ALEXANDRU MITRU - LEGENDELE OLIMPULUI - Volumul 2

ALEXANDRU MITRU - LEGENDELE OLIMPULUI - Volumul 2

EROII

Editura Ion Creanga 1983

PERSEU

IN CINTECELE VECHI se povesteste ca ar fi vietuit odinioara, in preavestitul oras Argos 2, un rege care se numea Acrisiu. Si regele avea o fiica de-o frumusete uimitoare. Copila se chema Da-nae. Poetii o slaveau in versuri si regii ii trimiteau daruri. Numarul petitorilor era atit de mare, incit palatul lui Acrisiu nu dovedea sa-i mai cuprinda. Si regii, care mai de care erau mai falnici, mai puternici. De ar fi fost unul ales, se suparau, desigur, ceilalti. S-ar fi iscat poate razboaie. De-aceea regele Acrisiu statea mereu in cumpana si-i amina pe fiecare cu vorbele-i mestesugite, sa treaca timpul, sa se mai gindeasca.

Mai avea regele si-o suparare. Se faceau grine prea putine, desi pamintul era bun. Ploua prea rar, si riul3 ce strabatea intreg tinutul seca mereu in timpul verii. Poporul nu avea bucate.

Era nevoie de-un flacau sa tina frinele puternic. Supusii deseori cirteau, pentru ca-n casa lui Acrisiu erau bucate din belsug, iar pruncii lor piereau de foame. Si regele era batrin. N-avea pe nimeni ajutor. Copila lui era prea slaba, si-apoi urma sa se marite, sa plece din tinutul Argos. Ii trebuia deci regelui brat de barbat pe linga casa. Vroia sa aiba un fecior.

S-a dus atunci regele-Acrisiu la un oracol . A daruit acolo aur, a facut jertfe si libatii, si a cerut zeilor sfat :

- Cum as putea, preamariti zei, sa dobindesc inca un prunc, dar nu o fata - fata am ! - ci un baiat, un fecior vrednic, care sa-mi fie de-ajutor si la greutati si la necaz ?

Oracolul i-a dat raspunsul :

- Tu nu vei capata, Acrisiu, nici un flacau ; esti prea batrin ; dar fiica ta, mindra Danae, va fi-n putina vreme mama Odrasla ei va fi baiat.

O ! Cum s-a bucurat Acrisiu. A socotit ca fiica sa va face nunta in curind, isi va gasi un mire bun si o sa aiba un copil.

•- Va fi baiat ? imi pare bine Atunci atunci, nu mai am grija. Nepotul meu o sa m-ajute si imi va tine loc de fiu

insa oracolul acela a mai grait :

- Va fi ce ti-ai dorit : fecior. Atita ca acest urmas te va rapune intr-o zi Tu vei pieri de mina lui Deci, nu te bucura zadarnic.

. i!

'•- Ma va ucide el pe mine, bunicul lui ? a strigat regele Acri-siu. Si cum ? Si cind ? Graiti, voi, zei nepieritori, cum sa impiedic crima asta ?

- Nu poti s-o-mpiedici, au spus zeii. Tu vei muri, intr-un amurg, de mina fiului Danaei !

Zeus se-ndragosteste de Danae

S-a-nspaimintat regele-Acrisiu si s-a intors in tara sa, cu ciu-da-n suflet pe copila ce ii era-nainte. draga. Si ca sa-mpiedice ursita, a dat porunca sa se faca o inchisoare sub pamint. Aici a dus-o pe Danae. A-nchis-o bine sub zavoare si-a-ncredintat-o unei sclave. (O sclava ce-i fusese doica.)

- Aici va sta ascunsa fata, pina la moartea mea tirzie, a rostit regele Acrisiu. Sa nu o poata vedea nimeni, cit voi trai. Ca-i prea frumoasa si prea blinda, si s-ar putea s-o indrageasca vreun print, sau poate chiar vreun zeu si sa mi-o ceara de sotie. Sau, mai rau, sa-mi rapeasca fata, fara macar sa-ihii ceara voie. Fara de sot, ea n-o sa poata sa aiba nici copii. Si, neavind fecior Danae, nu sint primejdii pentru mine

Atit ca-nspaimintatul rege uitase ca-n Olimp sta Zeus cel cu puteri nemarginite. Zeus putea sa vada fata si-n inchisorile de piatra.

Si aducindu-i Hermes vestea sa fata regelui din Argos a fost inchisa sub zavoare, Zeus a si catat spre ea. I-a cercetat infatisarea. Iara Danae era alba, cu pielea calda, de matase, cu ochii verzi ca valul marii si parul rosu ca vapaia. intr-un cuvint era frumoasa Si Zeus s-a aprins pe data.

- Danae, fata lui Acrisiu, va fi sotia mea chiar astazi ! a grait Zeus catre Hermes.

- Dar cum vei izbuti, o, Zeus ? a-ntrebat Hermes cu mirare. Danae este zavorita in temnita de sub pamint, batuta-n placi grele, de bronz, si, nu stiu, zau, cum vei patrunde

- N-ai teama, fiule ! a zimbit Zeus. Nunta ce vreau s-o sa-virsese va fi altfel decit socoti. Tu du-te-acum intoarce-ti fata si cata de pastreaza taina !

Si Zeus s-a schimbat, vicleanul, nu-n taur, flacara sau cuc 5, ci intr-o ploaie aurie, care-a cazut peste orasul lui Acrisiu. Iar ploaia asta aurie a strabatut, dupa vointa marelui Zeus, printre pietre si printre placile de bronz ; si a ajuns in incaperea unde sta sub zavor Danae. A-nvaluit-o pe copila ca-ntr-o fierbinte-mbratisare 6.

Acrisiu descopera crima

Danae a devenit astfel sotia lui Zeus, olimpianul.

Lunile-au inceput sa treaca, si chiar la timpul cuvenit copila regelui Acrisiu a dobindit un fiu balai, frumos ca soarele din slava si fara seaman de voinic, caruia ea i-a zis Perseu.

Nu stia, biata, cum s-ascunda aceasta crima a lui Zeus. Pruncul, ca toti copiii lumii, ridea, plingea si se juca. Dar, intr-o zi, tatal Danaei trecu pe linga locul unde era inchisa fata lui. Si dinlauntru s-auzea glas de copil si ris zburdalnic.

Repede, tatal smuci usa, care fusese zavorita. Trase pe doica la o parte (desi sarmana incercase s-arunce-un val peste copil) - si ce vazu ? Danae, fata ce fusese inchisa sa n-o vada nimeni, tinea la sinul ei un prunc.

- Doica sa fie spinzurata ! a zis Acrisiu spre ostasii care stateau la usi de paza. Iar tu, netrebnica Danae, ma vei urma pe loc in templu. Si ai sa-mi juri cine e tatal acestui prunc nelegiuit

Dusa de plete pina-n templul lui Zeus, care se ridica in mijlocul cetatii, Danae-a trebuit sa spuna ca regele din cer i-e sotul si tatal pruncului Perseu.

