TRASATURI LINGVISTICE ALE OPEREI LUI GRIGORE ALEXANDRESCU

TRASATURI LINGVISTICE ALE OPEREI LUI GRIGORE ALEXANDRESCU

In timpul vietii lui Grirgore Alexandrescu au aparut cinci editii ale poeziilor (1832, 1838, 1842, 1847, 1863) in care sunt prezentate numeroase variante fonetice , morfologice si lexicale. Prima editie a poeziilor sale, constituita din volumele don 1832 si 1838, a facut prima incercare mai serioasa si cu urmari durabile de codificare a limbii avand un caracter muntenesc mai putin accentuat decat limba editiei din 1838, tiparite la Bucuresti, aceasta reproducand cel mai fidel scrisul lui Grigore Alexandrescu. Editia urmatoare era la Iasi, 1842 a fost moldovenizata de editori, insa o parte din aceste moldovenizari s-au mentinut in editiile urmatoare oferind indicatii asupra tendintelor de unificare a limbii.

Editia din 1847 tiparita la Bucuresti provine din epoca de dupa infiintarea Asociatiei literare fiind un text de baza pentru cercetarea limbii lui Alexandrescu. In aceasta editie se observa eliminarea unor particularitati moldovenesti introduse de editorii de la Iasi si inlocuirea lor cu fenomene specifice graiului muntenesc, de asemenea se observa mentinerea anumitor particularitati din editia din 1842.

Ultima editie , cea din 1863 provine din epoca de ascensiune a curentului latinist[1]. In aceasta editie se remarca unele tendinse de modernizare a foneticii si morfologiei , de asemenea, reintroducerea unor fenomene muntenesti in locul particularitatiilor moldovenesti mentinute in editia din 1847. Editiile succesive ale operelor lui Grigore Alexandrescu au imbratisat intreaga epoca in care s-au pus bazele limbii literare contemporane.

In epoca aparitiei operelor lui Grigore Alexandrescu, limba romana literara nu era inca fixata de acea in cursul volumului sunt intalnite forme gramaticale si feluri de pronuntare pe care limba literara le-a abandonat ulterior 1 IN DOMENIUL FONETICII remarcam:

a) conjunctia daca este intalnita foarte des in forma munteneasca daca astfel Alexandrescu scrie in scrisori sau manuscrise numai daca;

b) in graiul muntenesc , conjunctia dupa are atat valoare locala si temporala, cat si acea echivalenta cu de pe aceasta confuzie fiind intalnita si la Alexandrescu. Vorbitorii au creat forma dupe fiind constienti de caracterul neliterar al pronuntarii pa pentru pe;

c) numeralul si adverbul intii (intiia, intiiasi) apare la Alexandrescu sub forma regionala intii (intiia, intiiasi) fiind folosita in scrisori si manuscrise in timp ce in textele tiparite a fost inlocuita cu forma literara, desi intii rimeaza cu cuvinte terminate in -ii (poezii, jucarii);

d) derivatele de la obicei, paci , veci pastreaza atat formele cu ci cat si cele cu s (obicinui si obisnui; pacinic si pasnic; vecinic si vesnic);

e) conjunctia sa si pronumele reflexiv se aveau aceeasi pronuntare , sa; pentru a le diferentia, limba literara a folosit forma sa pentru conjunctie si se pentru pronume;

f) cuvantul viata derivat de la viu cu sufixul eata se pronunta in trei silabe: vi-a-ta si la genitiv vi-eti ; aceste forme sunt cel mai des intalnite la Alexandrescu.

g) adjectivele indefinite vreun si vreo aveau doua pronuntari: in doua silabe , atunci cand se scriau vreun, vreo s-au intr-o singura silaba , scrise vrun, vro. Acelasi lucru se intampla si in cazul cuvantului deodata care are patru silabe;

h) unele forme ale verbului a lua se citesc intr-o singura silaba: lua;

i) accentuarea unor cuvinte de origine straina era diferita de cea actuala: académii, bálsam, Emilía,exécutor,Grecía,mártir,tragédii,origína;

j) unele forme si pronuntari precum coraj si coragi, orizon (dupa francezul horizon), nuansa(dupa francezul nuance) au iesit din uz..

