul impotriva Germaniei FARA agresiunea germana asupra URSS, cu un alt scenariu al inceputului razboiului.

Pina in prezent operele lui Stalin detin intiietatea in lume in privinta numarului de volume editate. S-a publicat mult, chiar si observatiile de pe manseta unor carti: toate acestea sunt inestimabile izvoare de intelepciune, insa cind este vorba despre razboiul cu Germania, s-a pastrat secretul mai multe decenii. Mai mult, au fost luate masuri speciale pentru ca acea cuvintare sa fie uitata pentru totdeauna. Imediat dupa razboi, a fost editata in milioane de exemplare si in mai multe limbi cartea Despre Marele Razboi pentru Apararea Patriei, incepe cu discursul lui Stalin la radio, pe data de 3 iulie 1941. Scopul cartii este clar: sa ne bage in cap ideea ca Stalin a inceput sa vorbeasca despre razboiul sovieto-german numai dupa invazia germana. Desigur, vorbea despre aparare, insa Stalin incepuse sa vorbeasca despre razboi si inainte de acesta. Dar nu despre unul de aparare, ci despre cu totul altceva.

Interesant, despre ce?

Stim deja ca dupa semnarea pactului Molotov-Ribben-trop, renumitii comandanti sovietici Jukov si Meretkov, renumitul lider politist al tuturor vremurilor si popoarelor, Lavrenti Beria, au facut multe ca sa distruga tot ce era legat de apararea teritoriului sovietic. Iata insa ca Stalin a inceput sa vorbeasca despre razboiul cu Germania. A vorbit la o consfatuire secreta, dar in asa fel incit sa-l asculte toti absolventii academiilor militare, toti generalii, toti maresalii. Ce pot face in aceasta situatie Jukov, Meret­kov, Beria? Vor incepe sa instaleze pe granita sirma ghimpata, mine, vor mina podurile? Nu, dimpotriva. "La inceputul lui mai 1941, dupa cuvintarea lui Stalin la primirea absolventilor academiilor militare, tot ceea ce s-a facut pentru instalarea barajelor si pentru minare a inceput sa se frineze si mai mult' (Starinov, op.cit., pag.186).

Daca nu-l credem pe colonelul GRU, Starinov, si cartea sa cu adevarat remarcabila, putem sa facem referire la arhivele germane si acolo vom gasi acelasi lucru: dupa toate probabilitatile, spionajul german n-a izbutit-niciodata sa puna mina pe textul integral al cuvintarii lui Stalin, insa dupa anumite indicii directe si indirecte, spionajul german a considerat ca in 5 mai 1941 Stalin a vorbit despre razboiul cu Germania. Acelasi spionaj german a observat cimpurile de mine si alte baraje dezafectate in mai si iunie 1941. Scoaterea barajelor de pe granita este un element necesar al ultimelor pregatiri de razboi. Prega­tiri care nu sunt defensive, se intelege

Mai 1941 se constituie intr-o cotitura brusca in toata propaganda sovietica. Pina atunci ziarele comuniste ridi­cau in slavi razboiul si se bucurau ca Germania nimiceste tot mai multe state, guverne, armate, partide politice. Conducerea sovietica era pur si simplu entuziasmata: "razboiul contemporan, in toata frumusetea sa infricosa­toare!'' (Pravda, 19 aug. 1940).

Sau iata descrierea Europei in razboi: "o incaierare de cadavre, o priveliste pornografica, unde sacalii devora alti sacali'' (Pravda, 25 decembrie 1939). Pe aceeasi pagina se afla telegrama prieteneasca de felicitare a lui Stalin catre Hitler. Comunistii incearca sa ne convinga ca Stalin l-a crezut pe Hitler si a dorit prietenia cu el. Drept dovada, ne pun sub nas telegrama lui Stalin din 25 decembrie: "Sefului Statului German, domnului Adolf Hitler.' Asadar, dincolo de telegrama lui Stalin, se afla sacalii care devora alti sacali. Acelasi lucru s-a spus insa si despre Hitler! Care alti sacali se mai devora in incaie­rarea de cadavre din Europa?

Apoi tonul s-a schimbat brusc.

Iata tonul Pravdei a doua zi dupa cuvintarea secreta a lui Stalin: "Dincolo de hotarele patriei noastre, pilpiie flacara celui de-al doilea Razboi Imperialist. Toata povara nenorocirilor lui nenumarate apasa pe umerii celor ce muncesc. Popoarele nu vor razboi. Privirile lor sunt atin­tite inspre tara socialismului care stringe roadele muncii pasnice. Ele vad pe buna dreptate in fortele armate ale Patriei noastre, in Armata Rosie si in Flota maritima de razboi, bastionul de nadejde al pacii In actuala situatie internationala complexa, trebuie sa fim gata pentru orice lucru imprevizibil' (Pravda, 6 mai 1941, editorial).

Ia te uita! La inceput, prin pactul Molotov-Ribbentrop, Stalin a deschis zagazurile celui de-al doilea razboi mon­dial si s-a bucurat sa vada "sacalii devorind pe alti sacali', iar acum si-a amintit de popoarele care vor pace si care se uita cu speranta la Armata Rosie!

In martie 1939, Stalin invinuia Marea Britanic si Franta ca vor sa duca Europa in razboi, pastrindu-se insa in afara acestuia, pentru ca apoi "sa intre in scena cu forte proaspete, sa intre, fireste, «in interesul pacii» si sa dicteze participantilor slabiti de razboi conditiile lor' (I .V. Stalin, Raportul din 10 martie 1939).

Nu stiu ce au planuit "imperialistii', insa la semnarea pactului, care a fost cheia razboiului, a participat un singur lider: Stalin. La semnarea pactului care a initiat razboiul n-au participat nici liderii japonezi, nici cei ameri­cani, nici cei britanici, nici cei francezi. Chiar si cancelarul german a lipsit. Stalin insa nu. Stalin insusi nu s-a pastrat in afara razboiului. El insusi vorbea acum despre Armata Rosie, care poate sa puna capat varsarii de singe.

Nu cu mult timp in urma, la 17 septembrie 1939, Armata Rosie a atacat prin surprindere Polonia. A doua zi, guvernul sovietic a aratat la radio motivul: "Polonia a devenit un cap de pod favorabil actiunilor neasteptate si fortuite, care pot constitui o amenintare pentru URSS Guvernul sovietic nu mai poate ramine indiferent la aceste fapte Avind in vedere situatia, guvernul sovietic a dat dispozitie Comandamentului general al Armatei Rosii sa ordone trupelor sa treaca frontiera si sa ia sub protectia sa viata si avutul populatiei' (Pravda, 18 sept. 1939).

Este timpul sa ne punem intrebarea: cine a transfor­mat Polonia intr-un "cap de pod favorabil actiunilor neas­teptate'?

Cinismul lui Molotov (si al lui Stalin) n-are limite. Hitler a -venit in Polonia ca "sa extinda spatiul vital pentru germani'. Molotov a venit cu alt scop: "sa scape poporul polonez dintr-un razboi aducator de nenorociri, razboi in care a fost impins de conducatori nechibzuiti si sa-i dea posibilitatea sa traiasca in pace'.

Nici astazi comunistii sovietici nu si-au schimbat pare­rile privind acele evenimente, in 1970 a aparut o culegere oficiala de documente despre trupele sovietice de grani­ceri (Trupele de graniceri ale URSS, 1939-iunie 194I). De exemplu, documentul nr.192 afirma ca actiunile sovietice din septembrie 1939 au avut scopul de "a ajuta poporul polonez sa iasa din razboi'. Uniunea Sovietica a ajutat "dezinteresat', intotdeauna si pe toti, sa gaseasca drumul pacii. La 13 aprilie 1941, Molotov semneaza pactul privind neutralitatea cu Japonia: "sa mentina relatii pasnice si de amicitie si sa respecte reciproc integritatea si inviolabili­tatea teritoriala In caz ca una din parti va constitui obiectul unor actiuni de razboi din partea uneia sau a mai multor puteri, cealalta parte va respecta neutralitatea pe tot parcursul conflictului'.

Cind Stalin s-a aflat in pragul infringerii, Japonia si-a respectat cuvintul dat. Si iata ca Japonia se afla in pragul infringerii. Armata Rosie ataca nimicitor si prin surprin­dere. Dupa aceasta, guvernul sovietic declara: "o astfel de politica este singurul mijloc capabil sa elibereze popoa­rele de noi su-ferinte si sacrificii si sa dea posibilitate poporului japonez sa scape de distrugeri'. (Comunicatul gu-vernului sovietic din 8 august 1945). E necesar sa observam ca, formal, comunicatul a fost dat pe 8 august, iar trupele sovietice au atacat pe 9 august, in practica, atacul s-a dat doar peste citeva ore.

In limbaj militar acest fapt se numeste: "Pregatirea si darea loviturii initiale prin surprindere, prin deschiderea unui nou front strategic'. (Generalul de armata S.P. Iva-nov, Perioada initiala a razboiului, pag. 281).

In limbaj politic acest fapt se numeste "un act drept si uman al URSS' (Colonel A.S. Savin, VIJ, 1985, Nr. 8, pag. 56).

Dupa primul atac nimicitor, Maresalul R.I. Malinovski se adresa trupelor sale: "Poporul sovietic nu poate sa traiasca si sa munceasca in liniste atita timp cit imperialistii japonezi zangane armele la frontiera noastra extrem--orientala si asteapta un moment propice ca sa navaleasca asupra patriei noastre'. CKbmmun/st, 1985, Nr. 12, pag. 85). Maresalii sovietici se tem mereu ca cineva va "navali'. Malinovski a rostit aceste cuvinte la 10 august 1945. Hiroshima nu mai exista, iar Malinovski stia acest lucru. Oare dupa Hiroshima, "imperialistii japonezi' n-au altceva de facut decit sa "astepte momentul propice'?

Publicatiile sovietice contemporane (de exemplu VIJ, 1985, Nr. 8) insista ca "intrarea URSS in razboi cu Japonia corespundea si intereselor poporului japonez'. "Uniunea Sovietica a avut drept scop sa salveze popoarele Asiei, printre care si cel japonez, de noi suferinte si sacrificii'

In mai 1941, deodata, presa sovietica incepe sa declare ca popoarele Europei vor pace si privesc cu speranta la Armata Rosie. Era acelasi ton, aceleasi cuvinte care se rosteau inaintea fiecarei "eliberari' comuniste.

La sfirsitul lui 1938 s-a incheiat "Marea epurare'. S-a intrat intr-o noua etapa. La vremuri noi, teluri noi, lozinci noi. Pentru prima oara in martie 1939, Stalin a spus ca poporul trebuie sa se pregateasca pentru unele lucruri "neasteptate', care nu vor avea loc in interiorul tarii, ci pe arena internationala, in august 1939, Stalin aduce prima surpriza, primul lucru "neasteptat', din cauza caruia a ramas fara replica nu numai poporul sovietic, ci intreaga lume: pactul Molotov-Ribbentrop. In acest moment, tru­pele germane, urmate de cele sovietice, intrau in Polonia. Explicatia sovietica oficiala: "Polonia a devenit un cimp pentru diverse actiuni «neasteptate». Nu-i nimic, acest pericol este lichidat prin actul dezinteresat al guvernului sovietic, al Armatei Rosii si al NKVD. Insa Stalin cheama poporul sa fie gata pentru noi actiuni neasteptate', intrucit "situatia internationala devine tot mai incurcata'.

Pactul cu Germania fusese semnat: de ce situatia este tot mai incurcata? Stalin insa repeta cu incapatinare aver­tismentul sau: sa nu credem in simplitatea aparenta, sa fim gata pentru actiuni neasteptate, pentru schimbari si intorsaturi bruste.

La 22 iunie 1941, toate discutiile privind actiunile neasteptate inceteaza, iar lozinca cade in desuetitudine. In publicatiile sovietice actuale, nu se pomeneste deloc de lozinca "pregatiti-va pentru actiuni neasteptate'. Aceas­ta lozinca era insa unul din leit-motivele cele mai rasuna­toare ale propagandei "perioadei prebelice¹'.

La prima vedere este de mirare ca insusi Stalin n-a mai amintit ulterior niciodata de lozinca sa. Caci putea spune: Hitler a atacat prin surprindere, iar eu v-am prevenit sa fiti gata pentru actiuni neasteptate! insa Stalin n-a spus niciodata asa ceva. Maresalul Timosenko ar fi putut sa aminteasca dupa razboi: va aduceti aminte ordinul Nr. 191? V-am prevenit! Istoricii sovietici de azi si birocrati de partid (fara sa-i numeasca pe Stalin si Timosenko) ar fi putut zice: iata ce partid intelept! in paginile ziarelor centrale facea apel aproape in fiecare zi ca poporul sa se pregateasca pentru actiuni neasteptate!

Nici Stalin, nici Timosenko, nici altcineva n-a mai amintit vreodata de lozinca din mai si iunie 1941. De ce oare? Fiindca prin lozinca "pregatiti-va pentru actiuni neastep­tate' nu se intelegea invazia germana, ci ceva in sens contrar. Sub lozinca "pregatiti-va pentru actiuni neastep­tate' cekistii nu instalau mine la granita, ci deminau si stiau ca aceasta inseamna pregatirea pentru cea mai importanta actiune neasteptata a secolului XX.

Chemind armata si poporul sa fie gata pentru actiuni neasteptate la scara internationala, presa sovietica n-a asociat niciodata aceasta chemare cu posibilitatea unei invazii straine si a unui razboi defensiv pe propriul teritoriu.

Ca sa ne facem o idee despre valoarea reala a lozincii, trebuie sa deschidem prima pagina a ziarului Pravda din l mai 1941. Aceasta pagina a dat tonul intregului cor amplu, care pur si simplu a repetat docil cuvintul Pravdei.

Asadar, Pravda Nr. 120 (8528) din l mai 1941. Pe prima pagina a ziarului, printre multe fraze goale, sunt doar doua citate. Ambele apartin lui Stalin.

Primul se afla chiar la inceputul articolului de fond: "Ceea ce este infaptuit in URSS, poate sa fie infaptuit si in alte tari' (Stalin).

Al doilea se afla in ordinul Narkom-ului apararii pri­vind pregatirea pentru actiuni neasteptate si "trucuri' ale dusmanilor nostri exteriori (Stalin).

Pe prima pagina se mai scrie despre singerosul razboi care a cuprins Europa, despre suferintele oamenilor mun­cii, nazuinta lor spre pace si sperantele lor in Armata Rosie, in acest sens, al doilea citat il completeaza pe primul.

In prima pagina se scrie mult despre eforturile sovie­tice de a mentine pacea, insa in calitate de vecin cu care s-au stabilit in sfirsit relatii normale este citata Japonia. Germania nu se mai numara printre prieteni.

Desigur, conform Pravdei, dusmanul este viclean si hraparet. Iar noi vom raspunde la uneltirile lui, insa nu in sensul apararii teritoriului propriu, ci in sensul eliberarii popoarelor Europei de nenorocirile unui razboi singeros.

Asa incit, ca sa se previna asemenea actiuni neastep­tate, la cinci zile dupa inceperea campaniei rasunatoare din toate ziarele sovietice, Stalin a acceptat postul de Sef al guvernului si a rostit cuvintarea sa secreta, in care a indicat drept inamic principal Germania.

In mai 1941, Stalin a primit o responsabilitate de stat in vederea "actiunilor neasteptate', in iunie Hitler a atacat, insa aceasta era considerata doar o "actiune neasteptata' care il silea pe Stalin sa respinga responsabilitatea de stat.

Este clar ca Stalin nu s-a pregatit pentru invazia ger­mana, ci pentru invazia asupra Germaniei.

Capitolul 20 CUVINTUL Sl FAPTA

Cuvintele nucorespund intotdeaunafaptelor.

V.Molotov,(dinconvorbireacu Hitler, 13 nov.1940)

In cuvintarea sa secreta din 5 mai 1941 Stalin a decla­rat ca "razboiul cu Germania nu va incepe mai devreme de 1942'. Aceasta este cea mai importanta fraza din cuvintare. De la inaltimea cunostintelor noastre de astazi, eroarea lui Stalin este evidenta, insa nu ne vom grabi sa ridem de greselile lui.

Sa luam aminte: discursul era secret. Fara indoiala ca Stalin era interesat sa-si ascunda secretele fata de inamic, insa la Kremlin, Stalin era ascultat de TOTI absolventii si de TOTI profesorii din TOATE academiile militare, de conducerea politica superioara a tarii si de conducerea militara superioara a Armatei Rosii. Mai mult, continutul cuvintarii a fost comunicat tuturor generalilor si coloneilor sovietici.

Generalul-maior B. Tramm: "La mijlocul lui mai 1941, Presedintele Sovietului central al Osoaviahim-ului[31], generalul-maior de aviatie P.P. Kobelev, a adunat corpul de comanda al Sovietului central si ne-a transmis punctele principale ale cuvintarii lui I.V.Stalin, tinuta la primirea absolventilor academiilor militare' (V7/, 1980, Nr. 6, pag.52).

Pe de o parte, cuvintarea lui Stalin este secreta, pe de alta, continutul ei este cunoscut de mii de oameni. Exista o explicatie a acestui paradox? Exista.

Din amintirile amiralului Flotei Uniunii Sovietice, N.G. Kuznetov, stim ca dupa numirea lui G.K. Jukov ca sef al Marelui Stat-Major a fost elaborata "o directiva foarte importanta, care indica comandantilor regiunilor militare si ai flotelor ca Germania este cel mai posibil inamic in viitorul razboi' (jn ajun, pag. 313).

La 6 mai 1941 directiva a fost transmisa statelor-majore ale regiunilor militare de frontiera pentru executare. Exista indicii ca a fost primita in aceeasi zi. Spune acest lucru, de pilda, Maresalul Uniunii Sovietice, I.H. Bagramian. Maresalii sovietici pomenesc adesea despre aceasta direc­tiva strict secreta, insa nu dau citate. Dupa o jumatate de secol, din aceasta directiva a ramas doar o fraza "sa fim gata ca la indicatia Comandantului general sa dam lovituri puternice pentru distrugerea inamicului, pentru ducerea actiunilor de lupta pe teritoriul sau si pentru cucerirea aliniamentelor importante' (V.A. Anfilov, Fapta eroica eterna, pag. 171). Daca va fi existat in directiva o vorba despre aparare, maresalii si istoricii comunisti n-ar fi intirziat sa o citeze. Textul intreg al directivei din 5 mai nu este insa citat. Directiva ramine strict secreta chiar si la o jumatate de secol dupa terminarea razboiului.

Cenzura sovietica a scapat doar o singura fraza, care insa dezvaluie, ea singura, sensul atit de tainuitului docu­ment. Problema este ca intr-un razboi de aparare soldatul intra fara ordin. De sute de ani luptatorii rusi au intrat in razboiul cu agresorii fara sa astepte o comanda de sus. Inamicul trece riul de frontiera si aceasta inseamna, pentru soldat, inceputul razboiului. Dreptul si datoria soldatului este sa ucida pe oricine incearca sa patrunda la obiectivul aparat. Legea sovietica protejeaza in mod special dreptul fiecarui soldat de folosire independenta a armei si aceeasi lege pedepseste aspru pe orice soldat care nu s-a folosit de arma in cazul cind circumstantele o cer.

Soldatul de pe frontiera de stat este soldat in post de lupta, intr-un razboi de aparare, lui nu-i trebuie ordine si directive. Situatia normala a razboiului defensiv este urma­toarea. Soldatul, rebegit de frigul noptii, se infasoara mai bine cu mantaua, gindindu-se ca acusi va merge sa se culce, dupa ce in prealabil va fi tras un ghiont "schim­bului' sau ca sa plece in post. Dar deodata casca ochii si vede inamicii care trec riul. Soldatul deschide foc asupra "vrajmasului' si astfel da alarma. Se trezeste comandantul grupei, injura buimac si, dindu-si seama ce se intimpla, isi trimite soldatii in transee. Pe sute de kilometri de-a lungul granitei a inceput focul. Apare comandantul de pluton, care coordoneaza focul grupelor sale. Apar alti "comandiri', mai mari in grad. Lupta incepe sa capete caracter organizat. Zboara rapoartele la statul-major al regimentului, iar de aici la statul-major al diviziei

Asa trebuie sa inceapa un razboi de aparare, insa directiva strict secreta din 5 mai 1941 prevedea intrarea in razboi a milioane de soldati ai Armatei Rosii la un singur ordin, care va veni de la Comandamentul general sovietic. Soldatul picotind pe granita poate vedea atacul inamicului. Dar cum pot sti tovarasii de la Kremlin cind va incepe razboiul? Au stabilit ei insisi data?

In razboiul defensiv intra la inceput soldatul, apoi sergentul, apoi comandantul de pluton, in razboiul ofen­siv totul merge invers. La inceput, intra Comandantul suprem, seful Marelui Stat-Major, apoi comandantii de fronturi, de flote, de armate. Soldatul de rind afla despre inceperea razboiului ofensiv ultimul, in razboiul defensiv, milioane de soldati intra unul cite unul, in cel ofensiv toti ca unul. Soldatii germani au intrat pe teritoriul inami­cului toti ca unul, in acelasi moment. Cei ai lui Stalin au facut la fel in Finlanda, in Mongolia si in Basarabia. La fel urmau sa procedeze si in razboiul cu Germania.

Directiva din 5 mai a fost data, dar data inceperii razboiului raminea deocamdata secreta. Asteptati semnalul si fiti gata in orice moment, li se spune generalilor sovietici. Dind directiva din 5 mai, Stalin a ocupat postul de Sef al guvernului sovietic pentru ca el, personal, sa dea semnalul executarii ei.

Hitler daduse trupelor ordinul de executare a "direc­tivei' sale ceva mai devreme

Nu cunoastem si, dupa cite se pare, nu vom cunoaste niciodata continutul directivei strict secrete din 5 mai 1941; este clar ca a fost o directiva privind razboiul cu Germania, insa razboiul nu trebuia sa inceapa prin invazia germana, ci in alt mod.

Daca printre diferitele variante s-ar fi prevazut si aceea prin care Germania incepe razboiul, atunci la 22 iunie 1941 liderii sovietici de la Kremlin puteau sa transmita, prin telefon sau prin oricare alt mijloc cit de primitiv, comandantilor regiunilor de frontiera: "Deschideti seifu­rile, luati directiva din 5 mai si faceti ceea ce este scris in ea'.

Daca in directiva din 5 mai erau mai multe variante, printre care una defensiva, putea sa se spuna prin telefon comandantului regiunii de frontiera: taie primele noua variante, iar ultima, a zecea, execut-o. Insa in directiva n-au fost variante defensive. Iata de ce directiva din 5 mai n-a intrat niciodata in actiune.

Din primul moment al invaziei germane, directiva sovietica nu mai avea nici un sens, "a imbatrinit'' intr-o clipa, la fel cum "au imbatrinit' toate tancurile sovietice de autostrada, chiar si acelea care au fost fabricate la 21 iunie 1941.

In loc sa puna in aplicare directiva care se afla in seiful fiecarui comandant, liderii sovietici de la Kremlin au trebuit sa improvizeze chiar de la inceputul razboiului, in locul aplicarii unei directive deja alcatuite, Timosenko si Malenkov au fost obligati sa-si piarda timpul pentru alcatuirea uneia noi. Apoi se va pierde un alt timp pentru cifrare, transmitere, primire, descifrare, in treacat fie zis, directiva data pe 22 iunie este tot agresiva, insa avintul ofensiv al trupelor sovietice a fost mai retinut.

Sa nu credem ca directiva strict secreta din 5 mai 1941 a ajuns in seifuri si si-a asteptat ceasul. Nu-i deloc asa. Directiva a inceput sa fie executata. Comandantii de regiuni militare au facut foarte multe, in conformitate cu directiva, s-au desfasurat regrupari grandioase ale trupelor sovietice la granita, au fost scoase sute de kilometri de baraje din sirma si mii de mine, au fost aduse chiar la granita si depozitate direct pe pamint mii de tone de munitie, in raioanele de frontiera au fost carate sute de mii de tone de provizii foarte diverse, necesare unui razboi iminent.

La 15 iunie 1941, a venit timpul ca generalii, care comandau armatele, corpurile de armata si diviziile, sa afle ceva mai mult despre intentiile conducerii superioare sovietice, in aceasta zi, statele-majore a cinci regiuni militare de frontiera au dat ordine de lupta elaborate pe baza directivei strict secrete din 5 mai.

Cercul initiatilor s-a extins la citeva sute de persoane. Ordinele, date la nivelul mediu de comanda al Armatei Rosii la 15 iunie 1941, au ramas si ele strict secrete, insa, fiind mai multe, sunt citate mai des si mai complet. Istoricii cunosc fraza din ordinul care a fost dat de statul--major al Regiunii militare speciale Pribaltica la 15 iunie, catre comandantii de armate si de corpuri de armata din respectiva regiune: "in orice clipa, trebuie sa fim gata de indeplinirea unei misiuni de lupta'.

Iar acum sa ne intoarcem la discursul secret al lui Stalin din 5 mai 1941. Stalin vorbeste unei sali pline, intr-o cuvintare secreta, despre un razboi agresiv impo­triva Germaniei, care va incepe In 1942. In aceeasi zi, in directiva strict secreta, comandantii regiunilor militare de frontiera primesc indicatia de a fi gata pentru agresiune in orice moment.

Inca o coincidenta: la 13 iunie 1941, TASS transmite Comunicatul in care se spune ca Uniunea Sovietica n-are intentia sa atace Germania si deplaseaza trupe la granita germana doar pentru exercitii militare, iar la 15 iunie generalii sovietici din regiunile militare de frontiera pri­mesc un ordin numai pentru urechile lor: sa fie gata in orice moment pentru cucerirea unor amplasamente pe teritoriu strain.

In mai-iunie 1941 nu mai era posibil sa se ascunda pregatirile sovietice pentru "eliberarea' Europei. Stalin stia acest lucru. De aceea anunta "naiv' intreaga lume, prin Comunicatul TASS, ca URSS nu se pregateste de agresiune. Fireste, Hitler si spionajul german nu cred intr-un fals atit de grosolan. Tocmai de aceea Stalin comunica "in secret' miilor de ofiteri (in acelasi timp si spionajului german) ca Uniunea Sovietica va ataca Ger­mania In 1942.

Nu se mai putea ascunde, insa data putea ramine nestiuta. Pe acest fapt a mizat cuvintarea "secreta': "NU crezi, Hitler, in comunicatele mele -pe fata-, atunci cre-de-ma in cele «secrete»'.

Hitler a avut destula intelepciune sa nu creada nici in unele, nici in altele.

Capitolul 21 PACIFISM CU COLTI

Trebuie sa surprindem inamicul, sa prindem momentul cind trupele sale sunt risipite.

I.V.Stalin

La 8 mai 1941, peste doua zile de la cuvintarea "se­creta', TASS transmite in eter o dezmintire.

Peste o luna, la 13 iunie 1941, TASS va transmite un alt comunicat, foarte straniu. Ca sa-l intelegem, trebuie sa-l citim cu atentie si sa ne straduim sa intelegem dez­mintirea din 8 mai. Iat-o:

"Ziarele japoneze publica un comunicat al agentiei Domei, in care se spune ca Uniunea Sovietica concen­treaza mari forte militare la granita vestica concentrarea trupelor pe granita vestica are o anvergura extraordinar de mare. Datorita acesteia este intrerupta circulatia pasa­gerilor pe calea ferata siberiana, intrucit trupele din Orien­tul Extrem sunt transferate la frontiera vestica. Din Asia centrala sunt transferate de asemenea mari forte militare O misiune militara in frunte cu Kuznetov a plecat de la Moscova la Teheran. Scopul misiunii, noteaza agentia, este legat de problema unor aerodromuri ale Uniunii Sovietice in partea centrala si vestica a Iranului.

TASS este imputernicita sa declare ca acest comunicat banuitor de batator la ochi al agentiei Domei, imprumutat de la un corespondent necunoscut al agentiei United Press, este fructul fanteziei bolnave a autorilor ei nu exista si nici nu se prevede vreun fel de «concentrare de mari forte militare» la frontiera vestica a URSS. Dramul de adevar continut in comunicatul agentiei Domei, prezentat in acelasi mod grosolan denaturat, consta in faptul ca din zona Irkutsk in zona Novosibirsk se transfera o divizie de infanterie, in vederea unei incartiruiri in conditii mai bune la Novosibirsk. Toate celelalte din comunicatul agentiei Domei sunt fantezii de la cap la coada.'

Iar acum sa vedem cine are dreptate: Domei si United Press sau TASS?

Domei vorbeste despre o misiune sovietica in Iran, iar TASS o dezminte. Peste trei luni, trupele sovietice au intrat in Iran si, intr-adevar, si-au construit aerodromuri (nu numai aerodromuri insa, ci si multe altele). Despre care Kuznetov este vorba, putem ghici, Kuznetovi sunt mai putini decit Ivanovi. Dar nu aici sta problema. Sovie­ticii au intrat in Iran. Ziarele japoneze, folosind surse americane, au prevazut exact evenimentele. Dezmintirea TASS se dovedeste deja a fi mincinoasa.

Domei: "concentrarea trupelor are o anvergura extra­ordinar de mare'. Corect. Pe linga altele, Stalin a concen­trat la granita germana douazeci de corpuri de armata mecanizate si cinci de desant aerian. Cine altcineva, in istoria tuturor civilizatiilor, inainte sau dupa aceasta, a mai concentrat un asemenea numar de trupe pur ofensive impotriva unui singur inamic?

TASS vorbeste despre o singura divizie de infanterie "de la Irkutsk la Novosibirsk'. Sa ascultam si alti martori. Generalul-locotenent G.Selahov (in acea vreme general--maior, seful de stat-major al armatei l, distinsa cu ordinul "Steagul Rosu' de pe Frontul din Extremul Orient): "Con­form Comisariatului Popular de Aparare din 16 aprilie 1941, din componenta Frontului din Extremul Orient au fost trimise spre vest Directiile corpurilor de armata 18 si 31 infanterie, diviziile 21 si 66 infanterie, brigazile 211 si 212 desant aerian si citeva unitati cu destinatie speciala' (yij, 1969, Nr.3, pag.56). Transferul trupelor de desant aerian este un semn sigur al pregatirii pentru ofensiva.

Transferul unor brigazi de desant aerian pentru suplimen­tarea a cinci corpuri de desant aerian, deja infiintate in zonele estice ale tarii, dovedeste pregatirea unei opera­tiuni ofensive de proportii gigantice, care nu s-a mai petrecut niciodata in istorie si-sa dea Dumnezeu!-nu se va mai petrece niciodata. Iar falsa "dezmintire' TASS, care ascunde transferul trupelor, inclusiv al celor de desant aerian, dovedeste ca operatiunea ofensiva se pre­gatea in conditiile unui secret total, absolut surprinzator pentru inamic. Jukov era mester la astfel de falsuri. Apropo, brigada 212 desant aerian era preferata de Jukov. In august 1939, aceasta se afla in rezerva personala a lui Jukov, alaturi de un batalion Osnaz al NKVD, si a fost folosita in momentul atacului prin surprindere care a nimicit armata 6 japoneza. Brigada a fost folosita la lovitura finala executata in spatele frontului armatei 6 japoneza.

Acum Jukov transfera in secret cea mai buna brigada a Armatei Rosii din Extremul Orient in componenta corpu­lui 3 de armata desant aerian de pe granita romaneasca. Hitler n-a permis ca brigada si intreg corpul 3 desant aerian sa mai fie folosita conform destinatiei sale initiale. Dupa inceperea operatiunii "Barbarossa', corpul 3 desant aerian a fost transformat din cauza inutilitatii sale in noul context in divizia 87 infanterie (mai tirziu 13 cavalerie), care, apoi, s-a evidentiat in luptele defensive. Daca Stalin s-a pregatit de aparare, de ce n-a format de la bun inceput divizii de infanterie in locul brigazilor si corpurilor de desant aerian?

Putem urmari deplasarea secreta a trupelor din Extre­mul Orient, dupa mai multe surse. Maresalii Uniunii Sovietice, G.K. Jukov si I.H. Bagramian, confirma venirea corpului de armata 31 infanterie din Extremul Orient in Regiunea militara speciala Kiev la 25 mai 1941. Aceasta inseamna ca in momentul transmiterii "dezmintirii' corpul 31 infanterie se afla undeva pe Magistrala transsiberiana.

Generalul-colonel LI. Liudnikov declara ca desfasu-rind, mobilizind si conducind divizia 200 infanterie, a primit ordin sa intre in componenta corpului 31 infanterie. Apoi corpul (ca si altele) s-a deplasat in secret la granita germana. Hitler a facut astfel incit corpul de armata 31 infanterie sa nu-si mai termine drumul inceput.

Drumurile altor corpuri de armata, divizii si brigazi, transferate in secret din Extremul Orient, pot fi urmarite de oricine doreste dupa nenumaratele amintiri ale genera­lilor si maresalilor sovietici, dupa depozitiile soldatilor sovietici din Extremul Orient cazuti prizonieri la frontiera germana sau la cea romana, dupa rapoartele informative ale spionajului german si dupa multe alte surse.

TASS vorbeste despre o singura divizie de infanterie transferata din Irkutsk in Novosibirsk "in vederea unei incartiruiti in conditii mai bune'. De multi ani caut fara succes urmele acestei divizii misterioase. Rog pe toti sa ma ajute sa gasesc o informatie cit de mica despre divizia care a fost debarcata in primavara lui 1941 la Novosibirsk.

In locul acestei informatii, am o multime de alte informatii: divizii din Irkutsk si Novosibirsk, din Cita si Ulan-Ude, din Blagovescensk si Spasski, din Iman si Barabas, din Habarovsk si din Vorosilov au fost imbarcate, dar n-au fost debarcate in orasul vecin, ci la granita vestica. Si cartea publicata chiar la Irkutsk (Regiunea militara Zabaikal) spune despre ciudatul transport al mul­tor divizii la granitele vestice. De exemplu: in aprilie se imbarca in secret divizia 57 tancuri a colonelului V.A. Misulin, fara sa cunoasca destinatia.

Divizia 57 tancuri ajunge in Regiunea militara speciala Kiev si primeste ordinul de a incepe debarcarea in raionul Sepetovka.

In acest timp, fluxul trupelor pe Magistrala transsibe­riana si pe toate celelalte magistrale creste. Stim ca la 25 mai 1941 corpurile de armata extrem-orientale incep debarcarea in Ucraina (de exemplu, corpul 31 infanterie in raionul Jitomir) iar a doua zi, comandantul Regiunii militare Ural primeste ordinul de a transfera doua divizii de infanterie in Pribaltica (General-maior A. Grilev, pro­fesor V. Hvostov, Kommunist, 1968, Nr. 12, pag.67). In aceeasi zi, Regiunea militara Zabaikal si Frontul din Extre­mul Orient primesc ordinul de trimitere spre vest a inca noua divizii, inclusiv trei de tancuri (idem).

Iar pe Magistrala transsiberiana se deplaseaza deja armata 16 si tot acolo se indreapta armatele 22 si 24.

Minciuna cea mai sfruntata a "dezmintirii' TASS nici macar nu consta in conditiile de incartiruire. "Nu exista si nici nu se prevede vreo concentrare', iata minciuna cea mare. Mai intii, concentrarea a existat, iar invazia germana a confirmat-o: concentrarea sovietica a depasit cele mai indraznete presupuneri. Apoi, in momentul transferarii tuturor acestor brigazi si corpuri de armata se prevedea o operatiune feroviara importanta si cu adevarat fara prece­dent in istoria mondiala: transferul celui de Al doilea esalon strategic al Armatei Rosii.

Directiva de incepere a transferarii celui de Al doilea esalon strategic a fost transmisa la 13 mai. "Dezmintirea' TASS avea tocmai rolul de a o masca. Exact peste o luna a inceput transferul esalonului si atunci TASS da un nou comunicat, precum ca nimic serios nu se intimpla in Uniunea Sovietica, in afara de transportul obisnuit al rezervistilor la exercitii.

Sa ascultam alti martori. Generalul-maior A.A. Lobacev era in acea vreme membru al sovietului militar al armatei 16. El povesteste despre 26 mai 1941:

"Seful de stat-major a relatat ca s-a primit de la Mos­cova o informatie cifrata foarte importanta, care privea armata 16 Ordinul de la Moscova cerea sa se redisloce armata 16 intr-un nou loc. M.F. Lukin trebuia sa mearga imediat la Marele Stat-Major pentru primirea de indicatii, iar colonelul M.A. Salin si cu mine sa organizam trimiterea esaloanelor.

- Unde?- l-am intrebat pe Kurocikin.

- In vest.

Ne-am sfatuit si am hotarit ca primii vor fi trimisi tanchistii, dupa aceea divizia 152 si celelalte formatiuni, iar la sfirsit-statul-major cu unitatile auxiliare.

- Sa trimiteti esaloanele noaptea. Nimeni nu trebuie sa stie ca armata pleaca, ne-a prevenit comandantul

La plecarea esaloanelor de tancuri, au venit Kurocikin si Zimin, au adunat corpul de comanda al corpului 5 armata, au urat generalului Alexeenko si tuturor coman­dantilor sa nu faca de ris traditiile luptatorilor din Zabaikal

Toti au ascultat aceste calde urari de drum bun si fiecare se gindea ca se prea poate ca in curind sa nu fie vorba despre pregatirea de lupta, ci despre actiuni de lupta'' (Pe drumuri grele, pag.123).

Mai departe generalul Lobacev povesteste lucruri ului­toare. Comandantul de armata, generalul Lukin, Lobacev insusi si seful de stat-major al armatei 16, colonelul M.A. Salin (viitor sef GRU) stiu ca armata 16 este transferata in vest, dar nu stiu exact unde. Tuturor celorlalti generali din armata 16 li se comunica "in secret'' ca destinatia armatei este frontiera iraniana, corpului de comanda infe­rior i se spune ca scopul mutarii sunt exercitiile, sotiilor celor din corpul de comanda-ca armata pleaca intr-o tabara de instructie.

Intr-un razboi defensiv, macar generalii nu trebuie mintiti cu privire la directia in care va trebui sa actioneze armata, insa in armata 16 trei comandanti superiori stiu despre granita vestica, ceilalti generali au primit cu buna credinta o informatie falsa.

In acelasi timp, in armata germana se proceda la fel: se raspindea o minciuna foarte apropiata de adevar pri­vind operatiunea "Leul de mare', inselarea voita a trupelor cu privire la directia actiunilor este intotdeauna primul semn al pregatirii unei ofensive prin surprindere. Ca sa te ascunzi de inamic, trebuie sa te ascunzi si de trupele tale. Asa au facut toti agresorii. Asa a facut Hitler. Asa a facut Stalin. Este interesant ca in aprilie 1941 toti inteleg ca, totusi, armata 16 pleaca la razboi. lat-o pe sotia lui Lobacev, care isi intreaba sotul cu insistenta:

"- Mergi la razboi?