- Minti, ticaloasa fara seaman, a grait regele Acrisiu. Si tare-as vrea sa te ucid cu mina mea, aici, in templul marelui Zeus, olimpianul, pe care tu-l napastuiesti. De ti-ar fi sot, cum spui, nebuno, el ti-ar veni intr-ajutor. Dar uite-l Uite-l ! Sta pe soclu si te priveste neclintit

- Raspunde, Zeus, iti sint soata ? Nu ai patruns la mine tu, sub chipul unei ploi de aur, in acea zi de neuitat, si-apoi te-ai preschimbat in zeu, spunindu-mi singur cine esti ? Raspunde, Zeus ! zicea fata, si pletele si le smulgea si se batea in piept cu

pumnii.

insa maretul olimpian privea tot neclintit la fata. Privea cu ochii lui de piatra. Nu indraznea sa scoat-o vorba, pentru ca se temea de Hera. Ea si aflase de-ntimplare, statea in cer, pe-un nor albastru, si asculta ce se vorbea.

Si vazind regele Acrisiu ca Zeus sta tot nemiscat, a chemat iute niste mesteri. A poruncit sa i se faca o lada mare, aurita, ua fel de cufar zavorit.

in acest cufar a-nchis fata si pe micutul ei Perseu. Le-a dat merinde : niste fructe si-o amfora plina cu apa. Si-a zvirlit cufarul in valuri fara s-asculte cum striga biata Danae hohotind :

- O, tata, rege, fie-ti mila Nevinovata sint, iti jur ! De nu vrei sa te-nduri de mine, fii bun macar cu acest prunc venit pe lume fara voie Nepotul tau e, tata drag

Dar valurile au luat lada si au purtat-o, indelung, deasupra verzilor genuni unde salasluia Poseidon 7.

Zeus privea din cer cu grija, dar nu putea sa ii ajute, pentru ca Hera-i sta alaturi si-1 priveghea banuitoare.

Pescarul Dictis afla pe mare lada

Si-a tot plutit in voie lada, pe valurile inspumate, trintita-n gropnite de ape, lovita uneori de stinci, pina cind dusa de furtuni a nimerit intre Ciclade 8. Iar inlauntrul ei sedeau, flamanzi si insetati, Danae si pruncusorul ei, Perseu. Erau si uzi pina la piele, si tremurau, patrunsi de frig. Nu mai aveau nici o nadejde si asteptau sa se cufunde sicriul plutitor, in care isi traiau ultimele clipe.

S-a intimplat insa ca-n ziua cind a ajuns intre Ciclade lada zvir-lita de Acrisiu, sa iasa un pescar pe mare. Acel pescar se numea Dictis. Pescarul si-a intins navodul. Dar, cind sa traga de fringhii, simte c-atirna ceva greu. In navod se gasea o lada. Trage la tarm aceasta lada si o desface c-un topor. Si dinlauntru i s-arata o biata mama si-un copil.

Cind o zareste pe Danae, pescarul Dictis sta-nlemnit. El nu vazuse inca-n viata ochi mai senini, mai blinzi, mai verzi. Nici trup mai mladios, mai zvelt. Nici par sa aib-asa culoare de flacara cu vilvatai. Si nici nu auzise inca un glas atit de mingiios.

Fara sa stea deloc pe ginduri, fara s-o-ntrebe cine e, pescarul ii asterne fetei un pat de ierburi verzi si moi si ii aduce peste proaspat, fiert in caldare de arama, si fructe dulci : curmale, rodii si-n-tr-un pocal ii toarna vin.

Pruncului sau i-aduce lapte, de la o capra ce pastea pe linga casa lui, pe coasta. Pe coasta insulei Serifos, unde traia pescarul Dictis.

Inzdravenita, dupa hrana si bautura mai ales, Danae-i povesteste totul. Si el, adinc induiosat, o roaga, plin de bunatate, sa fie oaspetele sau.

- Eu sint pescar, i-a grait Dictis. Sint om sarac, insa cinstit. In casa mea poti fi stapina. Te rog sa fii sotia mea. Si dup-atitea suferinte ma voi sili sa-ti fauresc o viata cit mai fericita

Ea a primit. Pescarul Dictis era un om placut si bun.

Iar anii s-au pornit sa curga prea repede pentru ei doi, ce vie-tuiau in fericire. Perseu crestea si el, grabit, si se facuse-un flacaiandru istet, voinic si priceput la pescuit si vinatoare.

Numai ca-n insula aceea, unde-si avea pescarul casa, domnea pe-atuncea Poiidecte, un rege lacom si hain. Desi era frate cu Dictis, regele-acesta il ura si-l izgonise din palate. Si se temea ne spus de el, sa nu-i rivneasca cumva tronul. Cu-atit mai mult cu cit poporul era satul de Poiidecte, care il asuprea grozav.

Iar raul rege Poiidecte, trecind prin insula cu carul, vazu-ntr-o seara pe Danae.

Regele insulei Serifos urzeste-un plan

„O astfel de sotie are Dictis, pescar sarac si amarit, ce-si tine zilele cu truda ? Nu merita asa ceva' ! si-a zis in barba Poiidecte. „Asta-i femeie pentr-un rege, nu pentr-un nevoias ca el'

Aflind apoi ca bunul Dictis era din zori la pescuit, regele a intrat in casa.

- Frumoasa mea, i-a rostit el, ungindu-si glasul cu dulceata, este pacat sa te palesti intr-o casuta amarita, ingrijind de un biet pescar Eu sint un rege plin de fala. Si am palate - cred ca stii ! - si bogatii nemasurate. Te fac regina, daca vrei, stapina peste-aceste locuri Si orice voie ti-o-mplinesc, daca primesti sa-mi fii nevasta

- Nu vreau ! Nu tin sa fiu regina ! a spus Danae regelui. Sotul meu e blajin si harnic. il indrageste pe Perseu. Nu pot sa-i fiu necredincioasa Te rog, ne lasa si te du

S-a miniat rau Poiidecte. Si-a vrut s-o prinda pe Danae si sa o traga cu de-a sila pina la carul sau regal. Noroc c-atunci venea calare, pe malul marii, si Perseu 9. Auzind tipetele mamei, s-a repezit intr-ajutor. Si-mbrincindu-l pe Poiidecte, a eliberat-o pe Danae din miinile ce-o pingareau.

Regele insulei Serifos ar fi putut sa porunceasca slugilor sale de credinta sa-i ia indata viata tinarului ce-i sta-mpotriva. insa n-a vrut s-o indirjeasca mai rau pe frumoasa Danae.

A mai lasat sa treac-anume citeva saptamini sau luni. Si a trimis dupa Perseu, zicind ca are sa-i vorbeasca.

- Flacaule, i-a grait el. Am auzit ca povestesti celor se vor sa te asculte ca tatal tau ar fi chiar Zeus. I-asa ? Ori nu-i asa ? Raspunde !

