|
|
|
Prezinta constructia discursului narativ intr-o nuvela fantastica studiata, prin referire la doua dintre conceptele operationale din urmatoarea lista: secvente narative, episod, incipit, final.
Sarmanul Dionis, de Mihai Eminescu
Incipit - inceputul unei opere literare (primele cuvinte sau primele versuri), care poate sa exprime semnificatia unui text.
Incipitul il poate constitui:
28 descrierea mediului;
29 fixarea timpului si a spatiului actiunii;
30 dialogul prin care se intra in centrul evenimentelor.
Este o nuvela romantica, fantastica si filosofica. Nuvela dezvolta conditia omului de geniu in raport cu societatea timpului.
Nuvela incepe ex abrupto (direct), prin naratiunea la persoana I. Functiile
estetice ale inceputului sunt:
36 captarea bunavointei cititorului;
37 intrarea in intimitatea personajului principal;
38 suntem initiati cu problematica filosofica a nuvelei. Kant- ideea ca timpul si spatiul nu sunt realitati obiective, ci proiectii ale constiintei noastre, un dat secund al constiintei noastre. Schopenhauer - ideea lumii ca vis - «In fapta, lumea-i visul sufletului nostru.»
Episodul sau secventa narativa se constituie dintr-o serie de evenimente ordonate intr-un anume mod si care alcatuiesc un tot unitar.
Un episod important il constituie dialogul dintre calugarul Dan si maestrul Ruben.
Ruben este un evreu invatat, dascal de matematica si filosofie. Dialogul are ca tema problematica archaeului - omul vesnic se intrupeaza in mai multe avataruri. Apare motivul faustic, al pactului cu diavolul, care ia forma pactului cu umbra sa. Umbra este omul cel vesnic, archaeul. Umbra se intrupeaza in omul trecator, iar omul trecator primeste constiinta eternitatii. Umbra ii mijloceste omului trecator trairea in eternitate. Ruben devine Satana dupa ce Dan iese din chilia sa.