- De unde ai mai scos-o?

- Da' ce, eu nu citesc ziarele?'

Este un moment psihologic foarte interesant, la care va trebui sa ne intoarcem. Am intrebat sute de persoane ale acestei generatii si toti au presimtit razboiul. M-am mirat: de unde au provenit aceste presimtiri. Toti ras­pund: din ziare!

Noi, cei de azi, aflam rar in paginile ingalbenite^ ale acelor ani indicii directe privind un razboi iminent, insa oamenii acelei generatii, citind printre rinduri, stiau ca razboiul este inevitabil. Nu puteau afla despre pregatirile lui Hitler. Insa ei simteau pregatirile sovietice.

Dar ne-am departat. Sa ne intoarcem la povestirea generalului Lobacev. El isi aminteste de un grad incredibil de secretomanie cind s-au mutat armatele: esaloanele se deplasau doar noaptea: trenurile nu se opreau in statiile mari si mijlocii; transferarea statului-major al armatei 16 s-a facut in vagoane de marfa, cu usile si ferestrele inchise ermetic; in haltele unde se opreau esaloanele era interzis sa se iasa din vagoane, in vreme ce trenul de pasageri parcurgea Magistrala transsiberiana in 11 zile, marfarele mergeau si mai incet. Se pot transporta in vagoane com­plet inchise soldati si ofiteri. Dar aici este vorba despre statul-major al unei armate. Un asemenea grad de strictete a secretului este neobisnuit chiar si pentru standardele sovietice, in 1945, pe Magistrala transsiberiana s-a depla­sat in sens invers un flux de trupe pentru a ataca prin surprindere trupele japoneze din Manciuria si China. Toti generalii s-au deplasat in uniforma de ofiteri, avind pe epoleti mai putine stele decit aveau in realitate, totusi au mers in vagoane de pasageri, in 1941 insa au fost trans­portati cu marfarul. De ce?

Capitolul 22 INCA O DATA DESPRE COMUNICATUL TASS

Stalin nu facea parte dintre cei care isi declara intentiile deschis.

RobertConquest

La 13 iunie 1941, radio Moscova transmitea un comu­nicat TASS mai putin obisnuit, in care se afirma ca "Ger­mania respecta neabatut conditiile pactului sovieto-ger-man de neagresiune, ca si Uniunea Sovietica' si ca "aceste zvonuri (adica zvonurile despre pregatirea unei agresiuni a Germaniei asupra URSS-n.n.) constituie o propaganda stingace, ticluita de fortele dusmane URSS--ului si Germaniei, interesate in extinderea pe mai departe si escaladarea razboiului'. A doua zi, ziarele sovietice centrale au publicat acest comunicat, iar peste o sapta-mina Germania a atacat URSS.

Cine era autorul comunicatului TASS stiau cu totii. Stilul caracteristic al lui Stalin era cunoscut de generalii de la statele-majore sovietice, de detinutii din lagare, de expertii occidentali.

Nu este lipsit de interes faptul ca dupa razboi Stalin "a curatat' TASS-ul, insa nici unul dintre conducatorii acestei organizatii n-a fost invinuit de transmiterea unor comunicate care' sa poata fi socotite "vatamatoare'. Stalin ar fi putut da vina pentru transmiterea Comunicatului TASS pe oricare membru al Biroului Politic, insa n-a facut-o si, astfel, a luat toata responsabilitatea in fata istoriei asupra sa.

In presa sovietica si in cea de peste hotare s-a scris foarte mult despre acest comunicat TASS. S-a ris pe seama lui Stalin. Uneori comunicatul TASS este apreciat ca mani­festare a unei miopii politice. Totusi, comunicatul TASS din 13 iunie 1941 are un caracter mai degraba straniu decit caraghios. Un singur lucru este clar: autorul acestui comunicat. Restul ramine o enigma.

Comunicatul TASS nu se acorda deloc cu felul de a fi al lui Stalin. Un om care il cunostea pe Stalin mai mult decit multi altii, secretarul sau personal, Boris Bajanov, il caracteriza astfel pe Stalin: "Extraordinar de ascuns si de viclean', "era inzestrat in mare masura cu darul tacerii; sub acest raport era unic intr-o tara in care toti vorbim cam mult'. Iata si alte trasaturi. "Era un dusman neimpacat al inflatiei de cuvinte, al flecarelii. Nu spune ce gindesti' (A. Avtorhanov). "in momentele critice, la Stalin actiunea o lua inaintea cuvintului' (A. Antonov-Ovseenko).

Remarcabilul cercetator al epocii staliniste, Robert Con­quest, observa felul de a fi taciturn si ascuns al lui Stalin drept una dintre trasaturile cele mai puternice ale perso­nalitatii lui. "Este retinut si ascuns', "este nevoie sa ne mai uitam in intunericul disimularii exceptionale a lui Stalin', "Stalin nu povestea niciodata ce are in minte, chiar si in privinta scopurilor politice'.

Dupa expresia justa a lui D. Carnegie, stiinta de a tacea se intilneste mult mai rar la oameni decit alte talente. Din acest punct de vedere, Stalin a fost un geniu: stia sa taca. Aceasta n-a fost numai trasatura sa de caracter cea mai puternica,' ci si arma lui de lupta cea mai tare. Prin tacerea sa adormea vigilenta adversarilor, de aceea loviturile lui Stalin erau intotdeauna surprinzatoare si nu intimpinau rezistenta. De ce trebuia Stalin sa vorbeasca, ca sa-l auda toti? Imperiul stalinist era centralizat la maximum, iar mecanismul conducerii de stat, indeosebi dupa Marea epurare, era stratificat in asa fel incit orice ordin era transmis imediat de la cel mai inalt nivel pina la ultimii executanti si se indeplinea cu strictete. Opera­tiuni grandioase, de exemplu, arestarea si suprimarea partizanilor lui Ejov si schimbarea practic a intregului aparat de conducere al politiei secrete, s-au desfasurat repede si eficace, incit nu se stia nici macar cind si cum a dat Stalin semnalul de desfasurare a acestei operatiuni.

Daca in iunie 1941 Stalin ar fi avut unele idei, care trebuiau sa ajunga imediat pina la milioanele de execu­tanti, de ce nu s-a folosit de masina de comanda deja rodata, care transmitea orice fel de ordine neintirziat si fara denaturari? Daca ar fi fost un comunicat serios, ar fi fost retransmis prin toate canalele secrete.

Maresalul Uniunii Sovietice, A.M. Vasilevski, spune ca vizavi de acest comunicat, "n-au urmat nici un fel de noi indicatii de principiu in privinta Fortelor Armate si nici o reexaminare a hotaririlor luate mai devreme' (Cauza intre­gii vieti, pag. 120). Mai departe, maresalul spune ca in activitatile Marelui Stat Major si ale Comisariatului popular pentru aparare nu s-a schimbat nimic si nici "nu trebuia sa se schimbe'.

Comunicatul nu numai ca n-a fost confirmat pe cana­lele militare secrete, dimpotriva, avem documente ca in timpul transmiterii comunicatului TASS, in regiunile mili­tare, de pilda in Regiunea speciala Pribaltica, s-a dat trupelor un ordin complet contrar sensului si spiritului comunicatului TASS (Arhiva MO[32] a URSS, Fondul 344, opis 2459, dosar 11, pag. 31).

Comunicatul TASS nu se acorda deloc nu numai cu felul de a fi al lui Stalin, dar nici cu ideea centrala a intregii ideologii sovietice. Orice tiran comunist (Stalin indeosebi) repeta toata viata o propozitie simpla si clara: dusmanul nu doarme. Aceasta propozitie magica ii permite sa-si justifice si lipsa carnii din magazine, si "campa­niile eliberatoare', si cenzura, si torturile, si epurarile in masa, si frontiera inchisa, orice. Propozitii precum "dus­manul nu doarme', "suntem inconjurati de dusmani' nu inseamna numai ideologie, ci constituie arma cea mai tare a partidului. Cu ajutorul acestei arme a fost nimicita orice opozitie, s-au stabilizat si s-au consolidat toate dictaturile comuniste Si iata ca o data, numai o data in istoria tuturor regimurilor comuniste, capul celui mai puternic dintre aceste regimuri declara in toata lumea ca amenintarile de agresiune nu exista.

Haideti sa nu consideram comunicatul TASS prostesc, caraghios si naiv. Sa-l consideram ciudat, inexplicabil, de neinteles si sa incercam sa-i intelegem sensul.

13 iunie 1941 este una dintre cele mai importante date ale istoriei sovietice. Dupa insemnatatea ei este cu mult mai importanta decit 22 iunie 1941. Generalii, ami­ralii si maresalii sovietici descriu in memoriile lor aceasta zi mai in amanunt decit 22 iunie. Iata o descriere standard. Generalul-locotenent N.I. Biriukov (pe atunci general--maior, comandantul diviziei 186 infanterie din corpul 13 infanterie al Regiunii militare Ural): La 13 iunie 1941 am primit de la statul-major al Regiunii o directiva de o deosebita importanta, conform careia divizia trebuia sa plece intr-o "noua tabara'. Adresa noii incartiruiri nu mi-a fost comunicata nici macar mie, comandantul de divizie. SI numai calatorind la Moscova, am aflat ca divizia noastra trebuia sa se concentreze in padurile de la vest de Idrita (WJ, 1962, Nr. 4, pag.80).

Se stie ca, in timp de pace, divizia are documente "secrete' si uneori "strict secrete'. Documentul "de o deosebita importanta' poate sa apara numai in timp de razboi si numai in cazul deosebit cind este vorba de pregatirea unei operatiuni de o importanta exceptionala. In patru ani de razboi, multe divizii sovietice nu au avut vreun astfel de document. Sa mai remarcam ghilimelele folosite de generalul Biriukov cind scrie despre "noua tabara'. Divizia 186 n-a fost singura care a primit un asemenea ordin. Toate diviziile acestei regiuni au primit asemenea ordine.

Istoria oficiala a regiunii (pag.104) fixeaza clar aceasta data: "Mai intii a inceput debarcarea diviziei 112 infan­terie, in dimineata zilei de 13 iunie, de mica statie de cale ferata s-a apropiat un esalon Dupa el au venit altele. Apoi a inceput trimiterea unitatilor diviziilor 98, 153, 186 infanterie.' Se pregateau de trimitere diviziile 170 si 174 infanterie, unitati de artilerie, geniu, antiaeriana si altele. Pentru dirijarea diviziilor Uralului au fost infiin­tate comandamentele a doua corpuri de armata; la rindul lor, au fost subordonate statului-major al noii armate, armata 22 (comandant, general-locotenent F.A. Ersakov). Toata aceasta masa de state-majore si trupe se deplasa in secret, sub acoperirea comunicatului TASS, in padurile Bielorusiei.

Armata 22 nu era singura.

Generalul de armata S.M. Stemenko: "Chiar la ince­putul razboiului, in cel mai strict secret, in regiunile de frontiera au inceput sa se acumuleze forte suplimentare. Din adincul tarii s-au transferat in vest cinci armate'. (Marele stnt-major in anii razboiului, pag.26).

Generalul de armata S.P. Ivanov adauga: "in afara de acestea se pregateau pentru redislocare inca trei armate' (Perioada initiala a razboiului, pag. 211).

Apare intrebarea: de ce cele opt armate n-au inceput simultan deplasarea? Raspunsul este simplu, in martie, aprilie si mai s-a desfasurat in secret un grandios transfer de trupe sovietice spre vest. Intreg transportul feroviar a fost implicat in aceasta operatiune secreta. Operatiunea s-a executat la timp, insa zeci de mii de vagoane au trebuit sa se intoarca inapoi pe distante de mii de kilo­metri. De la 13 iunie, cind a inceput un nou transfer masiv de trupe, pur si simplu n-au ajuns vagoanele pentru toate armatele.

Aproape ca este imposibil sa ne imaginam proportiile transferului care a avut loc. Nu avem cifre exacte. Dar iata citeva dovezi fragmentare.

Fostul loctiitor al comisarului poporului pentru contro­lul de stat, LV. Kovalev: "in mai si inceputul lui iunie, sistemul de transport din URSS a trebuit sa efectueze un transport de circa 800.000 de rezervisti Aceste transpor­turi trebuiau sa se desfasoare in secret' (Transportul in Marele Razboi pentru Apararea Patriei, pag. 41).

Generalul-colonel I.I. Liudnikov: "in mai In zona Jitomirului si in padurile de la sud-vest a fost concentrat un corp de armata de desant-aerian' (VJJ, 1966, Nr. 9, pag.66).

Maresalul Uniunii Sovietice, I.H. Bagramian descrie luna mai in Regiunea militara speciala Kiev: "La 25 mai, in componenta trupelor va veni directia corpului 31 infan­terie din Extremul Orient In a doua jumatate a lui mai a sosit directiva Marelui Stat-Major, in care se ordona sa primim din Regiunea militara a Caucazului de Nord direc­tia corpului de armata 34 infanterie, precum si patru divizii de 12 mii de persoane si o divizie de vinatori de munte Era necesar ca intr-un termen scurt sa incartiruim aproape o intreaga armata La sfirsitul lui mai, in regiune au aparut esalon dupa esalon. Sectia operativa s-a trans­format intr-un dispecerat unde se adunau toate informa­tiile despre trupele sosite (VIJ, 1967, Nr.l, pag.62).

Aceasta era situatia in mai. La 13 iunie a inceput o noua regrupare secreta, fara precedent, a trupelor care trebuiau sa formeze Al doilea esalon strategic al Armatei Rosii.

In articole publicate mai demult asupra problemei am socotit ca Al doilea esalon strategic avea 69 de divizii de tancuri, motorizate si de infanterie, neluind in calcul zecile de regimente independente si sutele de batalioane inde­pendente. Cercetarile ulterioare au demonstrat ca am gresit, in prezent, am informatii despre 77 divizii si un mare numar de regimente si batalioane, care au inceput deplasarea in secret spre vest, sub acoperirea comunica­tului TASS.

Iata una din zecile de marturii pe aceasta tema:

Generalul-locotenent de artilerie G.D. Plaskov (in acel timp colonel): "Divizia 53, in care eram comandantul artileriei, a fost dislocata pe Volga. Vechiul corp de comanda a fost chemat la statul-major al corpului de armata 63- La consfatiiire a venit comandantul regiunii V.F. Gherasimenko. Sosirea "virfurilor' ne-a facut sa fim cu urechile ciulite: deci se petrecea ceva important. Comandantul corpului, A.G. Petrovski, de obicei calm, netulburat, se framinta vizibil.

- Tovarasi, a spus, se ordona sa mobilizam corpul de armata. Trebuie sa completam unitatile conform normelor pe timp de razboi, in care scop vom folosi hrana intangibila de rezerva. Este necesar sa convocam urgent restul personalului. Planul ordinii de debarcare, al venirii esaloanelor si al expedierii, il veti primi de la seful de stat-major al corpului de armata, generalul-maior V.S. Benski.

Consfatuirea a durat putin. Totul era clar. Si desi generalul Gherasimenko a facut o aluzie precum ca mer­gem la exercitii, toti au inteles ca treaba este mult mai serioasa. Niciodata la exercitii nu luam intreg echipa­mentul de lupta din dotare. Niciodata nu erau chemati rezervistii' (.Sub bubuitul canonadei, pag.125). Sa vedem ce s-a intimplat in Primul esalon strategic in momentul in care s-au transmis la radio declaratii, se parea, naive.

"La 14 iunie, Sovietul Militar al Regiunii militare Odesa a primit dispozitie de infiintare a unei directii de armata la Tiraspol' (VIJ, 1978, Nr. 4, pag.86). Este vorba de armata 9- "La 14 iunie, Sovietul Militar al Regiunii militare speciale Pribaltica a aprobat planul de redislocare a o serie de divizii si regimente independente in zona de frontiera' (.Enciclopedia militara sovietica, vol.6, pag.517).

"In acelasi timp cu aducerea trupelor din adincul tarii, a inceput o regrupare secreta a marilor unitati in interiorul regiunilor de frontiera, sub forma schimbarii dislocarii taberelor de vara. Marile unitati s-au tras mai aproape de frontiera Majoritatea formatiunilor se deplasau noap­tea' (Generalul de armata S.P. Ivanov, Perioada initiala a razboiului, pag. 211).

Iata citeva marturii absolut tipice ale acelor zile:

Generalul-maior S. lovlev (pe atunci comandant al diviziei 64 infanterie din corpul 44 infanterie al armatei 13): "La 15 iunie 1941, comandantul Regiunii militare speciale de Vest, generalul de armata D.G. Pavlov, a ordonat diviziilor corpului nostru de armata sa se prega­teasca de redislocare in efectiv complet Nu mi s-a comunicat statia de destinatie' (VIJ, 1960, Nr.9, pag.56). Generalul-colonel L.M. Sandalov (pe atunci colonel, sef de stat-major al armatei 4 din Regiunea militara speciala de Vest): "La aripa sudica a armatei 4 a aparut o noua divizie: 75 infanterie. Ea venise din Moziri si a fost camuflata cu grija in padure', (incercari ale vietii, pag. 71).

Istoria oficiala a Regiunii militare Kiev: "divizia 87 infanterie a general-maiorului F.F. Aliabusev a fost mutata la 14 iunie, sub motivul unor exercitii, la frontiera de stat' (Steagul Rosu kievean. Istoria Regiunii militare Kiev, decorata cu Ordinul "Steagul Rosu', 1919-1972, pag.162). Metoda deplasarii trupelor la frontiera sub motivul unor exercitii, nu e o inventie locala.

Maresalul Uniunii Sovietice, G.K. Jukov, (pe atunci general de armata, seful Marelui Stat-Major): "Narkom-ul de aparare S.K. Timosenko a recomandat comandantilor trupelor regiunilor sa desfasoare exercitii tactice la marile unitati din zona frontierei de stat, cu scopul de a impinge trupele mai aproape de raioanele de desfasurare conform planurilor de acoperire. Aceasta recomandare a Narkom-ului de aparare a fost transpusa in viata de regiuni, totusi cu o rezerva esentiala: la deplasare nu a participat O mare parte din artilerie' (Amintiri si cugetari, pag. 242).

Maresalul Uniunii, Sovietice K.A. Meretkov, (pe atunci general de armata, loctiitorul Narkom-ului de aparare): "La indicatia mea s-a desfasurat un exercitiu al corpului de armata mecanizat. Corpul de armata a fost mutat pentru antrenament in zona de granita si acolo a si ramas. Apoi am spus lui Zaharov ca in regiune este corpul de armata al general-maiorului R.I. Malinovski, care in timpul exercitiilor trebuie de asemenea sa se deplaseze in raionul de frontiera' (in slujba poporului, pag.204).

Maresalul Uniunii Sovietice, R.I. Malinovski, (pe atunci general-maior, comandantul corpului de armata 48 infan­terie al'Regiunii militare Odesa) confirma ca acest ordin a fost indeplinit: inca de la 7 iunie, corpul de armata a fost trimis din raionul Kirovograd la Balti si pe 14 iunie se afla acolo. Aceasta mutare s-a petrecut sub forma necesitatii unor exercitii' (VIJ, 1961, Nr. 6, pag.6).

Maresalul Uniunii Sovietice, Zaharov, (pe atunci gene­ral-maior, seful de stat-major al Regiunii militare Odesa): "La 15 iunie, directia corpului 48 infanterie, diviziile 74 si 30 infanterie s-au concentrat pentru exercitii in padurile situate la citiva kilometri est de Balti' (Vbprosf istorii, 1970, Nr. 5, pag.45). El face urmatoarea remarca: directia corpurilor de armata, unitatile corpurilor si divizia 74 infanterie au fost mobilizate cu alarma de razboi; afirma ca in acest moment la exercitii lua parte si divizia 16 tancuri. Maresalul Uniunii Sovietice, I.H. Bagramian, (pe atunci colonel, seful sectiei operative a Regiunii militare speciale Kiev): "A fost nevoie sa pregatim intreaga docu­mentatie operativa privind deplasarea a cinci corpuri de armata de infanterie si patru mecanizate din raioanele dislocarii permanente in zona de frontiera' (Asa. a inceput razboiul, pag.64); "La 15 iunie am primit ordin sa ince­pem deplasarea tuturor celor cinci corpuri de infanterie spre granita. Acestea au luat cu sine toate cele necesare pentru actiuni de lupta. Pentru a pastra secretul, deplasa­rea s-a facut numai noaptea' (idem, pag. 77).

Generalul-colonel I.I. Liudnikov (pe atunci colonel, comandantul diviziei 200 infanterie din corpul 31 infan­terie) a fost unul dintre cei care a executat ordinul.

"In directiva regiunii, primita la statul-major al diviziei la 16 iunie 1941, se prevedea sa se porneasca in campa­nie in efectiv complet sa aiba loc concentrarea in paduri, la 10-15 km nord-est de orasul de frontiera Kovel. Deplasarea se prevedea sa se faca in secret, numai noap­tea, prin padure' (Prin furtuna, pag. 24).

Maresalul Uniunii Sovietice, K.S. Moskalenko (atunci general-maior de artilerie, comandantul brigazii l anti­tanc): "Veneau noi si noi esaloane cu oameni si tehnica de lupta' (Pe directia sud-vest. Amintirile unui comandant de armata, pag.19).

Maresalul Uniunii Sovietice, A.I. Eremenko (atunci ge-neral-locotenent, comandant al armatei 1): "La 20 iunie, statul-major al armatei 13 a primit dispozitie de la coman­damentul Regiunii militare de Vest sa se redisloce din Moghilev in Novgorod' (La inceputul razboiului, pag.109).

La frontiera de stat nu erau transferate numai armate, corpuri de armata, divizii. Gasim sute de marturii ale trasferarii unor subunitati mult mai mici. Un exemplu:

Generalul-locotenent V.F. Zotov (pe atunci general--maior, seful trupelor de geniu ale S.Z.F.[33]): Batalioanele de genisti au fost mobilizate dupa normele din timp de razboi: zece batalioane sosite din Extremul Orient au fost inarmate in totalitate' (Pe Frontul de Nord-Vest (1941--1943). Culegere de articole ale participantilor la actiunile de lupta, pag. 172).

In colectia mea nu sunt numai amintirile generalilor si maresalilor. Si ofiterii de rang mai mic afirma acelasi lucru. Lista poate continua la infinit, in biblioteca perso­nala am atit de multe documente despre deplasarea tru­pelor la granita, incit mi-ar ajunge sa scriu citeva volume pe aceasta tema. Dar nu-1 vom mai ameti pe cititor cu nume de generali si maresali, cu numele armatelor, cor­purilor de armata si diviziilor. Mai bine sa incercam sa conturam tabloul in intregul sau. In Primul esalon strategic se afla in total 170 divizii de tancuri, motorizate, de cavalerie si infanterie. Cincizeci si sase dintre ele se afla lipite de frontiera de stat. Deocamdata nu au unde sa se mai deplaseze, insa tot ce se putea deplasa spre granita s-a deplasat si s-a ascuns in padurile de frontiera.

Generalul de armata I.I. Fediuninski (pe atunci colo­nel, comandantul corpului de armata 15 infanterie din armata 5) marturiseste ca a scos patru regimente din componenta diviziilor 45 si 62 infanterie "in paduri, mai aproape de granita' (S-au ridicat la alarma, pag. 12).

Celelalte 114 divizii ale Primului esalon strategic se aflau in adincimea teritoriului regiunilor de la frontiera vestica si puteau sa avanseze spre granita. Ne intereseaza un lucru: cite din cele 114 divizii au inceput deplasarea spre granita sub acoperirea linistitorului comunicat TASS? Raspuns: TOATE! La 12-15 iunie, Regiunea militara de Vest a primit un ordin: toate diviziile situate in adincime sa inainteze mai aproape de frontiera de stat'. (A. Grilev, V. Hvostov, Kommunist, 1968, Nr.12, pag.68). La aceste 114 divizii ale Primului esalon strategic, adaugam 77 divizii din Al doilea esalon strategic, care, dupa cum stim deja, au inceput si acestea sa se deplaseze spre vest sau se pregateau s-o faca.

Asadar, 13 iunie 1941 inseamna inceperea celei mai mari deplasari de trupe din intreaga civilizatie. Sa luam din nou comunicatul TASS din 13 iunie si sa-l recitim cu atentie. Comunicatul TASS nu vorbeste numai despre intentiile Germaniei (istoricii isi concentreaza atentia asu­pra acestei parti introductive a comunicatului), dar si despre actiunile Uniunii Sovietice (istoricii nu socotesc interesanta aceasta parte a comunicatului).

"Zvonurile precum ca URSS se pregateste de razboiul cu Germania sunt mincinoase si provocatoare concentrarile de vara ale rezervelor Armatei Rosii desfasurate acum si manevrele actuale nu au alt scop decit instruirea rezervistilor si verificarea muncii aparatului feroviar, desfa­surate, dupa cum se stie, in fiecare an, iar ca sa-ti inchipui ca aceste masuri sunt dusmanoase Germaniei este ab­surd.' Comparind aceasta declaratie cu ceea ce s-a petre­cut in realitate, vom descoperi o oarecare neconcordanta intre vorbe si fapte.

In comunicatul TASS se spune: "verificarea muncii aparatului feroviar'. Ne permitem sa punem la indoiala afirmatia. Transferul trupelor sovietice a inceput in februa­rie, in martie s-a intetit, in aprilie-mai a atins dimensiuni grandioase, iar in iunie a capatat un caracter cu adevarat general. La deplasare n-au participat diviziile care se aflau deja in apropierea granitei, cele care se pregateau pentru incursiunea in Iran si cele care au ramas in Extremul Orient. Concentrarea maxima a trupelor sovietice la grani­ta germana se planifica pentru zece iulie (Generalul de armata S.P. Ivanov, Perioada initiala a razboiului, pag. 211). Aproape jumatate de an traficul feroviar a fost paralizat de transportul in secret al trupelor, in prima jumatate a anului 1941, planul de stat a fost dat peste cap la toti indicatorii, in afara de cei militari. Principala cauza a fost transportul, a doua-mobilizarea secreta a populatiei masculine in armatele nou formate. A denumi caderea planului de stat "verificare' nu e chiar corect. Desigur, nu este vorba de verificare, in comunicatul TASS se vorbeste despre "exercitii obisnuite', insa maresalii, generalii si amiralii sovietici infirma acest lucru:

Generalul-maior S. lovlev: "Caracterul neobisnuit al concentrarilor, neprevazute de planurile pregatirii de lup­ta, ingrijora pe oameni' (V7/, 1960, Nr. 9, pag.56).

Vice-amiralul LI. Azarov: "De obicei, exercitiile se desfasurau mai catre toamna, dar acum incepusera in mijlocul verii' (V7/, 1962, Nr. 6, pag.77).

Generalul-colonel LI. Liudnikov: "De obicei, rezervistii sint chemati dupa stringerea recoltei In 1941 aceasta regula a fost incalcata' (V7/, 1966, Nr. 9, pag. 66).

Generalul de armata M.I. Kazakov se afla in acel moment la Marele Stat-Major si l-a intilnit personal pe general-locotenentul M.F. Lukin si pe alti comandanti de armate, care se indreptau catre granita vestica. Generalul

Kazakov este categoric: "clar ca nu mergeau la manevre' (Deasupra hartii luptelor de demult, pag 64).

Sa observam ca toti maresalii si generalii folosesc expresia "sub motivul unor exercitii'. Exercitiile sunt doar un pretext ca sa se ascunda adevaratul scop al regruparii si concentrarii trupelor sovietice. Nimeni insa nu spune care este adevarata cauza. La patru decenii de la termina­rea razboiului, scopul acestui transfer urias de trupe ramine la fel: secret de stat.

Trupele sovietice n-au ocupat cimpuri largi, favorabile pentru inaintarea inamicului, ci s-au ascuns in paduri, exact ca si trupele germane, care se pregateau de ofen­siva.

Poate ca toate aceste masuri constituie doar o demon­stratie de forta. Nu. O asemenea demonstratie trebuie vazuta de inamic. Armata Rosie, dimpotriva, nu si-a de­monstrat, ci a incercat sa-si ascunda pregatirile. Chiar comunicatul TASS n-a fost dat ca sa sperie inamicul, ci ca sa-l linisteasca.

Este uimitor cum in aceleasi zile armata germana a facut acelasi lucru: s-a deplasat spre granita, s-a ascuns in paduri, insa deplasarea era greu de ascuns. Avioanele de cercetare sovietice zburau, "din greseala', deasupra teritoriului german. Nimeni nu le dobora. Deasupra terito­riului german nu zburau numai piloti obisnuiti, ci si comandanti de rang inalt. Comandantul diviziei 43 aviatie de vinatoare din Regiunea militara speciala de Vest, generalul-maior de aviatie G.N. Zaharov, se uita la trupele germafle de sus: "Aveai impresia ca in adincimea unui teritoriu urias, a luat nastere o miscare care era frinata chiar la granita, sprijinindu-se pe aceasta ca pe o bariera nevazuta, si fiind gata-gata sa tasneasca inainte'. (Povestiri despre avioanele de vinatoare, pag. 43).

Este interesant ca si aviatorii germani zburau deasupra teritoriului sovietic, tot "din greseala', nici acestia nu erau doboriti si vedeau cam acelasi tablou! in vechile arhive captura de razboi am gasit impresiile unui pilot german, care descrie trupele sovietice exact cu aceleasi cuvinte! Istoricii germani au facut mai mult ca sa inteleaga sensul celor petrecute in iunie 1941. Nu citez intentionat documentele germane, ca sa nu repet ceea ce s-a spus in Germania. Subliniez numai ca vorbele ofiterilor, generaIilor si maresalilor sovietici se potrivesc in totalitate cu ceea ce spunea spionajul german inainte de 22 iunie 1941: Fluxul gigantic al Armatei Rosii se indrepta spre frontiera vestica.

Exista multe alte surse independente si toate spun acelasi lucru. Unul din loctiitorii constructorului de avioa­ne A.N. Tupolev, G. Ozerov, se afla impreuna cu Tupolev si cu tot grupul de proiectanti in inchisoare. Cartea lui Ozerov a fost scrisa in Uniunea Sovietica si raspindita in Samizdat, adica ocolind cenzura. De aici a ajuns in Occi­dent si a fost publicata in Germania Federala. Chiar si in inchisorile sovietice se simtea sinistrul ritm al giganticei deplasari a Armatei Rosii spre frontiera vestica. "Cei care traiesc in vile, pe marginea soselelor Bielorusiei se pling ca noaptea nu pot sa doarma; trec in goana esaloane cu tancuri si tunuri' (Hangarul lui Tupolev, pag.90).

Dupa publicarea primelor mele articole pe aceasta tema, am primit multe scrisori. Cindva le voi tipari intr-o carte separata. Chiar si fara nici un comentariu acestea redau tabloul colorat al deplasarii trupelor sovietice spre vest. imi scriu oameni de diferite nationalitati, cu diferite destine. Sunt printre ei: estonieni, evrei, polonezi, moldo­veni, rusi, lituanieni, germani, unguri, letoni, ucrainieni, romani, in acel moment toti acestia se aflau in teritoriile "eliberate'. Apoi razboiul i-a imprastiat in toate colturile lumii. Vin scrisori din Australia, Statele Unite, Franta, Germania, Argentina, din Germania Federala si chiar din Uniunea Sovietica. Am primit o scrisoare din Canada, de la un fost soldat al Armatei eliberatoare, in 1941 era in Armata Rosie, s-a deplasat la granita, s-a ascuns cu regimentul sau in padurile din preajma frontierei, acolo l-a prins razboiul. A urmat prizonieratul, miscarea rusa de eliberare, iarasi prizonieratul, fuga si ani lungi sub nume straine in tari straine. Soldatul mi-a aratat citeva carti ale fostilor combatanti ai Miscarii ruse de eliberare care, printr-o minune, au scapat teferi din razboi. Este interesant ca toti acesti autori isi incep cartile din mo­mentul pornirii deplasarilor secrete spre frontiera.

In afara de arhivele secrete, exista un numar suficient de mare de publicatii oficiale, printre care istorii ale regiunilor militare sovietice, ale armatelor, corpurilor de armata si diviziilor.

Oricine este interesat de aceasta problema poate gasi in scurt timp sute si mii de informatii de tipul: "inaintea razboiului, in conformitate cu indicatiile Marelui Stat-Major al Armatei Rosii, unele mari unitati ale Regiunii militare speciale de Vest au inceput sa se deplaseze la frontiera de stat' (Regiunea militara bielorusa decorata cu ordinul "Steagul Rosu', pag.88).

Dar daca cineva considera ca aceste surse nu sunt de incredere, exista o confirmare care nu poate fi pusa la indoiala: insasi istoria razboiului. Distrugind Primul esalon strategic si rupind apararea, unitatile germane avansate s-au lovit prin surprindere de noi divizii, corpuri de armata si armate (de exemplu, armata 16 la Sepetovka, la sfirsitul lui iunie), despre existenta carora comandantii germani nici nu banuiau, intreg planul blitz-krieg-ului s-a construit pe baza ideii distrugerii fulgeratoare a trupelor sovietice care se afla pe granita; insa executand acest plan, armata germana a descoperit in fata sa un nou zid de armate, care se deplaseaza de pe Volga, din Caucazul de Nord, din Ural, Siberia, Zabaikal si Extremul Orient. Numai pentru o singura armata este nevoie de mii de vagoane. Aceasta trebuia imbarcata, trebuia sa se incarce armament, utilaj greu si de transport, provizii si duse peste mii de kilometri. Daca armatele germane au intim-pinat armatele siberiene din Ural, din Zabaikal la ince­putul lui iunie, inseamna ca transmutarea lor la vest n-a inceput la 22 iunie, ci mai devreme.

Odata cu masarea trupelor sovietice la frontiera a inceput si mutarea flotei. "Flota baltica a iesit din partea rasariteana a Golfului Finic in ajunul razboiului' (Poporul estonian in Marele Razboi pentru Apararea Patriei 1941--1945, vol.l, pag.43). Sa ne uitam pe harta. Daca flota a iesit din partea rasariteana a Golfului Finic, exista o singura cale de deplasare-spre apus. Sigur, flota nu mergea la exercitii: "Flota avea sarcina sa actioneze activ asupra comunicatiilor maritime ale inamicului' (idem). Lucru de mirare: inca nu este razboi, Stalin nu stie inca de faptul ca Hitler il ataca, insa flota sovietica a iesit din baze, avind o sarcina de lupta: actiuni ofensive active! Concomitent cu transferul trupelor, s-a desfasurat o intensa rebazare a aviatiei. Diviziile si regimentele de aviatie au fost mutate pe timp de noapte pe aerodromuri care se aflau la 10 km de granita. Aviatia avea in dotare cele mai noi avioane.

Generalul-colonel L.M. Sandalov: "Pe data de 15 iunie vom incepe sa primim tehnica de lupta noua. Regimentele de aviatie de vinatoare Kobrinski si Prujanski vor primi distrugatoare Iak-1, dotate cu tunuri, regimentele aviatiei de asalt-avioane IL-2, aviatia de bombardament-Pe-2'. (Pe directia Moscovei, pag.63). Amintim cititorului ca regimentele de avioane de vinatoare ale vremii aveau 62 de avioane fiecare, cele de asalt-63 iar cele de bombar­dament-60. Prin urmare, numai intr-o divizie (divizia 10 de aviatie mixta) se astepta ih acel moment sosirea a 247 avioane de ultimul tip. Generalul declara ca intr-adevar divizia a inceput sa primeasca tehnica de lupta, insa vechile avioane au ramas in divizie. Astfel, divizia s-a transformat intr-un gigantic organism de lupta, care numa­ra citeva sute de avioane. Documentele de arhiva arata ca asa s-a intimplat peste tot. De exemplu, divizia 9 mixta, aflata alaturi, avansata si ea spre frontiera, avea 176 avioane MiG-9 de ultimul tip, de asemeni citeva zeci de Pe-2 si IL-2. Si noua tehnica sosea in continuare.

In dimineata de 22 iunie, acelasi Front de Vest a primit ordinul sa ia in primire pe aerodromul Orsa 99 de avioane MiG-3 (.Comandamentul si statul-major al Armatei sovietice in Marele Razboi pentru Apararea Patriei, 1941--1945, pag.4l). Daca au primit ordinul sa le ia in primire ih dimineata de 22 iunie, inseamna ca in seara de 21 iunie avioanele erau gata de expediere.

Maresalul de aviatie A.A. Novikov declara ca la 2 iunie Frontul de Nord (unde el era comandant V.V.S.[34], cu gradul de general-maior de aviatie) a primit un esalon de avioane de vinatoare MiG-3 (VJJ, 1969, Nr. l, pag.6l).

In afara de avioane de vinatoare erau trimise in flux continuu tancuri, artilerie, munitie, combustibil. "In zorii zilei de 22 iunie la statia Sauliai a venit pentru descarcare un esalon al unui regiment de artilerie grea' (Batalia pentru Leningrad, 1941-1944, pag. 22). Esalonul nu e singurul, fireste, si nu are numai tunuri. Iata ceva despre camioane. "La sfirsitul lui iunie 1941, pe caile ferate au stationat 1320 trenuri cu camioane' (VJJ/, 1975, Nr. l, pag.81). Trupele germane au atacat pe 22 iunie, iar la sfirsitul lui iunie stationau deja in zona frontului un numat foarte mare de esaloane cu camioane. Greutatea standard a unui esalon militar era atunci de 900 de tone (45 de vagoane de douazeci tone fiecare). Daca in fiecare vagon se afla un camion, inseamna ca asteptau 59-400 de cami­oane, insa adesea, in conditiile in care nu se prevede atacul inamicului (iar atacul nu se prevedea) incarcarea lor se facea in felul urmator: rotile din fata ale camionului se pun in cutia camionului precedent, iar in cutia sa se pun rotile urmatorului s.a.m.d. Astfel, intr-un esalon se incarca mai multe camioane. Cineva a avut ideea sa adune, inainte de razboi, acest mare numar de vagoane si de camioane, a incarcat camioanele in vagoane si le-a trimis la frontiera vestica. Este clar ca acest proces a inceput inainte de razboi, insa n-au mai reusit sa descarce vagoanele Prin apropiere trecea fluxul neintrerupt al esaloanelor cu munitie. Krasnaia zvezda din 28 aprilie 1985 remarca: "in seara de 21 iunie 1941, comandantului sectorului feroviar al statiei Liepai i s-a comunicat: -Veti primi o garnitura speciala cu munitii. Trebuie trimisa la destinatie cu prima urgenta.-' Pe atunci Liepai se afla foarte aproape de granita, iar esalonul era in tranzit, adica se deplasa spre granita.