- Asa e, rege ! Tatal meu este insusi maretul Zeus !

- De este astfel, precum spui, ar trebui sa fii viteaz Zeus este stapinul lumii. Si-n lume bintuie trei fiinte ingrozitoare si hapsine. Sint cele trei surori gorgone, care-au ucis sute de oameni.

Doua surori, cele mai mari, sint, precum stii, nemuritoare. insa a treia, cea mai mica si cea mai rea, zisa Meduza, are o fire muritoare Nu vrei sa pleci tu, s-o rapui ?

- Da, Polidecte, voi pleca Stiu ca de fapt imi doresti moartea. Si totusi voi porni la lupta, pentru ca vreau sa scap pe oameni de miseliile Meduzei si cind ma-ntorc vom mai vedea

Regele a rinjit in barba de bucurie si speranta ca fiul frumoasei Danae o sa se piarda-n lupta asta. Si-a mai rostit, in incheiere :

- Danae va ramine-aicea, ostatica, pina vii tu De nu-ti pastrezi fagaduiala, de nu-mi aduci capul Meduzei, Danae va plati cu viata

Perseu s-a inclinat spre rege, in semn ca totul se va face asa precum i-a poruncit, si a plecat intii spre templu. Aici si-a ars pe altar jertfa si l-a rugat pe tatal sau :

- Tu m-ai adus pe lume, tata Puterea ta-i nemarginita Iti cer acum sa ma ajuti in lupta grea ce vreau s-o-ncep

indata a vuit din slava un zgomot lung peste paminturi si peste ape, pina-n Tartar. Si linga tinarul Perseu s-a ivit insusi zeul Her-mes, purtind o sabie intoarsa, cu lama bine ascutita.

Sfatul zeului Hermes

- Frate Perseu. a grait zeul, caci frate mi-esti tu, dupa tata Zeus m-a trimis din Olimp sa-ti dau in mina arma asta. Sa-ti mai destainui si o taina

Flacaul a luat arma-n mina si-a ascultat ce-i spunea Hermes.

- Gorgonele-nspaimintatoare au brate lungi, rosii, de-arama ; gheare taioase, de otel ; aripi de aur, si pe cap le-atirna plete de arama. in care-s incilciti multi serpi. Dintii lor. ca de porc mistret, de o albeata uimitoare, sfisie pe-orice muritor ce se abate pe la ele. Sub frunte au ochi mari, rotunzi. Daca privesc pe cineva cu ochii lor sclipind de furie, omul acela impietreste. Dar tu sa nu te temi, Perseu'. Si ca sa poti sa te apropii, fara primejdie, de ele, Atena iata ce-ti trimite

Si Hermes i-a intins un scut stralucitor, facut din aur.

'- Cind ai s-ajungi linga gorgone si vei dori sa pornesti lupta, a mai spus Hermes lui Perseu, sa nu te uiti in ochii lor Sa cati in scut, ca-ntr-o oglinda. Si doar prin scut sa le privesti. Astfel vei fi ferit de moarte ! Pe trupuri sint acoperite cu solzi albastri, de otel. Asa-s de tari solzii aceia, ca nici o sabie sau lance nu le-ar putea patrunde carnea. Doar sabia ce ti-o-mprumut, lucrata de

10

zeul Hefaistos, si care l-a rapus pe Argus, are puterea de-a taia si splzi, si oase, cu-nlesnire Avind aceasta arma-n mina, pleaca pe cale, fara grija, mereu spre asfintit, spre tara unde salasluiesc zeul Tanatos 10 si Nix, zeita-ntunecata, ce tine-n bratele ei noaptea. Cauta in drum pe trei batrine, trei vrajitoare ale marii, ce poarta numele de graie u. Ele stiu drumul cel mai scurt pina la locul unde stau necrutatoarele gorgone Fii priceput si fii viteaz. Atena, sora ta cereasca, si eu te vom calauzi12

Perseu i-a multumit lui Hermes. A luat si scutul lat, de aur, trimis de sora sa, Atena, si, fara teama] a plecat pe calea lunga, catre tarmul unde aflase ca traiau cele trei graie ale marii.

Si-a mers A mers prin tari destule, si peste ape-nvolburate, si peste munti cu creste sure, si prin zapezi, si prin arsite Dar, intr-o seara, a ajuns in locul unde se aflau cele trei graie ale marii - 'surori cu cele trei gorgone.

Toate batrinele acestea aveau insa un singur ochi, pe care-l fo-r loseau cu schimbul, cite trei zile fiecare, in vremea cit stateau de --straja pe acel drum catre gosgone.

!,' Perseu s-a pitulat intr-un tufis. Alaturi si-a sapat o groapa. Stia -:ca babele aveau si-un dinte fermecat, de forma unei suliti lungi, I'cu care-i omorau pe oameni, cind ii zareau pe malul marii - si '«; trebuia sa stea ferit.

Perseu rapune Meduza

vl

Ł1

162

Fiul lui Eson se intoarce in lolco

:..Si stind sub privegherea batrinului centaur, pruncul adus din lolco s-a facut in curind un flacau ne-nfricat. Dar el nu avea nume, fiind crescut pe furis. De-aceea bunul Hiron, nestiind cum sa-l strige, i-a zis : fiul lui Eson - adica, pe scurt, Iason.

Cind a-mplinit baiatul cam douazeci de ani, s-a hotarit sa plece in orasul natal ca sa-si revada tatal si, poate, sa-l razbune.

A mers pina la riul ce-nconjura orasul. Tocmai vroia sa treaca apa pe la un vad, cind i-a iesit in cale o biata cersetoare.

- Baiete ! Hei, baiete, nu vrei sa ma treci riul ? a glasuit spre Iason. Eu sint fara putere si daca ma-ncumet sa ma cufund in apa, mi-e teama ca-mi pierd viata

Iason, cum il crescuse inteleptul centaur, era un tinar vrednic si foarte saritor.

- Cum de nu, bunicuto Te duc numaidecit

Si a luat-o in brate, pasind cu multa grija, caci apa venea mare, ii ajungea la git si curgea-nvolburata.

Asa a trecut riul, ducind-o pe batrina pe tarmul celalalt 3.

Insa, cum au ajuns, babuta s-a schimbat pe loc intr-o zeita. Dar nu-n orice zeita. A aparut chiar Hera, soata marelui Zeus, acel ce cirmuia intregul Univers, din muntele Olimp.

- Am vrut sa te incerc, a glasuit, cu fala, puternica zeita. Si, fiindca te-ai grabit sa-mi implinesti dorinta, eu te voi ocroti pe drumurile tale si tu vei birui

Astfel a spus zeita si a batut din palme. Un nor a-nvaluit-o si a pierit in slavi.