2 IN DOMENIUL MORFOLOGIEI remarcam:

a) In declinarea substantivului observam ca unele neologisme au alt gen decat in limba actuala , astfel substantivul rol apare in scrierile lui Grigore Alexandrescu ca feminin :sa joci o rola in lumea trecatoare ;de asemenea si substantivul stalactita este utilizat de catre autor la genul masculin: pestera de stalactiti.

Genitiv-dativul singular articulat al femininelor nu are , ca in limba actuala, terminatia -ii sau -ei dupa forma nearticulata , astfel unei vieti - vietii si unei case - casei, iar la substantivele terminate in -ie, genitiv -dativul articulat -iei: familiei, Grigore Alexandrescu ezita intre terminatia -ii conforma cu pronuntarea si -ei socotita de catre autor mai distinsa , mai literara, indiferent de forma nearticulata; astfel, se gasesc la Alexandrescu genitive ca zilii, casii, iluzii precum si ciredei diminetei junimei literaturei primaverei vietei.

La substantivele cu terminatia in -ie se gasesc uneori genitive articulate avand terminatia -ii in loc de-iei : cavalerii, familii, infanterii.

In ceea ce priveste pluralul femininelor, Grigore Alexandrescu ezita , in scrierile sale intre desinentele e si i (scoale - scoli), intalnindu-se adesea forme diferite de cele de azi precum substantivele cameri, fabuliliteri, perdeli ,slujbi dar si exceptie, statuie, termine, de asemenea si adjectivele nobili (fapte) , politici( vijalii), vrednici (gandiri). In cazul formelor articulate situatia este asemanatoare, complicandu-se insa cu pronuntarea regionala -ile ale terminatiei -ele. Deoarece aceasta pronuntare este simtita neliterara, terminatia corecta -ile este adesea inlocuita prin terminatia -ele. De exemplu: pe de-o parte cumpenile, relile, spiritele, unile iar pe de alta parte datoriele, gainele, radacinrle.

In ceea ce priveste pluralul substantivelor neutre se observa la Grigore Alexandrescu utilizarea desinentei -urii si la cuvintele unde limba actuala a preferat desinenta -e sau -i astfel, defecturi, exempluri, sentimenturi, tribunaluri.

De asemenea substantivul vechi pas, masculin in limba actuala, la Grigore Alexandrescu se intalneste la genul neutru cu plurarul pasuri. Formele articulate ale acestei desinente apar uneori cu vocala -i sincopata (-urli, in loc urile), fiind vorba de reproducerea unei pronuntari populare foarte raspandite: pasurle, veacurle.

Substantivul sange care in limba actuala are decat forma pentru singular la Alexandrescu se intalneste cu forma de plural singiuri[2].

Substantivele si adjectivele terminate in -st sau -stru intalnite in scrierile lui Grigore Alexandrescu, nu transforma uneori pe -s in -s, sub influenta singularului: fosti, albastri, vostri, ministri.

b) Articolul masculin si neutru singular -l care in vorbirea curenta nu se pronunta, la Grigore Alexandrescu dispare adesea si din scris , gasindu-se astfel de forme precum : altu, capu, domnu, mandru, tigru, urechiu, ursu.

c) Adjectivul. In poeziile sale , Grigore Alexandrescu a folosit adjective formate din gerunziul vorbelor, astfel nadejdi zambinde,murinda mana. Ca si substantivele , formele de genitiv - dativ singular articulat ale adjectivelor feminine au terminatia -ii in primele editii (1832, 1838, 1842): fratestii, relii, zburdalnieii si -ei in ultimele (1847, 1863): fratestei, relei, zburdalnicei.

De asemenea , in scrierile lui Alexandrescu se observa ezitari intre desinentele -e si -i la plural, precum dragi batalioane / drage batalioane, fapte vrednici / fapte vrednice.

Superlativul absolut este uneori format ca in limba populara: A! cat de mult amara / viata o sa-mi para (Inima mea e trista), v.19-20; Se zice insa , doamna, ca esti si mult frumoasa vers intalnit in poezia lui Grigore Alexandrescu Unei necunoscute moldovence versul 5 .

d) In ceea ce priveste pronumele, in scrierile lui Grigore Alexandrescu, demonstrativul masculin ast(a) este frecvent folosit , in limba curenta pastrandu-se numai in adverbul astfel si inlocuit prin -ast(a): Fiu al astor ruine (Trecutul. La manastirea Dealului, versul 40). De asemenea , genitiv - dativul singular feminin acestii, in scrierile sale , tinde sa fie inlocuit prin acestei.