Pe toate fronturile, munitiile se aflau in vagoane de cale ferata, ceea ce se face de obicei inaintea ofensivei in adincime. Intr-un razboi defensiv este mai simplu, mai sigur si mai ieftin sa amplasezi munitiile pe linii dinainte pregatite. Consumind munitia pe prima linie, trupele se vor retrage lesne pe a doua linie, unde munitiile sunt pregatite dinainte, apoi se vor retrage pe a treia linie s.a.m.d. Este insa foarte scump si periculos sa ai munitia in miscare pe timpul defensivei "Numai la halta Kali-novka, Frontul de Sud-Vest avea 1500 de vagoane cu munitie' (G.A. Kumanev, Feroviarii sovietici in anii Mare­lui Razboi pentru Apararea Patriei (1941-1945), pag. 36).

Am multe materiale care relateaza despre salvarea esaloanelor cu munitie in 1941. Desigur ca nu toate au reusit sa se salveze.

Generalul-colonel de artilerie LI. Volkotrubenko decla­ra ca, in 1941, numai Frontul de Vest a pierdut 4216 vagoane cu munitie (VIJ, 1980, Nr.5, pag.71). Insa erau cinci fronturi, nu doar unul. Nu numai frontul de Vest si-a pierdut vagoanele cu munitii. Sa incercam sa estimam cantitatea de munitii de pe toate fronturile, care a cazut in miinile inamicului fara a mai putea fi salvata. La mijlocul lui iunie, sub acoperirea Comunicatului TASS, toata aceasta cantitate se deplasa incet-incet spre granita.

Maresalul Uniunii Sovietice, S.K. Kurkotkin, declara ca la inceputul lui iunie "guvernul sovietic, la propunerea Marelui Stat Major, a confirmat planul de deplasare a 100 de mii de tone combustibil din zona interioara a tarii' (.Spatele Frontului Fortelor Armate in Marele Razboi pen­tru Apararea Patriei 1941-1945, pag.59). Dupa toate proba­bilitatile, in afara de aceasta decizie au existat si altele asemanatoare: "in nodurile feroviare si chiar intre statii s-au adunat in jur de 8500 de cisterne cu combustibil' Qdem, pag.173). Chiar daca s-au folosit cele mai mici cisterne, de 20 de tone, avem de-a face nu cu o suta de mii de tone, ci cu mult mai mult. Cisterna de baza, in 1940, avea insa 62 de tone, nu 20. Iar aceste 8500 de cisterne sunt doar cele care se aflau in statii asteptind sa fie descarcate in primele zile ale razboiului. Trebuie luat in considerare si faptul ca o parte au fost distruse de aviatia inamicului in chiar primele clipe ale razboiului.

Generalul-colonel I .V. Boldin (pe atunci general-locotenent, loctiitor al comandantului Frontului de Vest) decla­ra ca armata 10 (cea mai puternica de pe Frontul de Vest) avea rezerve suficiente de combustibil in depozite si in cisternele de pe calea ferata, dar in primele ore ale razboiului a pierdut tot (Pagini din viata, pag.92).

In preajma razboiului, toata aceasta masa de cisterne a fost deplasata spre granita odata cu trupele, tehnica de lupta, munitia

Cind vorbim despre cauzele infrangerilor Armatei Rosii in perioada de inceput a razboiului, o uitam pe cea principala: Armata Rosie se afla in vagoane. Orice cerce­tator poate sa gaseasca mii de stiri de felul urmator:

"In momentul inceperii razboiului, jumatate din esaloa­nele diviziei 64 infanterie se aflau pe drum' (VIJ, 1960, Nr.9, pag.56).

"Razboiul a gasit o mare parte din unitatile armatei 21 in esaloane imprastiate pe liniile ferate, pe un spatiu urias, de la Volga la Nipru' (La chemarea Patriei. Drumul de lupta al armatei 6 de garda in Marele Razboi pentru Apararea Patriei, 1941-1945, pag.5).

"Razboiul a surprins corpul 63 infanterie pe drum. Numai primele esaloane au reusit sa ajunga pe 21 iunie in statiile Dobrus si Novo-Belita, unde trebuiau descarcate. Urmatoarele au sosit separat, inainte de primele zile ale lui iulie, in diferite statii de linga Gomei. Iar o parte dintre unitatile corpului, de exemplu, toate regimentele diviziei 53 infanterie, in afara de 110 infanterie si 36 artilerie, n-au mai ajuns la Gomei si au fost indreptate spre nord' (VIJ, 1966, Nr.6, pag.17).

Generalul de armata S.P. Ivanov (pe atunci colonel, seful sectiei operative a statului-major al armatei 13) povesteste despre divizia 132 infanterie a general-maiorului SS Biriuzov:

"Inamicul a atacat prin surprindere esalonul cu care se deplasau spre front o parte din fortele diviziei si statului-major al acesteia. A trebuit sa intram in lupta direct din vagoane si de pe platforme' (Krasnaia zvezda, 21 august, 1984).

Maresalul Uniunii Sovietice SS Biriuzov (pe atunci general-maior, comandant al diviziei 132 infanterie): "in chiar ultimul moment, ne-au inclus in componenta cor­pului 20 mecanizat. N-am vazut nici pe comandant, nici pe seful de stat-major al corpului si, la drept vorbind, nu stiam nici macar unde se afla punctul de comanda. La stinga noastra actiona divizia 137 infanterie, sub comanda colonelului I.T. Grisin. Aceasta venise din Gorki Vecinul nostru din dreapta a fost aruncat in lupta ca si noi: direct din vagoane, cind esaloanele nu ajunsesera inca la locul de destinatie' (.Cind bubuiau tunurile, pag.2).

Generalul de armata SM. Stemenko (pe atunci colonel al directiei operative a Marelui Stat-Major): "Esaloanele cu trupe merg spre vest si spre sud-vest intr-un sir compact. Cind unul, cind altul dintre noi eram trimisi la statiile de descarcare. Complexitatea si caracterul schim­bator al situatiei ne obliga adesea sa intrerupem descar­carea si sa trimitem esaloanele in cu totul alta statie. S-a intimplat ca statul-major si comandamentul erau debarcate intr-un loc, iar regimentele in altul, la distanta considerabila' (Mare/e Stat-Major in anii razboiului, pag.30).

Generalul-colonel A.S. Klemin spune despre inceputul lui iulie: "Pe calea ferata se aflau 47.000 de vagoane cu incarcatura militara' (V7/, 1985, Nr.3, pag.67).

S-ar putea presupune ca toate acestea au fost incarcate dupa 22 iunie si trimise pe front. Presupunerea este insa gresita. Dupa 22 iunie, fronturile cereau numai vagoane goale, ca sa care marea cantitate de armament, munitie, combustibil si alte provizii de razboi, care se afla deja concentrata la frontiera.

Ca sa ne imaginam tragismul situatiei, merita sa-l amintim pe generalul M.F. Lukin. El, fiind comandant de armata, lupta deja la Sepetovka, iar statul-major al armatei sale se afla inca in Zabaikalie. Esaloanele armatei lui erau imprastiate pe mii de kilometri. Apoi a venit statul--major, dar batalionul de transmisiuni se mai gasea inca pe drum.

Astfel de situatii apareau pretutindeni: la o statie era debarcat statul-major, care nu avea trupe, la alta trupele, care n-aveau stat-major. Si mai rau era cind esalonul nu se oprea in statie, ci in cimp. Un batalion de tancuri este o forta uriasa. Dar aflat in esalon este lipsit de aparare. Daca razboiul prinde un esalon cu tehnica grea intr-un loc unde nu exista mijloace de descarcat, nu mai ramine decit ca esalonul sa fie distrus sau parasit.

Nici acele divizii, care se aflau in Primul esalon strate­gic si se deplasau spre granita in mars, nu se aflau intr-o situatie mai buna. Diviziile in coloana de mars sunt o tinta perfecta pentru aviatie, intreaga Armata Rosie era o tinta perfecta.

Multi vedeau deplasarea trupelor sovietice, totusi fie­care vedea numai o parte. Putini isi reprezentau adevarata sa anvergura. Spionajul german considera ca are loc o sporire gigantica a puterii militare, dar el nu vedea decit Primul esalon strategic, fara sa banuiasca faptul ca exista si un Al doilea (si Al treilea, despre care vom vorbi mai departe). Cred ca multi generali si maresali sovietici, exceptindu-i pe cei aflati in posturi cheie sau implicati direct in acest transfer, nu-si imagineaza dimensiunea reala a transferului si, prin urmare, nu-si dau seama de importanta sa. Tocmai de aceea, multi dintre ei vorbesc atit de calm despre acesta. Necunoasterea situatiei de ansamblu si a anvergurii reale a concentrarii trupelor sovietice nu e deloc intimplatoare. Stalin a luat masuri draconice de mascare. Comunicatul TASS este una dintre aceste masuri. Transferul trupelor nu putea fi ascuns, dar mai importante erau dimensiunea si destinatia acestuia. Stalin le-a ascuns fata de intreaga tara, fata de spionajul german si chiar fata de generatiile viitoare. General-colo-nelul de aviatie A.S. lakovlev (pe atunci referent personal al lui Stalin) arata ca "la sfirsitul lui mai sau inceputul lui iunie', la Kremlin a avut loc o consfatuire pe teme de mascare (Scopul vietii, insemnarile unui constructor de avioane, pag.252). Am vazut deja unele masuri pe care le-au luat generalii sovietici: trupelor li se spunea ca merg la exercitii, desi corpul de comanda intelegea ca nu este vorba despre asa ceva. Cu alte cuvinte, a avut loc o dezinformare voita a trupelor. In acelasi timp, comanda­mentul german facea si el acelasi lucru: in cadrul trupei circulau zvonuri despre o debarcare in Marea Britanic, multi stiau chiar si denumirea operatiunii - "Leul de mare'; aparusera traducatorii de limba engleza etc.

Se cuvine sa amintim ca dezinformarea propriilor trupe se face numai inaintea unei operatiuni ofensive, ca sa-ti ascunzi fata de inamic intentiile, momentul si directia loviturii principale, in razboiul defensiv sau inainte de inceperea lui nu trebuie sa-ti inseli trupele, in fata ofite­rilor si soldatilor se afla o singura sarcina: hotarul tau, nici un pas inapoi! Sa pieri, dar sa nu lasi dusmanul sa treaca! Faptul ca soldatii si comandantii sovietici au fost inselati este o dovada a pregatirii pentru ofensiva. Daca s-ar fi pregatit defensiva, ar fi trebuit sa li se spuna trupelor: da, fratilor, situatia e tensionata, orice se poate intimpla, sa mergem sa sapam transee. Ca sa ne facem o idee despre secretul pastrat asupra transferului de trupe, aduc doar unul dintre multele exemple.

Maresalul Uniunii Sovietice, M.V. Zaharov: "La inceputul lui iunie, seful VOSO[35] din Regiunea militara Odesa, colonelul P.I. Rumiantev, a trecut pe la mine (eram pe atunci seful statului-major al Regiunii) si mi-a raportat in secret ca in ultimele zile prin statia Znamenka trec mai multe "Annuska' in directia Rostov si sunt debarcate in raionul Cerkass. In limbajul VOSO, termenul "Annuska' desemna o divizie. Peste doua zile, am primit un mesaj cifrat din Cerkass, purtind semnatura loctiitorului coman­dantului trupelor din Regiunea militara nord-caucaziana, M.A. Reiter, in care solicita sa ocupe citeva baraci pentru materiale ale Regiunii noastre in scopul depozitarii bunu­rilor trupelor venite in acest raion din Caucazul de Nord. Intrucit statul-major al Regiunii n-a fost informat despre respectiva concentrare de trupe, am telefonat la Directia operativa a Marelui Stat-Major. La telefon a raspuns loctii­torul sefului Directiei, A.F. Anisov. Comunicindu-i despre mesajul cifrat primit de la M.A. Reiter, l-am rugat sa ma lamureasca despre ce-i vorba. Anisov mi-a raspuns ca mesajul cifrat al lui Reiter trebuie imediat distrus si ca acestuia ii vor fi date indicatiile necesare de catre Marele Stat-Major, iar statul-major al Regiunii nu trebuie sa se amestece in aceasta chestiune' (Voprosi istorii, 1970, Nr.5, pag.42).

Maresalul Zaharov mai arata ca nici comandantul Re­giunii Odesa, generalul-colonel I.T. Cerevicenko, nu stia nimic despre acele "Annuska'. Intotdeauna trupele sovie­tice se transfera respectind anumite masuri de precautie, cum ar fi, de pilda, secretul intentiilor, insa totul are o limita. Comandantul unei regiuni militare, indeosebi al unei regiuni de frontiera, si seful statului-major al acesteia sunt oameni cu puteri depline. Ei raspund de tot ce se petrece pe teritoriul aflat sub controlul lor. Dati-mi orice alt exemplu in care comandantul regiunii si seful sau de stat-major nu stiu ca pe teritoriul lor sunt concentrate alte trupe! Si iata ca, in situatia cind comandamentul Regiunii Odesa a aflat intimplator despre concentrarea unor trupe pe teritoriul Regiunii, Marele Stat-Major (care era coman­dat de G.K. Jukov) cere sa se uite informatia primita si sa se distruga cifrul secret pe care-l stia numai seful de stat-major al Regiunii.

Am spus mai inainte ca in arhivele sovietice sunt foarte multe documente interesante despre aceasta peri­oada; si totusi, ceea ce a fost mai interesant nu a ajuns niciodata in arhiva sau a fost distrus.

Urmele distrugerii se vad in arhive. De exemplu, pe o pagina incepe o propozitie, dar urmatoarea pagina lipses­te, uneori si urmatoarele sute de pagini. Acest mesaj cifrat, distrus in Regiunea Odesa, este numai una din dovezile afirmatiilor mele.

Este interesanta comportarea general-locotenentului M.A. Reiter in situatia data. Max Reiter este un neamt disciplinat, inca din primul razboi mondial fiind colonel la statul-major al armatei ruse. Stie sa pastreze secretele, insa chiar el, loctiitorul comandantului Regiunii Cauca-zului de Nord, aflindu-se cu "Annuska' pe teritoriul unei alte regiuni militare, considera absolut normal sa ia legatu­ra cu seful local egal cu el in rang si sa-i ceara permisiu­nea (fireste, printr-un mesaj cifrat) sa faca ceva. Dar cei de la Marele Stat-Major il pun rapid la punct, incit nu mai trimite alte mesaje asemanatoare. Iata si alte exemple:

Generalul-colonel L.M. Sandalov examineaza in raionul Brest constructia dispozitivelor de aparare de pe granita si descopera cu uimire ca DOT-urile se construiesc atit de aproape de granita, incit pot fi vazute de partea germana, isi exprima nedumerirea fata de V.I. Ciuikov, acest viitor vulpoi al Stalingradului, care ofteaza (prefa­cut, fireste): "mare pacat, dar chiar asa stau lucrurile, nemtii observa constructiile noastre defensive' (Pe directia Moscovei, pag.53). Guderian a inceput razboiul chiar de pe celalalt mal al riului si povesteste ca a vazut totul foarte bine: DOT-urile se construiau zi si noapte. Nici chiar Sandalov, nici Ciuikov, nici altcineva nu vor ordona sa se opreasca lucrul si sa fie mutat santierul la citiva kilometri mai in spate, pentru ca inamicul sa nu vada situarea exacta a cuiburilor de foc si directia ambrazurilor.

Maresalul Uniunii Sovietice, I.H. Bagramian, remarca in 1940 acelasi tablou, intr-o alta regiune. Se construiesc raioane fortificate (UR-uri) "chiar in fata nemtilor'. Santie­rele erau inconjurate de niste zaplazuri. "Toate aceste zaplazuri imi aminteau de frunzele de vita-de-vie de pe statuile antice.

- Ce credeti, am intrebat pe unul din sefii unui santier, nemtii banuiesc ce se construieste aici, pe malul riului de frontiera, dincolo de aceste zaplazuri?

- Fara indoiala! a raspuns acesta, fara sa sovaie. Greu ar fi sa nu banuiasca scopul constructiei noastre.

Am chibzuit: un astfel de analfabetism tactic al celor care au ales locul pentru DOT-uri, poate fi calificat cu indulgenta drept daunator. Uite asa s-au petrecut lucrurile in acele timpuri' (V7/, 1976, Nr.l, pag.34).

Da. In 1938 ai fi fost impuscat pentru astfel de actiuni, insa in 1940-1941, in toate regiunile militare vestice, se construiau de zor asemenea fortificatii, fara ca nimeni sa se teama si fara ca NKVD sa se amestece. De ce? "Demon­stratia vadita a lucrarilor defensive', defineste Bagramian aceste constructii si adauga ca "planul constructiei a fost confirmat de conducerea superioara'. Comandantul regiu­nii raspunde personal de raioanele fortificate. Cine este acest idiot care aproba un asemenea plan? in acel moment-G.K. Jukov. Acelasi Jukov, care a fost stralucitul comandant de osti al celui de-al doilea razboi mondial. Acelasi Jukov, care n-a suferit nici o infringere militara. Acelasi Jukov, care abia se intorsese din Mongolia, unde a construit in mod demonstrativ fortificatii defensive si apoi a lovit prin surprindere armata 6 japoneza. Acelasi Jukov, care peste citeva luni avea sa devina seful Marelui Stat-Major si sa introduca reguli draconice de pastrare a secretului in cazul transferului trupelor; "demonstratia vadita a lucrarilor defensive' va continua insa la frontiera, ba chiar va lua amploare.

Este interesanta comportarea lui Bagramian in aceasta situatie. Bagramian este un vulpoi siret pe care nu-l poate naste decit speta umana, dar totodata un comandant talentat. In timpul razboiului a facut cea mai stralucita cariera din toata Armata Rosie. A inceput razboiul fiind colonel, l-a terminat ca general de armata, ocupind o functie care ii dadea dreptul sa primeasca titlul de Maresal al Uniunii Sovietice. Si a primit acest titlu. In situatia data, Bagramian executa ordinul personal al lui Jukov, actionind ca subordonat si prieten. Bagramian nu s-a apucat sa tipe ca santierele sa-si inceteze activitatea. Ar fi putut ca, intilnindu-l pe Jukov, sa-i spuna: "Gheorghi Konstantinovici, e necaz mare! Idiotii construiesc fortifi­catiile chiar pe granita, fortificatiile costa milioane, iar artileria inamicului le poate desfiinta din prima clipa a razboiului, fiindca stie pozitia fiecarui DOT! Te impusca si pe tine, ma impusca si pe mine pentru asta!' insa Bagramian n-a inceput sa tipe. sau sa bata din picior. La 22 iunie, chiar asa s-a si intimplat. Fortificatiile au fost devastate, dar Stalin nu i-a impuscat pe Bagramian si Jukov, dimpotriva, i-a inaintat in functie. Rezulta ca aceas­ta constructie a fost facuta pentru ca inamicul sa o vada. N-a fost o idiotenie, nici analfabetism strategic, ci cu totul altceva.

"Prietenii' Uniunii Sovietice au declarat ca trupele sovietice n-au sapat transee pentru ca Stalin a facut totul ca sa nu provoace din intimpiare razboiul, insa un transeu obisnuit nu se compara cu fortificatiile din beton armat. Stalin construieste la modul demonstrativ o zona defen­siva si nu se teme ca aceasta va constitui un obiectiv pentru atacul german. De ce n-a dat ordin trupelor sa sape transee in loc sa se ascunda in paduri?

Ce contrast straniu! Demonstratii defensive la granita si distrugerea mesajului cifrat la statul-major al regiunii militare, insa acestea sunt fetele aceleiasi medalii. Asa lucra Jukov inainte si asa va lucra si de acum incolo: va pregati intens defensiva in asa fel ca inamicul sa o vada si, in acelasi timp, va concentra in secret trupele in paduri, pentru lovitura decisiva. Loviturile lui Jukov au fost date intotdeauna prin surprindere.

La 13 iunie, Molotov l-a chemat pe ambasadorul ger­man si i-a remis textul Comunicatului TASS (V. Hvostov si generalul-maior A. Grilev, Kommunist, 1968, Nr.12, pag.68). In Comunicat se spune ca Germania nu vrea sa atace URSS-ul, URSS-ul nu vrea sa atace Germania, insa "forte dusmane URSS-ului si Germaniei sunt interesate in pornirea si desfasurarea razboiului', incearca sa le puna in conflict, raspindind zvonuri provocatoare privind apro­pierea unui razboi, in Comunicat, aceste "forte dusmane' sunt precizate: "ambasadorul britanic la Moscova, domnul Cripss', "Londra' si "presa engleza'.

Ar fi rezonabil sa presupunem ca la 13 iunie a avut loc la Londra intilnirea dintre ambasadorul sovietic I.M. Maiski si ministrul afacerilor externe al Marii Britanii, A. Eden. La intilnire Maiski arunca pe masa Comunicatul TASS, bate cu pumnul in masa^ pune piciorul in prag si cere indepartarea ambasadorului Cripps, ca sa nu semene dezbinare intre prieteni, intre Stalin si Hitler. Sa se inceteze cu zvonurile provocatoare despre razboiul dintre Germania si URSS. In acest mod va imaginati aceasta intflnire? Gresiti. A fost cu totul altfel. La 13 iunie 1941 a avut loc cu adevarat o intilnire intre Maiski si Eden, dar Maiski n-a transmis Comunicatul TASS guvernului britanic, n-a batut din picior si nici cu pumnul in masa. IntUnirea s-a desfasurat intr-o atmosfera amicala. S-a discutat o problema foarte serioasa: masurile pe care urma sa le ia Marea Britanic pentru a ajuta Armata Rosie, "daca in viitorul apropiat va izbucni un razboi intre URSS si Germa­nia'. Printre masurile concrete: actiuni directe de lupta ale aviatiei britanice in interesul Armatei Rosii, livrari militare, coordonarea actiunilor comandamentelor celor doua tari (.Istoria celui de-al doilea razboi mondial. 1939--1945, vol.3, pag.352).

La 13 iunie diplomatia stalinista a pus bazele la ceea ce se va numi "coalitia antihiderista'. In ceea ce priveste Marea Britanic, nimic de obiectat: Marea Britanic este in razboi impotriva cu Germania. Insa Uniunea Sovietica face un joc necinstit. Cu Germania este incheiat un pact de neagresiune si, imediat dupa aceasta, un acord de prietenie. Daca guvernul sovietic considera ca aceste documente nu mai corespund situatiei nou create, tre­buiesc anulate. Dar Stalin n-o face, el are incredere in prietenia cu Hitler, si demasca ih Comunicatul TASS pe cei care "doresc escaladarea razboiului.' Concomitent, la Londra se pregateste o alianta militara cu inamicul Germa­niei privind masuri concrete impotriva acesteia. Uimitor: nici o vorba despre vreun atac al Germaniei asupra URSS! Dincolo de tonul diplomatic, neutru, se ascund alte lucruri. Nu cu mult timp in urma, diplomatia sovietica a purtat convorbiri cu Germania privind Polonia: "daca asupra teritoriului Poloniei vor avea loc schimbari..'. Acum a venit vremea cind diplomatii sovietici au inceput sa foloseasca acelasi ton referindu-se la Germania. Este uimitor faptul ca in discutiile de la Londra ambele parti folosesc expresia: "daca va izbucni un razboi' in loc de "daca Germania va ataca'.

Cu alte cuvinte, interlocutorii nu exclud faptul ca razboiul poate sa inceapa si in alt mod decit printr-o agresiune germana. La fel de interesant este si faptul ca, la discutiile de la Londra, URSS-ul este pus pe primul plan: "daca va izbucni un razboi intre URSS si Germania'. La fel se spune si in Comunicatul TASS: "zvonuri privind apropierea unui razboi intre URSS si Germania'. De ce sa nu se spuna invers, intre Germania si URSS, daca se presupune ca Germania va fi agresorul?

Ni s-ar putea replica: ambasadorul sovietic poarta discutii fara stirea lui Stalin, depasindu-si astfel misiunea, la fel ca si acei generali care isi aduc trupele la frontiera "fara sa-l anunte pe Stalin'. Nu. Maiski insusi subliniaza ca, fiind trimis la Londra inca din 1932, a avut o intilnire cu M.M. Litvinov. Comisarul poporului al afacerilor exter­ne Litvinov il previne pe I.A. Maiski ca nu va executa instructiunile sale, ci ale "unor instante mult mai inalte'. Pe atunci, "mai inalt' nu era decit Molotov (seful guver­nului in care Litvinov era membru) si Stalin. In 1941, Litvinov fusese demis, ramasesera ca "instante mai inalte' Molotov si Stalin. Maiski a rezistat epurarilor si a ramas in postul sau foarte mult tocmai pentru ca n-a incalcat niciodata instructiunile "instantelor superioare'.

Ca sa ne facem o imagine completa despre tovarasul Maiski si despre diplomatia sovietica ih general, trebuie sa adaugam ca, ihtorcindu-se la Moscova dupa 11 ani de sedere la Londra, l-a insotit pe Stalin la intilnirile cu Churchill si Roosevelt, cerind sporirea ajutorului. Dupa aceea a scris cartea Cine l-a ajutat pe Hitler.

Din aceasta carte aflam ca Hitler n-ar fi putut incepe al doilea razboi mondial, daca nu l-ar fi ajutat Marea Britanic si Franta. Mai departe, ambasadorul sovietic arun­ca vina pentru "nenumaratele jertfe si suferinte' pe umerii tarii care a propus ajutor militar si economic lui Stalin inca de pe 13 iunie 1941.

Comunicatul TASS are ca scop indepartarea zvonuri­lor privind un razboi iminent intre URSS si Germania. Stalin a luptat ferm cu aceste zvonuri, inceputul lui iunie a insemnat o explozie subita de teroare la Moscova. Au cazut multe capete, unele foarte cunoscute.

Hitler se lovea de aceleasi probleme. E greu sa ascunzi pregatirile de razboi. Oamenii le vad, fac tot felul de presupuneri. La 24 aprilie, atasatul militar naval al Germa­niei a trimis un comunicat alarmant la Berlin in care spune ca se lupta in zadar cu "zvonuri evident absurde privind un 'razboi germano-sovietic'. La 2 mai, ambasa­dorul Schulenburg raporteaza ca se lupta cu zvonurile, dar toti colaboratorii germani care vin din Germania nu aduc "numai zvonuri, dar si fapte care le confirma'.

La 24 mai, seful departamentului presei straine din ministerul de propaganda al Germaniei, Karl Bohmer, fiind beat, a dezvaluit ceva in plus despre relatiile cu Uniunea Sovietica. A fost arestat imediat. Hitler s-a ocupat personal de aceasta problema si, dupa Goebbels, a dat "o importanta prea mare' acestui eveniment. La 13 iunie 1941, in ziua cind s-a transmis Comunicatul TASS, Karl Bohmer a comparut in fata Instantei populare (cutremu­rator: instanta populara, exact ca in Uniunea Sovietica), declarind ca spusele sale au fost o aiurare de om beat: fireste ca nu va fi nici un razboi intre Germania si Uniunea Sovietica. Asta nu l-a salvat pe sarmanul B6hmer de o pedeapsa aspra, care s-a constituit intr-o lectie pentru intreaga Germanie: nu va fi razboi! nu va fi razboi! Si ca sa nu fie nici un fel de indoiala, Ribbentrop a trimis la 15 iunie ambasadorilor sai telegrame strict secrete: se profi­leaza discutii importante cu Moscova. Ambasadorii trebuie sa comunice in mare secret De pilda, consilierul ambasa­dei germane de la Budapesta era obligat in mare secret sa anunte aceasta noutate presedintelui Ungariei.

Principiile dezinformarii sunt aceleasi pentru toti: daca nu vrei ca secretul sa fie aflat de inamic, ascunde-l si fata de prieteni. Iata ca, a doua zi dupa Comunicatul TASS, Germania intreprinde o dezinformare premeditata a pro­priilor diplomati si a aliatilor ei militari. Stim, de aseme­nea, ca acelasi lucru a fost facut si de catre coman­damentul superior sovietic.

Analizind intunericul socialismului german si al celui sovietic, vom afla asemanari zguduitoare nu numai in lozinci, cintece, ideologie, dar si in evenimentele istorice. In istoria national-socialismului exista un fapt foarte apro­piat de Comunicatul TASS. La 8 mai 1940, radioul german a declarat ca Marea Britanic intentioneaza sa invadeze Olanda. Urmeaza lucrul cel mai interesant: informatiile potrivit carora doua armate germane ar fi transferate la granitele Olandei sunt "zvonuri absurde' puse in circulatie de "instigatorii britanici ai razboiului'. Ce s-a intimplat dupa aceea este bine cunoscut. Comunicatul german si cel sovietic se repeta, ambele, aproape cuvint cu cuvint. Principala idee: nu transferam trupe, e doar o nascocire a "instigatorilor britanici ai razboiului'. Stiu ca aceasta comparatie nu constituie o dovada, insa, in cazul dat, cele doua comunicate nu numai ca sunt asemanatoare, dar sunt aproape copii.

Dupa primele mele lucrari, istoricii sovietici au inceput sa vocifereze: da, mutarea trupelor sovietice a avut loc, insa istoricii sovietici au dat demult explicatii satisfaca­toare (defensive) ale acestei actiuni, de aceea nu mai trebuie cautata alta explicatie, totul este clar.

Nu, fratilor! Nu este clar. Nimeni si niciodata n-a dat explicatii satisfacatoare. Tocmai lipsa unei explicatii a acestor actiuni mi-a atras atentia. Maresalii si generalii sovietici nu numai ca nu explica nimic, dar nici unul dintre ei n-a indicat vreodata numarul corect de divizii care au luat parte la aceasta miscare uriasa: 191! Niciunul dintre ei n-a indicat vreodata o cifra asemanatoare. Putem oare sa asteptam de la generali o explicatie satisfacatoare, daca ei nu o cunosc sau ascund cu buna stiinta adevarata anvergura a evenimentelor?

Un cunoscator al perioadei initiale de razboi, V.A. Anfilov, spune despre Regiunea militara speciala de vest: "Din raioanele interne ale Regiunii s-au transferat spre vest, in conformitate cu directiva narkom-ului de aparare, zece divizii de infanterie'. (Fapta eroica eterna, pag.189). Tot el vorbeste despre Regiunea militara speciala Pribaltica: "S-au deplasat mai aproape de frontiera patru divizii de infanterie (diviziile 23, 48, 126, 128)'.

Asa este, exista o multime de confirmari ca asa este. Insa in Regiunea militara Pribaltica nu s-au transferat la granita si diviziile 11 si 183 infanterie? Oare diviziile de tancuri si motorizate au ramas pe loc?

Unii maresali sovietici, inclusiv G.K. Jukov, afirma ca s-au deplasat 28 divizii de infanterie. Perfect adevarat. Dar nu complet. Maresalul Uniunii Sovietice AM. Vasilevski subliniaza ca cele 28 de divizii "au constituit numai inceputul indeplinirii unui plan de concentrare' (Cauza intregii vieti, pag.119). Cele 28 de divizii sunt doar inceputul. Cunoastem ca a existat si o continuare, care a depasit cu mult inceputul, insa, dupa ce spune cite ceva, maresalul Vasilevski tace si nu mai aflam nici o cifra de la el.

Fara a fi multumit de explicatiile expertilor (de genul maresalului Vasilevski), am facut apel la memoriile gene­ralilor si maresalilor care au luat parte la aceasta mare actiune sau care au condus-o. Aici am descoperit o maleabilitate uimitoare a istoricilor sovietici si a memoriilor, in a ocoli raspunsul. Exemple:

Comandantul trupelor Regiunii militare Odesa, generalul-colonel I .T. Cerevicenko, se afla intre 9 si 12 iunie in Crimeea, unde primea trupele corpului special 9 infan­terie. Stim acest lucru de la Maresalul Uniunii Sovietice M.V. Zaharov (Voprosi istorii, 1970, Nr.5, pag.44). Ne vom mai referi la acest corp de armata. Nu era unul obisnuit si nu degeaba purta oficial denumirea de "spe­cial'. Dar incercati sa gasiti barem un rind al generalului I.T. Cerevicenko privind acest eveniment. Din cine stie ce motiv, generalul tace milc. Apropo, este vorba de acelasi Cerevicenko care primeste corpul de armata, dar nu stie ca pe teritoriul Regiunii lui este concentrata in secret o armata intreaga a general-locotenentului I.S. Konev si a loctiitorului acestuia, general-locotenentul Max Reiter.

I.S. Konev a devenit in timpul razboiului Maresal al Uniunii Sovietice. Am citit cartea lui in speranta de a gasi explicatia cum de a ajuns intr-o regiune straina cu ale sale "Annuska' si de ce. Descoperim cu mirare ca mare­salul ignora cu totul perioada initiala a razboiului. A preferat sa scrie despre anul '45, asa se si numeste cartea sa: Patruzeci si cinci. Ajungem la memoriile generalului de armata P.I. Batov; corpul sau de armata a fost intim-pinat de generalul Cerevicenko in Crimeea. Dar, vai, Batov a lasat de o parte ceea ce era mai interesant! in acel moment, Batov era loctiitor al comandantului Regiunii militare Zacaucaz. Apare intrebarea: cum si pentru ce a venit in Crimeea in fruntea unui corp de armata autonom? De ce corpul se numea special? De ce unitatile si marile unitati ale corpului au facut exercitii de desantare rapida a trupelor, de imbarcare a tehnicii de lupta pe navele de razboi ale flotei Marii Negre si de debarcare pe tarmul inamicului in scopul cuceririi si distrugerii instalatiilor petroliere? De ce in corpul special al lui Batov s-a dus o propaganda neobisnuita, chiar si dupa standardele Arma­tei Rosii, pentru "razboiul eliberator pe teritoriul inamicu­lui'? De ce aceasta propaganda a fost condusa de catre reprezentanti ai Directiei generale de propaganda, sositi special de la Moscova? De ce la 13 iunie 1941 efectivul corpului special 9, pina la ultimul soldat, a primit ghiduri de conversatie ruso-romane? Dupa indelungate cautari vom gasi raspunsuri la toate aceste intrebari in alte surse, dar nu si in memoriile generalului Batov, care comanda acest neobisnuit corp de armata. Batov a trecut sub tacere de toata aceasta perioada.

Negasind raspunsuri la acest nivel, sa ne indreptam atentia mai sus. Insa dintre cei care au cunoscut secretul in intregul sau - Stalin, Molotov, Malenkov, Beria, Timosenko si Jukov - n-a scris memorii decit Jukov. El a fost seful Marelui Stat-Major, adica a raspuns personal de dislocarea si transferul trupelor, asa incit fara permisiunea lui nici un batalion nu se putea misca din loc. In afara de aceasta, Jukov avea in subordine serviciul VOSO, altfel spus, tot ceea ce era legat de folosirea in scopuri militare a cailor ferate. Daca Jukov n-ar fi permis, nici un vagon cu incarcatura militara nu s-ar fi deplasat, in sfirsit, orice Comunicat TASS in care era vorba despre Armata Rosie se pregatea la Marele Stat-Major, adica in biroul lui Jukov.

Jukov este singura sursa care a intrat in relatie cu intreg complexul de probleme tratate in acest capitol, in memoriile sale, era obligat ori sa ia asupra sa responsa­bilitatea transmiterii mincinosului Comunicat TASS, ori sa se delimiteze de acesta: ca au existat, chipurile, niste tovarasi iresponsabili cu functii superioare care au batut cu pumnul in masa sau care au dictat prin telefon Comu­nicatul fara sa cunoasca realitatea si fara sa se intereseze la Marele Stat-Major, daca are loc un transfer de trupe.

Sa deschidem volumul cenusiu de Amintiri si cugetari: nu descoperim nici amintiri, nici cugetari. Jukov evita raspunsurile. Cartea este scrisa ca si cum cititorul n-ar fi in toate facultatile mintale. "Da, spune Jukov, a existat un transfer de trupe'. Dar nu spune care a fost scopul acestuia. Jukov ascunde si numarul trupelor. Uita sa spuna cine si cind a luat hotarirea unui transfer de trupe. Ramine neclar de ce au coincis inceperea transferului trupelor si transmiterea Comunicatului TASS, care respinge zvonurile privind transferul. Este vorba de o lipsa de coordonare intre departamente? Sau dimpotriva?

In loc de cifre si explicatii, Jukov face o ampla des­criere a transferului de trupe. Viclenia sa consta in faptul ca descrie transferul citindu-l pe prietenul sau Bagramian, care pe atunci nu avea acces la secretele de stat. Ascultati-l pe Bagramian, care, la inceputul razboiului, era doar colonel. Ascultati-l pe Bagramian, care era in Primul esa­lon strategic si nu avea dreptul sa cunoasca nici efectivul, nici destinatia celui de Al doilea esalon strategic. Aflindu-se in Primul esalon strategic, Bagramian putea sa vada numai o parte a trupelor care veneau la granita. Astfel, prin aceasta descriere, Jukov scapa de obligatia de ne a spune adevarul. S-a folosit de citate din Bagramian, la fel ca si cum un astronaut, ajuns pe Luna, ar descrie luna folosind fragmente din romanele lui Jules Veme si Herbert Wells, care n-au ajuns niciodata acolo.

Drept cine i-a luat Jukov pe cititori? Daca am fi dorit sa aflam parerea lui Ivan Hristoforovici Bagramian, deschi­deam cartea acestuia. Fara indoiala ca Bagramian scrie mult si bine, e un erudit, analiza e subtila, dar n-a planificat si n-a condus transferul trupelor din Al doilea esalon strategic. Jukov l-a planificat si l-a condus. Iar din cartea sa am fi vrut sa-i cunoastem parerea, am fi vrut sa privim lucrurile din punctul sau de vedere.

Manevra lui Jukov de a se ascunde in spatele lui Bagramian, incercarea de a ocoli raspunsurile sunt o confirmare a faptului ca nu totul este curat, ca ceva nu "merge', ca a fost nevoie sa se ascunda ceva, ceva ce se ascunde si dupa cincizeci de ani.

Multi vorbesc despre Comunicatul TASS si despre evenimentele care s-au petrecut in acea zi. Vorbesc insa numai cei care n-au avut acces la secretele celui de Al doilea esalon strategic. Cei care au avut acces tac sau se folosesc de marturiile altora. Au si de ce sa taca

Iata bilantul acelei zile: in vorbe: "instigatorii britanici ai razboiului' vor sa impinga in razboi URSS si Germania; in fapt: Uniunea Sovietica poarta in secret convorbiri chiar cu "instigatorii razboiului' privind o alianta militara impotriva Germaniei, in vorbe: nu transferam trupe, in fapt: transferam atit de multe cit nimeni si niciodata nu a mai transferat, in vorbe: exercitii, in fapt: ceva cu mult mai serios.