Iason a stat o vreme privind, plin de uimire, pe urmele zeitei. Apoi, cutezator, cintind voios pe cale, a pornit mai departe si a ajuns in lolco. A intrat in oras si s-a-ndreptat spre piata unds se pregatea o mare sarbatoare, in templul lui Poseidon.

Regele pune la cale pieirea lui Iason

Oamenii din oras, cind l-au vazut pe Iason, au crezut ca-i un zeu. Au socotit ca-i Ares sau poate chiar Apolo, si l-au inconjurat, intr-adevar, flacaul era nespus de chipes. Traind mereu pe munte - parul nu si-l taiase si pletele bogate ii atirnau pe umeri in valuri aurii. Pe trup avea o haina de pinza, subtirica. Haina i se lipea de

164

muschii incordati si lasa sa se vada cit este de voinic. Iar deasupra purta o blana de pantera, care il apara de ploaie sau de frig. in fiecare mina tinea cite o lance cu virful de arama - precum purtau pastorii din muntii Pelion. Atita ca-n picioare nu mai avea baiatul decit o sanda. Cealalta o pierduse in apa spumeginda, pe cind ducea batrana spre malul celalalt.

Tocmai in acea clipa s-a auzit un ropot. Regele Pelias, calare, cu suita, se-ndrepta catre templu, ca sa aduca jertfa zeului marilor.

Dar iacata-l zareste in piata si pe Iason. Mai mult, vede ca el nu este incaltat decit cu o sanda, si se ingalbeneste nedreptul Pelias.

Oracolul din Delfi abia ii proorocise - citeva zile-n urma - ca trebuie sa se teama de un flacau din munte, ce e-n acelasi timp strain si cetatean al orasului lolco si umbla incaltat numai cu o sanda. Caci tanarul acesta-l va razbuna pe Eson

Regele s-a-nfuriat.

- Cine esti si ce vrei ? i-a strigat, cu asprime.

- Eu sint nepotul tau. Precum vezi, n-am murit, asa cum credeai tu, si am venit sa-ti cer sceptrul ce l-ai rapit parintelui meu, Eson

O, cum s-a-nfricosat hulpavul Pelias ! Cum tremura pe sa, desi purta in mina sabia lui de rege ! Mai ales ca multimea privea cu-ncredere catre noul venit, tinar si curajos.

- Bine. Asa sa fie ! a rostit Pelias cu prefacatorie. Este dupa dreptate ca lolco sa ajunga iarasi in mina voastra : a ta si a lui Eson. Dealtfel, sint batrin, nu mai rivnesc marirea si-ti voi da bucuros puterea si orasul. Insa - printr-un oracol - zeii mi-au hotarit sa caut lina de aur, pe care-o stapineste azi regele Eete. Avind lina de aur, lolco va inflori, va ajunge orasul cel mai bogat din lume.

-- Deci, vrei s-aduc eu lina, pre cit pot sa pricep ! a glasuit baiatul.

- Desigur, asta vreau - a rostit Pelias, facind semn spre multime : Spuneti si voi, se cade sa plece un mosneag, cind are-un nepot tinar ?

- Nu, asta nu se cade, au spus mai multi batrini, ce nici nu banuiau ca Pelias anume isi trimitea nepotul, sperind c-o sa se piarda in marea incercare.

- Vezi, Iason ? Spun cu totii ! a zis Pelias. Pornesti catre Eete si-aduci lina de aur Si, cind te-ntofci, iti jur pe marele Poseidon, din care tu si eu ne tragem deopotriva, ca parasesc orasul

- Daca te juri pe zeul din care noi ne tragem, c-ai sa parasesti tronul, eu ma-nvoiesc sa plec s-aduc lina de aur, a spus la sfirsit Eason.

165

El s-a-ndreptat pe urma spre casa parinteasca. L-a-mbratisat pe Eson, pe care nu-l vazuse de cind era copil si, potolindu-si dorul de tatal sau, flacaul a pornit iar la drum. A strabatut Elada, dind peste tot de stire ca va porni pe mare, spre tara lui Eete, o tara fabuloasa si plina de mistere, plina de bogatii, intr-o calatorie cum nu s-a mai vazut. De-acolo vor aduce lina scumpa de aur, pe care o tinea Eete pe nedrept.

Nimeni nu mai plutise atita de departe, pina-n timpul acela : caci tara lui Eete, aflata-n rasarit, la Pontul Euxin, era capatul lumii 'k. De-acolo-si incepea Helios, zi de zi, urcusul lui pe cer, ca apoi sa coboare in capul celalalt unde zagazuise Heracle de curind oceanul cel urias, punind doua coloane in drumul apelor.

Si auzind eroii ca se pune la cale calatoria asta catre capatul lumii, s-au strins numaidecit. Cine dintre eroi nu dorea sa strabata drumul acesta nou si sa cunoasca lumea ? ! Fiecare-ar fi vrut sa fie el acela care s-aduca iarasi in patria iubita lina scumpa de aur. S-au strins deci multi eroi. Citi au fost nu stim bine. Se spune ca cincizeci. Printre ei se gasea si eroul Heracle, cel urgisit de Hera in gelozia ei; apoi Castor si Polux, odraslele lui Zeus, cu cei doi veri ai lor : Idas cel preavoinic si Linceu, un flacau inzestrat cu puterea de a zari prin lucruri, prin ape si pamint, departe, orisice ; au mai venit : Tezeu, insotit de un prieten, regele Piritou ; Meleagru ; Orfeu ; Peleu ; Admet ; Neleu ; doi fii ai lui Boreu, vintul de miazanoapte ; Calais si Zetes - care purtau pe umeri aripi, ca tatal lor ; si in sfirsit multi altii, pe care nu putem sa-i insiram acum. A vrut sa-i insoteasca si-o fata, Atalanta ; dar ei n-au vrut s-o ia, spunind ca nu e bine sa mearga o fecioara intre atiti flacai, ca nu cumva pe cale vreunul s-o-ndrageasca si sa se iste cearta intre navigatori.

Berbecele cu lina de aur

Telul calatoriei era lina de aur, lina ce trebuia intoarsa in Elada. Lina scumpa de aur era de pe-un berbece, un fiu al lui Poseidon. Aezii povesteau legenda lui astfel :

Se stia ca pe vremuri regele Atamas, stapin in Orhomena, un oras beotian, fusese insurat cu frumoasa Nefele, zeita norilor, si ea ii daruise doi copilasi draguti, o fata si-un baiat, numiti Hele si Frixos °.

Prin nu stiu ce-ntimplare, regele beotian si-a luat alta nevasta. Iar mama vitrega, avind copiii ei, vroia sa-i departeze pe Hele si pe Frixos de palatul regal. Ba chiar se hotarise sa le rapuna viata.

Ca sa-si scape copiii, zeita norilor a trimis de indata acest berbece sacru, fecior al lui Poseidon, ce se afla-ntr-un templu din Iolco, sa-i rapeasca din palatul regal al fostului sau sot. Acest berbece sacru era nespus de mare. Avea lina de aur. Vorbea ca oamenii si, mai presus de toate - desi nu avea aripi - putea strabate cerul, ca pasarile-n zbor 6.

