Relatiile sintactice

Relatiile sintactice

Felul:

- interdependenta: - se stabileste intre Subiect si Predicat;

- este o relatie obligatorie si reciproca, impunand unele reguli;

- Predicatul impune partii de vorbire prin care se exprima Subiectului cazul N;

- Subiectul impune verbului prin care se exprima Predicatul acordul.

- coordonare: - se stabileste intre parti de propozitie de acelasi fel si intre propozitii de acelasi fel (principale sau secundare cu acelasi regent).

- subordonare: - se stabileste intre:

- un substantiv sau inlocuitori si Atribut;

- un verb si Complement;

- o propozitie secundara si regenta ei.

Relatiile sintactice se pot realiza astfel:

- flexiunea: - se refera la forma pe care o ia un cuvant pentru a exprima o functie sintactica;

- marcheaza raportul dintre Subiect si Predicat (Racheta zboara.);

- raportul dintre o parte secundara de propozitie si regentul acesteia (Dau baiatului un sfat.).

- jonctiunea: - apare in propozitie si in fraza;

- se refera la realizarea legaturii dintre partile de propozitie sau dintre propozitii, prin elemente de relatie, acestea fiind:

- propozitii sau locutiuni propozitionale - pentru realizarea de subordonare dintre partile de propozitie si elementul ei regent (Aerodromul de aluminiu zbura in jurul casei.);

- conjunctii sau locutiuni conjunctionale coordonatoare - pentru relatia de coordonare dintre parti de propozitie de acelasi fel sau dintre propozitii de acelasi fel (Am cumparat carti, precum si reviste,¹/ dar nu le-am citit inca²/.);

- conjunctii sau locutiuni conjunctionale subordonatoare - pentru relatia de subordonare dintre o propozitie secundara si regenta ei (Merg la biblioteca scolii¹/ ca sa ma documentez,²/ chiar daca nu gasesc totdeauna toate cartile necesare³/.);

- pronume si adjective pronominale relative si nehotarate - pentru relatia de subordonare dintre o propozitie secundara si regenta ei (Oricine invata notiunile¹/ care sunt predate de profesor²/ va sti la examen³/.);

- adverbe relative si nehotarate - pentru relatia de subordonare dintre o propozitie secundara si regenta ei (Merg¹/ unde doresti²/.).

- juxtapunerea: - apare in propozitie si in fraza;

- consta in alaturarea partilor de propozitie de acelasi fel sau a propozitiilor, fiind marcata in scris, de obicei, prin virgula (Am asezat pe birou cartile, caietele, creioanele¹/, am maturat²/, am sters geamurile,³/ si am aerisit⁴/.);

- exprima cel mai frecvent o relatie de coordonare;

- uneori este folosita pentru subordonare (El este Dan, prietenul meu.).

- topica: - apare in propozitie si in fraza si se refera la ordinea cuvintelor in propozitie si a propozitiilor in fraza;

- limba romana are o topica relativ libera;

- serveste la recunoasterea apozitiei fata de termenul regent care este antepus (Profesorul Ionescu este sever. Ionescu, profesorul, este sever.);

- uneori se foloseste la diferentierea subiectului de numele predicativ, care urmeaza verbului copulativ (Ion este prietenul meu. Prietenul meu este Ion.).

- intonatia: - apare in fraza si in propozitie si se refera la variatia de inaltime a vocii, fiind un mijloc fonetic de realizare de realizare a relatiilor sintactice;

- diferentiaza subiectul de numele predicativ, chiar daca acesta este antepus verbului copulativ (Ionescu este profesorul meu.).

- pauza: - apare in propozitie si in fraza;

- se refera la intreruperea vorbirii, fiind, impreuna cu intonatia un mijloc fonetic de realizare a relatiilor sintactice;

- poate marca absenta unui predicat (El a mers acasa si ea, in oras.) sau prezenta unor parti de propozitie izolate de restul enuntului (Dana, harnica, a facut repede exercitiile.).

Incidenta

Constructia incidenta reprezinta o comunicare suplimentara in interiorul unei comunicari de baza de care nu este legata sintactic.

In vorbire, constructia incidenta are o intonatie speciala.

In scris, este separata de restul comunicarii prin virgula, linii de pauza sau paranteze.

Constructiile incidente pot fi:

- cuvinte: E, sigur, un copil bun.

- imbinari de cuvinte: Bunicul - om cumsecade - i-a ajutat pe toti membrii familiei.

- propozitii:

- principale: Am terminat, zise el.

- secundare: Norocul sau - daca accepti - hazardul m-a ajutat. (se subintelege o propozitie regenta "se poate spune").

- fraze: Plec, a spus el atat de ingandurat, incat parea bolnav.

In analiza unei fraze, propozitiile incidente nu se numara printre propozitiile alcatuitoare ale comunicarii principale si nu intra in descrierea raporturilor sintactice ale acestora; in schema frazei, se scriu separat.

Anacolutul

Anacolutul este o constructie sintactica prin intreruperea continuitatii unei unitati sintactice, propozitie sau fraza, din cauza schimbarii tipului de constructie inceputa.

Anacolutul este specific limbii vorbite si este considerat, in majoritatea cazurilor, o greseala

Printre cele mai frecvente timpuri de anacolut se numara:

- subiectul suspendat:

- prin neconservarea cazului: Fata, cand a luat zece, i s-a luminat fata. (din cauza intercalarii subiectului "fata" pus la inceputul frazei, este abandonat; corect este "fetei");

- prin neconservarea persoanei: El, cand a inteles adevarul, a fost imposibil sa se stapaneasca. (de la persoana a treia se trece la o constructie impersonala; corect este "nu s-a stapanit").

- constructii cu "faptul ca" in care cuvintelor li se atribuie valoare cauzala: Faptul ca a intarziat masina, m-a enervat. (corect este "din caza faptului ca");

- folosirea unor termeni corelativi improprii: Ma deranjeaza nu atat nota, ci reprosul profesorului. (corect este "cat reprosul" sau "nu nota, ci").

Anacolutul poate fi folosit in literatura ca figura de stil pentru marcarea oralitatii.