Capitolul 23DESPRE REGIUNILE MILITARE ABANDONATE

Demult s-a stabilit in Armata Rosie urmatoarea regula: trupele sunt inca pe drum, iar coman­damentul a ajuns deja la locul unde trebuie sa actioneze.

Maresalul Uniunii Sovietice, K.K.Rokossovski

Generalul sovietic, urcind pe scara ierarhica, parcurge functiile de comandant de divizie, de corp de armata, de armata Devine apoi comandant de regiune. Aceasta nu este pur si simplu urmatoarea treapta, ci un salt.

Comandantul de regiune este un sef militar de rang inalt, dar si un fel de guvernator militar al unor teritorii de sute de mii, uneori chiar de milioane de kilometri patrati, in care traiesc milioane sau zeci de milioane de oameni. El nu raspunde doar de trupe, ci si de folosirea in interesul razboiului a populatiei, a industriei, a trans­portului, a mijloacelor de telecomunicatii, a agriculturii, a resurselor naturale.

Inainte de razboi, teritoriul Uniunii Sovietice era im­partit in saisprezece regiuni militare. Opt regiuni erau de frontiera, opt erau considerate interne, neavind granite cu alte state. Fiecare regiune era importanta in felul ei. In unele erau multe trupe, in altele putine, dar cu un puter­nic potential industrial si de mobilizare.

La 13 mai 1941, comandantii regiunilor militare interne (cu exceptia Regiunii militare Moscova) au primit o direc­tiva de o deosebita importanta: in fiecare din cele sapte regiuni sa se desfasoare cite o noua armata, la formarea lor sa participe toate statele-majore si trupele regiunilor, conducerea noilor armate sa fie luata de catre comandantii de regiune personal si, exact peste o luna, la 13 iunie 1941, sa se inceapa regruparea spre vest.

Asadar, sapte comandanti ai regiunilor interne s-au transformat in comandanti de armata. Dar nu te poti descurca cu sapte generali. Fiecare comandant de armata are nevoie de loctiitori, de stat-major, de comandanti de artilerie, de trupe de geniu, de transmisiuni. De unde sa iei atitia generali? Nu sunt probleme. Stalin avea totul pregatit, prevazuse totul. Am relatat regruparea trupelor din diviziile Regiunii militare Ural. In Regiunea militara Ural se infiinteaza armata 22; comandantul Regiunii, generalul-locotenent F.A. Ersakov, o conducea personal. Membrul sovietului militar al Regiunii, comisarul de corp de armata D.S. Leonov, a devenit membru al sovietului militar al armatei 22. Seful statului-major al Regiunii, generalul-maior G.F. Zaharov a devenit seful de stat--major, iar statul-major al Regiunii a devenit stat-major de armata. Comandantii artileriei, ai trupelor de geniu, de transmisiuni, de spionaj, sefii tuturor departamentelor si directiilor Regiunii au ocupat pozitiile corespunzatoare din armata 22. Acestia si-au luat toti loctiitorii si subordo­natii, s-au imbarcat in vagoane si au plecat.

Intrebare: cine a ramas in Ural? Uralul inseamna Magnitka, inseamna Uralmas, mari uzine. Uralul inseamna Tankograd, pe atunci necunoscut. Uralul este centura de otel care leaga Europa si Asia intr-un monolit. Uralul inseamna resurse, uzine, inseamna puterea detinutilor, din lagare.

Nu este oare periculos sa lasi aceste teritorii fara guvernator militar? Mi se va spune ca orice comandant are loctiitor, care tocmai pentru asa ceva este numit: sa tina locul comandantului. Dar tocmai aici este problema, ca loctiitorul comandantului regiunii militare Ural, genera­lul-locotenent M.F. Lukin, a primit deja ordin sa mearga in Zabaikal. Acolo a format armata 16, iar in momentul transmiterii Comunicatului TASS, armata lui s-a deplasat in secret spre vest. De aceea, Regiunea Ural, dupa pleca­rea intregului corp de comanda, a ramas practic fara conducere, in fruntea ei era generalul-maior A.V. Katkov, un ilustru necunoscut.

Acelasi lucru s-a petrecut si in Regiunea militara Har-kov. Stim ca in ajunul razboiului, la granita romaneasca s-a format armata 18. Comandamentul si statul-major al acestei armate sunt comandamentul si statul-major al Regiunii militare Harkov.

Comandantul Regiunii, generalul-locotenent A.K. Smirnov, seful statului-major, generalul-maior V.I. Kolpakci, comandantul aviatiei Regiunii, generalul-maior S.K. Goriunov si toti subordonatii lor au fost mutati la granita romaneasca in noua armata 18, lasind Regiunea fara comandament.

La fel s-a intimplat si cu armata 19, formata din trupele si statul-major al Regiunii militare din Caucazul de Nord. Armata 20 s-a format in Regiunea militara Orel. Armata 21 este Regiunea militara Privoljie. Comandantul Regiunii, generalul-locotenent V.G. Gherasimenko a devenit co­mandantul armatei 21, seful statului-major, generalul V.N. Gordov a devenit seful statului-major al armatei 21. Sefii diferitelor trupe si servicii, sute de alti comandanti au schimbat in titulatura lor cuvintele "Regiunea militara Privoljie' cu "armata 21'. De exemplu, daca intilniti infor­matia ca maresalul de aviatie G.A. Vorojeikin (fireste, pe atunci mai mic in grad) conducea la inceputul lui 1941 aviatia Regiunii militare Privoljie, puteti sa afirmati fara a va uita in arhive ca, dupa 13 iunie, acesta a devenit comandantul aviatiei armatei 21 si s-a deplasat in secret spre granita germana. Daca stiti ca generalul-colonel al trupelor de geniu, LV. Bordzilovski, ce se afla pe atunci in aceeasi Regiune, isi face serviciul la departamentul de geniu, nu va temeti sa afirmati ca dupa Comunicatul TASS isi va servi patria in unitatea corespunzatoare de geniu a armatei 12.

In Regiunea militara Siberia (comandant general-loco-tenent S.A. Kalinin) a fost formata armata 24, iar in Regiunea militara Arhanghelsk (general-locotenent V.I. Kacealov) - armata 28.

La 13 iunie 1941, in momentul transmisiei ciudatelor comunicate de la radioul sovietic, in spatiile nemarginite ale Rusiei Centrale, Caucazului de Nord, ale Siberiei, Uralului, din Arhanghelsk pina in Kuban si din Orei pina la Cita, vechea ordine militar-teritoriala a incetat practic sa mai existe. Daca ar fi izbucnit o revolta, n-ar fi fost cu ce sa fie inabusita. TOATE diviziile plecasera spre granita germana. Mai mult, nu mai era nici cine sa ia o asemenea decizie: practic toti generalii plecasera spre vest. Revol­tele sint inabusite de NKVD, insa in cazul unor eveni­mente suficient de serioase NKVD nu o scoate la capat singur: trebuie o armata. La drept vorbind, in trupele NKVD se petreceau o serie de evenimente ciudate pe care le vom aborda mai incolo.

Se pune intrebarea: ce se petrece? Poate ca Stalin n-are incredere in comandanti si a hotarit sa-i schimbe pe toti deodata? Nu, nu este asa. Daca Stalin n-ar fi avut incredere in ei, i-ar fi suprimat preventiv si ar fi pus in locul lor pe altii, in care sa aiba incredere. Este necesar sa remarcam ca in locul generalilor care au plecat, adesea n-a ramas nimeni. Comandantul regiunii, luindu-si loctii­torii, seful de stat-major si intregul stat-major, pleca in secret spre vest, iar in locul lui, Stalin nu numea pe nimeni. De exemplu, comandantul Regiunii militare Sibe­ria, generalul-locotenent Kalinin, a transformat toate trupe­le si statul-major in armata 24 si s-a dus in secret spre vest, iar noul general a venit in Siberia abia in 1942 (Enciclopedia militara sovietica, vol.7, pag.33). In toate celelalte regiuni militare interne, noii comandanti ori apareau cu intirziere de citeva luni, ori erau generali de importanta minora, care niciodata, inainte sau dupa, nu s-au invrednicit sa comande o regiune sau o armata. Un exemplu concludent este al generalului-maior M.T. Popov din Regiunea militara Privoljie.

Nu ne ramine decit sa presupunem ca toti comandantii si trupele lor trebuiau sa indeplineasca o misiune cu mult mai serioasa decit pastrarea puterii sovietice in zonele interioare ale URSS. Daca n-ar fi fost vorba de ceva mai important, cu totii ar fi ramas la locurile lor.

Printre cele opt regiuni militare interne, Moscova a constituit o exceptie. Este clar: e vorba de Moscova. Spre deosebire de celelalte regiuni interne, Regiunea Moscova era comandata de un general de armata, I.V. Tiulenev, nu de un general-locotenent sau de un general-colonel. Iata insa ca, sub acoperirea Comunicatului TASS, generalii sovietici, statele-majore si trupele parasesc regiunile militare interne. Si nici macar pozitia de exceptie a Regiunii militare Moscova n-a salvat-o de aceasta soarta. Toate trupele Regiunii au fost trimise pentru a intari Primul esalon strategic si armata 20 din Al doilea esalon strategic. Toate rezervele de armament si munitie au fost trimise din Regiunea militara Moscova la granita vestica! Dupa aceea a venit si rindul comandamentului. Este clar ca generalul I.V. Tiulenev avea in acel moment un post foarte inalt si se bucura de increderea speciala a lui Stalin, ca sa comande o simpla armata. Prin decizia Biroului Politic si in prezenta lui Stalin, Tiulenev este numit comandant al Frontului de Sud. A luat cu sine intreg statul-major al Regiunii militare Moscova, in frunte cu generalul-maior G.D. Sisenin. Componenta Frontului de Sud ne este deja cunoscuta: armatele 9, de suprasoc, si 18 vinatori de munte, armata 9 speciala de infanterie si 3 desant aerian, aviatia Frontului.

Hotarirea de a transforma directia si statul-major al Regiunii militare Moscova in directia Frontului de Sud si de a le transfera la Vinnita a fost luata la 21 iunie 1941, dar exista destule informatii ca pentru ofiterii de stat-major hotarirea nu era un lucru neasteptat. Mai mult de atit, unele departamente ale statului-major se aflau deja in zona frontierei romanesti. Iata, de exemplu, generalul--maior A'.S. Osipenko, loctiitorul comandantului Regiunii, se afla deja in iunie 1941 la granita romaneasca.

Comandamentul si statul-major al Regiunii au mers la Vinnita fara sa lase Regiunea pe miinile cuiva, in locul comandantului n-a fost numit nimeni.

Nu cumva si Regiunea militara Moscova a ramas fara conducere militara? Ba da. Ce-i drept, dupa agresiunea Germaniei, la 26 iunie 1941, la comanda Regiunii a venit generalul-locotenent P.A. Artemiev (Regiunea militara Moscova, distinsa cu Ordinul Lenin, pag.204) Formal exista cineva. Practic-nimeni! Artemiev nu e militar. E cekist. Functia cu care a venit in Regiunea militara Mos­cova este aceea de comandant al directiei trupelor opera­tive NKVD. In iulie, Stalin a numit si membrul Sovietului militar al Regiunii militare Moscova. Este vorba de comisa­rul de divizie al trupelor NKVD (mai tirziu general-loco-tenent) K.F. Teleghin. Este tot un cekist pur singe, care lucrase mai inainte in unitatile Osnaz in timpul Marii epurari, fiind comisar politic in Regiunea Moscova, al trupelor NKVD, apoi avind un post oarecare in aparatul central NKVD.

Interesant. Chiar si in timpul Marii epurari regiunile militare si-au pastrat specificul; acum Regiunea Moscova a NKVD nu se deosebeste cu nimic de Regiunea militara Moscova. Teoretic Regiunea militara Moscova exista, insa in Moscova nu exista unitati de lupta ale Armatei Rosii, exista doar doua divizii NKVD si douazeci si patru de batalioane de distrugere NKVD.

Generalul-locotenent K.F. Teleghin isi aminteste ca in momentul cind la statul-major al Regiunii militare Moscova au venit "oameni noi', adica cekisti, multe sectii ale statului-major s-au restrins, iar cele mai importante, fara de care Regiunea militara nu putea exista-operativa si de informatii-nu existau deloc. "Oamenii noi' cunos­teau prea putine din specificul militar asa incit a trebuit "sa pierdem multa vreme si multe forte pentru cunoas­terea starii Regiunii, cu sarcinile si posibilitatile ei'.

Asadar, sub acoperirea Comunicatului TASS, coman­dantii militari de rang inalt din fruntea armatelor, iar unul chiar din fruntea statului-major de front, se transfera in secret la granita germana, parasind TOATE regiunile mili­tare interne. Incontestabil ca asa ceva nu s-a intimplat niciodata in toata istoria sovietica nici inainte, nici dupa, dupa cum este incontestabil si faptul ca o astfel de deplasare este in legatura directa cu razboiul, care este inevitabil pentru Uniunea Sovietica. Daca ar fi existat chiar si cele mai mici indoieli in privinta inevitabilitatii razboiului, atunci macar pe ici-colo comandantii ar fi ramas la locul lor.

Dar aceste activitati ale comandamentului sovietic nu reprezinta pregatiri pentru un razboi defensiv, intr-un razboi defensiv de lunga durata nu toti comandantii sunt trimisi la granita inamicului, unii sunt lasati pe acele teritorii unde inamicul poate aparea prin surprindere, in afara de aceasta, intr-un razboi defensiv de durata este absolut necesara prezenta unor militari, nu a unor politisti.

Numai in cazul in care comandamentul sovietic planu-ieste un razboi fulgerator pe teritoriul inamicului, cind rezervele militare si de alta natura sunt mobilizate din timp, generalii nu mai au ce face in centrele industriale, iar locul lor este la granita inamicului.

Nu cumva merg prea departe cu presupunerile? Ge­neralul-locotenent K.F. Teleghin are cuvintul: "Pentru ca s-a presupus ca razboiul se va purta pe teritoriul inami­cului, magaziile cu rezerve, care se aflau in perioada prebelica in limitele regiunii, au fost redislocate in regiu­nile militare de granita' (VIJ, 1962, Nr.l, pag.36).

Capitolul 24 DESPRE DIVIZIILE NEGRE

Stalinnuvapregetasafoloseascaviolenta intr-o masura nemaivazuta.

L.Trotki,21iunie1939.

Exista un factor comun intre Primul si Al doilea esalon strategic. Cele mai puternice armate din componenta acestora nu s-au desfasurat impotriva Germaniei, ci impo­triva cimpurilor petroliere ale Romaniei. Principala deose­bire intre Primul si Al doilea esalon strategic este de culoare, intr-adevar, esaloanele aveau culori diferite. Pri­mul esalon strategic este verde si verde-cenusiu (de aparare cum se spune in armata), culoarea milioanelor de ghimnastiorci[36] soldatesti. Culoarea de aparare era do­minanta si in Al doilea esalon strategic, dar era amestecata din belsug cu negru.

Odata am asistat la o intilnire cu generalul in rezerva F.N. Remezov care in 1941, sub acoperirea Comunicatului TASS, a parasit Regiunea militara Orei, a unificat trupele sale si ale Regiunii militare Moscova in armata 20 si, luind conducerea, s-a deplasat in secret spre vest. Discutia se purta intr-un cerc restrins si de aceea era destul de sincera. Auditoriul era alcatuit din ofiteri si generali de stat-major, care cunosteau problemele nu numai din me­moriile altora, in focul discutiei, un colonel mai indraznet i-a pus o intrebare directa generalului Remezov: "De ce corpul 69 infanterie al armatei 20 este numit de nemti in documente "corpul negru'? Generalul Remezov n-a dat un raspuns explicit. S-a referit la armata 56, pe care a comandat-o mai tirziu. Din cauza ca la unele divizii nu au ajuns mantalele cenusii, acestea au fost echipate cu mantale negre, de feroviari. Toate acestea s-au petrecut insa in decembrie. Este clar ca Remezov a evitat sa raspunda. A fost intrebat despre iunie 1941, cind se gaseau uniforme iar soldatii n-aveau nevoie de mantale caci era cald. In corpul de armata 69 infanterie, multi soldati erau imbracati inca din vara in uniforma neagra. Si erau destul de multi pentru ca spionajul militar german sa‑i remarce si sa numeasca neoficial corpul 69-"negru'.

Dar nu era unicul. Corpul 63 infanterie al armatei 21 din Al doilea esalon strategic figureaza si el in docu­mentele germane ca fiind "corp negru'. Comandantul corpului 63 infanterie, L.G. Petrovski, a fost un mare conducator de osti. La virsta de 15 ani a luat parte la asaltul Palatului de iarna. A facut tot Razboiul civil, a fost ranit grav de trei ori. A incheiat Razboiul civil fiind comandant de regiment la virsta de 18 ani. La 20 de ani a absolvit stralucit Academia Marelui Stat-Major. A comandat cele mai bune mari unitati ale Armatei Rosii, inclusiv divizia proletara l infanterie de la Moscova. La virsta de 35 de ani este loctiitor al comandantului Regiunii militare Moscova.

Kornkor[37] Petrovski s-a evidentiat in lupte ca un coman­dant deosebit, in 1941, in luna august, primeste gradul de general-locotenent si comanda armatei 21. In acest moment corpul 63 infanterie se afla, dupa lupte crincene, in incercuire. Stalin i-a dat ordin sa paraseasca corpul de armata si sa ia in primire imediat armata 21. Petrovski cere sa se amine cu citeva zile ordinul de preluare a comandamentului armatei, avionul venit dupa el fiind trimis inapoi cu soldati raniti.

Petrovski scoate din incercuire "corpul negru' si se intoarce din nou in spatele frontului inamicului, ca sa scoata din incercuire divizia 154 a comandantului de brigada I.S. Fokanov. In timpul spargerii incercuirii, Pe­trovski a fost ranit mortal. Trupele germane, descoperind si recunoscind pe cimpul de lupta cadavrul lui Petrovski, din ordinul comandamentului superior german, l-au inmormintat pe general cu toate onorurile militare. Pe mormintul sau a fost pusa o cruce mare cu inscriptia in limba germana: "General-locotenent Petrovski, coman­dantul -corpului negru»'.

Sursele sovietice confirma acest gest neobisnuit al comandamentului german fata de un general sovietic. Amanunte despre actiunile "corpului negru' 63 se pot citi in VIJ, 1966, Nr.6. Enciclopedia militara sovietica confirma (vol.6, pag.314) autenticitatea acestui fapt. Despre "cor­pul negru' al lui Petrovski se aminteste si in cartea generalului-locotenent de artilerie G.D. Plaskov (Sub bu­buitul canonadei, pag.l63).

Spionajul german a observat neobisnuita uniforma neagra si in alte armate ale celui de Al doilea esalon strategic. Cind aceasta era predominanta, regimentele, diviziile, chiar corpurile de armata, primeau denumirea de "negre', de exemplu Armata 24 din Al doilea esalon strategic, care se transferase in secret din Siberia, in cursul luptelor, citeva dintre regimentele si diviziile ei au primit denumirea de "negre'. Iata citeva lucruri care s-au petre­cut cu acest corp de armata: la sfirsitul lui iunie, esaloa­nele lui s-au intins pe mii de kilometri, in acest timp, comandantul armatei, generalul-locotefient S.A. Kalinin, parasind Regiunea militara Siberia, se afla deja la Moscova si rezolva problemele de aprovizionare cu alimente ale armatei. A mers in audienta la secretarul Comitetului orasenesc de partid Moscova. Iata ce spune generalul-locotenent Kalinin: "Secretarul Comitetului a luat legatura prin telefon cu Narkomat-ul ministerului de interne.

- Tovarasul cu care am vorbit, mi-a explicat secreta­rul Comitetului, are o mare experienta in aprovizionarea cu alimente. S-a ocupat mult timp cu aceasta chestiune la construirea canalului Volga-Moscova. O sa va ajute.

Peste douazeci de minute, in cabinetul secretarului a intrat un inalt comandant al trupelor NKVD, cu trei romburi la petlitele ghimnastiorcai. M-am inteles rapid cu el' (Cugetari despre cele trecute, pag.132-133).

Pacat numai ca generalul Kalinin nu spune numele secretarului Comitetului orasenesc Moscova si al coman­dantului cu trei romburi.

Dupa primele lupte, armata 24 intra pe miini bune: preia comanda generalul-maior NKVD Konstantin Rakutin. Iar generalul-locotenent S.A. Kalinin se intoarce in Siberia, la ordinul personal al lui Stalin. Nu, nu ca sa comande Regiunea. Regiunea ramine abandonata. Din ordinul lui Stalin, el va forma aici zece divizii noi. Dam cuvintul lui Kalinin: "Marile unitati s-au format in acele locuri unde inainte nu existau trupe. Mi-am inceput lucrul chiar cu vizitarea acestor puncte.

Primul zbor cu avionul l-am facut intr-unul din orasele Siberiei. Cu citiva ani inainte de razboi, acolo, in adincurile padurii, s-a construit un orasel din baraci pentru muncitorii forestieri. L-am folosit pentru incartiruirea uni­tatilor noilor formatiuni. Oraselul era inconjurat aproape total de taigaua nepatrunsa' (.idem, pag.182).

Alexandr Isaevici Soljenitin spune totul despre "orase­lele din baraci pentru muncitorii forestieri' in Arhipelagul GULAG. Asadar, zece noi divizii (peste 130.000 de oa­meni) se formeaza in Regiunea militara Siberia, dar nu acolo unde au existat inainte unitati militare, ci in "orase­le din baraci'. Poate ca nu detinutii devin soldati. Pur si simplu generalul Kalinin foloseste baracile goale pentru incartiruirea rezervistilor. In acest caz unde au disparut "muncitorii forestieri'? De ce "oraselul' este nelocuit? Fiindca generalul Kalinin a completat armata 24 cu "mun­citori forestieri', INAINTE DE INCEPEREA RAZBOIULUI, si a pregatit trimiterea ei in secret spre vest. Iata de ce regimentele si diviziile acestei armate aveau culoarea neagra: adesea "muncitorii forestieri' nici macar nu erau imbracati in uniforme militare. Iata de ce armata pe care Kalinin o deplasase spre vest tinea de Directia generala a lagarelor Comisariatului popular din ministerul de interne si nu de Directia de constructii a Marelui Stat-Major al RKKA. Iata de ce Stalin pune in fruntea armatei 24 nu pe semicekistul Kalinin, ci pe un cekist pur singe, Rakutin. Acesta stia cum trebuie sa se poarte cu "muncitorii fores­tieri'.

Este cunoscut faptul ca Stalin a curatat GULAG-ul in timpul razboiului, trimitand pe front pe toti cei apti sa poarte o arma. Uneori, din lipsa de timp si de echipa­ment, detinutii erau trimisi pe front in propria lor tinuta, in principiu diferenta nu era mare: aceleasi cizme din inlocuitori de piele ca si la soldati, iar iarna aceeasi caciula; in orice sezon-vestonul, care se deosebea fata de cel soldatesc doar prin culoare. S-a instaurat insa opinia ca Stalin a trimis detinutii "sa-si rascumpere vina'.

Dar trupele germane au intilnit diviziile si corpurile "negre' la inceputul lui iulie 1941, iar acestea au inceput sa se deplaseze spre granita occidentala la 13 iunie 1941. Armatele din Al doilea esalon strategic, in componenta carora intrau diviziile si corpurile "negre', au inceput sa se formeze inca din iunie 1940, cind Hitler a intors spatele lui Stalin, luind de la granita sovietica aproape toate diviziile germane.

Iata ce spune si fostul detinut Mihail Demin: "Aproape intreaga armata a lui Rokossovski era formata din detinuti' (Pe sest, pag.26).

In toata viata sa, Rokossovski a comandat numai o armata: 16. In memorii a uitat sa spuna insa din cine era alcatuita. Netinerea de minte il caracterizeaza. El isi incepe memoriile cu urmatoarele cuvinte: "in primavara lui 1940 am fost cu familia la Soci', uitind sa spuna ca inainte de asta a fost in GULAG. Este drept, mai departe Rokossovski spune in treacat: "Viata m-a convins ca poti sa crezi chiar si in aceia care, la un moment dat, din anumite cauze, au incalcat legile. Dati-i unui asemenea om posibi­litatea sa-si rascumpere vina si veti vedea ca ceea ce este bun in el iese la suprafata: iubirea de Patrie, de poporul sau, nazuinta de a rasplati increderea acordata prin a deveni un luptator de nadejde' (Maresalul Uniunii Sovie­tice K.K. Rokossovski, Datoria militara, pag.136). Stalin a dat posibilitatea detinutilor "sa-si rascumpere vina' si sa devina "luptatori de nadejde' INAINTE DE AGRESIUNEA LUI HITLER. Armatele special pregatite sa cuprinda in componenta lor detinuti in calitate de carne de tun au inceput sa se formeze inca inainte de 22 iunie 1941. Armata 16, prima din cel de Al doilea esalon strategic, a fost infiintata in Zabaikal, unde sunt destui detinuti, pe

Magistrala transsiberiana, pentru un transfer mai rapid spre vest. Daca armata germana a intilnit divizii si corpuri de armata venite din provinciile departate ale Uralului, Siberiei si Zabaikalului, completate cu detinuti, la ince­putul lui iulie, inseamna ca Stalin a pus detinutilor arma in mina inainte de 22 iunie 1941.

Nu stiu ce cunostea spionajul militar german in prima jumatate a lui iunie si ce nu. Dar sa ne imaginam ca stia foarte putin, doar putinul pe care-1 stim noi astazi:

1.     Spre granita vestica a Uniunii Sovietice se deplaseaza in secret citeva armate.

2.     in efectivul acestora intra un numar de soldati, uneori divizii intregi (in jur de 15.000 de oameni fiecare) si chiar corpuri de armata (peste 50.000 de oameni fie­care), echipate intr-o neobisnuita uniforma neagra, asemanatoare cu cea de puscarias.

3.     Cel putin una dintre aceste armate se afla in subzis­tenta GULAG-ului NKVD.

4.     in Comunicatul TASS, guvernul sovietic neaga caracte­rul neobisnuit al deplasarilor de trupe si caracterul lor de masa, vorbind despre "exercitii militare obisnuite'.

Seful spionajului militar al statului vecin trebuie sa aprecieze situatia si sa faca imediat recomandari guver­nului sau. Principala problema la care trebuie sa dea un raspuns este: daca nu atacam noi, ce va face Stalin: va lua armele detinutilor si-i va baga din nou in GULAG sau pur si simplu ii va lasa acasa? Sau, poate ca Stalin are alte variante de a folosi detinutii inarmati care au fost masati in secret la granita germana?

Capitolul 25 DESPRE COMANDANTII DE BRIGAZI Sl DE DIVIZII

Poate sa invinga un inamic puternic numai acela care mai intii a biruit propriul sau popor.

San Ian, secolul V,i.Chr.

Am inceput descrierea diviziilor si corpurilor de armata "negre' cu corpul 63 infanterie al armatei 21. Am amintit de komkor Petrovski si de kombrig[38] Fokanov. De ce nu sunt acestia generali? Raspunsul este simplu, in corpurile de armata si in diviziile "negre' nu numai soldatii si ofiterii, dar si comandantii superiori erau veterani "ai oraselelor din baraci pentru muncitorii forestieri'.

Pina in 1940, in Armata Rosie, pentru corpul de co­manda superior, erau stabilite gradele militare de "kom­brig', "komdiv', "komkor', "komandarm'. Drept semne distinctive se foloseau romburi la petlite: un romb pentru kombrig, doua pentru komdiv s.a.m.d. Insa in mai 1940 Stalin face un cadou corpului de comanda superior: introduce gradele de general cu lampas si stelute in loc de romburi. Noile grade, general-maior, general-loco-tenent, general-colonel, general de armata nu sunt vechile grade militare. O comisie guvernamentala a facut o reatestare a intregului corp de ofiteri superiori din armata. Cu aceasta ocazie, multi comandanti de brigada au devenit colonei, adica au fost coboriti la gradul pe care-l aveau cu citiva ani inainte. Altii au devenit generali-maiori, iar kombrig I.N. Muzicenko a devenit general-locotenent. Multi komandarmi au devenit general-colonei: O.I. Gorodovikov, G.M. Stern, D.G. Pavlov, N.N. Voronov. Koman­darm V.I. Kacealov a fost coborit in grad, doar general-locotenent. Insa komkor G.K. Jukov primeste gradul cel mai mare: general de armata. In treacat fie zis, este mai putin cunoscut ca Jukov a fost generalul numarul 1. El a fost primul din Armata Rosie care a primit titlul de general. Prin decizia guvernului sovietic, in iunie 1940, au primit grade de generali si amirali 1056 de comandanti superiori.

Introducerea gradelor de general a insemnat o "indul­cire' a conducerii lui Stalin, dupa marile nelegiuiri din anii 1937-1938. De ce a devenit tovarasul Stalin atit de bun? Fiindca planuieste sa-si treaca in revista toti coman­dantii in vederea unei actiuni de perspectiva.

Pentru Stalin insa, sunt prea putini o mie de generali. Se infiinteaza noi si noi divizii, se formeaza corpuri de armate si armate, in functii de general sunt pusi colonei. Am gasit cel putin o suta de colonei pe functii de general, fiind comandanti de divizie. L-am intilnit pe colonelul LI. Fediuninski chiar in functia de comandant al corpului 15 infanterie din armata 5.

Nu ajung comandantii. Atita timp cit Hitler s-a aflat cu fata la Stalin, acesta din urma nu ducea grija corpului de comanda. De cum s-a intors Hitler cu spatele, Stalin a inceput sa aiba nevoie de comandanti de rang superior. Multi comandanti! Iata de ce vagoanele aduc in graba la Moscova detinuti. La Lubianka, fostii comandanti care au trecut prin GULAG sunt intimpinati cu politete, li se explica faptul ca s-a facut o greseala. Procesul penal inceteaza, pedeapsa este anulata. Comandantii se grabesc la Soci pentru refacere, iar de aici-sub steagul de lupta.

Nu toti comandantii sunt tratati la fel. Unii primesc grade de general. Printre acestia este generalul-maior K.K. Rokossovski, viitor Maresal al Uniunii Sovietice. Dar majoritatea celor eliberati din inchisori ramin cu vechile lor grade militare: kombrig, komdiv, komkor. In Armata Rosie se petrece un fenomen ciudat: exista in paralel doua sisteme de grade militare pentru corpul de comanda superior, doua sisteme de semne pentru diferentiere, doua uniforme diferite. Unii comandanti merg mindri cu stelute cu lampasuri rosii (in armata acestea se numesc vipusti), cu uniforme de gala, ceilalti, avind aceleasi sarcini, poarta niste romburi modeste.

Melgunov descrie procedeul folosit de cekisti, la Kiev, in timpul Teroarei rosii. Cel care nu raspundea la intrebarile cekistilor era pus fara multa vorba intr-un sicriu si era acoperit cu pamint. Pe urma il dezgropau si continua interogatoriul.

In principiu, Stalin face acelasi lucru in "perioada prebelica': in anii Marii epurari, mii de comandanti au ajuns in GULAG, unii dintre ei avind condamnari la moarte, altii termene lungi; toti erau dusi la Kolima. Dupa multe marturii (de exemplu, in Povestiri din Kolima de Varlaam Salamov), viata aici nu e preferabila executiei. Si iata ca oamenii, care isi luasera adio de la viata, sunt dusi in vagoane confortabile, sunt refacuti in sanatorii nomenclaturiste, li se ofera puterea si posibilitatea de a-si ispasi vina. Gradele de general nu constituie o calitate (adica nu dau nici un fel de garantii); ia comanda, pe urma o sa vedem Ce credeti, se vor stradui acesti condamnati acum comandanti sa-si execute sarcinile?

Calculul lui Stalin este corect. Multi dintre cei eliberati l-au slujit cu credinta, s-au aruncat in lupta si au demon­strat cu propriul singe ca sunt demni de incredere. Printre acestia s-au aflat si kombrig A.V. Gorbatov, eliberat in martie 1941, care a primit functia de loctiitor al coman­dantului corpului 25 infanterie al armatei 19 din Al doilea esalon strategic. El ajunge pina la gradul de general de armata si pina la functia de comandant al trupelor de desant aerian ale Armatei Rosii. Iata cum isi descrie eliberarea: "Sotia a fost la NKVD; de acolo a zburat ca si cind ar fi avut aripi: a povestit ca a fost primita foarte bine, i s-a vorbit cu respect, s-au interesat cum o duce, a fost ajutata cu bani In noaptea de 5 martie 1941, la ora doua, anchetatorul m-a condus intr-o masina usoara in Piata Komsomolskaia la niste cunoscuti de-ai mei. Lasin-du-ma, mi-a spus respectuos la despartire:

- Iata numarul meu de telefon. Daca este vreo pro­blema, sunati-ma la orice ora. Puteti conta pe ajutorul meu.

Am luat cu mine ca pe o relicva saculetul cu merinde, galosii, bucatelele de zahar negre ca smoala si pesmetii pe care-i pastram pentru caz de boala' (A.V. Gorbatov, Ani si razboaie, pag.168-169).

Kombrig Gorbatov a fost eliberat (ca multi altii) la timp: o luna de concediu in sanatoriu, primirea functiei si iata ca apare Comunicatul TASS. Bravul kombrig se deplaseaza cu "Annuska' sa in secret spre vest. Iar "suve­nirurile' din GULAG nu le-a luat degeaba. Cine stie ce se poate intimpla. La unii s-a si intimplat. Kombrig I.F. Dasicev a incaltat galosii a doua oara. A fost eliberat in martie 1941, apoi a fost inchis in octombrie si a stat pina in 1953.

Multi dintre ei au fost folositi si pentru completarea Primului esalon strategic. De exemplu, kombrig S.P. Zibin a primit corpul 37 infanterie, kombrig M.S. Tracev-divizia 109 infanterie din corpul 9 special infanterie. Kombrig N.P. Ivanov este sef de stat-major in armata 6. Komdiv A.D. Sokolov este comandant al corpului 16 mecanizat din armata 12. Komdiv G.A. Buricenkov este comandantul zonei de sud P.V.O. Komdiv P.G. Alexeev este comandantul WS al armatei 13. Kombrig S.S. Krusin este seful de stat-major WS al Frontului de Nord-Vest. Kombrig A.S. Titov este comandantul de artilerie al arma­tei 18. Si multi, multi altii.

Unii au completat golul dupa ce Al doilea esalon strategic s-a deplasat spre frontiera. Iata: kombrig N.I. Hristofanov este comisar militar al zonei Stavropol. Kom­brig M.V. Hripunov este sef de sectie la statul-major al Regiunii militare Moscova. Cum stim deja, dupa plecarea tuturor comandantilor la granita romaneasca, statul-major a fost ocupat de cekisti care nu se prea pricep la treburile militare. Iata de ce sarmanul Hripunov a fost scos din GULAG. Totusi, principala destinatie a acestora este Al doilea esalon strategic. Acest esalon se completeaza cu "muncitori forestieri', iar comandantii sunt la fel. Aici il vom gasi si pe komkor Petrovski. Ne amintim ca ultima lui functie a fost de loctiitor al comandantului Regiunii militare Moscova. Dupa aceasta, a fost inchis. A fost eliberat in noiembrie 1940 si i s-a ordonat sa formeze corpul 63 infanterie. Iata cind au aparut corpurile "negre'! Din cele trei divizii ale corpului, doua sunt comandate de kombrig I.S. Fokanov si kombrig V.S. Rakovski. A treia divizie este comandata de colonelul N.A. Priscepa. Nu e kombrig, dar a stat la racoare. Si coloneii "au stat', apoi au fost eliberati pentru completarea celui de Al doilea esalon strategic. Si maiori, si capitani, si loco­tenenti Nu vom incetini ritmul expunerii cu zeci de alte nume si numere de divizii si corpuri de armata. Cine este interesat de istoria celui de-al doilea razboi mondial, poate si singur sa afle toate datele despre acei comandanti carora Stalin "le-a oferit posibilitatea'

Comunistii afirma ca a fost o reactie de aparare din partea lui Stalin: simtind pericolul, si-a intarit armata. Nu, nu este o reactie de aparare! Procesul eliberarii acestor detinuti a inceput inainte de operatiunea "Barba-rossa'. Momentul de virf al procesului n-a fost atunci cind trupele germane se aflau la granita sovietica, ci atunci cind acestea au plecat in Franta.

Capitolul 26 DE CE A FOST INFIINTAT AL DOILEA ESALON STRATEGIC

Mobilizarea inseamna razboi, nu ne gindiin la alta abordare a acesteia.

Maresalul Uniunii Sovietice B.M. Saposaikov

Comunistii explica crearea si deplasarea celui de Al doilea esalon strategic al Armatei Rosii in zona frontierei vestice prin faptul ca Churchill, Sorge si altii l-au prevenit pe Stalin, deplasarea celui de Al doilea esalon strategic fiind o reactie a lui Stalin la actiunile lui Hitler.

Aceasta explicatie nu rezista criticii.

Generalul de armata I .V. Tiulenev discuta la Kremlin cu Jukov chiar la inceputul invaziei germane. Iata cuvin­tele lui Jukov: "I-am raportat lui Stalin, insa el tot nu crede, considera ca este vorba de o provocare a genera­lilor germani' (Prin trei razboaie, pag. 141).

Pot aduce o mie de asemenea dovezi; si inaintea mea s-a demonstrat de multe ori ca Stalin n-a crezut in posibilitatea invaziei germane pina in ultimul moment. Nici dupa invazie nu-i venea sa creada! Exista o inadver­tenta in opiniile istoricilor comunisti: Stalin desfasoara cea mai puternica regrupare de trupe din istoria omenirii pentru a respinge o agresiune germana in care nu crede! Deplasarea celui de Al doilea esalon strategic nu a fost o reactie la actiunile lui Hitler. Infiintarea esalonului a inceput inainte de "avertizarea' lui Churchill, inainte de comunicatele "importante' ale lui Sorge si inainte de inceperea deplasarii in masa a trupelor germane la granita sovietica.