Pronumele relativ care este folosit sub formele vechi ariculate: carele, carea, carii, carele. La Alexandrescu formele cu paricula -a sunt folosite uneori diferite de limba actuala , astfel: La un negutator mare, carui vederea slabise (Sarlatanul si bolnavul,versul 2) a careia parte poetica (Prefata). In compunerea pronumelor nehotarate , Grigore Alexandrescu a utilizat particula -s(i), astfel: cinevasi, fiescare, fiesce, fiescine, intaiasi. Specific exprimarii familiare este adjectivul nehotarat alde: Invata dantul, vistul si multe d-alde alea (Satira Duhului meu; versul 125)

e)Verbul .In variantele poeziilor lui Alexandrescu au avut loc unele schimbari in ceea ce priveste flexiunea verbului.Verbele imprumutate din limbi straine sau cele nou formate fac parte din categoria verbelor care au la prezent sufixul cu valoare de desinenta -ez: aterizez, colectivizez, localizez, unele dintre acestea patrunzand cu timpul in categoria verbelor conjugate fara acest sufix (afirm, declar, repet), insa, la Alexandrescu sunt intalnite verbe cu -ez: asigurez, imitez, profitez, regretez). Fata de limba actuala , la Grigore Alexandrescu se observa deosebiri in ceea ce priveste folosirea sufixului -esc la conjugarea a-IV-a(straluce) si repartitia verbelor la conjugarea I sau a IV-a : imbunatateaza,insufletez.Dupa consoanele s, j, r terminatia -esc a verbelor de conjugarea a-IV-a are la singular formele -asc, -asti, -aste (hotarasc, hotarasti, hotaraste) insa limba literara de azi a generalizat la toate persoanele vocala e dupa s si j (sfarsesc, tanjesc )si vocala a dupa r (hotarasc), astfel inlaturandu-se terminatia -aste. Unele verbe de conjugarea a II-a , aIII-a si a IV-a a caror radacina se termina in d, t, si r in scrierile lui Alexandrescu, au la prezentul indicativ (persoana I singular), la conjuctiv prezent (persoana I si a III a singular , aII- a plural ) si la gerunziu forme cu aceasta consoana alterata ( eu auz ,vaz, scot ,simt, ramai, tiu). Alexandrescu , in scrierile sale sale, a folosit exclusiv formele vechi , facand exceptie verbul a cere unde apare atat forma de persoana I cei cat si cer. La modul conjuctiv , verbul parea a fost utilizat cu forma pare; verbul a putea are la indicativul prezent persoana I singular forma poci. Persoana a III-a plural a imperfectului avea in trecut terminatia -a pentru a nu se confunda cu singularul , aceasta terminatie a fost inlocuita cu -au . La Alexandrescu apar si formele noi, dar mai des sunt utilizate cele vechi precum: afla , cadea ,era, gasea, semana, tragea, vorbea, zicea.

Persoana a III-a singular si plural a prezentului auxiliarului a avea a fost folosit cu forma a , ca in graiul muntenesc, in timp ce , in ultimele editii, a aparut si forma literara de plural au.

In secolul trecut s-au creat , in limba literara,forme de persoana a III-a plural la conjugarea I identice cu persoana I singular ; aceste forme sunt analogice cu celelalte conjugari unde identitatea celor doua persoane e normala : eu tac - ei tac, eu merg - ei merg, eu fug - ei fug. De exemplu : adap, arat, impun. In scrierile lui Alexandrescu verbul a vrea are la indicativ prezent, persoana I singular, forma voi, la persoana a II-a singular vei, iar la persoana a III-a singular va insa , in ultimele editii, Alexandrescu a inlocuit aceste forme prin cele literare. Verbul a sluti apare la Alexandrescu sub forma sluti , astfel: incepu sa sluteasca padurea batrana (Toporul si padurea, v.22) ; de asemenea verbe ca a tinti si a insufleti de conjugarea a IV-a, apar in scrierile lui Alexandrescu cu forme care aveau trasaturi asemanatoare cu cele care apartin conjugarii I, precum: atinta (Memorial), atintez, atimteaza, atinta , insufletez. La Grigore Alexandrescu participiul perfect avea valori numeroase, astfel laudat inseamna si laudabil, demn de lauda; neimitat inseamna inimitabil.

