|
|
|
Ilustreaza conceptual operational arta poetica, prin referire la o creatie lirica studiata, apartinand unui autor canonic.
Arta poetica
- crez literar, opera literara, care exprima principiile estetice ale autorului ei, conceptia acestuia
despre menirea poetului, despre functiile literaturii, despre modul in care trebuie scrisa aceasta;
Testament, de Tudor Arghezi
Este o arta poetica, un poem programatic aparut in primul volum de poezii argheziene – Cuvinte
potrivite, 1927.
Titlul semnifica intreaga opera a unui artist care este lasata ca mostenire spirituala generatiilor
viitoare. Poetul este un Mesia care isi asuma rolul de a scrie o carte. Eul liric sintetizeaza toate
cantecele care exista virtual in fiecare din noi.
Poezia este structurata in doua parti:
Prima parte are un caracter are un caracter adresativ (primele 12 versuri). Eul liric dialogheaza cu
un lector imaginar incercand sa-l constientizeze pe acesta de insemnatatea operei artistice.
Cuvantul central este cel de carte, care apare surprins din mai multe unghiuri:
- cartea este privita ca un document scris ce salveaza de uitare numele artistului: „Nu-ti voi lasa
drept bunuri dupa moarte/ Decat un nume adunat pe-o carte”
- cartea apare ca treapta ce realizeaza legatura dintre generatiile trecute si cele viitoare: „Cartea
mea-i, fiule, o treapta”
- cartea este un hrisov, este asemanata cu Biblia pentru ca ea contine mostenirea spirituala a
generatiilor: „Aseaz-o cu credinta capatai/ Ea e hrisovul vostru cel dintai”
-cartea este un document social care exprima suferinta poporului: „Ea e hrisovul vostru cel dintai/
Al robilor cu saricile, pline/ De osemintele varsate-n mine”
In partea a doua a poeziei poetul exprima ideile esentiale ale sale. Cartea apare ca expresie a
progresului omenirii de la munca fizica la munca intelectuala: „Ca sa schimbam acum intaia oara/
Sapa-n condei si brazda-n calimara”.
Metafora „cuvinte potrivite” are mai multe conotatii in text:
- opera trebuie sa fie un act de truda, de munca: „Si framantate mii de saptamani/ Le-am prefacut in
versuri si icoane”
- selectare, imbinare pentru a ajunge la un vers care sa exprime valori morale.
- poetul trebuie sa transfigureze realitatea, sa valorifice limbajul poporului care presupune
originalitate, naturalete, plasticitate. Arghezi cultiva estetica uratului, idee pe care o preia de
Charles Baudelaire. El are misiunea de a valorifica acele cuvinte considerate pana atunci nonpoetice:
„Facu-i din zdrente muguri si coroane”, „Veninul strans l-am preschimbat in miere”.
- poetul are si un rol social, el trebuie sa exprime atat suferinta confratilor sai, cat si sa le aline
durerea: „Am luat ocara/Am pus-o cand sa-mbie, cand sa-njure”.
Arghezi recunoaste ca opera artistica nu este doar produsul inspiratiei divine ci si al eforturilor, al
trudei: „Slova de foc si slova faurita/ Imparecheate-n carte se marita”. Identificam doua metafore;
„Slova de foc” reprezinta inspiratia, „slova faurita” munca.
Versificatia este traditionala prin cultivarea unei rime pereche si moderna prin ritmul neregulat.