De acest animal ceresc, al lui Poseidon, s-au agatat copiii in ultima clipita ; caci mama vitrega tocmai vroia sa vina si sa le vire-n piepturi cite-un pumnal taios.

Si au zburat copiii Sub ei se intindeau paminturi nesfirsite, ape serpuitoare si codrii nepatrunsi. Cind - au ajuns deodata deasupra unei mari.

- Nu va uitati spre ape ! i-a sfatuit berbecul.

Frixos a ascultat ; dar Hele, mai curioasa, tot s-a uitat in jos, si, vazind apa marii, i-a venit ameteala. Nu s-a mai putut tine, si a cazut in valuri. Marea, in care fata s-a inecat, se cheama de-atun-cea Helespontul, adica Marea Helei 7.

Numai baiatul, Frixos, a plutit mai departe. Si a ajuns in Ea, orasul colhidian.

Aici a adus jertfa puternicului Zeus berbecele de aur. N-a pastrat decit lina, pe care-a daruit-o regelui din Colhida. Iar el, drept multumire, i-a jurat ca-l va face urmasul sau pe tron, insurindu-l cu una din cele doua fete pe care le avea.

Pregatirea marii calatorii

Lina mult pretioasa a ramas in Colhida, agatata, cu grija, intr-un copac stufos dintr-o livada sfinta, inchinata lui Ares.

Da-n cintecele lor aezii aratau ca trebuiau sa plece cindva niste eroi, care sa indrazneasca sa pluteasca pe mari, prin furtuni si primejdii, sa se lupte cu monstrii si sa aduca iarasi lina berbecului plecat odinioara, in zbor, din Orhomena, cu Hele si cu Frixos.

Iata de ce eroii s-au adunat in pripa, dornici sa cucereasca scumpa lina de aur, din tara lui Eete, de peste mari si tari, si l-au urmat pe Iason. S-au strins cu totii-n Iolco. Intii s-au sfatuit ; si-au hotarit sa faca o corabie mare din lemn bun, de stejar.

Corabia aceasta trebuia sa infrunte primejdii fara numar, pe mari necunoscute ; trebuia sa pluteasca saptamini, luni intregi, poate, fara oprire.

Era o incercare indeajuns de grea !

167

Insa lucrind eroii plini de insufletire, in nu prea multa vreme au facut o corabie cu totul deosebita. Avea cincizeci de vLsle, Dar era totodata atita de usoara, incit navigatorii o ridicau pe umeri, fara vreo oboseala. Fiind atit de usoara, zbura ca pescarusul peste aria marii. De-aceea i-au spus Argo 8.

Se spune ca Atena 9 i-a sfatuit tot timpul si le-a dat o crenguta din stejarul cel sfint al maretului Zeus, stejarul din Dodona, care graia spre oameni si facea prorociri. Crenguta de stejar, adusa de Atena, avea de-asemeni darul de a putea grai argonautilor - navigatorilor pe corabia Argo - si-a-i putea sfatui in imprejurari grele 10. Ei au pus-o la prora. incrustata in lemn.

Plecarea spre tara lui Eete de la capatul lumii

Cind au terminat lucrul si corabia Argo s-a leganat pe ape, cei cincizeci de eroi s-au adunat la tarm, s-aleaga pe acela ce urma sa-i conduca in expeditie.

Aezii povesteau ca in acel moment eroii-au intors ochii spre viteazul Heracle. Insa fiul lui Zeus le-a spus ca el e sclavul regelui Euristeu, prin uneltirea Herei, care-i doreste moartea Deci, ca sa nu atraga supararea zeitei, mai bine sa-l aleaga in fruntea lor pe Iason. Iason era iubit de sotia lui Zeus.

Si toti s-au invoit ca Iason sa conduca pe eroi peste mari, spre tara lui Eete de la capatul lumii.

Au facut sacrificii zeilor olimpieni. Apoi au inceput ospatul de plecare. Au baut si-au mincat vreme de noua ceasuri. Dar, cum s-au ivit zorii, au azvirlit incolo cupele de pe mese. Au luat cu •dinsii apa si hrana din belsug si s-au urcat pe punte, stind cite doi pe-o banca, cu cite-o visla-n mina.

Heracle era-n mijloc, el fiind cel mai greu, si tinea cumpana corabiei de lemn. in fata sta Linceu, care cu ochiul ager privea spre departari. Si alaturea Iason se sprijinea de prora, tinind un vas de aur in miinile-amindoua, si-l implora pe Zeus, cu bratul sau de fulger, si vinturile repezi, si drumurile marii, s-apropie biruinta, si zilele senine, si ceasul fericit cind iar se vor intoarce acasa, in Elada.

Din nori, cum spun poetii, a rasunat atunci un glas aspru de tunet si-un fulger a brazdat cerul abia-nrosit de Eos - aurora.

Zeus le raspunsese ca le primeste ruga.

Au ridicat indata ancora grea din ape, agatind-o de ciocul corabiei de lemn. Iar divinul Orfeu si-a luat lira in brate. A inceput

168

sa cinte. Si vinturile marii, vrajite de-acest cintec, suflau voioase-n pinze 11.

Corabia plutea, si linga ea saltau popoarele de pesti si alte vietati din apele marine. Veneau toate s-asculte cintul duios din lira si glasul lui Orfeu.

Corabia iesise in largurile marii cu pinzele intinse. Helios-se-naltase cu carul lui de aur pe cerul fara pata, si-ntinsul de smarald al apelor Egeei parca ardea cu flacari.

Cintecul lui Orfeu rasuna peste valuri. Se auzea-n Olimp. il desfata pe Zeus si-l facea sa priveasca plin de ingaduinta spre corabia Argo.

Eroii-argonauti pornisera cu bine pe drumul presarat cu sute de primejdii.

Eroii sint indemnati sa duca o viata tihnita in Lemnos

Asa, plutind neincetat, au ajuns repede in Lemnos, insula mare si muntoasa, unde fusese azvirlit Hefaistos, din inaltimi, de tatal sau, marele Zeus.

Atit ca-n Lemnos se-ntimplase cu citiva ani mai inainte o tra-gedie-ngrozitoare. Barbatii lemnieni, plecind la un razboi, in asfintit, si, biruindu-i pe vrajmasi, rapisera femei si fete, nenumarate, pe corabii. Si intorcindu-se acasa se insurasera cu ele, parasind vechile sotii. Acestea, ca sa se razbune, isi omorlsera barbatii 12. In acest fel, insula Lemnos nu mai avea decit femei.

Curind, acestea si-au dat seama ca singure nu pot trai. Din nord se repezeau adesea, spre insula, cete de traci. Jefuiau totul si plecau, lasind in flacari insula.

Ogoare si livezi erau tot mai putine si mai sterpe. Iar turme si cirezi de vite aproape nu se mai vedeau.