3) IN DOMENIUL SINTAXEI:

a) Sintaxa propozitiei.In ceea ce priveste sintaxa propozitiei, Grigore Alexandrescu a repetat adesea subiectul unei propozitii prin folosirea pronumelui personal , mai ales la persoana aIII-a; dupa verb uneori aceasta repetare e ceruta de versificatie: Un armasar ce-n preajma cata, el sforaind (O impresie, v, 39); Caci toata a mea viata iti fu ea inchinata (Inca o zi, v. 21)

Subiectul nedeterminat al verbelor, in scrierile lui Grigore Alexandrescu, este adesea exprimat prin folosirea persoanei a III-a plural la indicativ (spun ca se spune ca ) sau prin adaugarea pronumelui nehotarat cineva (sa calatoreasca cineva sa calatoresti; trebuie sa faca cineva - trebuie sa se faca

Pronumele o complement direct al formelor verbale compuse, la Alexandrescu precede verbul: tu o ai cinstit, noi o am fi ras. Complementul indirect este construit uneori cu acuzativul, astfel: Sa dea porunci pe ostire (Bursucul si vulpea, v. 15) in timp ce complementul circumstantial de relatie apare construit cu locutiunea prepozitionala cat, pentru: Cat pentru mine unul, fiestecine stie (Cainele si catelul, v. 11)

Dupa negatia nici nu mai era necesara si negatia nu ca in limba actuala: nici undeva am citit, nici nu am mai cercetat, de altfel , dupa semiauxiliarul de mod a putea, Alexandrescu a folosit in scrierile sale infinitivul , ca si in limba actuala, dar insotit de prepozitia a: Mai mult d-atata nu poti face (Nu, a ta moarte, v. 69)

b) Sintaxa frazei. In ceea ce priveste sintaxa frazei , la Alexandrescu observam, in subordonare, folosirea adeverbelor cat, cu valoare de conctie, pentru a introduce propozitii circumstantiale de timp : Puii cat il zarira / Peloc il ocolira (cucul, v. 27, 28); Caci stii ce a facut / Cat liber s-a vazut (Raspunsul cometei, v. 37, 38); sau circumstantiale consecutive cat - indata ce ,cat - incat: Asa de tare ii suna / Cat mintea rasturna( Catarul cu clopotei, v. 25-26)

c) Influente franceze in sintaxa. In sintaxa operei lui Alexandrescu apar, sub influenta limbii franceze , unele calcuri, cum ar fi, sensurile prepozitiei de din diferite constructii, precum:

de din: convocai indata consiliul obicinuit, care se compune de mine si de Ion Ghica

de despre: Cate de tine gandesc, ma vezi ca slobod le-am scris (Epistola catre Voltaire, v. 96)

4) IN DOMENIUL LEXICULUI. Lexicul scrierilor lui Grigore Alexandrescu se caracterizeaza prin prezenta unor cuvinte si sensuri vechi alaturi de un numar mare de neologisme.

a) Sensuri vechi. In lexicul lui Grigore Alexandrescu sunt intalnite sensuri vechi la o serie de cuvinte In fiecare sopta o munca invaza ;aroma -a potoli :cu lacramile acum durerea mi-aromez.

b) Neologisme. Locul cel mai important in lexicul lui Grigore Alexandrescu este ocupat de neologismele de origine franceza .Ca majoritatea scriitorilor din generatia de la 1848, Alexandrescu cunostea bine limba franceza, din care a imprumutat numeroase cuvinte , uneori chiar expresii si calcuri semantice. Majoritatea neologismelor folosite de el circula si astazi cu aceeasi forma: anturaj, cadenta, comanda, executor, eterogen, favorit, imita, magie, maniera, sentimente.