Deplasarea trupelor din Al doilea esalon strategic este o operatiune feroviara care cere o pregatire indelungata, O planificare prealabila. Maresalul Uniunii Sovietice, S.K. Kurkotkin, declara ca Marele Stat-Major a transmis toate documentele necesare deplasarii trupelor la Narkomat-ul cailor de comunicatie pe data de 21 februarie 1941 (Spa­tele frontului Fortelor Armate Sovietice in Marele Razboi pentru Apararea Patriei, 1941-1945, pag.33). Insa si Marele Stat-Major avea nevoie de timp sa verifice aceste docu­mente. Ca sa le pregateasca, Marele Stat-Major trebuia sa precizeze care trupe si cind trebuiau sa se deplaseze pe calea ferata. Deci hotarirea de infiintare a esalonului, de planificare si de incepere a deplasarii, precum si stabilirea destinatiei acestuia, trebuie s-o cautam mai inainte. Si o vom gasi

Infiintarea unitatilor noi in regiunile interne si deplasa­rea lor in raioanele de frontiera este un proces care a debutat la 19 august 1939. Inceputa printr-o hotarire a Biroului Politic, nu a incetat niciodata si s-a amplificat mereu. De exemplu, Regiunea militara Ural. In septem­brie, aici s-au format doua noi divizii: 85 si 159. Vom gasi divizia 85 pe data de 21 iunie 1941 la granita ger­mana, in raionul Avgustovo, acolo unde NKVD taia sirma ghimpata. Divizia 159 o gasim chiar pe granita la Rava-Rusa, fiind in componenta armatei 6 (de suprasoc). La sfirsitul lui 1939, in Regiunea militara Ural se infiinteaza diviziile 110, 125 si 128 infanterie. Pe fiecare dintre acestea le vom gasi la granita germana. Regiunea Ural a format inca multe alte regimente si divizii si toate acestea s-au deplasat in liniste, fara sa faca zgomot, mai aproape de granita. Deocamdata, Al doilea esalon strategic nu exista oficial, dar conducerea superioara elaboreaza pro­cedee de transfer reciproc al trupelor intre cele doua esaloane. 13 iunie 1941 este momentul cind 77 de divizii sovietice ale regiunilor militare interne, "sub forma unor concentrari de exercitii', se indreapta spre granita occi­dentala, in aceasta situatie, Adolf Hitler n-a stat sa astepte pina cind generalii sovietici vor crea "densitatea regula­mentara de o divizie la sapte kilometri si jumatate', si a lovit primul.

Dupa ce Germania a inceput razboiul preventiv, Al doilea esalon strategic (ca si Primul) a fost folosit pentru aparare. Dar asta nu inseamna nicidecum ca acesta i-a fost scopul.

Generalul de armata M.I. Kazakov spune despre Al doilea esalon strategic: "Dupa inceperea razboiului au trebuit sa se introduca schimbari radicale in privinta utilizarii sale' (VIJ, 1972, Nr.2, pag.46). Generalul-maior V. Zemskov se exprima si mai exact: "Am fost siliti sa folosim aceste rezerve nu pentru ofensiva, in conformitate cu planul, ci pentru aparare' (VIJ, 1971, Nr.10, pag.13).

Generalul de armata S.P. Ivanov: "in cazul in care trupele Primului esalon strategic reuseau sa mute actiu­nile de lupta pe teritoriul inamicului, inca inainte de desfasurarea fortelor principale, Al doilea esalon strategic trebuia sa extinda puterea Primului esalon si sa dezvolte lovitura de raspuns in conformitate cu planul strategic general' (Perioada initiala a razboiului, pag.206). In aceas­ta fraza nu trebuie sa ne insele expresia "lovitura de raspuns'. Sensul expresiei se poate intelege, analizind Razboiul de iarna: chiar si dupa patruzeci de ani, versiu­nea sovietica sustine ca Finlanda a atacat iar Armata Rosie a dat doar o "lovitura de raspuns'.

Generalul-locotenent S.A. Kalinin povesteste despre starea de spirit din Al doilea esalon strategic, inaintea inceperii deplasarii in secret spre vest el pregatea trupele Regiunii militare Siberia (transformata dupa aceea in arma­ta 24) pentru actiuni de lupta.

In cursul exercitiilor, generalul asculta parerea unui tinar ofiter: "Fara indoiala ca fortificatiile nici nu sunt necesare. Doar nu ne pregatim de aparare, ci de atac, il vom bate pe dusman chiar pe teritoriul lui' (Cugetari despre cele trecute, pag. 124). Generalul Kalinin citeaza cuvintele tinarului ofiter cu oarecare ironie: ia te uita ce naiv! Nu se spune insa de unde avea el o asemenea stare de spirit. Daca ofiterul n-avea dreptate, generalul Kalinin ar fi trebuit sa-l corecteze, sa arate tuturor coman­dantilor, de la batalioane pina la corpuri de armata, ca tinerii ofiteri nu pricep unele lucruri, ca pregatirea de lupta este unidirectionala. Generalul Kalinin trebuia sa consulte imediat comandantii din batalioanele, regimen­tele si diviziile vecine, iar daca aceasta parere "incorecta' se repeta, sa redacteze un ordin fulger pentru armata 24, de schimbare a pregatirii gresite de lupta, insa generalul Kalinin nu face acest lucru, iar trupele lui continua sa se pregateasca "sa lupte pe teritoriul inamicului'.

Nu este vina tinerilor comandanti ca nu erau gata de aparare, nu este nici chiar vina generalului Kalinin. El este doar comandantul unei armate. Iar armatele se prega­teau sa lupte "pe teritoriul inamicului'.

Ca rezultat al actiunii preventive germane, Al doilea esalon strategic a trebuit sa fie folosit pentru aparare, nu pentru destinatia initiala. Avem suficiente documente ca sa stabilim prima destinatie a celui de Al doilea esalon strategic si rolul pe care-l avea in planurile sovietice de razboi. Aici, ca si in Primul esalon, fiecare armata avea individualitatea sa irepetabila, caracterul sau. Majoritatea armatelor se deplasau fara echipament, fiind un fel de carcasa care, dupa sosirea si desfasurarea in padurile din raioanele de vest ale tarii, urma sa fie completata, con­struita pina la capat. Componenta standard a armatelor din Al doilea esalon strategic: doua corpuri de infanterie, de cite trei divizii de infanterie fiecare. Nu este o armata de soc, ci una obisnuita, cu un efectiv redus.

Insa printre armatele din Al doilea esalon strategic erau si exceptii, in mod evident, armata 16 era una de soc. In componenta ei intra un corp de armata mecanizat care avea peste 1000 de tancuri, in plus, impreuna cu armata, se deplasa catre vest divizia independenta 57 tancuri (colonel V.A. Misulin), care se afla in subordo­narea operativa a comandantului armatei 16. Luind in considerare si aceasta divizie, rezulta ca armata 16 avea peste 1200 de tancuri, iar in cazul unei completari, aceasta cifra trebuia sa ajunga la 1340. Si mai puternica inca era armata 19, transferata in secret din Caucazul de Nord. In componenta ei intrau patru puternice corpuri de armata, inclusiv unul mecanizat, 26. Exista suficiente informatii ca un corp, 25 mecanizat, al general-maiorului S.M. Krivo-sein, era destinat armatei 19. Era evident o armata de suprasoc. Chiar si corpurile ei de infanterie erau organi­zate in mod deosebit si erau conduse de comandanti de rang inalt. De exemplu, corpul de armata 34 infanterie (general-locotenent R.P. Hmelnitki) avea in componenta sa patru divizii de infanterie, una de vinatori de munte si citeva regimente de artilerie grea. Existenta diviziei de vinatori de munte nu este intimplatoare. Armata 19 este cea mai puternica armata din Al doilea esalon strategic si NU a fost desfasurata IMPOTRIVA GERMANIEI.

Aici putem vedea planul sovietic: cea mai puternica armata din Primul esalon strategic este indreptata impo­triva Romaniei, cea mai puternica armata din Al doilea esalon strategic, aflata in spatele celei dintii, este si ea indreptata tot impotriva Romaniei.

Prietenii platiti ai Uniunii Sovietice au pus in circulatie legenda ca Al doilea esalon strategic era destinat "contra-loviturilor'. Daca ar fi fost asa, atunci cea mai puternica "contraiovitura' se pregatea impotriva cimpurilor petro­liere romanesti. A doua armata ca putere din Al doilea esalon strategic, armata 16, a fost desfasurata alaturi. Si ea putea sa fie folosita impotriva Romaniei, dar mai sigur impotriva Ungariei, la jonctiunea armatelor 26 (de soc) si 12 (vinatori de munte de soc), taind legatura dintre sursa de petrol si consumator.

Prin invazie, Hitler a impiedicat aceasta desfasurare, armatele 16 si 19 fiind mutate la Smolensk, aminind astfel cu citiva ani "eliberarea' Romaniei si a Ungariei.

Comandantul armatei 16, generalul-locotenent M.F. Lukin, nu spune pe ce teritorii se planificase utilizarea armatei 16, pe care o comanda in acel moment, in orice caz, nu este vorba de cel sovietic: "Intentionam sa luptam pe teritoriul inamicului' (VIJ, 1979, Nr.7, pag.43). Pe aceeasi pagina, Maresalul Uniunii Sovietice A.M. Vasilev-ski subliniaza ca Lukin trebuie crezut: "in cuvintele sale, exista un aspru adevar'. Vasilevski insusi este un maestru al luptelor "pe teritoriile inamicului', in 1945 el a lovit prin surprindere trupele japoneze in Manciuria, demon-strind cum trebuie sa dai o lovitura prin surprindere in spatele unui inamic ocupat pe alte fronturi.

Imediat dupa impartirea Poloniei, in toamna lui 1939, un mare numar de trupe sovietice au fost transferate de la locul dislocarii permanente, la noua granita, insa noile teritorii nu erau amenajate pentru dislocarea unui mare numar de trupe, ne referim la trupe moderne, dotate cu multa tehnica militara.

Istoria oficiala a celui de-al doilea razboi mondial (voi. 4, pag.27) spune: "Trupele regiunilor vestice, de la frontiera, intimpinau mari greutati'. Totul trebuia construit si utilat din nou: "baze si puncte de aprovizionare, aerodromuri, retele de sosele, noduri de cale ferata si linii de comunicatii' Istoria oficiala a Regiunii militare bieloruse (Regiunea militara bielorusa, decorata cu Ordi­nul "Steagul Rosu', pag.84) afirma: "Stramutarea marilor unitati si a unitatilor Regiunii in zonele vestice ale Bielorusiei a provocat nu putine greutati Efectivul armatelor 3, 10 si 4 se ocupa cu repararea si construirea de cazarmi, depozite, tabere, cu utilarea poligoanelor, a cimpurilor de tragere, a tancodromurilor. Se muncea intens.'

La consfatuirea corpului de comanda, din decembrie 1940, seful directiei de tancuri, generalul-locotenent I.N. Fedorenko spunea ca mai toate marile unitati au fost redislocate in anii 1939-1940, uneori de cite trei-patru ori. Drept rezultat, "mai mult de jumatate din unitatile care s-au mutat, nu aveau poligoane'. Cu pretul unor mari eforturi, in 1939 si 1940, trupele Primului esalon strategic au fost reincartiruite. Dar iata ca din februarie 1941, are loc transferul din ce in ce mai rapid, in aceleasi raioane, al trupelor din Al doilea esalon strategic.

In acest moment s-a petrecut o schimbare neremarcata de istorici: trupele sovietice au incetat sa se mai ingri­jeasca de felul cum vor petrece iarna viitoare. Trupele Primului esalon strategic, abandonindu-si bordeiele si cazarmele neterminate, au plecat in zona de frontiera. Este vorba de toate trupele si in imediata apropiere a frontierei (Maresalul Uniunii Sovietice, I.H. Bagramian, VIJ, 1976, Nr.l, pag.62). Trupele celui de Al doilea esalon strategic, aduse din adincul tarii, n-au folosit cazarmile neterminate si oraselele militare abandonate de Primul esalon strategic. Ele n-au mai construit bordeie, n-au mai construit poligoane si cimpuri de tragere, nici macar n-au sapat transee. Exista o multime de documente oficiale si de memorii ale generalilor si maresalilor sovietici ca acum trupele erau cazate doar in corturi.

De exemplu: devreme, in primavara lui '41, se for­meaza in Pribaltica divizia 188 infanterie a corpului 16 infanterie din armata 11. In mai, ea primeste rezervisti. Divizia este "cazata' intr-o tabara de corturi de vara, in raionul Kozlovo Ruda (la 45-50 km de frontiera de stat). Dupa comunicatul TASS, divizia abandoneaza tabara si se indreapta spre granita. Orice incercare de a gasi indicii de pregatire pentru iarna este sortita esecului. Divizia nu se pregatea sa ierneze. Alaturi era desfasurata divizia 28 de tancuri. Acelasi lucru: in toate diviziile nou infiintate, de tancuri sau de infanterie, nimeni nu se teme de iarna. Daca trupele sovietice s-ar fi pregatit de aparare, trebuiau sa se ascunda 'sub pamint, sa faca o linie neintrerupta de transee de la Oceanul inghetat pina la gurile Dunarii. Dar nu o fac. Daca aveau intentia sa petreaca in pace inca o iarna, atunci, incepind cu aprilie-mai, trebuiau sa construiasca, sa construiasca mereu. Nu se face nici acest lucru. Unele divizii au, undeva in spate, cazarmi netermi­nate. Multe alte divizii se infiinteaza in primavara lui 1941 si nu au nimic, nicaieri: nici cazarme, nici baraci, dar nu-sj construiesc nici bordeie. Unde au intentia sa-si petreaca iarna, daca nu in Europa Centrala si Occidentala?

Generalul-maior A. Zaporojcenko face urmatoarea des­criere: "Etapa finala a desfasurarii strategice a fost o deplasare secreta a gruparilor de soc in zonele de plecare pentru ofensiva, deplasare care a avut loc in decurs de citeva nopti inainte de atac. Acoperirea deplasarii a fost organizata de forte deplasate din timp la granita.

Rebazarea aviatiei a inceput in ultimele zile ale lui mai si s-a terminat la 18 iunie, in acest scop, aviatia de vinatoare s-a concentrat pe aerodromuri aflate la o distan­ta de 40 de kilometri de granita iar aviatia de bombarda­ment la 180 km' (VIJ, 1984, Nr.4, pag.42). Din aceasta descriere putem retine numai data de 18 iunie. Aviatia sovietica nu a terminat rebazarea, doar a inceput-o la 13 iunie, sub acoperirea Comunicatului TASS. De ce ne indica generalul data de 18 iunie? Problema este ca el nu vorbeste despre Armata Rosie, ci despre Wehrmacht. Si in acest caz s-a petrecut acelasi lucru: trupele au plecat noaptea spre granita, in fata au fost trimise batalioanele de intarire. Diviziile nou sosite au ocupat raioanele din care trebuia sa porneasca ofensiva, mai corect spus, s-au ascuns in paduri. Actiunile celor doua armate reprezinta o imagine vazuta in oglinda. Neconcordanta este doar de timp. La inceput, trupele sovietice au luat-o inainte, dar acum Hitler a actionat cu doua saptamini mai devreme: avea mai putine trupe si acestea trebuiau deplasate pe o distanta mult mai scurta. Este interesant ca la inceputul lui iunie armata germana era intr-o situatie nefavorabila: majoritatea trupelor se aflau in esaloane. Tunurile intr-un esalon, proiectilele in altul. Batalioanele erau debarcate acolo unde nu se aflau statele-majore, iar statele-majore acolo unde nu erau trupele. Legaturi de comunicatii nu existau, fiindca, din motive de aparare, functionarea sta­tiilor radio era interzisa inainte de inceperea actiunilor de lupta. Nici trupele germane n-au sapat bordeie si n-au construit poligoane, insa principala asemanare este ca o mare parte din rezerve, trupe, aviatie, spitale, state-majore si aerodromuri se afla la granitele sovietice; putini sunt cei care cunosc planurile, care sunt un secret strict al comandamentului superior. Tot ceea ce vedem in Armata Rosie si consideram ca este prostie, se facuse cu doua saptamini mai inainte in Wehrmacht. Nu erau prostii, ci pregatiri pentru atac!

Ce s-ar fi intimplat dupa concentrarea completa a celui de Al doilea esalon strategic al trupelor sovietice in zonele vestice ale tarii? Raspunsul la aceasta intrebare a fost dat cu mult inainte de inceperea celui de-al doilea razboi mondial.

Seful Marelui Stat-Major sovietic, Maresalul Uniunii Sovietice, B.M. Saposnikov, are o opinie ferma privind aceasta intrebare: "O sedere indelungata a rezervistilor fara perspectiva unui razboi poate sa influenteze negativ starea lor morala: in loc de o pregatire ridicata de lupta se ajunge la o scadere a acesteia Intr-un cuvint, orice ar vrea comandamentul, oricita diplomatie s-ar face, decla­rarea mobilizarii din cauze pur militare va face ca tunurile sa bubuie singure. Astfel, trebuie sa consideram drept un proiect indoielnic sederea indelungata, in conditii de razboi, a armatelor mobilizate, fara a se trece la actiune' (Creierul armatei, vol.3).

Stiinta militara sovietica considera atunci, ca si acum, ca "mobilizarea, concentrarea, desfasurarea operativa si declansarea operatiunii constituie un proces unic, indi­vizibil' (VIJ, 1986, Nr.l, pag.15). Incepind mobilizarea, cu atit mai mult concentrarea si desfasurarea operativa a trupelor, comandamentul sovietic deja nu mai putea sa opreasca sau macar sa frineze acest proces. E ca si cum ai scoate revolverul, ai arma si l-ai indrepta spre adversar. Dupa asta, iti place sau nu, a-l impusca este absolut necesar, caci imediat ce mina s-ar lasa in jos, adversarul ar trage el (chiar mai repede).

Pina acum, istoricii nu au raspuns la o intrebare: cine a inceput razboiul sovieto-german din 1941? Pentru solu­tionarea acestei probleme, istoricii comunisti propun ur­matorul criteriu: cine a tras primul, acela este vinovat. De ce sa nu folosim insa alt criteriu. De ce sa nu ne indreptam atentia la cel care a inceput primul mobilizarea, concentrarea si desfasurarea operativa, altfel spus, la cel care a pus primul mina pe arma?

Aparatorii versiunii comuniste se agata de orice. Ei spun: Saposnikov a inteles ca deplasarea trupelor inseam­na razboi. Strategii sovietici de azi inteleg si ei acest lucru. Dar, in 1941, seful Marelui Stat-Major nu era Sapos­nikov ci Jukov. Poate ca el a deplasat trupele fara sa inteleaga ca aceasta inseamna razboi? Nu, fratilor, Jukov a inteles totul, ba inca mai bine ca noi.

Ca sa intelegem caracterul ferm al hotaririlor coman­damentului superior sovietic, trebuie sa ne intoarcem in 1932, la divizia 4 cavalerie, cea mai buna din Armata Rosie. Pina in 1931, divizia s-a aflat in Regiunea militara Leningrad, in fosta cazarma a garzii imperiale de cavalerie. Oricine isi poate inchipui conditiile in care traia si se pregatea de lupta aceasta divizie. Dar iata ca in 1932, din considerente operative extraordinare, divizia a fost trimisa la o baza neamenajata. Maresalul Uniunii Sovietice, G.K. Jukov: "intr-un an si jumatate divizia a fost obligata sa-si construiasca singura cazarmele, grajdurile pentru cai, sta-tul-major, incaperile de locuit, depozitele si intreaga baza de antrenament. Ca urmare, divizia, cu o inalta pregatire, a devenit o unitate de munca. Insuficienta materialelor de constructie, vremea ploioasa si alte conditii nefavo­rabile n-au permis sa se faca din timp pregatirile pentru iarna, ceea ce a influentat negativ starea generala a diviziei si pregatirea ei de lupta. Disciplina avea de suferit' (Amintiri si cugetari, pag.118).

Primavara, cea mai buna divizie a Armatei Rosii se afla "in stare de maxima decadere' si "incapabila de lupta'. Comandantul diviziei a fost gasit principalul vino­vat, tragind consecintele, iar diviziei "i s-a cautat un nou comandant', in acest fel, G.K. Jukov a devenit coman­dantul ei. De aici a inceput ascensiunea sa. Munca lui Jukov nu era urmarita numai de comandantul corpului de armata S.K. Timosenko, dar chiar si de Comisarul poporului pentru aparare, K.E. Vorosilov. Divizia purta numele acestuia si era considerata cea mai buna. Vorosi­lov astepta ca Jukov sa readuca vechea glorie a diviziei 4 cavalerie; Jukov a facut-o, cu ajutorul unor metode draco­nice, demonstrind ca lui i se pot da orice sarcini, care teoretic par imposibil de indeplinit.

In 1941, toti cei pomeniti au ajuns mai sus decit erau in 1933- Cu mult mai sus: K.E. Vorosilov-membru al Biroului Politic, Maresal al Uniunii Sovietice, Presedinte al Comitetului de aparare; S.K. Timosenko-Maresal al Uniunii Sovietice, Comisar al poporului pentru aparare; Jukov-general de armata, loctiitor al Comisarului popo­rului pentru aparare, sef al Marelui Stat-Major. Cei trei au condus miscarea secreta a trupelor sovietice spre frontiera germana. Ei stiu mai bine ca noi, si nu din consideratii teoretice, ca nici o divizie nu trebuie lasata pe timp de iarna in padure. Soldatul poate ierna in orice conditii. Nu aceasta e problema. Problema este ca la granita vestica nu sunt nici cimpuri de tragere, nici poligoane, nici tancodromuri, nici centre pentru exercitii militare. Nu sunt conditii pentru pregatirea de lupta. Daca trupele nu intra rapid in lupta, nivelul lor de pregatire scade. Ei stiu ca nu trebuie sa lase trupele pe timp de iarna in locuri neamenajate. Ei stiu ca se vor gasi niste vinovati si mai stiu ce se intimpla cu vinovatii. Cu toate acestea practic INTREAGA ARMATA ROSIE se afla intr-un loc unde nu existau conditii pentru pregatirea de lupta!

Razboiul n-a inceput asa cum a voit Stalin si nici nu s-a terminat cum a dorit el: Stalin a cistigat numai juma­tate din Europa. Dar ca sa-l intelegem si sa-l apreciem pina la capat, sa ne imaginam pentru o clipa urmatoarea situatie: Hitler nu l-ar fi atacat pe Stalin la 22 iunie 1941. Hitler, de pilda, ar fi hotarit sa cucereasca Gibraltarul, iar operatiunea "Barbarossa' ar fi aminat-o cu doua luni.

Ce ar fi facut, in acest caz, Stalin?

Deja Stalin n-ar mai fi avut de ales.

In primul rind, n-ar mai fi putut sa intoarca armatele inapoi. Multe armate si corpuri de armata infiintate in prima jumatate a lui 1941 nu mai aveau unde sa se intoarca, decit in "oraselele din baraci pentru muncitorii forestieri'. Deplasarea trupelor inapoi ar fi necesitat multe luni, ar fi paralizat intreg transportul feroviar si ar fi insemnat o catastrofa economica. Apoi, ce sens ar fi avut sa concentrezi in secret timp de jumatate de an trupele, iar apoi, in alta jumatate de an, sa le demobilizezi? Chiar daca ar fi inceput acest din urma proces, era imposibil sa se termine pina in iarna.

In al doilea rind, Stalin n-ar fi putut sa-si lase armatele sa ierneze in padurile de la frontiera. Fara o pregatire- de lupta intensa, armatele isi pierd repede capacitatea de lupta. Apoi, din ce cauza a tinut Stalin in secret procesul de infiintare si de transfer in vest al armatelor din Al doilea esalon strategic? Putea sa creada in pastrarea deplina a secretului, daca lasa citeva saptamini aceste numeroase armate in padurile de la frontiera?

Iata principala intrebare a cartii mele: DACA ARMATA ROSIE NU PUTEA SA SE INTOARCA, DAR NICI NU PU­TEA SA RAMINA MULT TIMP IN RAIOANELE DE FRON­TIERA, CE-I RAMINEA DE FACUT?

Istoricii comunisti sunt gata sa interpreteze orice deta­liu si sa caute orice eroare, dar haideti sa renuntam la detaliile secundare si sa raspundem la principala intre­bare. Toti istoricii comunisti se tem sa raspunda. Iata de ce apelez la opinia unui general care "din mai 1940 este loctiitor al sefului Directiei operative din Marele Stat--Major; a lucrat la partea operativa a planului de desfasu­rare strategica a Fortelor Armate Sovietice in directiile nord, nord-vest si vest' (Enciclopedia militara sovietica, vol.2, pag.27). In planificarea sa, totul a fost corect. Iata de ce, incepind razboiul ca general-maior, devine peste un an si jumatate Maresal al Uniunii Sovietice. El, si nu Jukov, conduce Armata Rosie in ultimii ani ai vietii lui Stalin si coboara din posturile inalte abia dupa moartea lui Stalin. Maresale A.M. Vasilevski, aveti cuvintul: "Peri­colul ca in Occident sa iasa fum pe tema eventualelor tendinte agresive ale URSS trebuia eliminat. Noi ne apro­piasem de Rubiconul razboiului si trebuia sa facem un pas_hotarit inainte' (V//, 1978, Nr.2, pag.68).

In orice proces grandios exista un moment critic, dupa care evenimentele capata un caracter ireversibil. Pentru Uniunea Sovietica, acest moment a fost pe data de 13 iunie 1941. Dupa aceasta zi, razboiul a devenit inevitabil, indiferent de ceea ce ar fi intreprins Hitler.

Capitolul 27 RAZBOIUL NEDECLARAT

In situatia in care suntem incercuiti de inamic, o lovitura prin surprindere din partea noastra, o manevra neasteptata sau viteza hotarasc totul.

I.V.Stalin

La granita vestica, Uniunea Sovietica avea cinci regiuni militare de care se apropiau trupe: in secret, dar intens. Toate cele opt regiuni militare interne erau abandonate de comandamentul sovietic.

Pe linga cele cinci regiuni de frontiera vestice si cele opt interne, exista Frontul din Extremul Orient si trei Regiuni militare de frontiera estice: Zacaucaz, Asia Mijlo­cie, Zabaikal. Sa le examinam.

In ciuda dezmintirii TASS din 9 mai 1941, in Regiunile militare ale Zabaikalului si Asiei Mijlocii, in mai 1941, se faceau pregatiri intense pentru "eliberarea' Iranului. Re­giunii Asiei Mijlocii i se repartizeaza rolul principal, Regiu­nii Zacaucaz-rolul secundar. Dupa cum se aprobase, finalul pregatirii a constat in exercitii militare grandioase, desfasurate in prezenta corpului de comanda al Armatei Rosii, in mai, trebuiau sa vina la aceste exercitii seful Marelui Stat-Major, generalul G.K. Jukov si loctiitorul sau, generalul-locotenent N.F. Vatunin.

Generalul de armata S.M. Stemenko (pe atunci colonel la Directia operativa principala a Marelui Stat-Major): "La sfifsitul lui mai, corpul de baza al sectiei noastre s-a deplasat la Tbilisi; chiar inaintea plecarii ni s-a explicat ca nici seful Marelui Stat-Major, nici loctiitorul sau nu pot merge, iar exercitiile vor fi conduse de urmatorii: in Regiunea Zacaucaz de D.T. Kozlov, in Regiunea Asiei Mijlocii de S.G. Trofimenko. Cu toate acestea, a doua zi dupa sosirea noastra la Tbilisi, generalul-locotenent Koz­lov a fost chemat de urgenta la Moscova. Se simtea ca la Moscova se petrece ceva neobisnuit' (Marele Stat-Major in anii razboiului, pag.20).

Astfel, Regiunea militara de frontiera Zacaucaz a ramas fara comandant chiar inainte de "eliberarea' Iranului. Mi se va replica ca generalul Kozlov are un loctiitor: genera­lul-locotenent P.I. Batov. Sa comande el Regiunea! Nu, Batov este ocupat. Batov a format din cele mai bune trupe ale Regiunii Zacaucaz corpul special 9 infanterie, l-a transferat in Crimeea, iar aici corpul, in colaborare cu Flota Marii Negre, desfasoara pregatiri intense in vederea unei operatiuni de desant maritim.

Regiunea militara Zacaucaz ramine fara comandant si loctiitor pina in august 1941, cind se intoarce generalul D.T. Kozlov si "elibereaza' Iranul. Hitler a incurcat cartile lui Stalin si in acest caz. Din cauza actiunilor neprevazute ale lui Hitler "eliberarea' Iranului s-a facut cu o intirziere de citeva luni, cu forte limitate, de aceea a trebuit sa se renunte la "transformari social-politice radicale'.

Generalul de armata A.A. Lucinski (pe atunci colonel, comandantul diviziei 83 vinatori de munte) a fost printre cei care au fost adusi in esaloanele militare din Asia Mijlocie. Lucinski calatoreste in acelasi compartiment cu generalul-maior I .E. Petrov (mai tirziu general de armata). Amintirile lui Lucinski sunt cu adevarat pretioase. "Mer­geam in acelasi compartiment, chemati la Narkomat-ul de aparare, cind am auzit la radio comunicatul privind atacarea tarii noastre de catre Germania'. Lucinski nu spune de ce fusese chemat la Narkomat, dar spune despre prietenul sau Petrov: "Nu cu mult timp inainte de ince­perea razboiului, a fost numit comandant al diviziei 192 infanterie (Petrov a transformat-o in divizie de vinatori de munte si a indreptat-o in secret spre granita roma-neasca-n.n.), iar apoi al corpului 27 mecanizat, in frun­tea caruia s-a indreptat spre front' (V//, 1976, Nr.9- pag. 121-122).

Corpul de armata 27 mecanizat era transferat din Asia Mijlocie la granita romaneasca, iar comandantul corpului mergea in acest timp la Moscova pentru a primi misiuni de lupta. Am intilnit deja de citeva ori acest procedeu: si armata 16 se deplaseaza in secret spre granita romaneas­ca, iar comandantul ei, generalul-locotenent M.F. Lukin primeste, la Moscova, misiunea de lupta.

In scurtul articol al lui Lucinski despre generalul Pe­trov, totul pare normal, obisnuit. Dar sa fim atenti in ce context aveau loc aceste evenimente. Mai intii, gene­ralul-maior LE. Petrov formeaza corpul 27 mecanizat, il incarca in esaloane si il trimite pe front, iar dupa aceasta, aflat in tren, aude comunicatul precum ca Germania a inceput razboiul, insa lucrul cel mai interesant s-a petrecut peste citeva zile: corpul 27 mecanizat a intrat in refacere pe drum. Intr-un razboi defensiv astfel de refaceri pur ofensive nu sunt necesare, in iulie 1941, dupa corpul 27 mecanizat, au fost refacute toate celelalte, in numar de douazeci si noua.

Situatia pare absurda: corpul 27 mecanizat pleaca la razboi INAINTE de agresiunea lui Hitler, dar imediat ce Hitler incepe razboiul, corpul 27 intra in refacere, inainte de intilnirea cu inamicul. Insa nu este absurd. Corpul 27 mecanizat s-a transferat cu adevarat la granita romaneasca ca sa lupte, dar nu era destinat sa intre intr-un razboi inceput de Hitler, ci intr-unul care trebuia sa inceapa intr-un cu totul alt mod.

Concluzia: daca Hitler n-ar fi atacat, corpul 27 meca­nizat ar fi luat parte la razboi, caci de aceea a plecat pe front. Hitler, prin actiunile sale, a intors cursul razboiului pentru care se infiintasera corpul 27 mecanizat si alte douazeci si opt de corpuri, de peste 1000 de tancuri.

Regiunea militara Zabaikal a fost abandonata, cu toate ca trupele ei nu se aflau doar pe teritoriul sovietic, ci si in Mongolia unde, nu demult, avusese loc un adevarat razboi, cu participarea a sute de tancuri si avioane si a citorva zeci de mii de soldati.

Dintre toate regiunile interne si de frontiera din rasarit, Regiunea Zabaikal era singura care avea in componenta ei armate: 16 si 17. Armata 17 a ramas in Mongolia, dar inca din 1940 a fost "usurata' intr-o asemenea masura incit, din cauza lipsei de generali, functia de loctiitor al comandantului de armata era ocupata de colonelul P.P. Poluboiarov. Si el a fost chemat la Moscova, apoi a fost trimis pe Frontul de Nord-Vest.

Coloneii si generalii luati din Zabaikal nu erau cu totii de mina a doua. De aici au fost luati si cei mai mari comandanti ai Regiunii, in 1940, Regiunea militara Zabai­kal era comandata de generalul-locotenent F.N. Reme-zov. Acesta a fost trimis sa comande Regiunea militara Orei. Acolo a format in secret armata 20 si, sub acoperirea Comunicatului TASS, a dus-o la granita germana. Dupa RemezoY, Regiunea militara Zabaikal a fost comandata pe o perioada scurta de catre generalul-locotenent I.S. Konev. De aici, acesta a fost transferat in Regiunea mili­tara a Caucazului de Nord, unde a format armata 19 si, sub acoperirea aceluiasi Comunicat TASS, a condus-o la granita, romaneasca. Regiunea Zabaikal a fost luata in primire de generalul-locotenent (mai tirziu general de armata) P.M. Kurocikin. Inainte de Comunicatul TASS, Kurocikin a imbarcat armata 16, a urat comandantilor si militarilor sa indeplineasca cu succes "orice ordin al Patriei'. Armata 16 a avut drumul cel mai lung. De aceea a plecat mai devreme, ca sa apara la granita vestica odata cu celelalte armate din Al doilea esalon strategic.

Ce s-a intimplat cu generalul-locotenent P.M. Kuro­cikin? Sa imbarci o intreaga armata in esaloane, in asa fel ca nimeni sa nu afle, nu e o treaba simpla. Kurocikin si-a executat misiunea; la 13 iunie, in momentul transmiterii Comunicatului TASS, a primit ordinul sa paraseasca Regiu­nea Zabaikal si sa mearga neintirziat la Moscova ca sa primeasca o noua misiune. Krasnaia zvezda din 26 mai 1984 arata ca la 22 iunie 1941 generalul-locotenent Kuro­cikin se afla intr-un tren accelerat cu directia Irkutsk Regiunea militara Zabaikal a fost lasata iarasi fara coman­dant. Enciclopedia militara sovietica (voi.3, pag.357) ne informeaza ca noul comandant in Zabaikal a aparut abia in 1941.

Dar nu numai din regiunile interne sunt transferati generali si ofiteri la granitele Germaniei si ale Romaniei. In Extremul Orient exista un permanent focar de razboi, ciocnirile militare n-au incetat niciodata, conflictele antre-nind sute de tancuri si avioane, in acel moment, un razboi intre Japonia si Uniunea Sovietica era pe deplin posibil, pentru unii observatori straini, chiar inevitabil. De aceea, in Extremul Orient nu exista o regiune militara, ci un Front, format din trei armate.

Generalul-locotenent M.M. Popov (mai tirziu general de armata) comanda in Extremul Orient armata l, iar generalul-locotenent I.S. Konev (mai tirziu Maresal al Uniunii Sovietice)-armata 2. Voi spulbera definitiv orice inventii conform carora mutarea generalilor s-a petrecut ca o masura de prevedere fata de invazia germana. Popov intimpina razboiul in functia de comandant al Frontului de Nord pe granita finlandeza, iar Konev si-a deplasat armata de soc la granita romaneasca.

Este interesanta calea parcursa de generalul Konev de la functia de comandant al armatei 2 din Extremul Orient pina la functia de comandant al armatei 19 la granita romaneasca. Lasind armata 2 in Extremul Orient, in aprilie 1941 (Enciclopedia militara sovietica, vol.2, pag.409), Ko­nev primeste Regiunea militara Zabaikal. Dupa Zabaikal, fara sa faca mult zgomot, apare la Rostov si ia in primire Regiunea militara a Caucazului de Nord. Aici Konev pune la punct formarea armatei 19, devine comandantul ei si "in cel mai strict secret' (expresia apartine generalului de armata S.M. Stemenko),'la sfirsitul lui mai 1941 incepe transferul divjziilor si corpurilor armatei sale la granita romaneasca, intr-un timp scurt, Konev are patru functii, de la frontiera cea mai rasariteana, pina la cea mai apuseana, inaintea tuturor operatiunilor ofensive, Stalin isi ascundea cei mai buni generali si maresali. Este vorba, in primul rind, de Jukov, Vasilevski, Konev, Rokossovski, Meretkov. Asadar, in primavara lui '41, ca inaintea tuturor marilor operatiuni ofensive, Konev isi pierde urma in asa fel ca nici macar prietenii lui sa nu mai stie unde a ajuns.

Nu numai Konev si-a pierdut urma. Daca urmaresti posturile pe care Konev le-a primit temporar, descoperi si alti comandanti care s-au folosit de aceleasi posturi ca sa-si piarda urma. De exemplu, generalul-colonel F.I. Kuznetov, lasind comanda Academiei Marelui Stat-Major, primeste Regiunea militara a Caucazului de Nord, apoi, iasind-o pe aceasta in miinile lui Konev, apare la granita Prusiei Orientale, in functia de comandant al Frontului de Nord-Vest.

Dupa plecarea generalului Konev din Extremul Orient, armata 2 nu primeste un comandant pe masura, in armata l a Frontului din Extremul Orient situatia este si mai interesanta. Dupa plecarea generalului M.M. Popov pe Frontul .de Nord, in locul lui este adus generalul-locote­nent A.I. Eremenko, mai tirziu Maresal al Uniunii Sovieti­ce, insa Eremenko nu sta mult timp la conducere: la 19 iunie 1941 primeste ordinul de a preda armata l si a veni urgent la Moscova, pentru o noua numire.

Hitler a incurcat totul, iar dupa inceperea invaziei germane, Eremenko devine comandant al Frontului de Vest in locul generalului D.G. Pavlov, care fusese inde­partat. Dar la 19 iunie nu se prevazuse, fireste, o aseme­nea cotitura. Pavlov era inca in functia de comandant al Frontului de Vest. Stalin l-a chemat pe Eremenko pentru indeplinirea unei alte misiuni, care a ramas necunoscuta si, poate, neexecutata. Am avut fericirea sa ma intilnesc personal cu Maresalul Uniunii Sovietice Eremenko si sa vorbesc cu el. Cu grija, sa nu-i provoc banuieli, am incercat sa ma interesez de aceasta problema. Impresia mea a fost ca Eremenko nu incerca sa ma insele, ci pur si simplu nu stia de ce a fost chemat la Stalin pe 19 iunie 1941. I-am atras atentia maresalului ca nu a fost singurul in aceasta situatie. Iata, am zis, si Kurocikin mergea in tren, si Sivkov, Kurdiumov, Jadov, Petrov, Lucinski. Maresalul s-a aratat interesat de acest lucru. Imi pare rau ca nu sunt un istoric occidental cu pasaportul unei tari democratice in buzunar, din cauza aceasta n-am putut merge prea departe in discutia cu maresalul.

Eremenko mi-a spus numele a inca doi generali care au fost luati din Extremul Orient, lasind apararea sovietica aproape complet descoperita: generalul-maior N.E. Berzarin, loctiitorul comandantului armatei l si generalul Glazunov. Eremenko mi-a mai spus un lucru pe care nu l-a scris in memorii. Plecind din Extremul Orient, trebuia sa predea armata loctiitorului sau, Berzarin. Dar acesta a fost chemat la Moscova inca de la sfirsitul lui mai si numit in secret comandant al armatei 27 din Pribaltica, nu departe de granita germana.

