|
|
|
Riga Crypto si lapona Enigel - Ion Barbu - comentariu
In per interbelica poezia lui I Barbu ocupa un loc deosebit de importat intrucat poetul impune un limbaj criptic. Ludicul discursului poetic este vizibil in primul rand la M Eminescu. Asemenea lui T Arghezi , L Blaga sau G Bacovia, I Barbu poate fi raportat la stucturile lirice eminesciene. A afirma valoarea acestor poeti inseamna implicit a recunoaste valoarea poeziei eminesciene.
Datorita stilului ermetic care a generat si dificultatea receptarii si interpretarii poeziei sale, I Barbu a fst incadrat directiei moderniste. Poezia moderna ce cuprinde simbolismul, expresionismul, parnasianismul se impune dupa romantism, adica din a 2a jumatate a sec XIX. In „Structura liricii moderne” Hugo Friedrich obs, referindu-se la poezia de dp 1850, deci la poezia postromantica, faptul ca „poetul devine un dusman amar al poetului”. Spre deosebire de poetul romantic care credea in genialitatea sa, cel modern isi evalueaza critic propria creatie.
Incepand cu Charles Baudelaire se obs obsesia definirii propriei scriituri, dar si comentariul critic al acesteia. Daca pt T Arghezi „poezia este poezie si atat”, pt I Barbu poezia trb sa se imbine cu matematica, in special cu geometria.
Se stie ca numele de stare civila al poetului a fst Dan Barbilian. Principala lui pasiune a fost matematica ai apoi poezia.Avand in vedere ceea ce Jean Starobinski in „Textul si interpretul” intelegea prin pseudonim, adica o masca, putem disocia 2 tipuri de limbaj in functie de numele de stare civila si cel poetic. Astfel, numele Dan Barbilian coincide cu preferinta pt limbajul matematic, in timp ce pseudonimul literar Ion Barbu sugereaza atractia fata de limbajul poetic.
In vizunea lui Barbu, poezia absoluta trb sa se raporteze la formele pure pe care numai geometria le poate concepe.Tocmai posibila cununie intre cele 2 ramuri conduce catre dificultatea poeziei barbiene.
Asemenea lui Mallarme, I Barbu nu a intentionat sa-si incifreze discursul. De fapt, doar pt lectorul inocent limbajul sau poetic este ermetic. Incifrarea presupune o dorinta a revelatiei, insa textul se deschide interpretarii lectorului competent, activ. Asadar, limbajul este mai mult hermetic decat ermetic. Hermeneutica, stiinta a carei denumire provine de la numele zeului Hermes, cunoscut si ca Mercur, implica descifrarea textului in structurile sale de profunzime. Lectorul ideal vizat de autor trebuie sa fie capabil sa patrunda in campul simbolic al textului. In cartea „Iob Barbu.Eseu despre textualizarea poetica” Marin Mincu demonstreaza ca in discursul liric barbian cuvantul devine semn si simbol.
Eugen Lovinescu si Tudor Vianu au obs ca inceputurile poeziei lui Barbu au stat sub semnul parnasianismului. Poetii parnasieni impuneau in poezie estetizarea realitatii prin detasarea sentimentala. Tudor Vianu a enumerat 3 etape ale traiectului barbian prima fiind cea parnasiana („Banchizele”, „Panteism”, „Umanizare”, „Copacul”), a doua cea baladica si orientala (ciclul „Isarlak”, „Riga Crypto si lapona Enigel”), iar a treia cea ermetica ( ciclul „Joc secund”).
„Riga Crypto si lapona Enigel” apartine de ciclul „Uvedenrode”, fiind subintitulata „Balada”. Titlul apartine realitatii peritextului, fiind conform clasificarii lui G Genette din „Seuils” subiectal. Riga Crypto si Enigel sunt subiectii textuali. Conjunctia „si” care leaga cele 2 nume are rolul de a dispune cele 2 fig lirice intr-o relatie de melancolie, mai ales ca textul se va axa pe imposibilitatea iubirii intre cei 2.
Subtitlul „Balada” apartine tot realitatii peritextului, fiind ceea ce G Genette numea in „Seuils” „indicatie generica”.Balada este o specie a genului epic in versuri, adica o poezie epica.
In lit rom exista o adevarata traditie a baladei incepand cu Dimitrie Bolintineanu pana la I Barbu si „Cercul literar de la Sibiu”. Balada lui Barbu reprezinta de fapt, o imbinare a liricului, picului si dramaticului.
In prima strofa se impune fig lirica a menestrelului, un alter ego al poetului. Epitetul „menestrel trist” anticipeaza tema melancoliei rezultata si din imposibilitatea iubirii dintre cele 2 fig lirice ale caror nume apar in titlu. Menestrelul nu traieste implinirea nuntii obisnuite ci nuntirea imposibila. Povestea spusa de menestrel va avea in centru erosul neimplinit dintre Crypto si Enigel.