Alaturi de acestea intalnim si un numar destul de mare de barbarisme: amploiat (conform francezului employe - slujbas, functionar) ; defavor: defavorul de care ma bucuram atunci; nuvele: vazandu-l curios a cunoaste nuvelele ce imi dai (conform francezului nouvelle - noutate).

c) Adaptarea fonetica a neologismelor franceze. Forma neologismelor indica filiera, scrisa sau orala prin care au patruns in limba, astfel Grigore Alexandrescu utilizeaza in scrierile sale neologisme, a caror forma ne indica filiera orala a patrunderii lor: ierarsia: in ierarsia literrelor; manta: Dar a noptii neagra manta (conform francezului mante - mantie )

O data cu patrunderea nemeroaselor cuvinte franceze prin filiera rusa s-au extins analogic , la noi, si unele procedee de adaptare specifice limbii ruse: adaptarea lui s francez ca t , fiind extinsa prin analogie la cuvinte precum: capriti ,in exemplul: si ca nu au mandrie , nici capritii desarte (francezul caprice). Grigore Alexandrescu foloseste finala -tie in loc de finala -tiune pentru neologismele franceze terminate in -tion :apelatie (provine din francezul appelation). De asemenea in scrierile sale Grigore Alexandrescu a pastrat litera o in cuvinte care astaziau pe u in aceeasi pozitie: volcan (francezul volcan).

d) Adaptarea morfologica a neologismelor franceze.

Grigore Alexandrescu in scrierile sale a pastrat forma originara de feminin la substantive ca : comisioana in exemplul cat pentru comisioana de a-ti aduce ceva parale parintesti; programa: sa v-arat printr-o programa care e a mea credinta. De asemenea a utilizat forma de masculin la singularul unor substantive feminine in franceza , astfel: comet: si ce mai rau ar face o stea, un comet mare; moral: si prea putini urmeaza moralul dintr-o carte. La verbe observam frecventa sufixului -ezl a indicativul si conjuctivul prezent al verbelor de conjugarea I astfel: asigurez, imitez ocupezi, saluteze, supozezi,regretezi.

Uneori intalnim la Grigore Alexandrescu calcuri semantice , precum: aruncator de apa : ne aruncaram ochii la un aruncator de apa plin de cei mai frumosi pastravi.

Numarul neologismelor de alte origini este mult mai mic , de exemplu neologisme de origine rusa: armie : Apoi cand streine armii tara noastra ocupara (conform rus armija; comandir - comandant: Spun ca si chiar comandirul, faimosul acel Rozon. De asemenea , in scrierile lui Alexandrescu intalnim si cateva neologisme de origine italiana : ammira - admira: Lun-asa incantatoare n-am avut a ammira; romant - roman: Iti ridica pofta de a face vreun romant (conform italianului romanzo); sugetul - subiectul: doi oameni insemnati erau sugetul convorbirei (conform ialianului suggetto; Memorial)

5 IN DOMENIUL FORMARII CUVINTELOR remarcam: In creatiile personale ale lui Grigore Alexandrescu se intalnesc adjective formate cu sufixe , astfel: cu sufixul -esc, -easca: austriacesc: un conte austriacesc; urieseasca: Fantoma mandra urieseasca; vulpeasca : Lupul , umflat in sine de lauda vulpeasca;

cu sufixul -it,-ita: argintuita:Si cand lun-argintuita; norocit: Le spune ca se crede din suflet norocit; norocita: Sau ca sa zic mai bine, furtuna norocita;

cu sufixul -or, -oare: insemnatoare: o zi insemnatoare; neinsemnator: Si un colt de padure , de tot neinsemnator;

cu sufixul -os, -oasa: viscolos: fagaduieste desbateri viscoloase; noptos: Iesind din adancirea noptosului Tartar.

Sufixul -nic apare adesea in scrierile lui Alexandrescu sub forma -nec: falnec, groaznec; de asemenea sufixul -iste se intalneste si cu forma -este: Tatgoveste, priveleste , lineste.

O serie de cuvinte imprumutate au capatat forme care le-au inclus in familia unor cuvinte vechi sau intr-un sistem de derivare cunoscut. Asrfel, cuvantul sentiment apare su forma simtiment sau simtiment; verbul din limba actuala a dispretui se intalneste la Alexandrescu sub forma despretui cu prefeixul vechi des- .

Cuvantul razboi , de origine slava , a fost interpretat de latinisti drept format din prefixul res- si latinescul bellum = razboi.