Tocmai pe cind era in tara o-atit de mare suparare, iacata vin argonautii facind intiiul lor popas.

Deodata, toata intristarea femeilor s-a risipit si i-au primit cu flori pe oaspeti. Din tot ce-aveau le-au intins mese pline de amfore, in care scinteia vinul purpuriu, pline de talere-ncarcate cu fripturi, turte dulci si fructe. Le-au cintat cantece si i-au rugat sa se-nvoiasca a fi stapini in tara lor si sa-si aleaga, dintre ele, sotiile care le plac.

insasi regina de la Lemnos t3, cea mai frumoasa dintre toate, ii oferea lui Iason tronul, daca primea sa -i fie sot.

169

In timp ce-aproape toti eroii se asezasera la mese, cintind cu fetele din Lemnos si sorbind cupele cu vin, s-a auzit un glas puternic:

- Ati uitat oare datoria ? Ati si uitat lina de aur pentru un zimbet femeiesc si niste amfore cu vin ? Vai voua Eu am sa plec singur din tara asta blestemata

Cel ce zvirlise cu tarie astfel de vorbe spre eroi era chiar marele Heracle. El singur nu se invoise sa se coboare de pe punte si sa ia parte la ospat. Dar auzind ce se petrece, ca sint ademeniti eroii cu vorbe, cintece si vin, se si grabise in cetate si ii certase pe voinici.

Auzind ce spunea Heracle, eroii s-au dezmeticit. Au rasturnat acele mese, unde se imbuibau cu totii, ingreunindu-si trup si minte; si-au smuls cununile de flori. Au dat in laturi pe acele femei si fete, ce-i tineau, si au pornit spre tarmul marii.

N-au mai vrut nici sa-ntoarca ochii, cind ele ii rugau cu lacrimi sa se opreasca iar in Lemnos, la-napoiere spre Elada.

Si au plecat argonautii, lasind ispitele deoparte.

Uriasii cu cite sase brate

Au plutit ei din nou pe mare, pina s-a coborit amurgul si cerul s-a umplut de stele. Atunci s-au apropiat de locul unde alunecase-n valuri copila Hele : Helespontul. Au privit apele acestea, ce murmurau parca un cintec gingasei fete inecate, si nici nu au bagat de seama cind au ajuns in Propontida 14.

in fata lor se intindea peninsula Cizic, stincoasa, abia legata de pamantul stravechi al Asiei, printr-o fisie de nisip.

Aici au trebuit sa lupte cu niste fiinte fioroase : uriasi cu cite sase brate. Doua le-aveau prinse de umeri, doua de coaste si-alte doua de soldurile monstruoase. Acesti uriasi au inceput s-arunce stinci mari de granit, catre vitejii-argonauti, gindind sa le inchida calea. Si poate ca le-ar fi zdrobit corabia de lemn, usoara. insa Heracle a-ntins arcul, si-a tras spre ei sageti muiate in singele otravitor al hidrei omorite-n Lerna.

Raniti si otraviti, uriasii cadeau ca niste stinci in valuri, cu bufnituri rasunatoare.

Citi ramasesera cu viata au trebuit sa se mai lupte cu Iason si ceilalti eroi. Pina la urma, dintre ei nici unul n-a scapat cu zile, sub sabiile lucitoare si sulitele de arama.

Si iar a lunecat pe ape, in voia vintului zburdalnic, corabia argo-nauta. E drept ca s-a starnit furtuna si era gata s-o scufunde. insa

170

vislasii au purtat-o cu vrednicie pest valuri, pina-ntr-o tara, Misia 15.

in Misia, argonautii au fost primiti cu mare cinste si de localnici, si de rege. Dar tot aici s-a intimplat ca Hilas, un argonaut, sa fie indragit de-o nimfa. Era o nimfa dragalasa ce stapinea un mic izvor la poalele unei paduri de pini inalti si parfumati Si nimfa, indragind pe tinar, s-a prefacut in caprioara, si a sarit in calea lui. El sprinten, neprevazator, a urmarit-o prin padure, pina la apa unui lac, in care se varsa izvorul, si, insetat, a vrut sa soarba din unda limpede de munte. Dar caprioara s-a schimbat din nou in nimfa cea frumoasa si, apucindu-l de grumaz, l-a tras cu ea in fundul apei. Hilas, speriat, a dat un strigat. Strigatul sau l-a auzit Heracle si-alt argonaut, cutezatorul Polifem 16. Fiindca Heracle tinea mult la tinarul rapit de nimfa, n-a stat pe ginduri si-a pornit sa-l caute prin padurea deasa.

Pierderea lui Heracle in Misia

L-au cautat ei intreaga noapte, fara sa-i poata da de urma, caci nimfa-l ascunsese bine pe dragul ei, acolo-n lacul cu unda verde, cristalina, si-l fermecase s-o iubeasca.

Unii poeti, cintind povestea, spuneau ca Hera ar fi pus la cale-aceasta intimplare. Ea nu dorea ca si Heracle s-ajunga-n tara lui Eete. Prea il ura, inversunata.

Urcindu-se din nou pe Argo, eroii au bagat de seama ca dintre ei lipseau Heracle si inca doi argonauti17. Si i-au cautat, strigind cu totii, cu voce tare, de pe tarm, sunind in scoici, aprinzind focuri, insa zadarnic, vreme lunga, i-au asteptat sa se intoarca. Nici unul nu dadea vreun semn ca ar fi auzit chemarea.

Si neavind alta ce face, argonautii-au adus jertfe lui Zeus si sotiei sale. Si Iason a strigat spre Ceruri :

- Spuneti ce trebuie sa facem, pentru ca, iata, marea-i lina, vintul bate si el prielnic, si noi mai stam inca la tarm

Cerul a ramas mut, dar marea s-a despicat pina-n adincuri. Un cap invaluit de alge s-a-nfatisat privirii lor. Era un zeu, pe nume Glauc, care salasluia acolo.

- Duceti-va si n-aveti grija, a rostit Glauc cu voce tare. Asa a hotarit Olimpul. Cei trei voinici ramin aici, in Misia impadurita..» Iara Heracle-si va urma calea ceri este harazita.

171

infringerea bebricilor

7..Si Iason, ascultind indemnul, a facut semnul de plecare. Dar multi dintre argonauti nu aveau inima usoara. Nici unul nu era mai vrednic si mai viteaz intre ei toti decit Heracle cel puternic si vesnic urgisit de Hera. in el aveau toata nadejdea. Si el, acuma, se pierdea

Prinzind deci vislele in miini, lasind in vint pinzele toate, au dus pe Argo mai departe, si mai departe, catre tara bebricilor cea misterioasa i8.

in locurile astea pline de verzi gradini inmiresmate, i-a-ntimpi-nat un popor aspru. Regele lor, numit Amic, un fiu al zeului Po-seidon, era un om hidos si rau. Nu ii placea sa aiba oaspeti. Un singur lucru pretuia : lupta cu pumnii, indirjita 19. Aezii-l zugraveau pe rege ca era-nalt ca un copac. Urechile-i erau zdrelite in luptele ce le purtase. Pieptul sau monstruos, umflat, parea un mare glob boltit. Sub umerii lui bulbucati, cresteau pe bratele-i robuste muschii ca niste bolovani. Iar ochii-i se roteau sub frunte, salbatici, amenintatori, ca unei fiare-nfometate.