Din ordinul lui Stalin, la inceputul lui iunie 1941, la granita vestica, nu numai ca au fost concentrate TOATE trupele sovietice de desant aerian, inclusiv cele aduse de curind din Extremul Orient, dar, in ultimul moment, Stalin a adunat generalii de infanterie si cavalerie din Extremul Orient si i-a transformat imediat in comandanti de corpuri de desant aerian. Asa s-a intimplat cu generalii Glazunov si Jadov, dar si cu generalii M.A. Usenko, F.M. Haritinov, I.S. Bezuglom.

Aceasta schimbare rapida a generalilor nu inseamna pregatire de aparare, nici macar pregatire pentru contra­ofensiva. Acestea sunt indicii clare de pregatire a unei agresiuni: iminenta, rapida, ingrozitoare.

Capitolul 28 DE CE STALIN A DESFASURAT FRONTURILE

Razboiul celor saraci impotriva celor bogati va fi cel mai singeros dintre toate razboaiele care s-au purtat vreodata intre oameni.

Fr.Engels

In limbajul militar sovietic, "front' inseamna o forma­tiune militara cu un numar de soldati de la citeva sute de mii pina la un milion. Frontul include in componenta sa directia de comanda si statul-major, citeva armate, unitati de aviatie, forte PVO, unitati si mari unitati de intarire, unitati pentru spatele frontului. Conform datelor de dina­inte de razboi, numai in componenta unitatilor pentru spatele frontului si a altor organizatii subordonate nemijlo­cit directiei fiecarui front intrau pina la 200.000 de soldati, in timp de pace nu existau fronturi ci regiuni militare. Fronturile se infiinteaza doar la inceputul razboiului (Enci­clopedia militara sovietica, vol.8, pag.332). In 1938, rela­tiile cu Japonia s-au inrautatit foarte mult, incit in compo­nenta RKKA a fost desfasurat Frontul din Extremul Orient. La inceput, in cadrul Frontului intrau doua armate, apoi, peste doi ani trei. La 13 aprilie 1941 a fost semnat un acord de neutralitate cu Japonia, insa Frontul din Extremul Orient n-a fost desfiintat.

In anii 1939-1940, la granita vestica s-au infiintat pen­tru scurt timp fronturi pentru "campaniile eliberatoare' din Polonia, Romania, Finlanda, insa, dupa terminarea campaniilor, fronturile s-au desfiintat, iar in locul lor au aparut regiunile militare. Istoricii ii reproseaza lui Stalin: si cu Germania si cu Japonia existau pacte de neagresiu­ne, dar impotriva Japoniei s-a desfasurat un front, iar impotriva Germaniei nu.

La prima vedere, este lipsit de logica. Dar ce face Hitler? Hitler se arata foarte siret, in prima jumatate a lui 1941, führerul desfasoara state-majore cu nume sonore impotriva Marii Britanii, dar fara ca acestea sa aiba trupe, iar impotriva Uniunii Sovietice desfasoara aproape toate trupele sale, insa fara state-majore. La prima vedere se pare ca impotriva Marii Britanii sunt indreptate forte puternice, dar, daca te uiti mai atent, descoperi ca Hitler mina in secret spre granita cu Uniunea Sovietica trupele de elita si pe cei mai buni generali. Astfel s-a pregatit lovitura prin surprindere. Dar si Stalin procedeaza la fel: in Extremul Orient este infiintat un front, dar, in secret, trupele si generalii il parasesc. La frontiera vestica, oficial, continua sa existe regiuni militare, insa are loc o concen­trare de trupe. Puterea Frontului din Extremul Orient nu se poate compara cu nici o regiune de la granita vestica.

In Extremul Orient s-a infiintat un front in asa fel ca sa afle toti acest lucru, dar in vest nu s-a infiintat unul, ci un numar de CINCI fronturi, dar in asa fel ca sa nu stie nimeni. In capitolele precedente am amintit de Fronturile de Nord, de Nord-Vest, de Vest, de Sud-Vest si de Sud si n-am gresit. Oficial ele au fost infiintate dupa invazia germana, ca o reactie la aceasta invazie. Dar sa ne uitam in arhive si vom ramine stupefiati: incepihd cu februarie 1941, aceste denumiri figureaza deja in unele documente care erau pe atunci strict secrete. O parte din documente au fost scoase de sub interdictie si puse la dispozitia cercetatorilor. Citez: "in februarie 1941, prin sovietul militar al regiunilor de frontiera au fost trimise indicatii de inzestrare urgenta a punctelor de comanda ale frontu­rilor' (VIJ, 1978, Nr.4, pag.86).

Istoricii comunisti ne incredinteaza ca pina la 22 iunie 1941, intre URSS si Germania a fost o pace, care, chipuri­le, a fost incalcata la 22 iunie de catre Germania. Aceasta afirmatie nu este confirmata de fapte. Faptele vorbesc invers. Desfasurind in februarie 1941 punctele de coman­da ale fronturilor, Uniunea Sovietica a intrat practic in razboi impotriva Germaniei, desi n-a declarat oficial acest lucru.

In februarie 1941 s-a mai petrecut un eveniment care a ramas neremarcat de catre istoricii contemporani, in Regiunea militara speciala de vest s-a introdus inca o functie, de loctiitor al comandantului regiunii. Ce importanta are acest lucru? Generalul de armata D.G. Pavlov avea si asa citiva loctiitori! Timp de citeva luni, functia suplimentara de loctiitor a ramas vacanta. Apoi pe aceasta functie a venit generalul-locotenent V.N. Kurdiumov. Im­portanta acestui eveniment este uriasa. In timp de pace, la Minsk era comandant generalul de armata D.G. Pavlov, loctiitorul sau era generalul-locotenent I.V. Boldin, iar sef de stat-major generalul maior V.E. Klimovskih. Functia lui Pavlov in caz de mobilizare-comandant al Frontului de Vest, a lui Klimovskih-sef de stat-major al Frontului de Vest, iar conform planului, Boldin trebuia sa devina comandantul gruparii mobile a Frontului de Vest.

Iata unde vreau sa ajung: daca Frontul de Vest ar fi trebuit sa lupte acolo unde se afla inainte de razboi, adica in Bielorusia, atunci nu trebuiau introduse modificari de structura, insa Frontul de Vest se pregateste sa intre in teritoriul inamicului, fiind comandat de generalii Pav­lov, Boldin si Klimovskih. Daca ei pleaca si iau toate armatele, corpurile de armata, diviziile, brigazile, cine va mai ramine la Minsk? Tocmai de aceea a fost infiintat postul suplimentar de loctiitor al general-iocotenentului Kurdiumov. Separarea structurilor s-a petrecut inca din timp de pace. Generalul de armata Pavlov si-a concentrat toata atentia la probleme pur ofensive, iar noul sau loctiitor la cele pur teritoriale. Cind Frontul de Vest, in frunte cu Pavlov, va intra pe teritoriul inamicului, gene­ralul Kurdiumov va ramine la Moscova, indeplinind rolul de guvernator militar teritorial, aparind puterea locala, ingrijindu-se de comunicatii, controlind industria si trans­portul, desfasurind mobilizarea suplimentara si pregatind rezervele pentru frontul care se afla mult in fata.

Generalul Kurdiumov a comandat Directia pregatirii de lupta a RKKA. Acum a fost numit la Minsk. Din punctul de vedere al razboiului "eliberator' este o hotarire inte­leapta: un general cu o asemenea experienta sa se afle pe calea pe unde vor trece noi si noi rezerve spre vest. El este cel mai potrivit pentru a da trupelor in trecere ultimele indicatii inainte de intrarea in lupta.

Patru armate, zece corpuri de armata independente si zece divizii de aviatie, situate pe teritoriul Regiunii militare speciale Kiev, se pregatesc si ele sa plece pe teritoriul inamicului. Le conduce comandantul Frontului de Sud-Vest, generalul-colonel M.P. Kirponos. In vederea acestei plecari este necesar sa se separe urgent cele doua functii ale comandantului, sa-i fie lasate acestuia numai cele pur militare. Tocmai de aceea se introduce functia suplimen­tara de loctiitor, functie in care este numit generalul-locotenent V.F. lakovlev. Kirponos si trupele vor pleca inainte, iar lakovlev va ramine la Kiev. Odata cu inceputul lui februarie, vedem tot mai clar separarea celor doua structuri. La Ternopol se infiinteaza un punct secret de comanda. Este centrul structurii militare. La Kiev, se mentine statul-major. Este centrul structurii teritoriale. La Brovorah, in raionul Kievului, s-a infiintat un punct de comanda subteran foarte puternic pentru aparatul teritorial de conducere. La Ternopol se infiinteaza un punct de comanda precar: bordeie si o baterie de artilerie. Este logic: structura militara nu este destinata sa ramina mult timp in Ucraina, de ce sa construiasca puternice cazemate din beton?

La fel s-a intimplat si in Regiunea militara speciala Pribaltica. In Regiunea militara Odesa apare o mica dife­renta. Si aici a avut loc separarea structurilor, insa din statul-major al regiunii nu s-a separat statul-major al intregului front, ci statul-major al celei mai puternice armate sovietice, armata 9. Majoritatea ofiterilor statului-major din Regiunea militara Odesa, in frunte cu seful de stat-major, generalul-maior M.V. Zaharov, a trecut in secret la statul-major al armatei 9- Maresalul Uniunii Sovietice, I.S. Konev, informeaza ca la 20 iunie, statul-major al armatei 9 a primit alarma de lupta si a plecat in secret din Odesa la punctul de comanda (VIJ, 1968, Nr.7, pag. 42). Comandantul Regiunii militare Odesa, generalul-colo­nel I.T. Cerevicenko nu mai era demult in Odesa, plecase in secret in Crimeea, unde a luat in primire corpul special 9 infanterie, venit din Caucaz, si trecea cu trenul pe linga Odesa, indreptindu-se spre punctul de comanda secret al armatei 9, a carei comanda o primise. Maresalul Uniunii Sovietice, M.V. Zaharov, declara ca in timpul invaziei germane Cerevicenko era in tren (Voprosi istorii, 1970, Nr.5, pag.46). Armata 9 trebuia sa treaca granita Uniunii Sovietice. Iata de ce la Odesa, INAINTE de invazia ger­mana, a aparut un general de rezerva, N.E. Cibisov. Dupa plecarea structurii militare a armatei 9, el trebuia sa ramina in teritoriile semipustii din punct de vedere militar si sa duca la indeplinire controlul militaro-teritorial.

La 13 iunie 1941, in ziua transmiterii la radio a Comu­nicatului TASS, s-a petrecut o separare definitiva si depli­na a structurilor de conducere in regiunile militare vestice, exclusiv Regiunea Leningrad, in acea zi, Narkom-ul de aparare a dat ordinul de deplasare a conducerilor de front la punctele de comanda de campanie.

In acest timp, in Ucraina, de exemplu, au aparut doua structuri independente de conducere militara: Frontul de Sud-Vest si Regiunea militara speciala Kiev. Maresalul Uniunii Sovietice, I.H. Bagramian, marturiseste: exista un ordin cifrat al lui Jukov pentru "pastrarea deplina a secre­tului, in care scop a fost prevenit statul-major al Regiunii' (Asa a inceput razboiul, pag.83).

Aici (ca si la Minsk, de altfel) se joaca o comedie: pentru o privire din afara, conducerea militara este infap­tuita in Ucraina numai de statul-major al Regiunii militare speciale Kiev. Efectivul statului-major al Regiunii este prevenit in mod special si nimeni nu vorbeste in plus de vreun alt sistem de conducere militara, insa pe linga statul-major al Regiunii, pe acelasi teritoriu a fost creata o alta structura de conducere militara: Frontul de Nord-Vest. Vor putea cele doua structuri independente de conducere militara sa functioneze mult timp pe acelasi teritoriu?

Generalul-locotenent al trupelor de transmisiuni P.M. Kurocikin (pe atunci general-maior, seful de transmisiuni al Frontului de Nord-Vest) declara acelasi lucru despre Pribaltica: "in raionul Panevejis au inceput sa vina condu­cerea si sectiile statului-major. Comandamentul Regiunii s-a transformat practic in comandament de front, desi formal s-a numit "de regiune' pina la inceputul razboiului. La Riga a fost lasat un grup de generali si ofiteri, carora li se atribuisera functiile de conducere ale Regiunii.' (.Pe Frontul de Nord-Vest (.1941-1943). Culegere de articole, pag.196).

Infiintarea a doua sisteme independente de conducere provoaca inevitabil infiintarea a doua sisteme indepen­dente de transmisiuni, in Pribaltica, transmisiunile Frontu­lui erau conduse personal de generalul-maior P.M. Kurocikin, iar fostul lui loctiitor, colonelul M.P. Akimov conduce sistemul independent de transmisiuni al Regiunii militare.

Generalul Kurocikin lucreaza cu energie la realizarea sistemului de transmisiuni al Frontului de Nord-Vest. Faptul se desfasoara "ca si cum ar fi vorba de o verifica­re'. Iar ca sa nu ingrijoreze inamicul datorita cresterii bruste a convorbirilor pe noile canale militare de trans­misie, se folosesc liniile civile. De fapt, cuvintul "civile' trebuie luat in ghilimele. Asa ceva nu exista in Uniunea Sovietica, in 1939, sistemul de transmisiuni era militarizat in totalitate si pus la dispozitia armatei. Narkomat-ul de transmisiuni era direct subordonat Narkomat-ului de apa­rare, in toate tarile normale sistemul de transmisiuni militare este parte componenta a sistemului de stat, insa in Uniunea Sovietica este invers: sistemul de stat este parte componenta a transmisiunilor militare, iar Comisarul poporului pentru transmisiuni al URSS Peresipkin este oficial loctiitorul sefului transmisiunilor Armatei Rosii.

Conducerea Frontului de Nord-Vest n-a iesit la punctul de comanda de campanie pentru exercitii, ci la razboi: "s-a infiintat o organizatie operativa superioara pentru ducerea actiunilor de lupta' (General-locotenent P.M. Kurocikin, Semnalele frontului, pag.117).

Sistemul de transmisiuni al Frontului era pregatit si pus la punct pentru timp de razboi. "Toate documentele planului, frecventele, apelurile, parolele se pastrau la statul-major al Regiunii, iar in caz de razboi trebuiau trimise la trupe. In Regiune erau citeva mii de statii radio, prin urmare, ca sa reorganizeze totul pentru caz de razboi, se cere minim o saptamina. Era interzis sa iei aceste masuri dinainte' G'dem, pag.115). Remarcam ca intreg sistemul de reorganizare a transmisiunilor din regim de pace in regim de razboi la RKKA nu se baza pe presupunerea ca inamicul poate ataca ci presupunea ca un semnal preliminar va veni, la momentul hotarit de Moscova. Cu alte cuvinte, planul de reorganizare a trans­misiunilor n-a fost facut pentru conditiile unui razboi defensiv, ci pentru conditiile unui razboi ofensiv, agresiv, avind o perioada secreta de pregatire a reorganizarii. Iar aceasta perioada secreta, a ultimelor pregatiri de invazie a Armatei Rosii, a venit. La 19 iunie, seful de stat-major al Frontului de Nord-Est, generalul-locotenent P.S. Klenov, va da un ordin generalului-maior al trupelor de transmi­siuni, Kurocikin:

- "Sa actionati dupa marele plan. Ati inteles despre ce este vorba?

- Da, raportez, am inteles totul' (Pe frontul de Nord-Vest (1941-1943), Culegere de articole, pag.195).

Pacat ca noi am inteles "marele plan' si nici unul dintre generalii sovietici nu ne explica in ce consta "marele plan', insa ne este clar ca generalii sovietici aveau planuri, pe care le pusesera deja in actiune. Peste citeva zile trebuia sa se intimple ceva in conformitate cu "marele plan', insa Hitler, prin actiunile sale, l-a zadarnicit, fortindu-i pe comandantii sovietici sa nu mai actioneze dupa el, ci sa improvizeze.

Iata cum asigura generalul Kurocikin indeplinirea "ma­relui plan': "Sectia de transmisiuni a Regiunii a expediat documentele ce tineau de organizarea legaturilor radio la statele-majore ale armatelor si ale marilor unitati din subordinea Regiunii. Toate aceste documente, prelucrate in mod corespunzator, trebuiau sa treaca prin punctele de comanda ale corpurilor, diviziilor, regimentelor, batali­oanelor si sa ajunga pina la echipajul fiecarei statii radio. Pentru aceasta va trece, dupa cum am spus deja, minim o saptamina' (Idem, pag.118).

Dar poate ca generalul-locotenent Klenov a dat ordinul sa ajunga elemente ale "marelui plan' pina la mii de executanti, ca astfel sa previna agresiunea germana? Nici­decum. Generalul Klenov nu crede in posibilitatea invaziei germane. Chiar si dupa ce aceasta a inceput, Klenov refuza sa creada si nu ia nici un fel de masuri pentru respingerea agresiunii. Klenov propunea (la consfatuirea din decembrie 1940) sa se duca numai un razboi agresiv care sa inceapa cu o lovitura prin surprindere a Armatei Rosii, in agresivitate il depasea chiar si pe Jukov; avea cutezanta sa discute in contradictoriu cu Jukov, chiar si in prezenta lui Stalin, despre cum trebuie data lovitura prin surprindere. Nu credea in posibilitatea unei invazii germane, ca si ocrotitorul sau, membrul Biroului Politic A.A. Jdanov, ca si multi alti lideri militari si politici, inclusiv Stalin.

La 13 iunie 1941 si in decursul zilelor urmatoare, in Uniunea Sovietica au fost puse in functiune toate mecanismele razboiului. Procesul de desfasurare a fronturilor sovietice ajunsese deja un secret de importanta capitala. La mijlocul lui iunie 1941, Uniunea Sovietica depasise deja momentul critic, dupa care razboiul devenea inevi­tabil. Daca Hitler s-ar fi hotarit sa desfasoare planul "Barbarossa' cu citeva saptamini mai tirziu, Armata Rosie n-ar fi ajuns la Berlin in 1945, ci mult mai devreme.

Studierea vizuala a inamicului si a teritoriului sau se numeste recunoastere. Aparitia grapelor de recunoastere la granita nu este cea mai placuta surpriza. Nu este prea placut daca de dincolo de granita te urmareste prin binoclu, vreme de ceasuri intregi, un comandant al unei divizii sovietice de tancuri. Dar inchipuiti-va ca in zona frontierei dumneavoastra a aparut comandantul unei Re­giuni militare sovietice, insa nu singur, ci insotit de un membru al Biroului Politic. Nu ore, ci saptamini intregi zaboveste la pichetele de graniceri. Ce veti crede atunci?

Asa a fost inainte de fiecare "eliberare'. De pilda, in ianuarie 1939, comandantul Regiunii militare Leningrad, K.A. Meretkov si A.A. Jdanov, devenit ulterior membra al Biroului Politic, au inceput sa inspecteze toata lungimea granitei finlandeze. Calatoria lor a continuat pina la sfirsi-tul toamnei, cind au incheiat lucrai, s-au intors la Lenin­grad si, imediat, "militarismul finlandez a provocat un razboi'.

De la inceputul lui 1941 ofiterii si generalii germani incep cite putin, iar apoi tot mai intens, sa faca la granita germano-sovietica ceea ce Meretkov si Jdanov facusera nu demult la granita sovieto-finlandeza. Pe masa mea am o vestita fotografie: generalul G. Guderian cu ofiterii din statul-major facind ultima recunoastere la Brest, in noap­tea de 22 iunie 1941. Nu numai Guderian, toti generalii germani se uitau prin binoclu la teritoriul sovietic. Cu cit se apropia data inceperii planului "Barbarossa', cu atit mai des importanti generali germani apareau la frontiera sovietica. Generali si maresali sovietici observa tot mai multe grupe de recunoastere germane (Maresalul de avia­tie A.A. Novikov, Pe cerul Leningradului, pag.41), care isi mascau prezenta imbracindu-se in uniforma de graniceri sau de soldati obisnuiti, insa un ochi avizat deosebeste o grupa de recunoastere de o patrula de frontiera. De la frontiera sovietica veneau mereu rapoarte asupra faptului ca ofiteri germani desfasoara activitati intense de recu­noastere. Acesta este un indiciu clar al apropierii razbo­iului.

Maresalul Uniunii Sovietice, M.V. Zaharov (pe atunci general-maior, sef de stat-major al armatei 9), declara ca incepind cu aprilie 1941 a aparut "o noua situatie', care se caracteriza prin faptul ca "pe riul Prut au aparat grupe de ofiteri in uniformele armatelor romane si germane. Dupa toate indiciile desfasoara actiuni de recunoastere' (Voprosi istorii, 1970, Nr.5, pag.43). Recunoasterea in­seamna pregatirea de atac, iar maresalul Zaharov va intelege acest lucru si in 1970, ca si in 1940. Aparitia grapelor de recunoastere de cealalta parte a riului nu inseamna deja inceputul razboiului, dar defineste clar sfirsitul pacii.

Ce fac comandantii sovietici? De ce nu iau masuri urgente cu caracter defensiv pentru respingerea agresiunii, care este inevitabila, dupa cum o dovedesc grapele de recunoastere ale inamicului? Generalii sovietici nu reactio­neaza la activitatile de recunoastere ale inamicului din-tr-un motiv foarte simplu. Generalii sovietici sunt foarte ocupati: ei insisi fac recunoastere.

Colonelul D.I. Kocetkov isi aminteste ca un comandant al diviziei sovietice de tancuri din Brest (generalul-maior al trupelor de tancuri V.P. Puganov, comandantul diviziei 22 tancuri al corpului 14 mecanizat din armata 4 a Fron­tului de Vest) isi alesese un asemenea loc pentru statul--major al diviziei si un asemenea cabinet in statul-major, incit "sedeam cu A.A. Illarionov, comisar de regiment, in cabinetul komdiv-ului, si priveam pe fereastra, cu bi­noclul, la soldatii germani de pe celalalt mal al Bugului (Cu luminatoarele inchise, pag.8).

Ce idiotenie, vom spune! Comandantul diviziei de tancuri putea sa fie impuscat cu automatul de pe celalalt mal. In statul-major al diviziei se putea trage cu orice: cu mitraliera, cu aruncatoare de mine, cu pusti cu luneta.

Dar sa nu ne facem griji. O asemenea amplasare a statului-major al diviziei de tancuri nu este prea fericita din punct de vedere defensiv, dar divizia de tancuri de la Brest, "in imediata apropiere a granitei' (Trupele sovietice de tancuri, pag.27), nu se afla aici pentru aparare! Daca examinezi situatia din punct de vedere ofensiv, totul devine clar. Gruparea germana de tancuri a lui Guderian se afla si ea aproape de mal. Guderian face acelasi lucru: examineaza cu binoclul malul opus.

In ceea ce priveste partea sovietica, recunoasterea este facuta de comandanti de toate rangurile, in momentul inceperii razboiului, seful trupelor de geniu al Frontului de Sud-Vest, general-maior A.F. Ilin-Mitkevici, se afla chiar pe granita, la Rava Rusa (colonel R.G. Umanski, La hotarul luptelor, pag.39).

Din ordinul generalului de armata K.A. Meretkov, in iulie 1940, s-a desfasurat recunoasterea pe toata granita vestica. Au luat parte la aceasta actiune mii de comandanti de toate rangurile, inclusiv generali si maresali, iar Meret­kov, care nu cu mult timp inainte examina granita finlan­deza, facea acum acelasi lucru la granita romaneasca si la cea germana. Tovarase Maresal al Uniunii Sovietice, aveti cuvintul: "Personal am desfasurat o examinare indelun­gata, aflindu-ma in cele mai inaintate posturi de frontiera' (In slujba poporului, pag.202). impreuna cu comandantul Frontului de Sud-Vest, generalul-colonel M.P. Kirponos, Meretkov repeta recunoasterea pe toata portiunea de granita a Regiunii militare speciale Kiev.

Din Regiunea militara Odesa, Meretkov se grabeste spre Bielorusia, unde, impreuna cu generalul de armata D.G. Pavlov, face recunoasterea minutioasa a frontierei sovieto-germane si a teritoriului german. Apoi intreprinde o scurta vizita la Moscova dupa care e din nou pe drum catre Frontul de Nord. Pe drum comunica faptul ca n-a gasit pe comandantul Frontului de Nord-Vest la statul-major, caci acesta isi petrecea mult timp pe granita. Nici comandantul Frontului de Nord, generalul-locotenent M.M. Popov nu se afla la statul-major; si el era tot pe granita.

Sa adaugam la toate acestea faptul ca in 1945 Stalin si generalii sai au pregatit cu grija si au desfasurat in mod stralucit o lovitura prin surprindere asupra trupelor japo­neze. Astfel, au cucerit Manciuria, Coreea de Nord si citeva provincii ale Chinei. Pregatirea pentru lovitura prin surprindere s-a facut exact ca si pregatirea loviturii asupra Germaniei, din vara lui 1941. La frontiera a aparut acelasi Meretkov, care era deja Maresal al Uniunii Sovietice; el a venit la granita manciuriana in secret, sub pseudonimul de "general-colonel Maximov'. Unul din principalele ele­mente ale pregatirii este recunoasterea. "Am parcurs eu insumi calare toate portiunile frontierei' (Krasnaia zvez-da, 7 iunie, 1987).

Generalul-locotenent al trupelor de geniu V.F. Zotov (pe atunci general-maior, seful genistilor de pe Frontul de Nord-Vest) confirma ca, intr-adevar, comandantul Fron­tului de Nord-Vest, generalul-colonel F.I. Kuznetov, a petrecut aproape intreaga luna iunie 1941 in raionul statului-major al diviziei 125 infanterie. Sovietul militar al Frontului se afla in acelasi loc. Iar statul-major al diviziei 125 infanterie se afla atit de aproape de granita incit "primul proiectil a nimerit in el' (Pe Frontul de Nord-Vest, pag.173-174). Se poate spune: ah, ce prosti sunt rusii astia, au mutat statul-major atit de aproape de granita! Asa spuneam si eu. Apoi am adunat informatii despre amplasarea statelor-majore ale diviziilor si corpurilor de armata sovietice la granita turca si cea manciuriana. Acolo nu era asa. Statele-majore ale diviziilor erau situate la minim 10 kilometri de granita, insa cind s-au pregatit "campaniile eliberatoare', statele-majore au fost mutate chiar pe granita; nu numai statele-majore ale diviziilor, dar si ale corpurilor de armata, ale armatelor si fronturilor. Asa a procedat Jukov, mutindu-si statul-major in fata, inainte de lovitura prin surprindere de la Halhin-Gol. Asa procedau generalii si maresalii sovietici inaintea fiecarei ofensive. La drept vorbind, Guderian a facut acelasi lucru. Si Manstein. Si Rommel. Si Kleist.

Daca recunoasterea sovietica se desfasura in scopuri defensive, nu trebuia sa se desfasoare la granita, ci la o suta de kilometri in adincimea propriului teritoriu: sa fie alese liniile cele mai potrivite pentru aparare si sa se faca recunoasterea lor, iar apoi sa se inceapa pregatirea intensa a acestor linii pentru lupta defensiva. Apoi intreg corpul superior de comanda sa se deplaseze pe linia vechii frontiere si. sa faca din nou recunoasterea vechilor hotare abandonate, iar apoi sa se deplaseze pe linia Niprului s.a.m.d.

Recunoasterea la pichetele de graniceri este o recu­noastere pentru ofensiva.

La 21 iunie 1941, a avut loc o sedinta secreta a Biroului Politic. Istoricul sovietic V.A. Anfilov declara: "Conducatorii partidului comunist si membrii guvernului sovietic s-au aflat la Kremlin in cursul zilei de 21 iunie si au solutionat probleme de stat si militare de maxima importanta' (Fapta eroica eterna, pag.185).

Se cunosc hotaririle doar pentru patru dintre proble­mele dezbatute, dar nu se stie cite probleme au fost discutate si care au fost celelalte hotariri.

Iata ce este cunoscut: la 21 iunie 1941 s-a luat hotari-rea de dotare a Armatei Rosii cu dispozitivul mobil de foc in salve BM-13, de extindere a producerii in serie a dispozitivului BM-13 si a proiectilelor cu reactie M-13; inceperea formarii de unitati de artilerie reactiva, in urma­toarele saptamini, BM-13 primeste numele neoficial de "Katiusa'.

"La 21 iunie, Biroul Politic al CC VKP(b) a luat hotari-rea de infiintare a unor formatiuni de front pe baza regiunilor militare vestice de frontiera' (General-locote-nent P.A. Jilin, membru corespondent al Academiei de stiinte a URSS, Marele Razboi pentru Apararea Patriei (1941-1945), pag.64). Aceasta hotarire este de o mie de ori mai importanta decit prima. Fireste, fronturile existau si pina atunci, Biroul Politic formeaza pur si simplu ceea ce era deja format, dar cu toate acestea este foarte impor­tant: cinci fronturi sunt infiintate si legalizate in secret din punct de vedere juridic, iar asta nu dupa invazia germana, ci inainte de aceasta.

Sedinta Biroului Politic a continuat toata ziua si s-a terminat noaptea tirziu. Peste citeva ore Jukov ii telefo­neaza lui Stalin si incearca sa-l convinga ca la granita se petrece ceva neobisnuit. Acest moment este descris de multi istorici si martori oculari. Fara indoiala ca nu numai Stalin, ci si Molotov, si Jdanov, si Beria refuzau sa creada in posibilitatea invaziei germane. Ca nu credeau intr-o agresiune germana este un fapt confirmat de toate actiu­nile Armatei Rosii: tunurile antiaeriene nu trag in avioa­nele germane, avioanelor de vinatoare sovietice li se interzice sa se apropie de avioanele germane, trupelor din Primul esalon li s-au luat patroanele, iar de la Marele Stat-Major vin ordine draconice: sa nu se raspunda la provocari (nici Jukov si nici Timosenko nu credeau in invazia germana).

Intrebare: daca marii conducatori sovietici politici si militari nu cred in posibilitatea unei invazii germane, de ce au mai infiintat fronturile?

Raspuns: FRONTURILE N-AU FOST INFIINTATE PEN­TRU RESPINGEREA INVAZIEI GERMANE, ci intr-un alt scop.

Iata o alta hotarire adoptata la Biroul Politic din 21 iunie 1941: s-a infiintat un grup de armate al Rezervei Comandamentului General. Comandant al grupului de armate a fost numit primul loctiitor al Comisarului popo­rului de aparare, Maresalul Uniunii Sovietice S.M. Budion-nii, sef de stat-major al grupului-general-maior A.P. Pokrovski (mai tirziu, general-colonel). In componenta grupului de armate intrau sapte armate din Al doilea esalon strategic, care, dupa cum stim, s-au deplasat in secret spre zonele vestice ale tarii, in amintirile sale, generalul-colonel A.P. Pokrovski numeste noua formatiu­ne putin altfel: "grupul de trupe al Rezervei Marelui Cartier General' (W/, 1978, Nr.4, pag.64). Aceasta denu­mire arata ca la 21 iunie a fost creat si Marele Cartier General-organul superior de conducere al fortelor arma­te pe timp de razboi.

In orice caz, INAINTE de invazia germana, Al doilea esalon strategic nu se mai prezenta ca sapte armate separate* ci ca un mecanism de lupta cu o conducere unica. Pentru ce s-a facut acest lucru? Pentru aparare? Nu. Intr-un razboi de aparare cel de Al doilea esalon strategic n-avea nevoie de o conducere unica si a fost dizolvat inca inainte ca Al doilea esalon strategic sa dea piept cu inamicul, in general, Al doilea esalon nu este necesar in timp de pace: in partea europeana a tarii nu avea unde sa fie amplasat si unde sa se antreneze.

Daca grupul de armate al Rezervei Marelui Cartier General nu s-a infiintat pentru timp de pace sau pentru razboi defensiv, atunci pentru ce?

"La 21 iunie, Biroul Politic al CC VKP(b) a insarcinat pe seful Marelui Stat-Major, generalul de armata G.K. Jukov, sa conduca Fronturile de Sud-Vest si Sud, iar pe loctiitorul Comisarului poporului de aparare, generalul de armata K.A. Meretkov, sa conduca Frontul de Sud'. (Generalul de armata S.P. Ivanov si generalul-maior N. Sehovtev, VIJ, 1981, Nr.9, pag. 11). Nu cu mult timp in urma, K.A. Meretkov a comandat o armata in cursul "eliberarii' Finlandei. Acum este trimis ca reprezentant al Marelui Cartier General. G.K. Jukov comanda Frontul de Sud in cursul "eliberarii' regiunilor rasaritene ale Roma­niei, iar acum este trimis ca reprezentant al Marelui Cartier General sa coordoneze actiunile a doua fronturi.

Unii vor sa ne convinga ca Stalin a trimis pe Jukov la granita romaneasca, iar pe Meretkov la cea finlandeza, ca sa pregateasca respingerea agresiunii germane. Fie. E straniu altceva. Stalin trimite pe Jukov si Meretkov sa preintimpine niste evenimente in care el personal nu credea.

Meretkov a plecat imediat. Jukov a mai ramas citeva ore la Moscova, iar declansarea operatiunii "Barbarossa' l-a surprins la Marele Stat-Major. Dar a fost o intimplare. Daca "Barbarossa' s-ar fi declansat cu citeva ore mai tirziu, Jukov ar fi devenit si el o parte din marele uragan care-i mina spre granita vestica pe generalii din Marele Stat-Major, pe comandantii din GULAG, pe detinuti, pe comandantii din rezerva si pe cei din Extremul Orient, pe profesorii de la academiile militare si pe elevii lor.

Dupa sedinta Biroului Politic din 21 iunie, multi dintre membrii acestuia s-au imprastiat la posturile lor.

Jdanov, care controlase pe linie de Birou Politic "elibe­rarea' Finlandei, se pregatea sa mearga in ziua de 23 iunie la Leningrad. Hrusciov, care controlase "eliberarea' zonelor rasaritene ale Poloniei si Romaniei, se deplasa urgent la Kiev (si, poate, la Tiraspol). Andree v, care raspundea in Biroul Politic de transportul militar (General de armata A.A. Episev, Partidul si armata, pag.176), se grabea sa ajunga pe Magistrala transsiberiana, ca sa acce­lereze deplasarea trupelor din Al doilea esalon strategic; a doua zi ajunsese deja la Novosibirsk (General-locotenent S.A. Kalinin, Cugetari despre cele trecute, pag. 131).

Dar Stalin? Nu cumva, ca si Hitler, se pregateste sa se indrepte spre punctul secret de comanda?

Hotarirea Biroului Politic privind desfasurarea in secret a cinci fronturi la granita vestica insemna se preconizau iminente actiuni in vest. Problema era foarte serioasa: fiecare din fronturile sovietice consuma intr-o luna apro­ximativ 60.000 capete de vite mari (Maresalul Uniunii Sovietice S.K. Kurkotkin, Spatele frontului Fortelor Armate in anii Marelui Razboi pentru Apararea Patriei. 1941-1945, pag.325). Daca trecea un an, cele cinci fronturi ar fi consumat peste trei milioane de vite mari. Dar mai trebu­iau hranite cele sapte armate ale celui de Al doilea esalon strategic si trei armate NKVD, desfasurate in spate, patru flote, trupele care se pregateau sa "elibereze' Iranul, aviatia, trupele PVO, dar, cel mai important, industria militara, unde gurile de hranit erau si mai multe.

Singurul maresal sovietic in care Stalin avea deplina incredere era B.M. Saposnikov. Inca din 1929, acesta si-a enuntat opinia categorica: este imposibil sa se mobilizeze sute de mii si milioane de oameni si sa-i tii mult timp in zona frontierei inactivi (Creierul armatei, vol.3). Armata poate fi controlata mult mai usor in cursul razboiului.

Infiintind fronturile, Stalin a fortat din nou balanta dintre o armata gigantica si o economie agrara istovita, falimentara. Astfel, s-a ajuns la situatia: totul sau nimic. Stalin nu mai putea astepta pina in 1942.

Capitolul 29DE CE NU L-A CREZUT STALIN PE CHURCHILL

Dar de ce ar fi trebuit sa-l creada Stalin pe Churchill? Cine e Churchill? Vreun comunist? Vreun mare prieten al Uniunii Sovietice? Un sustinator al revolutiei mondiale?

Lenin l-a definit astfel pe Churchill: "cel mai mare vrajmas al Rusiei Sovietice' (Opere complete, voi.41, pag.350).

Daca cel mai mare dusman va va trimite o scrisoare in care va previne de primejdii, il veti crede?

Ca sa intelegem pozitia lui Stalin fata de scrisorile lui Churchill, trebuie sa analizam situatia politica din Europa.

In razboiul diplomatic al anilor '30, pozitia Germaniei era cea mai dezavantajata. Aflindu-se in centrul Europei, se afla si in centrul tuturor conflictelor. Orice razboi ar fi inceput in Europa, Germania devenea inevitabil partici­panta. De aceea strategia diplomatica a multor tari euro­pene in anii '30 ajunsese la concluzia: luptati-va voi cu Germania, eu ma voi stradui sa ramin de o parte. Miin-chen '38 este un exemplu graitor al acestei filosofii.

Razboiul diplomatic al anilor '30 a fost cistigat de Stalin si Molotov. Prin pactul Molotov-Ribbentrop, Stalin a dat lumina verde celui de Al doilea razboi mondial, raminind un observator "neutru' si pregatind un milion de parasutisti pentru "evenimente neprevazute'.

Marea Britanic si Franta au pierdut razboiul diplomatic si acum erau silite sa poarte un razboi adevarat. Franta iesise rapid din razboi. Care este deci interesul strategic al Marii Britanii?

Analizind lucrurile de pe pozitia Kremlinului, nu poti gasi decit o unica explicatie asupra intentiilor lui Chur­chill: sa gaseasca un paratrasnet pentru blitz-krieg-ul german si sa mute iminenta lovitura germana asupra altcuiva, in a doua jumatate a lui 1940, un astfel de paratrasnet putea fi doar URSS.

Mai simplu, Marea Britanic (dupa parerea lui Stalin, pe care si-a prezentat-o deschis la 10 martie 1939) vrea sa loveasca Uniunea Sovietica prin intermediul Germaniei. Nu stim daca aceasta era intentia lui Churchill, insa Stalin asa percepea orice actiune a diplomatiei si a guvernului britanic.

Amiralul Flotei Uniunii Sovietice N.G. Kuznetov: "Fi­reste ca Stalin avea o baza cu totul suficienta ca sa considere ca Anglia si America doresc sa ne faca pe noi sa ne confruntam cu Germania' (Jn ajun, pag.321).