A doua strofa cuprinde invocarea menestrelului de catre un „nuntas fruntas”. Atat menestrelul cat si nuntasul sunt masti ale eului liric aflat intr-o continua metamorfoza. Menestrelul este rugat sa spuna poveste Rigai Crypto si lapona Enigel. Spunerea se desfasoara „la spartul nuntii in camara”, adica la sfarsitul nuntii obisnuite.
Crypto este „regele ciupearca”, sugerandu-se astfel o imagine a androginului. El este definit ca „inima ascunsa” asa cum rezulta si din numele lui. „Crypto” provine din grecescul „Kryptos” care ins „ascuns”, „criptic”.Semnificatia numelui se leaga atunci chiar de limbajul criptic, ermetic.
Lapona Enigel este o fiinta umana, deci apartine unui alt regn, care se deplaseaza de la nordul polar la sudul solar, adica de la intuneric/inchdere la lumina/deschidere.
In balada si Crypto va trai dorul solaritatii spre care nu va putea accede decat in imaginar. El este mirele etern care practic nu isi poate depasi conditia. O invoca pe Enigel, rugand-o sa ramana in spatiul „umbrei si racorii” si din cauza faptului ca el nu poate supravietui sub lumina solara.
In „Poetica lui I Barbu” Nicolae Manolescu demonstreaza ca „Riga Crypto si lapona Enigel” este „un <<luaceafar>> cu rolurile inversate”. Daca tinem cont de regnurile de care apartin fig lirice, Enigel ar trb sa fie Catalina, iar Crypto ca androgin, ar fi asemenea Luceafarului. La o analiza atenta este, de fapt, invers pt ca in balada lui Barbu, Crypto isi asuma rolul fetei de imparat, rugand-o pe Enigel sa ramana in lumea lui. Nu aceasta ci Crypto este cel care nu isi poate depasi conditia. Totusi asemenea Luceafarului, Crypto ii va promite miresei sale visate o imparatie, cea a buretilor. Asemenea Luceafarului si Catalinei, Riga Crypto si lapona Enigel apartin unor lumi diferite. Cypto tine de planul vegetal, in timp ce Enigel simbolizeaza planul uman. Tocmai de aceea nuntirea lor este imposibila.
Imposibilitatea erosului este sugerata si prin opozitia numelor. La lectura literara a numelor se poate observa ca „Enigel” incepe cu o vocala si se incheie cu o consoana, in timp ce „Crypto” debuteaza cu o consoana, dar se inchde printr-o vocala.Vocala „o” prin care se termina numele lui Crypto sugereaza deschiderea, revelatia, desi numele intreg exprima realitatea limbajului criptic, de neinteles, adica inchis.
Prin regnul de care apartine, Crypto este legat de tema androginiei. Aceasta androginie este precizata direct: „Cand langa san, un riga span,/ cu eunucul lui batran,/ veni s-o-nbie cu dulceata”. Cuvantul „dulceata” este o metafora a erosului sugerand atractia pe care o simte Crypto fata de Enigel. Enigel refuza erotismul, dar este si ea fascinata de Crypto: „Multumesc Dumitale/ Eu ma duc sa culeg/ Fragi fragezi mai la vale”. Crypto ar vrea ca Enigel sa ramana in imparatia buretilor alaturi de el si din acest motiv o roaga pe acesta sa-l culeaga: „Daca pleci sa culegi/ Incepi, rogu-te, cu mine”. Inca o data este sugerata starea de feminitate a lui Crypto pt ca incepand cu poezia renascentista se impune motivul „culesului iubitei” comparate cu o floare.Atunci motivul culesului apartine temei erosului.
Imposibilitatea realizarii cuplului din cauza distantei dintre cele 2 regnuri este marturisita si de Crypto: „Sa ma coc, Enigel,/ Mult as vrea , dar, vezi de soare/ Visuri sute, de macel,/ Ma despart.”
Simbolic dialogul si intalnirea celor 2 se desfasoara la trecerea dinspre noapte spre zi: „Scade noaptea, iese lumina”. Atunci iubirea care conduce la cununia in imaginar are semnificatia unui nou inceput asemenea zorilor.
Enigel, desi este erotizata, nu se poate opri din drumul sau: „-Riga Crypto, riga Crypto,/ Ca o lama de blestem/ Vorba-n inima ai infipt-o”. Versul „Eu de umbra multa ma tem” accentueaza si mai mult diferenta dintre cei doi.
Ultima strofa cuprinde inca o data alchimia semnificantilor prin cuprinderea cuvantului „aur” in termenul compus „Laurul-Balaurul”: „Cu Laurul-Balaurul/ Sa toarne-n lume aurul”. Pt alchimisti aurul era metalul perfect. Mai mult cuv „aur” trimite la simbolul focului, iar vb „sa toarne” este o sugestie a apei. Inca o data, apa si focul, yin si yang se intalnesc, ca pricipii fondatoare ale genezei.
Prin ludicul limbajului, evident in crearea rimelor, dar si in formarea unor cuvinte compuse noi, poezia lui I Barbu o anticipeaza pe cea a lui N Stanescu. Ezoterismul si ermetismul discursului liric sunt relevabile pt incadrarea poetului in directia modernista.