Amic, vazindu-i pe elini c-au debarcat in tara lui, i-a provocat pe loc la lupta.

- Asa e datina pe-aicea, a ris regele cu-ngimfare. Cel ce soseste-n tara asta trebuie sa dea lupta cu mine. Cine se prinde ? Cine-ncepe ?

- Am sa-ncerc eu, a grait Polux.

- Hai, vino sa te fac farime si sa te dau hrana la pesti ! a hohotit din nou Amic.

Si lupta a-nceput pe data. Desi Amic era urias, Polux, sarind cu-ndeminare, l-a si izbit pe cruntul rege cu pumnul aprig in barbie. Monstrul a scuipat singe negru. Dar l-a lovit si el pe Polux cu tot atita strasnicie. S-au incordat si s-au batut pe iarba verde a cimpiei. Pina la urma insa Polux l-a biruit pe raul rege. L-a nimerit cu pumnu-n timpla si l-a lasat fara suflare la poalele unui copac. Bebricii au sarit atuncea ca sa-l razbune pe Amic si s-a-nce-put un razboi greu. Argonautii trebuiau sa tie piept unei multimi de luptatori nespus de mare ; si sulitele scinteiau, iar sabiile zvir-Ueau prin aer lungi curcubeie lucitoare.

Iason, Tezeu si Meleagru isi taiau drumul prin multime, de parca secerau un lan. Iara din cele doua laturi, Castor si Polux nimiceau ostenii regelui Amic cu sulitele de arama.

172

N-a trecut mult si-argonautii au fost deplin biruitori, luind prada multa, arme, straie, merinde bune si-n burdufuri vin din belsug.

Salvarea lui Fineu de hidoasele harpii

In dimineata urmatoare au intins pinzele sa plece din tara neospitaliera si au pus toti mina pe visle. Dar cum s-au departat oleaca de tarmurile lui Amic, s-a si dezlantuit furtuna.

Si ce furtuna, zei ceresti !

Corabia se zguduia, se fringea din incheieturi si era gata sa se sfarme intr-un virtej negru de ape, ce o tira spre niste stinci dintr-o strimtoare f oarte-ngusta 20.

Numai cu greu, cu lupta dirza, vislind din rasputeri, voinicii au reusit sa-ndrepte cirma ce se stricase-n vijelie, s-atinga malul celalalt 21. Iar dincolo de acel tarm se ridica un oras mare. Si in oras domnea un rege ce avea darul profetiei si care se numea Fineu. Dar fiindca el dezvaluise unele taine - ale lui Zeus - cei din Olimp s-au miniat si-au hotarat sa-l pedepseasca. Zeul Apolo-i luase ochii si Hades-Pluto din Infern ii trimise niste harpii, niste zeite monstruoase, cu chip de fete, trup de pasari, gheare de leu si cozi de sarpe, care-i rapeau toata mincarea. incit Fineu pierea de foame.

Dintre eroi s-au ridicat atunci Calais si Zetes, feciorii zeului Boreu, vintul ce bate dinspre nord, caci ei erau inaripati si viforosi ca tatal lor. Cu sulitele prinse-n miini, cei doi flacai le-au urmarit pe-aceste harpii pina departe peste mari, si le-au invins si le-au silit sa jure pe maretul Zeus ca-i vor da tihna lui Fineu.

Drept multumire, regele le-a aratat eroilor greutatile pe care ei urmau sa le intimpine, pina s-ajunga la Eete. in primul rind, le-a amintit ca la intrarea Marii Negre se afla niste stinci uriase, care se cheama Simplegade 22. Ele se misca, se ciocnesc si nici un vas nu poate trece, decit in anumite clipe. Ca sa cunoasca vremea asta cind pot sa treaca printre stinci, sa ia cu ei un porumbel. Ajunsi acolo sa-i dea drumul. Si daca porumbelul trece, nu e primejdie printre stinci. Pot sa visleasca fara teama. Iara de piere porumbelul, Argo sa stea si ea pe loc.

Tot Fineu i-a invatat ca, debarcind in rasarit, s-aduca jertfe Afroditei. Numai prin ea puteau invinge, puteau sa dobindeasca lina cu firele-i scumpe de aur. Cu darul lui de-a prevesti, Fineu stia de ce si cum ; dar nu vroia mai mult sa spuna.

- O sa vedeti, le-a rostit el.

173

Argonautii zaresc crestele Caucazului

Eroii n-au mai staruit si, multumindu-i lui Fineu, au pornit iar spre largul marii, plutind prin Pontul Euxin23. Plutind asa, au auzit un zgomot inspaimintator. Erau acele stinci cumplite ce se ciocneau necontenit, c-un bubuit asurzitor. Apele se roteau in preajma si clocoteau ca-ntr-un cazan, si nimeni inca nu trecuse cu vreo corabie pe-acolo.

Iason s-a incordat la cirma. Orfeu a inceput sa cinte din lira lui un cintec dulce, si mingiios, si-adormitor.

Iar din corabie, eroii au slobozit un porumbel. Acesta a-nceput sa zboare si-a trecut iute printre stinci. Numai o pana de la coada i-a fost prinsa de Simplegade.

Vazind acest semn bun, voinicii au pus si ei mina pe visle. Orfeu cinta ametitor. Stincile se miscau alene sub acest cint duios de lira. Si totusi, valurile repezi si inspumate dintre stinci smuceau pe Argo cu putere si o trageau parca-napoi. Nu mai era decit o clipa, si stincile s-ar fi lovit. Atunci eroii au vislit mai cu putere mai cu sirg, si vasul Argo a trecut. Numai un capatii de lemn a fost zdrobit. Atita tot.

Fineu din Tracia spusese ca de va trece vreo corabie printre stincile Simplegade, blestemul lor se risipea. Intr-adevar, din acea vreme, teribilele Simplegade au ramas locului, pe veci.

Acum visleau argonautii fara de frica peste mare. Visleau, si ochii lor, in zare, cautau mereu capatul lumii, tara bogata-a lui Eete, unde era lina de aur.

E drept ca, pina sa ajunga la tinta lor cea mult visata, au mai trecut argonautii prin multe alte incercari. In niste lupte ce-au urmat, doi dintre ei au fost ucisi. Si-au poposit de la o vreme intr-o insula mititica, o insula a zeului razboiului. Aicea se adaposteau negrele pasari ale lui Ares, care fusesera gonite de marele erou Heracle din mlastinile stimfaiiene. La rindul lor argonautii au infruntat aceste pasari si s-au luptat din greu cu ele.