Primind o scrisoare de la Churchill, Stalin putea sa-i ghiceasca continutul fara s-o citeasca. Ce urmarea Chur­chill? Sa-si schimbe rolul cu Stalin: sa lupte Stalin cu Hitler, iar Churchill sa admire batalia de pe margine. Churchill era prea interesat pentru ca Stalin sa creada in vorbele lui.

Ca sa intelegem pozitia lui Stalin fata de scrisorile lui Churchill, trebuie sa amintim si situatia strategica in Euro­pa. Principalul principiu al strategiei este concentrarea puterii impotriva punctului slab al adversarului, in primul razboi mondial, Germania nu a putut sa aplice acest principiu deoarece lupta pe doua fronturi. Aceasta a dus la slabirea puterii sale, iar incercarile de a concentra fortele pe un singur front aducea automat slabirea celui­lalt, ceea ce era folosit de catre inamic. De aceea Germa­nia a fost obligata sa renunte la principiul concentrarii fortelor si, prin urmare, la strategia distrugerii, inlocuind-o cu singura alternativa: strategia epuizarii, insa resursele Germaniei sunt limitate, iar ale inamicilor ei, nelimitate. De aceea un razboi de epuizare nu putea sa aiba decit un final catastrofal pentru Germania. Ce-si putea dori mai mult Churchill in 1940 din punct de vedere strategic? Ca Germania sa poarte un razboi pe doua fronturi.

Sa ne imaginam ca, in 1940, cineva declara ca Hitler are intentia sa renunte la folosirea marelui principiu al strategiei si, in locul concentrarii, pregateste o imprastiere a fortelor. Cineva va sopteste insistent la ureche ca Hitler vrea sa repete greseala Germaniei din Primul razboi mondial. Orice scolar stie ca, pentru Germania, doua fronturi inseamna sinucidere. Al doilea razboi mondial a confirmat acest lucru, razboiul pe doua fronturi va insem­na pentru Hitler sinuciderea, in sensul cel mai strict al cuvintukii. Daca in 1940, dupa caderea Frantei, v-ar fi spus cineva ca Hitler se pregateste de un razboi sinucigas pe doua fronturi, l-ati fi crezut? Eu nu. Daca spionajul militar sovietic ar fi anuntat acest lucru, l-as fi sfatuit pe seful GRU, generalul Golikov, sa-si lase postul, sa se intoarca la academie si sa mai studieze cauza infringerii Germaniei in primul razboi mondial. Daca noutatea unui razboi sinucigas mi-ar fi fost comunicata de o persoana neutra, i-as fi raspuns ca nu Hitler este idiot, ci tu, prietene, pari a fi, daca poti crede ca Hitler va incepe, din propria-i vointa, un razboi pe doua fronturi.

Churchill era omul cel mai interesat din lume ca Hitler sa aiba doua fronturi. Daca Churchill v-ar fi spus in secret ca Hitler pregateste un razboi pe doua fronturi, ce-ati fi facut?

In afara de situatia strategica si politica, trebuie luate in calcul circumstantele in care Churchill i-a scris lui Stalin si cele in care acesta a citit scrisoarea.

La 21 iunie 1940 a cazut Franta. Atacul submarinelor germane asupra cailor maritime de comunicatie a luat avint. Asupra Marii Britanii, legata cu lumea prin schim­buri comerciale intense, plutea amenintarea blocadei mari­time, a unei adinci crize comerciale, industriale, financiare. Mai rau, masina de razboi germana, care in acel moment le parea multora invincibila, se pregatea intens de debar­care in insulele britanice.

In aceasta situatie, la 25 iunie, Churchill ii scrie o scrisoare lui Stalin. La 30 iunie, forjele militare germane cuceresc insula britanica Guernsey. In istoria de o mie de ani a Britanici sunt prea putine cazuri cind inamicul debarca in insule. Ce va urma? Debarcarea in Anglia? Guernsey a fost cucerita fara lupta. Cit de mult se va putea impotrivi Marea Britanic?

Chiar a doua zi dupa cucerirea de catre Germania a insulei Guernsey, Stalin primeste scrisoarea lui Churchill.

Stalin putea avea multe motive de banuiala nu numai cu privire la motivele lui Churchill, dar si la sursele de informatie. Churchill i-a scris lui Stalin. Dar de ce n-a scris scrisori similare guvernului Frantei si propriilor sale trupe de pe continent?

In sfirsit, exista o cauza mult mai serioasa pentru care Stalin nu a crezut in "avertismentele' lui Churchill: Chur­chill nu l-a prevenit pe Stalin despre o invazie germana.

Iata ce anunta Churchill: "Am primit de la un agent care prezinta incredere informatia certa ca nemtii, dupa ce au decis ca Iugoslavia se afla in plasa lor, adica la 20 martie, au inceput transferul in partea de sud a Poloniei a trei divizii de tancuri din cele cinci stationate in Roma­nia. In momentul in care au aflat despre revolutia sirba, aceasta deplasare a fost revocata. Excelenta voastra veti aprecia lesne importanta acestor fapte.' Toti istoricii sovie­tici insista ca este vorba de un "avertisment'. Personal nu vad nici un fel de avertisment.

Churchill vorbeste despre trei divizii de tancuri. Dupa standardele lui Churchill era foarte mult. Dupa standar­dele lui Stalin, nu. Intre timp, Stalin infiintase 63 de divizii de tancuri, fiecare dintre ele fiind superioara calita­tiv si numeric oricarei divizii germane. Primind stirea despre cele trei divizii germane, Stalin trebuia sa se teama de o invazie?

Daca anuntul privind cele trei divizii de tancuri il consideram un "avertisment' serios despre o agresiune, in acest caz nu pe Hitler trebuie sa-l invinuim de agre­siune: spionajul german ii adusese acestuia informatii despre zeci de divizii de tancuri sovietice care se grupau la granitele Germaniei si ale Romaniei.

Churchill ii propune lui Stalin sa aprecieze singur "importanta acestor fapte'. Cum le putea el aprecia? Polonia este poarta istorica pentru toti agresorii care vin din Europa asupra Rusiei. Hitler a vrut sa transfere divi­ziile de tancuri germane in Polonia, dar s-a razgindit.

In comparatie cu Polonia, Romania este o baza de plecare nepotrivita pentru o agresiune impotriva URSS: trupele germane din Romania sunt mai greu de aprovi­zionat decit in Polonia; in cazul unei agresiuni pornite din Romania, calea spre centrii vitali ai Rusiei este mult mai lunga si mai grea pentru agresor; acesta trebuie sa infrunte multe bariere, inclusiv Niprul in cursul sau infe­rior, in cursul razboiului, Stalin, aflat intr-o situatie critica, a trimis el insusi mesaje asemanatoare lui Churchill si Roosevelt: Germania a concentrat fortele principale impo­triva mea, intorcindu-se cu spatele spre dumneavoastra, este momentul cel mai propice pentru voi! Deschideti cit mai repede al doilea front! Apoi a fost din nou rindul aliatilor occidentali: deschizind al doilea front si aflin-du-se intr-o situatie grea, liderii occidentali s-au adresat in ianuarie 1945 lui Stalin cu acelasi mesaj: n-ai putea tu, Stalin, sa lovesti ceva mai tare?

N-avem dreptul sa luam drept avertisment scrisoarea lui Churchill. Acesta i-a scris lui Stalin prima sa scrisoare mai lunga la 25 iunie 1940, cind planul "Barbarossa' inca nu exista! Scrisorile lui Churchill nu se baza pe cunoas­terea planurilor germane, ci pe un calcul al situatiei. Pur si simplu, Churchill ii atragea atentia lui Stalin asupra situatiei europene: astazi Marea Britanic are probleme cu Hitler, miine, inevitabil, le va avea si Uniunea Sovieti­ca. Churchill il chema pe Stalin la unirea fortelor impotriva lui Hitler, altfel spus, la intrarea URSS in razboi de partea Marii Britanii si a intregii Europe subjugate.

Cunoscutul istoric militar B. Liddel Hait face o analiza stralucita. Dupa marturiile lui Jodl, pe care se bazeaza Hait, Hitler a spus de nenumarate ori generalilor sai ca Marea Britanie avea o singura speranta: invazia sovietica in Europa (B. Liddel Hart, History of the Second World War, pag.151). Insusi Churchill nota la 22 aprilie 1941: "Guvernul sovietic stie foarte bine ca noi avem nevoie de ajutorul lui' (D. Woodward, British Foreign Policy in the Second World War, pag.6ll). Ce fel de ajutor asteapta Churchill de la Stalin? Si ce poate fi acesta, daca nu o lovitura asupra Germaniei?

Stalin avea suficiente motive sa nu-1 creada pe Chur­chill, insa el trebuia sa inteleaga ca, dupa caderea Marii Britanii, va ramine singur, fata in fata cu Germania. A inteles Stalin acest lucru? Fireste. O si spune in raspunsul sau la mesajul din 25 iunie 1940: "politica Uniunii Sovietice este de a evita razboiul cu Germania, dar Germania poate ataca Uniunea Sovietica in primavara lui 1941, in cazul in care Marea Britanie pierde razboiul' (citez dupa cartea lui R. Goraiski, World War U Almanac: 1931-1945, pag.124).

Din raspuns rezulta ca Stalin are intentia sa traiasca in pace, sa astepte rabdator caderea Marii Britanii si, rami-nind fata in fata cu Hitler, sa astepte linistit invazia germana. Poti crede in cintecul sirenei de la Kremlin? Multi istorici au crezut, insa Hitler nu, si, citind "copia' insemnarii convorbirii lui Stalin cu Cripps, a dat ordinul sa se inceapa elaborarea planului "Barbarossa', la 21 iulie 1940. Cu alte cuvinte, Hitler s-a hotarit sa lupte pe doua fronturi. Aceasta decizie pare de neinteles. Multi generali si feldmaresali germani n-au inteles si n-au apro­bat aceasta decizie cu adevarat sinucigasa.

Insa Hitler nu avea de ales. El se deplasase tot mai departe la vest, la nord, la sud, iar Stalin statea in spate, cu toporul pregatit, si cinta melodii duioase despre pace. Hitler a comis o greseala care nu mai putea fi indreptata,

Dar nu la 21 iulie 1940, ci la 19 august 1939. Dindu-si acordul la semnarea pactului Molotov-Ribbentrop, Hider s-a trezit in fata unui razboi inevitabil cu Occidentul, avind in spate pe "neutrul' Stalin.

Din acel moment, Hitler avea deja doua fronturi. Hotarirea de a declansa operatiunea "Barbarossa' fara sa astepte victoria ih vest, nu era o greseala fatala, ci doar o incercare de a indrepta greseala fatala facuta mai inainte. Era insa prea tirziu. Razboiul avea deja doua fronturi si nu mai putea fi cistigat. Nici macar cucerirea Moscovei n-a rezolvat problema: ih spatele Moscovei se aflau 10.000 de kilometri de teritoriu, puteri industriale gigan­tice, resurse naturale si umane inepuizabile. Sa incepi un razboi cu Rusia este usor, sa-l termini e mai greu. Fireste ca lui Hitler i-a fost usor sa lupte in partea europeana a URSS: teritoriul este limitat, exista sosele, iarna e usoara. Dar era el pregatit sa lupte in Siberia, in spatii nemargi­nite, lipsite de sosele, unde cruzimea gerului se apropie de cruzimea regimului stalinist?

Daca Stalin ar fi reusit sa-l convinga pe Hider ca URSS este neutra, diviziile de tancuri germane ar fi fost debar­cate, fara indoiala, pe insulele britanice. Si atunci

Si atunci s-ar fi ajuns la o situatie nemaiintilnita. Polonia, Cehoslovacia, Danemarca, Norvegia, Belgia, Olanda, Luxemburg, Iugoslavia, Franta, Grecia, Albania nu mai aveau armate, nici guverne, nici parlamente, nici partide politice. Milioane de oameni erau trimisi ih laga­rele naziste, iar intreaga Europa astepta eliberarea. Pe teritoriul european ramasese un regiment de paza al lui Hider, paza lagarelor naziste, unitatile germane de spatele frontului, scolile militare si cinci corpuri de armata desant aerian, zeci de mii de tancuri rapide, create special pentru actiuni pe autostrazi (apropo, pe teritoriul sovietic nu existau autostrazi), zeci de mii de avioane, piloti care nu invatasera tehnica luptelor aeriene dar invatasera cum sa loveasca obiectivele la sol, divizii si intregi armate NKVD; armate completate cu detinuti; formatiuni puter­nice de planoare pentru desant in teritoriul inamicului; divizii de vinatori de munte ce studiau actiunea rapida prin trecatori montane. Toate acestea erau sovietice.

A mai avut cineva in istorie o situatie ant de propice pentru "eliberarea" Europei? Or, la aceasta situatie nu s-a ajuns de la sine. Stalin a cladit-o bucatica cu bucatica ca pe un mozaic. Stalin l-a ajutat pe Hitler sa vina la putere facind din el un adevarat Spargator de gheata al Revolu­tiei. Stalin a impins Spargatorul Revolutiei asupra Europei. Stalin a cerut de la comunistii francezi si de la altii sa nu impiedice Spargatorul sa distruga Europa. Stalin a aprovi­zionat Spargatorul de gheata cu toate cele necesare pentru o miscare victorioasa inainte. Stalin a inchis ochii la toate crimele nazistilor si s-a bucurat. Ziarul Pravda: "cind lumea este zguduita in bazele sale, cind pier puterile si cad marimile'.

Dar Hitler a ghicit planul lui Stalin. Iata de ce Al doilea razboi mondial s-a terminat catastrofal pentru Sta­lin: a cistigat doar o jumatate din Europa si ceva din Asia.

Ultima intrebare. Daca Churchill nu l-a avertizat pe Stalin despre pregatirea invaziei, de ce se agata comunistii de aceasta legenda? Ca sa ne arate ca Churchill a fost un om de treaba? Sau ca sa demonstreze ca trebuie sa ne incredem in Occident? Desigur, nu pentru asta.

Comunistii au nevoie de legenda "avertismentului' ca sa-si justifice propriile lor pregatiri agresive: jda, recunosc ei, am pregatit lovitura prin surprindere, insa nu este planul nostru, Churchill ne-a avertizat.

Capitolul 30DE CE NU L-A CREZUT STALIN PE RICHARD SORGE

Stalin s-a pregatit temeinic de razboi. A manifestat o grija deosebita pentru spionajul militar, care in prezent este cunoscut sub numele de GRU. Este suficient sa dam lista tuturor sefilor GRU din momentul crearii acestei organizatii si pina in 1940, ca sa apreciem profunzimea "grijii deosebite' a lui Stalin fata de spionii sai; iat-o:

Aralov-arestat, a fost cercetat citiva ani facindu-se uz de forta

Stigga-lichidat

Nikonov-lichidat

Berzin-lichidat

Unschlicht- lichidat

Uritki-lichidat

Ejov-lichidat

Proskurov-lichidat

Se intelege ca, in cazul lichidarii liderului spionajului militar, erau lichidati si primii sai loctiitori, consilieri, sefi de directii si de sectii. Iar in cazul lichidarii sefilor de sectii, umbra mortii plutea asupra ofiterilor operativi si a agenturii pe care o conducea fiecare. Suprimarea sefului insemna nimicirea intregii retele. Richard Sorge este unul dintre acei spioni pe care la 29 iulie 1938 Stalin a ordonat ca, de dragul profilaxiei, sa fie inlaturat.

Spionajul militar sovietic nu este atit de prost ca sa publice cele mai interesante informatii ale lui Sorge. Insa analiza, chiar si a relativ putinelor informatii publicate ne pune in impas. Fara sa mai socotim toate mesajele (care sunt asemanatoare), reproducem doar trei dintre ele:

Ianuarie 1940: "Primesc cu recunostinta salutarile dumneavoastra si recomandarile privitoare la odihna. Cu toate acestea, daca voi pleca in concediu, informatiile vor inceta imediat.'

Mai 1940: "Se intelege ca, tinind seama de situatia militara actuala, voi amina intoarcerea acasa. Inca o data va incredintez ca nu este momentul sa punem aceasta problema.'

Octombrie 1940: "As putea oare sa ma intorc acasa dupa terminarea razboiului?'

A treia telegrama suna si mai bizar in comparatie cu primele doua (repet, astfel de telegrame sunt mai multe). GRU ii spune lui Richard Sorge: vino in concediu oricand, uita de razboi si vino aici, odihneste-te! De ce a cerut el permisiunea sa se intoarca dupa razboi, daca i se permite sa se intoarca imediat, chiar in timpul razboiului?! O informatie foarte interesanta gasim in revista Ogoniok (1965, Nr.17). Sorge avea in mina lui documente foarte importante, pe care voia sa le predea la Centru, dar acesta n-a trimis un curier. Ogoniok nu ne spune de ce, dar o explicatie exista: intre timp, omul care il recrutase pe Richard Sorge, Ian Berzin, extraordinarul sef al spio­najului militar sovietic, a fost lichidat, dupa ce a suferit cele mai cumplite cazne. Solomon Uritki, alt sef al GRU, care daduse personal indicatii lui Sorge, a fost lichidat. Rezidentul sovietic I. Gurev, cel care a asigurat transportul lui Sorge din Germania, este si el inchis (Komsomolskaia pravda, 8 oct. 1964). Colaboratoarea secreta a lui Richard Sorge, Aina Kuusinen, sotia loctiitorului sefului GRU, a "Presedintelui Republicii Democratice Finlanda', a viito­rului membru al Biroului politic al CC al PCUS, este inchisa. Sotia lui Richard Sorge, Ekaterina Maximova, este arestata, recunoaste legaturile sale cu dusmanul si este lichidata. Rezidentul GRU din Sanhai, fostul ajutor al lui Sorge, Karl Ramm, este chemat in "concediu' la Moscova si lichidat. Acum, Sorge a primit ordin sa vina in conce­diu. Stia cumva adevarata cauza a chemarii? Stia. Nici sursele comuniste sovietice nu ascund acest lucru: "Sorge a refuzat sa vina in URSS', "fara indoiala ca Sorge a ghicit ce-1 asteapta la Moscova'. S-au publicat citeva lucruri pe aceasta tema in timpul "dezghetului'.

Asadar, la Moscova, Ramsai este socotit dusman si este chemat spre a fi impuscat. Sorge raspunde la chema­rile insistente: nu voi veni la executie, nu vreau sa-mi intrerup munca.

Iar acum sa analizam cuvintele istoricului sovietic: "a refuzat sa se intoarca in URSS'. In jargonul comunist, el se numeste transfug, in acele vremuri a fost inventat un termen si mai exact: transfug inrait. Iata de ce isi platea el agentii din propriul buzunar: Centrul incetase sa-l mai finanteze. Iata de ce curierul nu se grabea sa vina. Cum sa trimiti un curier la un transfug inrait?

Nevoind sa vina la judecata, Sorge continua sa lucreze pentru comunisti, insa nu in rol de colaborator secret, ci, mai curind, intr-unul de denuntator entuziast, care nu tine cu orice pret la bani, ci o face din placere. Calculul lui Ramsai este urmatorul: nu ma duc acum; dupa razboi isi vor da seama ca am spus adevarul, ma vor ierta si ma vor aprecia. Nici Centrul nu pierde cu totul legatura cu el: primeste telegramele lui, insa numai ca sa-i raspunda: intoarce-te acasa, intoarce-te acasa. Ramsai raspundea: sunt foarte ocupat, sunt foarte ocupat

Primul raspuns la intrebare: Stalin nu l-a crezut pe Richard Sorge pentru ca Sorge este un transfug, condam­nat la maximum de pedeapsa.

Nu stiu cine a plasmuit legenda ca Richard Sorge ar fi comunicat la GRU unele informatii importante despre invazia germana, dar nu a fost crezut.

Sorge a fost un mare spion, insa n-a comunicat nimic important la Moscova pe tema invaziei germane. Mai mult, Sorge a fost victima dezinformarii si a alimentat serviciul GRU cu informatii false. Sorge informeaza: "Re­prezentantul (german) Marelui Stat-Major a declarat ca, imediat dupa terminarea razboiului in Europa, va incepe un razboi impotriva Uniunii Sovietice'.

La GRU acest lucru era stiut si fara Sorge. Pe baza unui studiu asupra tuturor aspectelor economice, politice si militare, GRU a tras urmatoarele concluzii:

1.     Germania nu poate cistiga un razboi pe doua fronturi.

2.     De aceea Hitler nu va incepe un razboi in est fara a-1 termina mai intii pe cel din vest.

Prima concluzie era corecta, a doua nu: uneori incepi un razboi si fara perspectiva de a-l cistiga.

Inca inainte de "avertismentul' lui Sorge, noul sef al GRU, generalul-locotenent F.I. Golikov, i-a prezentat lui Stalin, la 20 martie 1941, un raport amanuntit care se incheia cu urmatoarea concluzie: "termenul posibil pentru inceperea actiunilor impotriva URSS este momenail de dupa victoria asupra Angliei sau de dupa incheierea cu aceasta a unei paci onorabile pentru Germania.'

Insa Stalin stia asta si fara raportul lui Golikov.

Sorge a fost unul dintre marii spioni ai secolului XX. Nu degeaba a primit postmortem titlul de Erou al URSS. Principalul obiectiv al muncii lui Sorge n-a fost insa Germania, ci Japonia. Seful GRU, S. Uritki, ii traseaza personal sarcina lui Sorge: "misiunea dumneavoastra la Tokio este de a indeparta posibilitatea razboiului dintre Japonia si URSS; principalul obiectiv: ambasada germana' (Ogoniok, 1965, Nr.14). Ambasada germana este doar o acoperire pe care, folosind-o, Sorge isi indeplineste principala sarcina. Sa remarcam un detaliu: nu sa informeze despre pregatirea invaziei, ci sa indeparteze aceasta inva­zie, adica sa indrepte agresiunea japoneza in alta directie.

Sorge i-a comunicat lui Stalin ca Japonia nu va intra intr-un razboi impotriva Uniunii Sovietice.

Este mai putin cunoscuta cauza pentru care, de aceasta data, Stalin l-a crezut. L-a crezut pentru ca Sorge n-a prezentat numai informatia, ci si dovezile. Istoricii sovietici prefera sa taca ih privinta dovezilor si este clar de ce: daca Sorge spune ca Japonia nu va ataca Uniunea Sovie­tica, poate dovedi acest lucru indicuid alt inamic impotriva caruia Japonia pregateste o lovitura prin surprindere. Sorge a indicat exact pe cine intentioneaza Japonia sa atace, si a prezentat probe indubitabile.

Propaganda comunista a ticluit mitul "avertismentelor' lui Sorge despre o agresiune germana. S-a facut acest lucru ca sa se distraga atentia de la succesele cu adevarat uimitoare ale lui Sorge, care a patruns in sfera superioara politico-militara a Japoniei. Activitatea lui Sorge nu se limiteaza la faptul ca l-a informat pe Stalin ca Japonia nu va ataca Uniunea Sovietica si nici macar la faptul ca Sorge a indicat, cu dovezi, directia atacului japonez. Realizarile lui in acest domeniu sunt mult mai mari. In conformitate cu sarcina GRU, Sorge nu numai ca a pre­vestit evenimentele, dar, intr-o serie de cazuri, le-a si directional. In august 1951, Congresul SUA a tratat pro­blema lui Sorge. In cursul audierilor s-a demonstrat fara putinta de tagada ca spionajul militar sovietic, in persoana rezidentului "Ramsai' a facut foarte multe pentru ca Japo­nia sa inceapa un razboi agresiv in Oceanul Pacific si pentru ca aceasta agresiune sa fie indreptata impotriva Statelor Unite ale Americii (Hearing on American Aspects of the Richard Sorge Spy Case, House of Representatives Eighty Second Congress, First Session, August 9, 22 and 23, Washington, 1951).

Nu Sorge a creat "spargatorul de gheata japonez", dar Sorge a facut multe ca sa-l indrepte in directia necesara lui Stalin.

Spionajul este lucrul cel mai ingrat din lume. Unul greseste, altul e spinzurat, altul devine cunoscut; ca Sorge, de pilda. In afara de cei cu ghinion, Stalin a avut si spioni militari remarcabili, carora norocul le-a suris, obtinind rezultate uimitoare. Acestia n-au devenit cunos­cuti dar nici n-au fost spinzurati. Unul dintre spionii sovietici a avut acces la adevaratele secrete ale lui Hitler. Maresalul Uniunii Sovietice, A.A. Greciko declara: "la 11 zile dupa adoptarea de catre Hitler a planului definitiv de razboi impotriva Uniunii Sovietice (18 dec. 1940), acest fapt precum si hotaririle principale ale comanda­mentului german au devenit cunoscute de catre organele noastre de informatii' (VIJ, 1966, Nr.6, pag.8).

In decembrie 1940, seful GRU, generalul-locotenent F.I. Golikov i-a raportat lui Stalin ca, potrivit unor infor­matii demne de incredere, Hitler a luat hotarirea de a lupta pe doua fronturi, adica sa atace Uniunea Sovietica, fara sa mai astepte terminarea razboiului in Occident.

Stalin a cerut sa-i explice cit de sigura este informatia. Golikov i-a raspuns (desi se afla in cercul restrins al Comandamentului superior sovietic) ca poate sa comunice acest lucru numai lui Stalin personal; in consecinta, Golikov i-a raportat regulat lui Stalin, personal, anuntind de fiecare data ca pregatirea de invazie inca nu a inceput.

La 21 iunie 1941, a avut loc sedinta Biroului Politic. Golikov a raportat despre concentrarea uriasa a trupelor germane la granita sovietica, despre uriasele rezerve de munitii, despre regruparea aviatiei germane, despre dezer­torii germani si multe altele. Golikov cunostea aproape toate numerele diviziilor germane, numele comandantilor lor, locul amplasarii. Se cunosteau multe lucruri, inclusiv denumirea operatiunii "Barbarossa', cind va incepe si multe secrete de cea mai mare importanta. Dupa aceasta, Golikov a raportat ca deocamdata pregatirea de invazie n-a inceput, iar fara pregatire nu poti incepe razboiul. La sedinta, Golikov a fost intrebat daca garanteaza pentru cele afirmate. Golikov a sustinut ca raspunde cu capul pentru informatie si, ca, daca a gresit, Biroul Politic e in drept sa faca cu el ceea ce s-a facut cu predecesorii sai.

Peste 10-12 ore a inceput operatiunea "Barbarossa'. Ce a facut Stalin cu Golikov? Nu va temeti, nimic rau. La 8 iulie, Stalin ii incredinteaza lui Golikov misiunea de a merge in Marea Britanic si SUA si il instruieste personal. Dupa vizita sa plina de succes, Golikov comanda armate si fronturi, iar in 1943 Stalin il numeste in importantul post de loctiitor pentru cadre al Narkom-ului de aparare (adica loctiitorul lui Stalin). Pentru problema delicata a selectiei si numirii cadrelor Stalin admitea numai oameni de cea mai mare incredere. De pilda, pe Beria nu l-a admis. Apoi, dupa moartea lui Stalin, Golikov se ridica si mai sus si ajunge Maresal al Uniunii Sovietice. Stalin n-avea de ce sa-l condamne pe Golikov. Hitler a inceput operatia "Barbarossa' fara nici un fel de pregatire.

Capitolul 31CUM A IMPIEDICAT HITLER RAZBOIUL

Pe noi ne-au pregatit in intregime pentru un razboi agresiv. Si nu e vina noastra ca agresiunea n-am savirsit-o noi.

General-maior V.G. Grigorenko

La 17 iunie 1945, un grup de anchetatori militari sovie­tici au desfasurat un interogatoriu al liderilor Germaniei fasciste, in cursul interogatoriului, feldmaresalul W. Keitel a declarat: "Afirm ca masurile pregatitoare desfasurate de noi in primavara anului 1941 au avut caracterul unor pregatiri defensive in cazul unei ofensive a Armatei Rosii. Astfel, tot razboiul in Rasarit, in mare masura, poate fi numit preventiv. Noi ne-am gindit sa preintimpinam ofensiva Rusiei Sovietice si, cu o lovitura neasteptata, sa nimicim fortele sale armate, in primavara anului 1941 mi-am format o parere clara: concentrarea de trupe ru­sesti si ofensiva lor ulterioara asupra Germaniei ne-ar pune intr-o situatie extrem de critica din punct de vedere strategic si economic In primele saptamini, Germania ar fi fost pusa deja in conditii extrem de nefavorabile.'

Generalul-colonel A. Jodl, cel care a initiat planurile de lupta germane, avea acelasi punct de vedere. Ancheta­torii sovietici s-au straduit sa-i combata pe Keitel si Jodl, dar Keitel si Jodl nu si-au schimbat opinia si, prin sentinta asa-numitului "tribunal international', au fost spinzurati la Niirnberg ca "principalii vinovati ai razboiului'. Una din principalele invinuiri a fost "dezlantuirea razboiului agresiv neprovocat' impotriva Uniunii Sovietice.

Au trecut 20 de ani si au aparut noi martori. Martorul meu este Amiralul Flotei Uniunii Sovietice N.G. Kuznetov (in 194l-amiral al Narkom-ului VMF al URSS, membru al CC, membru al Marelui Cartier General din momentul crearii lui). Iata declaratia lui: "Pentru mine e clar un lucru: LV. Stalin nu numai ca n-a exclus posibilitatea razboiului cu Germania hitlerista, ci chiar il considera inevitabil. LV. Stalin a condus pregatirea pentru razboi-pregatire complexa-rezultata din calcule proprii. Hitler i-a zadarnicit toate calculele.' (in ajun, pag.321).

Amiralul ne spune foarte deschis ca Stalin a considerat razboiul inevitabil si s-a pregatit serios pentru el. Dar Stalin intentiona sa intre in razboi nu ca raspuns la agresiunea germana, ci in momentul ales de el. Cu alte cuvinte, Stalin se pregatea sa loveasca primul, deci sa atace Germania, dar Hitler a lovit primul si astfel i-a stricat toate planurile.

Amiralul Kuznetov este un martor de prim rang. In 1941 el a ocupat in ierarhia militaro-politica un loc chiar mai inalt decit Jukov. Kuznetov era membra al Comitetu­lui Central, Jukov doar candidat.

Nimeni dintre cei care au scris memorii nu a ocupat in 1941 un loc atit de inalt si nimeni nu a fost asa de apropiat de Stalin ca el. De aceea il consider pe Kuznetov cel mai important martor dupa Stalin. Aproape tot ceea ce spune Kuznetov dupa razboi, coincide in intregime cu ceea ce-a spus pina la razboi; de exemplu, in 1939, al XVIII-lea Congres al partidului a trasat un nou drum: sa se puna capat terorii din interiorul tarii, transferind-o in tarile vecine: "ceea ce se realizeaza in URSS, se poate realiza si in alte tari!' La acest congres al "invingatorilor' care au hotarit sa devina "eliberatori', discursul lui Kuzne­tov este extrem de agresiv. Astfel a trecut el de la nivelul de candidat, in postul de comisar al poporului.

In tot ce spune, Kuznetov e sincer. Cu multi ani inaintea sa si Stalin vorbea la fel in discursurile secrete. Tot ce spune Kuznetpv se confirma prin actiunile Armatei Rosii si ale Flotei. In sfirsit, amiralul Kuznetov trebuie crezut, pentru ca dintre toti prietenii si dusmanii, liderii politici si militari ai Uniunii Sovietice, maresalii, diplo­matii, istoricii, generalii, amiralii, prietenii platiti ai URSS de peste hotare, care l-au citit, NIMENI, niciodata n-a incercat sa il contrazica! Sa comparam spusele lui Keitel cu cele ale lui Kuznetov.

Feldmaresalul W. Keitel spune: nu Germania s-a pre­gatit de agresiune impotriva Uniunii Sovietice, ci Uniunea Sovietica a pregatit agresiunea asupra Germaniei, care, pur si simplu s-a aparat, aplicind o lovitura preventiva. Amiralul flotei Uniunii Sovietice, N.G. Kuznetov, spune acelasi lucru: da, Uniunea Sovietica s-a pregatit de razboi si ar fi atacat, inevitabil, dar Hitler, cu lovitura sa, a zadarnicit aceste planuri.

Mi-e clar ca la Niimberg judecatorii din "tribunalul international' n-au dorit sa-i gaseasca pe adevaratii vino­vati ai razboiului. Dar nu-mi este clar de ce aceiasi judecatori, dupa cele recunoscute de Kuznetov, nu s-au adunat imediat la Ntimberg si nu au ridicat o parte din culpa lui Keitel si Jodl, a Wehrmachtului si, in general, a intregii Germanii!

Domnilor judecatori, n-ati putea sa ne explicati pozitia dumneavoastra ciudata? Cei invinuiti la Niimberg de agresiune impotriva URSS nu si-au recunoscut vreo vina. "Victima' recunoaste ca nimeni n-a savirsit impotriva ei vreo agresiune, ci, dimpotriva, ca ea insasi s-a pregatit pentru agresiune. De ce, domnilor judecatori, v-ati grabit sa-i spihzurati pe Keitel si Jodl, dar n-ati facut la fel cu Kuznetov, Jukov, Molotov? De ce, domnilor judecatori, mentineti invinuirile impotriva Germaniei, dar nu va gra­biti sa invinuiti si Uniunea Sovietica?

Maresalii si generalii sovietici nu-si dau in vileag intentiile. Seful Academiei Marelui Stat-Major, general de armata al VVS, S.P. Ivanov si un grup de cunoscuti istorici sovietici au scris lucrarea Perioada initiala a razboiului. In aceasta carte, Ivanov arata faptul ca Hitler a lovit primul, dar precizeaza: "comandamentul fascist a reusit literal­mente sa-i devanseze pe luptatorii sovietici cu doua saptamini' (idem, pag.212).

Daca Uniunea Sovietica a pregatit o lovitura, aceasta putea fi prevenita doar cu o contralovitura, data mai devreme. Dupa cum spune Ivanov, in 1941 lovitura ger­mana a fost data in devans cu 2 saptamini.

Sunt multe asemenea afirmatii. Iata un exemplu luat din VIJ, Nr.4, 1984. Revista este organul Ministerului Apararii a URSS si nu poate fi publicata fara vizele minis­trului de aparare si a sefului Marelui Stat-Major (in acea vreme-maresalii Uniunii Sovietice, S. Sokolov si S.F. Ahromeev). VIJ explica de ce in apropierea granitei s-au creat rezerve de munitii, de combustibil, de produse alimentare. Raspunsul e simplu: pentru actiuni ofensive

La pagina 34 se spune deschis ca ofensiva germana a zadarnicit planurile sovietice.

Daca Armata Rosie s-ar fi pregatit pentru aparare sau chiar pentru o contraofensiva, planurile ei nu ar fi putut fi zadarnicite atit de simplu. Dimpotriva, invazia germana ar fi fost semnalul ca luptatorii sovietici sa inceapa pune­rea in aplicare a planului. Numai in cazul in care Armata Rosie se pregatea de ofensiva, invazia germana putea sa ii zadarniceasca planul, intrucit trupele, in locul unor actiuni cunoscute, ar fi fost silite sa se apere, sa improvi­zeze, sa faca ceea ce nu era prevazut.

Iar acum, sa ne intoarcem in iunie 1941.

La 6 iunie 1941, spionajul german a primit informatia ca guvernul sovietic intentioneaza sa se mute la Sverdlovsk.

Despre aceasta au aflat doar Hitler si oamenii cei mai apropiati. Doctor Goebbels consemneaza in jurnalul sau ca s-a primit aceasta informatie. El vorbeste in termeni prea putin magulitori despre guvernul sovietic si despre intentiile lui de a se retrage cit mai mult in rasarit.

Numai dupa citeva decenii putem aprecia cum se cuvine comunicatul privind mutarea guvernului sovietic. Acum stim ca la Sverdlovsk a fost creat un punct de comanda fals. Numai in timpul razboiului a devenit lim­pede ca, in calitate de capitala de rezerva, a fost pregatita nu Sverdlovsk, ci Kuibisev, unde, in situatia critica, s-au mutat multe institutii de stat ale Uniunii Sovietice si ambasadele straine. Insa Kuibisevul nu reprezinta adeva­rul intreg, ci doar o jumatate,. In Kuibisev au fost concen­trate acele institutii a caror pierdere nu ar fi influentat stabilitatea conducerii militaro-politice a tarii: Sovietul Suprem cu "presedintele' Kalinin, comisariatele de rangul al doilea, ambasadele. Toate institutiile importante se gaseau alaturi, nu la Kuibisev, ci in gigantice tunele subterane, facute in stincile de la Jiguli. Inainte de razboi, construirea acestui gigant a fost mascata de constructia altuia: Hidrocentrala Kuibisev. Aici s-au concentrat mii de detinuti, mii de tone de materiale de constructie si tehnica. Era clar tuturor pentru ce: pentru construirea hidrocentralei. Dupa razboi, tot santierul a fost mutat in amonte pe cursul Volgai si hidrocentrala s-a ridicat pe noul loc. Primul amplasament a fost ales intr-un loc unde nu se putea construi o hidrocentrala, dar se putea construi un punct de comanda subteran.

In arhivele germane dinainte de razboi n-am gasit nici o informatie despre Kuibisev, ca ar fi fost capitala in caz de pericol, cu atit mai putin despre punctul subteran de comanda de la Jiguli. Spionajul german detinea informatii numai despre transferarea guvernului sovietic in punctul de comanda de la Sverdlovsk. Dar guvernul nu putea sa se transfere intr-un punct de comanda care nu exista. Atunci cine a raspindit informatia despre transferul intr-un punct de comanda fals? O putea face numai acela care a nascocit acest fals, adica guvernul sovietic, mai exact-seful acestui guvern, I.V. Stalin. De aceea s-a si infiintat acest punct fals, pentru ca inamicul sa afle despre el. Acest moment a venit si spionajul german a primit "se­cretul' fabricat special pentru el. Informatia spionajului german despre intentia guvernului sovietic de a se muta la Sverdlosk, este un secret din aceeasi serie cu discursul lui Stalin: vorbe goale ale ambasadorilor sovietici si ale comunicatelor TASS.

Daca spionajul german a primit informatia gresita despre intentiile conducerii sovietice, inseamna ca tocmai ih acel moment conducerea sovietica se straduia sa ascun­da ceva. E greu de ghicit despre ce este vorba? Cind conducerea sovietica raspindeste informatii false despre intentia ei de a se transfera in rasarit, atunci, desigur ca ea face ceva in sens contrar.

Viclenia consta in aceea ca, pe linga puternicul punct de comanda de la Jiguli, a carui situare este greu, dar posibil de determinat, a existat inca un punct de comanda pe linie de stat. Acesta consta intr-o garnitura de cale ferata. In caz de razboi, acest punct de comanda, sub acoperirea unor trenuri blindate NKVD, insotit de trei trenuri ale Narkomat-ului de transmisiuni, putea in orice moment sa apara in raionul de actiuni militare. Aceasta posibilitate de a fi alaturi de raionul actiunilor de lupta s-a reflectat in denumirea trenului -GPKP- Punctul de comanda principal inaintat. Pentru aceste puncte de co­manda s-au creat statii mascate, care, inca in timp de pace, au fost conectate la liniile de transmisiuni de stat. Pur si simplu trebuia conectata aparatura trenurilor la linia de transmisiune.

Nu mai trebuie explicat ca punctul de comanda era destinat unui razboi ofensiv, pentru situatia in care tru­pele o iau inainte, iar comandamentul cu mijloacele uriase de conducere si de transmisiuni trebuie sa se grabeasca dupa frontul si armata in ofensiva.

In razboiul de aparare e mai simplu, e mai putin periculos sa conduci din cabinetul de la Kremlin, din statia subterana a metroului moscovit sau din tunelele din Jiguli.

Daca adunam fragmentele de informatii, putem afirma cu certitudine ca pe magistrala feroviara Minsk-Vilnius (mai aproape de Vilnius) s-a situat sau trebuia sa se situeze un punct de comanda de mare importanta.

La citeva zile dupa ce conducatorii germani au primit informatia "secreta' despre transferarea guvernului sovie­tic spre rasarit, a inceput transferarea secreta a guvernului sovietic spre granitele sovietice de apus, in raioanele Minsk si Vilnius. Fiecare militar stie cum se muta un comandament urias la exercitii sau in situatie de lupta. Sectia operativa alege locul viitorului stat-major, coman­dantul aproba acest loc si da permisiunea de mutare! Padurea unde se va situa statul-major se imprejmuieste, nepermitind accesul persoanelor straine, apoi apar genistii si transmisionistii, care pregatesc acoperirea si sistemul de transmisiuni, apoi apare comandantul de transmisiuni al formatiunii (al diviziei, corpului, armatei, frontului) si verifica personal daca functioneaza transmisiunile. Dupa aceea apare statul-major, iar ofiterilor acestuia nu le ramine decit sa-si conecteze telefoanele si masinile de cifrat la sistemul de transmisiuni verificat din timp.

Armata Rosie a lucrat in 1941 ca un singur mecanism. In padurile de pe granita au aparut zeci de comandanti de corpuri mecanizate si de infanterie, in urma lor a inceput desfasurarea in secret a punctelor de comanda. Imediat au aparut comandantii de transmisiuni; aparitia lor era semnul ca in curind vor aparea statele-majore. Intr-adevar, statele-majore au aparut imediat. Iata, chiar in ziua publicarii Comunicatului TASS, in paduri au aparut comandantii de transmisiuni ai frontului. Transmisiunile au fost verificate si statele-majore ale fronturilor si-au pus coloanele in mars.

A sosit momentul cind cel mai important comandant de transmisiuni a aparut la 150 km de granita Prusiei. Aici, la Vilnius, a venit in secret Comisarul poporului I.G. Peresipkin. Putem noi sa ghicim pentru cine mergea sa verifice transmisiunile? Comisarul poporului Peresipkin are un singur sef direct - Presedintele Sovietului Comisa­rilor Poporului, tovarasul LV. Stalin.

Comisarul de transmisiuni merge la granita cu Prusia de Est cu un tren obisnuit, dupa un orar obisnuit, dar trenului i se ataseaza un vagon suplimentar in care se afla Peresipkin si loctiitorul sau. Calatoria se desfasoara in mare secret. Mesajele pe care le primeste de la Mos­cova sunt semnate "Peresipkin', ca sa se stie ca Peresipkin se gaseste inca la Moscova. Dar mai bine sa-l ascultam pe insusi I.G. Peresipkin. Tovarase maresal al trupelor de transmisiuni, aveti cuvintul.

"Chiar in ajunul razboiului, LV. Stalin mi-a ordonat sa merg in Republicile Baltice. Aceasta misiune de raspun­dere, nu stiu de ce, am legat-o de evenimentele militare in curs. In seara zilei de 21 iunie 1941, impreuna cu un grup de persoane cu munci de raspundere ai Narkomat-ului de transmisiuni, am plecat la Vilnius. Ne aflam pe drum cind a inceput razboiul' (Transmisionistii in anii Marelui Razboi, pag. 17).

La statia Orsa, Peresipkin a primit o telegrama de la Moscova prin care era chemat inapoi.

Rezulta ca, daca Hitler n-ar fi atacat, narkom-ul de transmisiuni, tovarasul Perespikin, s-ar fi dus la punctul de comanda secret din raionul Vilnius si ar fi actionat in conformitate cu "evenimentele militare in curs', altfel spus, ar fi coordonat sistemele de transmisiuni ih razboi. Dar fiindca Hitler a atacat, calatoria a trebuit aminata.

MEMBRII GUVERNULUI SOVIETIC PORNISERA DEJA RAZBOIUL IMPOTRIVA GERMANIEI, UN RAZBOI IN CARE INVAZIA GERMANA NU FUSESE PREVAZUTA.

Capitolul 32A AVUT STALIN UN PLAN DE ATAC?

Intrucit Stalin nu-si prezenta punctele de vedere fi planurile, multi au crezut ca nu le avea; greseala tipica de intelectuali flecari.

RobertConquest

La intrebarea directa daca a existat un plan de razboi al comandamentului sovietic, Jukov raspunde categoric: da, a existat. Atunci se pune intrebarea: daca au existat planuri, de ce a actionat Armata Rosie ca o masa lipsita de planuri? Jukov n-a dat raspuns la aceasta intrebare. Raspunsul vine insa de la sine. Daca statele-majore sovietice au lucrat foarte intens, elaborind planuri de razboi, acestea n-au fost defensive, nici contraofensive, ci pur ofensive.

Comandamentul sovietic a luat masuri sa se distruga tot ce tinea de planurile de razboi de dinainte de incepe­rea acestuia, insa planuri au avut toate fronturile, flotele, zecile de armate, corpurile de armata, navele de razboi, -sutele de divizii, miile de regimente si batalioane.

Nu totul a fost improvizatie. Nici dupa ce a inceput razboiul, intr-un mod neasteptat pentru Stalin. De pilda, in dimineata de 22 iunie, la ora 6,44 aviatia sovietica a primit ordinul sa actioneze conform planurilor. Citeva zile a incercat sa faca acest lucru. La 26 iunie 1941, corpul 4 aviatie a inceput bombardarea cimpurilor petro­liere de la Ploiesti. Dupa citeva zile de bombardamente, productia de petrol a Romaniei a scazut aproape la juma­tate. Chiar si in conditiile in care aproape intreaga aviatie sovietica a fost nimicita pe aerodromuri, s-au gasit sufi­ciente forte care sa produca pagube uriase exploatarilor petroliere ale Romaniei, in orice alta situatie, aviatia sovietica ar fi fost cu mult mai periculoasa si ar fi putut, prin actiunile ei, sa paralizeze complet toata puterea militara, industriala si de transport germana. Hitler a inteles foarte bine primejdia si a considerat invazia asupra URSS ca singura metoda de aparare. Este drept, nici aceasta nu l-a putut salva

Reactia Armatei Rosii la invazia germana nu este reac­tia ariciului care se apara cu tepii, stind pe loc, ci reactia unui crocodil urias, care a primit prin surprindere o lovitura puternica. Plin de singe, crocodilul sovietic incear­ca sa atace. Stie sa se furiseze si sa-si atace victima prin surprindere, dar in momentul cind tocmai se furisa spre victima, el insusi a primit o lovitura puternica. Dar nici asta nu-l opreste si ataca. Nu stie sa faca altceva, nu-si schimba intentiile. La 22 iunie 1941, divizia 41 infanterie din corpul 6 infanterie al armatei 6, fara sa astepte ordine de sus, actionind dupa planuri dinainte stabilite, a trecut frontiera de stat in raionul Rava-Rusa. Este doar un exem­plu dintre multe altele.

Generalii sovietici n-au ascuns niciodata ca aveau misiuni pur ofensive. Generalul de armata K. Galitki, vorbind despre concentrarea trupelor sovietice in raionul Avgustova, subliniaza ca cei din comandament n-au crezut in posibilitatea ofensivei germane, iar trupele sovietice se pregateau de desfasurarea unei operatiuni ofensive.

Generalul-maior A.I. Mihalev recunoaste ca Fronturile de Sud si de Sud-Vest n-au fost pregatite pentru actiuni defensive sau contraofensive. "Scopul lor era de a izbuti sa-si puna trupele in ofensiva' (VT/, 1986, Nr.5, pag.49).

Putem sa credem sau nu publicatiile sovietice, dar actiunile Armatei Rosii din primele Zile ale razboiului sint cele mai bune marturii asupra intentiile sovietice. Jukov coordona actiunile Fronturilor de Sud si de Sud-Vest, indreptate impotriva Romaniei, Bulgariei, Ungariei si Cehoslovaciei. Pina la 30 iunie 1941, Jukov a insistat sa se atace, cerind asta si comandantilor fronturilor. Abia in iulie, el si colegii lui, au ajuns la concluzia ca un crocodil care are o rana grava nu mai poate ataca.

Capitolul 33 RAZBOIUL CARE N-A MAI FOST

Comandamentul general rus isi cunoaste pro­blemele cel mai bine dintre toate comandamentele armatelor lumii.

GeneralvonMellentin

Exista destule indicii ca termenul de incepere al opera­tiunii sovietice "Furtuna' era 6 iulie 1941. Memoriile maresalilor sovietici, ale generalilor si amiralilor, docu­mentele de arhiva, analiza matematica a informatiilor privind miscarea miilor de esaloane, toate indica data de 10 iulie ca data de concentrare deplina a celui de Al doilea esalon strategic al Armatei Rosii la granita vestica, insa teoria militara sovietica prevedea atacul nu dupa concentrarea completa, ci inaintea ei. In acest caz, o parte a trupelor din Al doilea esalon strategic puteau fi deja debarcate pe teritoriul inamicului, urmind ca abia dupa aceea sa intre in lupta. Lui Jukov si lui Stalin le placea sa dea loviturile prin surprindere duminica dimi­neata. 6 iulie 1941 este ultima duminica inainte de con­centrarea completa a trupelor sovietice.

Generalul de armata S.P. Ivanov indica direct aceasta data: ..trupele germane au reusit sa ne depaseasca cu doua saptamini'.

Sa ne imaginam ca Hitler ar fi aminat ziua declansarii operatiunii "Barbarossa' cu 3-4 saptamini E suficient sa deschidem regulamentele militare sovietice de dinainte de razboi, manualele din scolile militare, ziarele Krasnaia zvezda si Pravda.

Mai intii se fac pregatiri intense, la fel cum au facut trupele germane. Pe data de 6 iulie 1941, la ora 3 si 40 de minute ora Moscovei, zeci de mii de arme sovietice sparg linistea, vestind lumii inceperea maretei campanii eliberatoare a Armatei Rosii. Artileria Armatei Rosii depa­seste in calitate si cantitate artileria restului lumii. La granita sovietica au fost concentrate rezerve gigantice de munitie. Bubuitul tunurilor sovietice se intinde pe mii de kilometri, de la Marea Neagra la Baltica. Prima salva coincide cu momentul in care mii de avioane sovietice trec frontiera. Aerodromurile germane sunt amplasate nefericit, chiar la granita, aviatorii germani n-au timp sa-si ridice avioanele de la sol. Acestea stau aripa linga aripa, iar focul exploziilor se raspindeste de la un avion la altul, ca focul intr-o cutie de chibrituri.

Deasupra aerodromurilor se inalta trimbe de fum. Ele sunt repere pentru avioanele sovietice, care vin val dupa val. Putine avioane germane reusesc sa se inalte. Pilotilor germani li se interzice categoric sa deschida focul asupra avioanelor sovietice, unii insa, in ciuda ordinului coman­damentului, intra in lupta. Distrug avioane sovietice, dar raminind fara proiectile, se izbesc intr-un ultim atac sinu­cigas in avioanele inamice. Pierderile sovietice sunt mari, dar avantajele surprinderii sunt colosale.

Artileria isi inteteste atacul. Se da. alarma pentru batali­oane si regimente. Se da votca, in padurile de frontiera rasuna: "ura!' Trupelor li se citeste ordinul de lupta al Comandantului Suprem, tovarasul Stalin: "Ceasul rasplatii a sosit! Spionajul sovietic a descoperit perfidia lui Hitler si a venit vremea sa ne rafuim cu el pentru toate crimele si faradelegile sale! Lumea se uita spre noi si asteapta eliberarea!' Rasuna iar: "ura!' Prin paduri, pe sosele, pe cimpii pornesc tancurile, innegrind orizontul cu nori de praf. "Nu te scumpi la obuze', zic printre dinti tanchistii plini de unsoare catre artileristii aproape surzi. Bubuitul artileriei creste pina ce atinge nivelul critic, apoi scade iar. Scrisnitul senilelor umple vaile. Deasupra trec in zbor valuri de avioane. Din spate trage artileria, intr-un un cor infernal. Trupele sovietice n-au parte de lupte grele. Podurile de frontiera din Brest sunt cucerite de diversionistii colonelului Starinov. Diversionistii sovietici se mira: podurile germane nu erau minate. Cum iti poti explica o asemenea neglijenta? Inamicul sufera o catastrofa dupa alta. Nimicirea aviatiei face trupele vulnerabile pe calea aerului si, neavind transee in zonele de granita, sunt nevoite sa se retraga. Retragerea inseamna pierderea unei cantitati uriase de rezerve, aflate pe granita. Retragerea inseamna pierderea controlului de catre comandament.

Principalele evenimente ale razboiului nu se petrec in Polonia sau Germania, in prima ora de razboi, corpul 4 aviatie, in colaborare cu aviatia armatei 9 si Flota Marii Negre, loveste exploatarile petroliere de la Ploiesti, prefacindu-le intr-o mare de foc. Bombele cad asupra Ploiestiului zi si noapte. Flacarile de la sondele petroliere se vad de la zeci de kilometri. In munti, la nord de Ploiesti este lansat corpul 3 desant aerian, care, actionind in mici grupe, distruge tot ce are legatura cu exploatarea, trans­portul si prelucrarea petrolului.

In portul Constanta si mai la sud este desantat corpul 9 special de infanterie al general-locotenentului Batov. Obiectivul sau: conductele de petrol, depozitele, uzinele de prelucrare. Asupra teritoriului Romaniei a navalit cea mai puternica dintre armatele lumii: armata 9 sovietica.

Pe celelalte fronturi situatia evolueaza la fel. In august 1941, Al doilea esalon strategic incheie operatiunea Vis-tula-Oder, cucerind poduri si baze de actiune dincolo de Oder. De aici se lanseaza un atac in adincime.

Trupele traverseaza Oder-ul intr-un sir neintrerupt: artilerie, tancuri, infanterie. Din fata vin coloane nesfirsite de prizonieri. Sunt "asupritorii' poporului: comercianti burghezi, doctori burghezi, arhitecti, fermieri, bancheri. Au de lucru cekistii! Milioane de prizonieri vor fi trimisi departe in rasarit si in nord, dindu-li-se posibilitatea sa-si rascumpere vina fata de poporul german. Spre vest trec mereu coloane. Comisarii iau citiva oameni si-i duc la Auschwitz. Le arata: priviti, tovarasi, si povestiti! Apoi masinile sectiei politice ajung din urma coloana.

- Ei, fratioare, cum e la Auschwitz?

- Mm, nimic interesant, stringe din umeri un soldat in veston negru. Totu-i ca la noi. Clima ii mai buna la ei.

Batalionul bea votca inainte de a intra in lupta. Vesti bune: s-a dat permisiunea sa fie luate trofee, sa se jefuiasca. Comisarul striga ragusit, citindu-1 pe Ilia Ehrenburg: sa fringem mindria arogantului popor german! Rid vestoanele negre: cum sa le fringem mindria? Prin violare individuala?

Nu, nu e literatura fantastica. Nu, toate acestea au avut Joc! Este drept, nu in '41, ci in '45. S-a dat atunci permisiunea sa se jefuiasca, numind acest lucru "a lua trofee'. S-a ordonat "sa se fringa mindria germana'. Si milioane de oameni au cazut in mina politiei secrete sovietice. S-au format coloane nesfirsite spre est si nord. Multi nu s-au mai intors. Putini isi mai amintesc ca lozinca "a elibera Europa si intreaga lume' a rasunat pentru prima data in 1938, nu in 1945. Terminind Marea epurare, Stalin a rescris istoria comunismului si a pus in fata comunistilor noile scopuri. Este vorba de Istoria VKP(b). Curs prescurtat. Aceasta a devenit cartea fundamentala a comunistilor sovietici si a tuturor comunistilor din lume. In ultimul capitol se spune ca Uniunea Sovietica este incercuita de capitalism. Stalin traseaza un tel maret: sa inlocuiasca incercuirea capitalista cu cea socialista. Lupta cu incercuirea capitalista trebuie sa continue pina cind si ultima tara din lume va deveni o "republica' in compo­nenta URSS. Principala tema a lectiilor politice din Armata Rosie era: "URSS in incercuirea capitalista'. Numai pentru a cita articolele din Pravda pe aceasta tema nu ne-ar ajunge mai multe volume. Comunista poloneza Wanda Wasilewska si comunistul american Theodore Dreiser anuntau in paginile Pravdei ca nu a mai ramas mult pina cind calaii burghezi vor bea "singele muncitoresc, n-a mai ramas mult ca proletariatul sa geama sub catuse'.

Comunistii sovietici si-au proclamat deschis scopul: sa elibereze intreaga lume, in primul rind Europa. Aceste planuri au fost puse in aplicare. Cit timp Germania a luptat in Occident, Uniunea Sovietica a alipit cinci noi "republici', si planuia o rapida sporire a numarului lor. Nu erau vorbe goale. Forte gigantice au fost concentrate pentru o lovitura prin surprindere asupra Germaniei si Romaniei. Or, si singura, lovitura asupra Romaniei ar fi fost fatala pentru Germania

1968-1981

Addenda

DESPRE SOTIILE MELE, DESPRE SPARGATOARELE DE GHEATA SI DESPRE RUSIA

Nu degeaba sunt invinuiti rusii de usuratatea moravurilor: iata, de pilda, eu sunt bigam, dar si mai rau-nu ma rusinez sa declar tuturor cu glas tare acest fapt. Drept justificare pot sa spun un singur lucru: nu sunt primul si nici singurul. In istoria literaturii ruse s-au intimplat astfel de cazuri, in scrisorile sale, Anton Pavlovici Cehov recunoaste ca avea doua sotii: o sotie legiuita-medicina si una nelegiuita-literatura.

Cele doua sotii ale mele sunt tehnica si literatura. Astazi vreau sa schimb literatura cu vechea mea sotie tehnica: vreau sa scriu despre spargatoarele de gheata.

Spargatorul de gheata e un lucru la fel de specific rusesc ca si samovarul. Nici o tara europeana nu construieste astfel de vase, nici unei tari europene nu-i trebuie: pretutindeni marile sunt libere, numai in Rusia acestea sunt incatusate de gheata iernii necrutatoare. Si atunci, ca sa nu fim rupti de lume, trebuie sa desferecam aceste catuse.

Rusia paseste inainte pe o cale trudnica, ciudata, neasemanatoare cailor altor tari. Calea ei nu este nomiala ci cu spasme, acum se avinta in sus, acum se pravaleste, in jur sunt trosnete si pocnete, ea merge inainte distrugind.

Astfel, mersul spargatorului nu seamana cu miscarea unei nave europene. Nici nu cred ca spargatorul este o nava. Nava e de esenta maritima, dar spargatorul de gheata e amfibie, jumatate din drum o face pe uscat.

Cei care n-au vazut niciodata un spargator de gheata, isi inchipuie ca acesta taie gheata cu prova, care este ascutita. Nu-i adevarat, ea seamana cu un nas rusesc, lataret, ca al unui mujic din Tambov sau Voronej. Cu el se catara pe gheata, o sfarima, apoi se prabuseste grohaind, din nou se catara, iar cade. Sloiurile se lovesc de bord, il zgiriie, se sparg bubuind. Gheata e strapunsa ca transeele dusmane. E razboi, lupta, carnagiu. Din fericire se lupta omul cu stihia

Deodata tunurile de gheata amutesc, lupta conteneste. Sariti pe punte. Linistea e mai rasunatoare decit tunetul, in jur borhaile ghetii, albastrii, facute ferfenita. Te dor ochii de albeata imenselor cimpuri de gheata imobila.

Pe punte capitanul injura cu cele mai neaose cuvinte rusesti: in iuresul luptei, spargatorul s-a avintat cam departe. Gheata are o asemenea grosime ca rezista la o greutate teribila, trosneste sub spargator, dar nu se sparge. Trebuie sa dai inapoi si sa lovesti din flanc. Nu e usor: am fost cuprinsi de gheata. Cei sase mii de cai ai masinariei incearca sa scoata spargatorul din gheata la apa, dar nu pot. Masina e neputin­cioasa, elicea s-a oprit, in sala masinilor se pregateste ceva

Trec cinci, sapte, zece minute si, dintr-o data, vedeti ca spargatorul incepe sa se miste incet pe gheata, aplecindu-se greoi pe o parte, apoi pe cealalta, inca o data si inca o data Daca nu cunoasteti secretele spargatoarelor de gheata vi se va parea o minune. Secretul este ca bordul spargatorului de gheata este dublu. Intre borduri este un gol, iar uriasele pompe centrifuge, care nu exista pe altfel de nava, transfera in citeva minute mii de tone de apa de la un bord la altul, ca sa urneasca din loc vasul. Apa se involbureaza la pupa, elicea functioneaza, iar capitanul se framinta pe puntea de comanda: ne-am impotmolit destul de rau, nu ajunge o opintire obis­nuita. Ca sa scapi din gheata, trebuie alte mijloace, de pilda ancora.

Cum, ancora ca sa inaintezi? Toata lumea stie ca ancora foloseste la oprirea navei! Da, insa pe spargatoarele de gheata exista ancore speciale, "de gheata', iar acestea au scopul sa avansezi. Ele sunt prinse in mormanele de gheata, in sala de masini grohaie iar pompele: muta apa la pupa, care se ingreuneaza incetul cu incetul, coboara lin, iar prova se ridica. Gata. Cu toata viteza inapoi ! -comanda capitanul. Zbirniie elicea, duruie vinciurile ancorelor de gheata: trag din toate puterile in apa spargatorul de gheata impotmolit.

In sfirsit, capitanul isi scoate sapca si, rasuflind din greu, isi sterge sudoarea de pe frunte: spargatorul este liber, se retrage. Sloiurile sfarimate forfotesc in jur si scrijelesc bordul. Aceasta retragere este numai ca sa-i gaseasca dusmanului punctul slab si sa inceapa din nou lupta

Uneori intinderile de gheata cuprind spargatorul intr-o blocada strinsa; nicaieri vreun loc mai slab; nicaieri vreun mijloc de scapare. Atunci incepe sa actioneze "subteran': e pusa in functiune elicea ascunsa adinc, la prova spargatorului. Suvoiul de apa, inteligent directional, erodeaza gheata. La urmatorul atac, dusmanul e slabit, ca unitatile militare in urma activitatii agitatorice. Gheata nu rezista iuresului, spargatorul scapa, de data aceasta l-a ajutat elicea

Cititorul atent va putea obiecta: unde s-a mai pomenit ca elicea unei nave sa se afle in fata si nu la pupa? Da, pe nici un vas normal nu veti vedea acest lucru, dar de la spargatorul de gheata te poti astepta la orice, chiar si la o elice in fata, in plus fata de cea de la pupa. Activitatea "subterana' este, dupa cum se stie, o treaba riscanta; La fel si activitatea elicei din fata a spargatorului: oricit de conspirativa este elicea, gheturile stiu s-o gaseasca si sa o rupa. E drept, pe spargator exista intotdeauna un scafandru. Iata-l imbracat in costum, semanind cu morlocii lui Wells. Intr-o ora termina treaba, instalind o paleta de rezerva in locul celei rupte. Dar cine poate garanta ca nu se va rupe iar? De aceea se prefera ca spargatorul sa se construiasca fara elicea din fata, pentru ca ii ramine intotdea­una procedeul muierilor noastre care si-au epuizat bagajul de ocari: se intorc cu spatele spre adversar, ridicindu-si fustele. La fel si spargatorul: cind osteneste, se intoarce spre gheata cu pupa si imprastie sloiurile cu elicea de acolo.

Pesemne ca rusului i-au trebuit coaste zdravene si o piele groasa ca sa nu fie strivit de greutatea incarcaturii pe care istoria a aruncat-o pe umerii sai. Si spargatorului de gheata ii trebuie traverse zdravene pe margini, o imbracaminte groasa din otel, borduri duble, fund dublu, ca sa nu fie zdrobit de gheata care-l stringe in chingi, insa este insuficienta rezistenta pasiva: trebuie o dibacie deosebita, asemeni istetimii ruse. Precum Ivanuska cel prost din povestile ruse, spargatorul de gheata se preface ca e neindeminatic, dar daca il veti scoate din apa, daca va veti uita la el in docuri, veti observa o configuratie a corpului mai rotunjita, mai feminina decit la multe alte nave. In sectiune transversala spargatorul seamana cu un ou, imposibil de strivit, ca un ou in mina. Rezista la socuri, iese doar putin botit din incercari care ar scufunda oricare alta nava mai eleganta, mai europeana.

Sunt putine, doar douasprezece, in patru mari. Bunicul spargatoarelor de gheata este "Ermak', cel mai mare dintre cele construite pina acum. "Ermak' e viu si activ si astazi: englezii l-au facut atit de rezistent si de nadejde in acei ani cind lira sterlina era si ea rezistenta si de nadejde. A fost construit la uzina Armstrong din Newcastle, iar bazele proiec­tului au fost elaborate de amiralul Makarov, mort in timpul razboiului ruso-japonez. Mult timp nu s-au mai construit spar­gatoare de gheata in Rusia. Doar cu putin inainte de razboiul mondial a aparut "Tarul Mihail Feodorovici'. Dupa revokttie, s-a numit altfel, nu-roi amintesc cum, dar imi amintesc foarte bine spargatorul: proiectele lui au trecut prin miinile mele. Furnizorii au fost nemtii: a fost construit la santierele navale "Vulcan' din Szczecin.

Apare apoi un intreg cird de spargatoare: "Sfintul Alexandr Nevski' care s-a transformat dupa revolutie in "Lenin', "Krasin' (pina la revolutie "Sviatogor'), doi gemeni-"Minin' si "Pojarski', "Ilia Muromet' si cinci mai mici. Toate au fost constru­ite in Anglia, la Newcastle; la toate exista si urme ale muncii mele, indeosebi la "Alexandr Nevski', acum "Lenin': pentru el am facut avanproiectul, dupa care nici un desen tehnic al acestei nave nu mergea in atelier pina ce nu era verificat si semnat: "Chief surveyor of Russian Icebreakers, Building E. Zamiatin'.

"Lenin' a fost construit de uzina Armstrong. Adesea, cind ma intorceam seara de la uzina la volanul micului meu "Re­nault', ma intimpina orasul intunecat, cu toate luminile stinse. Asta insemna ca undeva in apropiere erau zepeline germane si curind vor exploda bombele. Acasa, noaptea, ascultam exploziile mai apropiate sau mai departate in timp ce verificam schitele lui "Lenin' si scriam romanul despre englezi-"Insu­larii'. Se zice ca amindoua au iesit cum se cuvine. Proiectantii considera ca "Lenin' este cel mai bun dintre spargatoarele de gheata rusesti. Poate concura cu el doar vestitul "Krasin'.

Rezulta ca spargatoarele de gheata rusesti sunt importate? Da, insa, la o examinare mai atenta a multor lucruri, ceea ce astazi pare specific rusesc, se dovedeste a fi de import. Chiar si marxismul, care a luat nastere dupa cum se stie, pe teritoriul german. Chiar si samovarul, care, dupa cum s-a stabilit acum, exista la chinezi cu doua mii de ani i.d.Chr., dar faptul nu valoreaza nici cit o ceapa degerata: samovarele vor ramine pentru totdeauna rusesti.

Chiar daca sunt construite peste granita, chiar daca deo­camdata sunt numai douasprezece, ele isi fac treaba: isi croiesc drum prin gheata moarta, impasibila, compacta, din Europa spre Rusia.

Acum, cind lumea se plimba pe strada in pardesie, acolo, printre intinderile de gheata nemarginite, punctul de comanda al spargatoarelor de gheata lucreaza fara odihna, se da atac dupa atac. Fiecare dintre spargatoare indeplineste aceeasi treaba pentru care "Krasin' a fost glorificat. El a fost mai norocos decit altele: din cauza nenorocosului Nobile, "Krasiin' a fost urmarit de milioane de ochi, numele sau facind inconjurul lumii. Celelalte spargatoare de gheata sunt ca "sol­datii necunoscuti' din timpul razboiului.

Insa activitatea "soldatului necunoscut' este oare mai putin importanta? Dupa parerea mea este chiar mai importanta: "necunoscutul' nu primeste pentru activitatea lui plata gloriei in monezi zuruitoare.

Index al lucrarilor citate

Anfilov, V.A. Esecul blitz-krieg-ului, M. Nauka, 1974.

Anfilov, V.A. Fapta eroica eterna, M. Nauka, 1971.

Avtorhanov, A. Enigma mortii lui Stalin, Frankfurt am Main, Posev 1976.

Azarov, I.I. Odesa incercuita, M. Voenizdat, 1962.

Bagramian, I.H. Asa a inceput razboiul, M. Voenizdat, 1962.

Bajanov, B. Amintirile fostului secretar al lui Stalin, Paris, Tretia volna, 1980.

Basov, A.V. Flota in Marele Razboi pentru Apararea Patriei, 1941--1945, M. Nauka, 1980

Biriuzov S.S. Cind bubuiau tunurile, M., Voenizdat, 1962.

Boldin, I .V. Pagini din viata, M. Voenizdat, 1961.

Brejnev, L.I. Malaia zemlia, M. Politizdat, 1973.

Demin, M. Pe sest, New-York, Rusika, 1981.

Eremenko, A.I. La inceputul razboiului, M. Nauka, 1964.

Fediuninski, I.I. S-au ridicat la alarma, M. Voenizdat, 1964.

Gorbatov, A.V. Ani si razboaie, M. Voenizdat, 1965.

Grigorenko, P.V. In subterana nu poti intilni decit sobolani, New York, Detinet, 1981.

Hizenko, I.A. Pagini vii (Jurnalul unui activist din divizia 80 infan­terie, distinsa cu Ordinul Lenin), M. Voenizdat, 1963.

lakovlev, A.S. Scopul vietii, insemnarile unui constructor de avioa­ne, M. Politizdat, 1968.

Jukov, G.K. Amintiri si cugetari, M.A.P.N., 1969.

Kalinin, S.A. Cugetari despre cele trecute, M. Voenizdat, 1963.

Kazakov, M.I. Deasupra hartii luptelor de demult, M. Voenizdat, 1971.

Kocetkov, D.I. Cu luminatoarele acoperite, M. Voenizdat, 1962.

Kojevnikov, M.N. Comandamentul si statul-major al Armatei Sovie­tice in Marele Razboi pentru Apararea Patriei, 1941-1945, M. Nauka, 1977.

Konev, I.S. Patruzeci si cinci, M. Voenizdat, 1966.

Kovalev, LV. Transportul in Marele Razboi pentru Apararea Patriei, M. Nauka, 1981.

Krivosein, S.M. Fapte de arme, M., Molodaia Gvardia, 1962.

Kumanev, GA. Feroviarii sovietici in anii Marelui Razboi pentru Apararea Patriei (1941-1945), M.A.N. URSS, 1963-

Kuznetov, N.G. In ajun, M. Voenizdat, 1966.

Kurocikin, P.M. Semnalele frontului, M. Voenizdat, 1960.

Lenin Opere complete.

Lobacev, A.A. Pe drumuri grele, M. Voenizdat, 1960.

Liudnikov, LI. Prin furtuna (.Studiu autobiografic), Donetk, Donbas, 1973-

Maiski, I.M. Cine l-a ajutat pe Hitler (Din amintirile unui ambasa­dor sovietic), M.IMO, 1962

Marx, Engels Opere complete.

Meretkov, K.A. In slujba poporului (Pagini de amintiri), M. Politizdat, 1968.

Moskalenko, K.S. Pe directia sud-vest (Amintirile unui comandant de armata), M. Nauka, 1969.

Novikov, A.A. Pe cerul Leningradului (insemnarile unui comandant de aviatie), M. Nauka, 1970.

Ozerov, G. Hangarul lui Tupolev, Frankfurt am Main, Posev, 1973.

Ortenberg, D.I. lunie-decembrie '41, M. Sovetskii pisateli, 1984.

Peresipkin, I .T. Transmisionistii in anii Marelui Razboi, M. Sviazi, 1972.

Plaskov, G.D. Sub bubuitul canonadei, M. Voenizdat, 1969-

Pokriskin, A.I. Cerul razboiului, M. Molodaia Gvardia, 1968.

Resin, E.G. Generalul Karbisev, M. DOSAAF, 1971.

Rokossovki, K.K. Datoria militara, M. Voenizdat, 1968.

Roslii, I.P. Ultimul popas-Berlinul, M. Voenizdat, 1983.

Sandalov, L.M. Pe directia Moscovei, M. Nauka, 1970.

Sandalov, L.M. Incercari ale vietii, M. Voenizdat, 1966.

Sevastianov, P.V. Niemen-Volga-Dunare, M. Voenizdat, 1961.

Sikorski, V. Razboiul viitor. Posibilitatile sale, caracterul si proble­mele de aparare ale tarii in raport cu acestea (traducere din polona), M. Voenizdat, 1936.

Stalin, I .V. Opere complete.

Starinov, I.G. Minele asteapta ora lor, M. Voenizdat, 1964.

Saposnikov, B.M. Creierul armatei (trei voi.) Moscova-Leningrad, Gosizdat (sectia de literatura militara), 1927-1929.

Sebunin, A.I. Prin cite am trecut, M. Voenizdat, 1971.

Stemenko, S.M. Marele Stat-Major in anii razboiului, M. Voenizdat, 1968.

Triandafillov V.K. Caracterul operatiunilor anualelor modeme, Mos­cova-Leningrad, Gosizdat, 1929.

Triandafillov,V.K. Amploarea operatiunilor armatelor moderne, M. Voenizdat, 1932.

Tuhacevski, M.N. Opere alese, M. Voenizdat, 1964.

Tiulenev, LV. Prin trei razboaie, M. Voenizdat, 1960.

Umanski, P.G. La hotarul luptelor, M. Voenizdat, 1960.

Vasilevski, A.M. Cauza intregii vieti, M. Politiizdat, 1973.

Vaupsasov, S.A. La incrucisari periculoase, insemnarile unui cekist, M. Politizdat, 1971.

Vornonov, N.N. In slujba militara, M. Voenizdat, 1963-

Zaharov, G.N.' Povestiri despre avioanele de vinatoare, M. DOSAAF, 1977.

Zverev, A.G. Insemnarile unui ministru, M. Politizdat, 1973.

Batalia pentru Leningrad, 1941-1944 (sub redactia lui S.P. Platonov), M. Voenizdat, 1964.

Enciclopedia militara sovietica (opt voi.), M. Voenizdat, 1976-1980.

Fortele Armate Sovietice, M. Voenizdat, 1978.

in patrula Ia hotarul de vest. Studii documentare de istorie a trupelor Regiunii de frontiera vestice, decorate cu Ordinul "Stea­gul Rosu' (colectiv de autori), Kiev, Politizdat.

Istoria celui de-al doilea razboi mondial (1939-1945), 12 vol., M. Voenizdat, 1973 -1982. Istoria Marelui Razboi pentru Apararea Patriei 1941-1945 (in sase vol.) M. Voenizdat, 1960-1965.

Lupta pentru Pribaltica sovietica, Tallin, Eesti raamat, 1980.

La chemarea Patriei. Drumul de lupta al armatei 6 de garda in Marele Razboi pentru Apararea Patriei, 1941-1945, M. Voenizdat, 1971.

Marele Razboi pentru Apararea Patriei (1941-1945). Scurt studiu de popularizare, (sub redactia lui P.A. Tilin, M. Politizdat, 1973.

Pe Frontul de Nord-Vest(1941-1943).Culegere de articole ale participantilor la actiunile de lupta (sub redactia lui P.A. Jilin). M.Nauka, 1969.

Perioada initiala a razboiului, (sub redactia lui S.P. Ivanov), M.Voenizdat, 1974.

Partidul si Armata, (sub redactia lui A.A. Episev, M.Politizdat,1980.

Poporul estonian in Marele Razboi pentru Apararea Patriei, 1941-1945, Tallin, Eesti raamat, 1973.

Regiunea militara Moscova distinsa cu Ordinul Lenin, M. Moskovskirabocii, 1985. Regiunea militara Zabaikal (mic studiu istorico-militar), Irkutsk,Vost.-Sib. Knij. izd., 1972

Regiunea militara bielorusa decorata cu Ordinul "Steagul Rosu',

Minsk, Belarus, 1973. Santinelele frontierei sovietice (Scurt studiu de istorie a trupelor de

graniceri ale URSS), M. Politizdat, 1983.

Spatele frontului Fortelor Armate Sovietice in Marele Razboi pentru Apararea Patriei 1941-1945 (sub redactia lui S.K. Kurkotkin), M. Voenizdat, 1977.

Steagul Rosu din Ural. Istoria regiunii militare Ural, decorata cu Ordinul "Steagul Rosu', M. Voenizdat, 1983.

Steagul Rosu kievean. Istoria Regiunii militare Kiev, decorata cu Ordinul "Steagul Rosu', 1919-1972, M. Voenizdat, 1974.

Trupele sovietice de tancuri, M. Voenizdat, 1973.

Trupele c/e graniceri aleURSS 1939-iunie 1941 (Culegere de documente si materiale, M. Nauka, 1970.

Ziare si reviste. Komsomolskaia pravda, Krasnaia zvezda, Pravda, Biulleteni oppozitii,Voennii vestnik,Voprosi istorii,Voenno-istoriceskii jurnal, Voina i revoliutia, Kommunist, Ogoniok.

R. GoraiskiWorld War II Almanac: 1931-1945, London Haniish Hamilton.

B.H. Liddell Hart History of the Second World War, London, PAN,1978.

K.Mallory,A.Ottar Architecture of Aggressio/i-Architectural Press:Wallop G.B. 1973.

A. PriceWorld War II Fighter Conflict-London-. Macdonald and Janes, 1975.

D. Woodward British Poreign Policy in the Second World War. Hearing on American Aspects of the Richard Sorge Spy Case August 9, 22 and 23-Washington, 1951.