De la o vreme, au zarit muntii Caucaz, cu creste sure. Acolo, sus, pe virful Elbrus, zacea de veacuri Prometeu, titanul cel legat in lanturi. Heracle inca nu-l scapase. Catre apus s-a auzit si-un vijiit tare de aripi. Era chiar vulturul lui Zeus. Trecea prin slavi, catre Caucaz. Si, trecind el, credeau ca vine furtuna infricosatoare; caci aripile lui uriase pareau ca-s ale lui Boreu.

Eroii au privit in urma acestei pasari, plini de spaima. Stiau. ca vulturul lui Zeus o sa sfisie iar ficatul insingerat al celui care indura totul pentru oameni.

174

Dar nu puteau sa se opreasca si au vislit tot mai departe, pina ce au ajuns la gura riului larg si-albastru, Fasis, din tara regelui Eete 24. Si, lasind valurile marii, s-au indreptat in sus, pe Fasis.

In palatul soarelui

in stinga lor se vedea Ea, cetatea regelui Eete, si-n departarile verzui zareau vestitul munte Elbrus, purtind pe fruntea lui cununa stralucitoare de omat. in dreapta-n schimb erau gradina si templul mare al lui Ares, unde pastra regele tarii lina berbecului vrajit.

Dar, fiindca se facuse noapte, au tras corabia la tarm. Au lasat ancora cea grea sa se infiga-n milul gras si au sarit pe o poiana. Acolo si-au facut culcusul. Drumul cel greu se ispravise. Erau in tara lui Eete. Puteau sa doarma linistiti S-au odihnit pina la ziua. Dar cum si-a revarsat lumina trandafirie pe pamint zeita Eos - aurora - s-au desteptat si-argonautii. Au adus jertfe Afro-ditei, si-au spalat trupurile-n apa ; au pus pe ei vesminte noi, si Iason s-a-ndreptat cu fala catre orasul lui Eete. in mina-avea doar un toiag, in semn de buna prietenie. insa pe urma lui veneau, cu pas ferit, sa nu se vada, argonautii incarcati - sub hainele de sarbatoare - cu sabii bine ascutite.

Palatul regelui Eete era din marmora curata, si turnurile lui de-argint se ridicau pina la cer. Iar din inalt se oglindeau in apa limpede a marii.

Sculpturi, coloane, porti maiestre, obiecte rare, pretioase, impodobeau acest palat, pe care il zidise insusi Hefaistos, celebrul faur al zeilor de pe Olimp.

Mesterul faurar zidise, de fapt, acest palat maret zeului Helios, ca sa-i arate prietenie, caci Helios sau mindrul soare il ajutase pe Hefaistos in batalia cu gigantii, luindu-l in carul lui de aur.

Iar Helios, avind palate destule-n rasaritul lumii, il daruise pe acesta celui mai drag dintre feciori, adica regelui Eete 25.

Si spre palat priveau acuma plini de nesat argonautii, cind a sunat o bufnitura si portile i s-au deschis. in pragul lor s-a-nfatisat feciorul soarelui, Eete, si-a strigat tare spre eroi :

- Strainilor veniti din lume, cine sinteti si ce cautati ?

- Sosim din tara tesaliana, a raspuns Iason cu-ndrazneala. Regele Pelias iti cere lina cu firele de aur, pe care ti-a adus-o Frixos, odinioara, din Elada. Vrem sa ne-o dai de buna voie. Este a noastra, Si ti-o cerem. Tu ai pastrat-o pe nedrept. Altminteri noi ne vom

175

lupta, si-o sa ti-o luam fara-ndoiala, desi am auzit ca este pazita strasnic de-un balaur

O clipa regele Eete n-a putut sa deschida gura. Minia il inabusea. Avea doar un toiag in mina. C-un toiag nu putea lupta. A vrut sa-si cheme toti ostenii si sa inceapa un razboi cu preavoinicii din Elada. Dar si-a dat seama ca razboiul nu putea sa-l cistige el. Argonautii erau zdraveni si incercati in lupte grele. Aveau, desigur, sub vesminte, scuturi si sabii ascutite. Pina sa-si cheme el ostenii ar fi cazut, in tarna, mort.

b Eros o tinteste in inima pe Medeea

Atunci a cugetat ca-i bine sa-i traga-n cursa si sa-i piarda.

A deschis portile mai largi si i-a lasat pe toti sa intre intr-o ograda minunata. Aici erau doua cladiri. intr-una locuia chiar el, soata-i si fiul sau, Absirt. Intr-alta isi aveau salasul doua co-pile-ncintatoare.

Tot in ograda pietruita cu nestemate si arama erau patru fin-tini de aur. Curgeau din ele, in cascada : vin, untdelemn, lapte si apa. Iar apa curgea vara rece, si-n timpul iernii-nfierbintata. Gradini cu flori imbalsamate si cu platani si chiparosi dadeau jur imprejur racoare. Aici a poruncit Eete sa se gateasca un ospat, spu-nind catre argonauti :

- M-am miniat imi cer iertare. Zeus ne porunceste altfel, sa primim oaspetii cu cinste. Deci, vom petrece noua zile. Pe urma vom vorbi de treburi

Veseli, eroii-argonauti s-au asezat, pe loc, la mese ; si-au inceput sa soarba vin ; si sa manince si sa cinte Erau flaminzi si insetati; si nu se-nfricosau de nimeni. Din cind in cind isi atingeau cu palma sabiile sub haine. Rideau cu hohote spre rege si ii spuneau :

- Asculta, rege, cind ne vei da lina de aur ? Dupa ce s-o sfirsi ospatul, adica dupa noua zile ? Mai bine ad-o de pe-acum !

Si iar rideau, de rasunau curtile largi, incapatoare, si rasuna intreg palatul.

in acest timp, zeita Hera, ce avea ciuda pe Eete, fiindca nu o slavea de-ajuns, s-a dus s-o caute pe-Afrodita.

A aflat-o pe Afrodita intr-o gradina din Olimp. isi pieptana buclele blonde, care-i cadeau mai moi ca spuma pe gitul alb, rotund si neted, pe umerii fermecatori. Ea a rugat-o pe zeita sa-l cheme repede pe Eros, micutul zeu inaripat, si sa-l trimita in ograda in care regele Eete, sotia sa si doua fete sedeau la masa cu eroii.

176

Eros sa traga o sageata in inima fetei mai mici, ce purta numele Medeea. Si sa-i atite-o patima nemarginita pentru Iason.

Iar Afrodita, multumita ca o chemau intr-ajutor zeita si argonautii, l-a cautat in Olimp pe Eros si i-a fagaduit un dar, o jucarie de-a lui Zeus, de cind era copil, in Creta. Si Eros si-a sarutat mama. A-ntins aripile de aur si a plutit grabnic spre Ea.

A ajuns in ograda larga, in care petreceau eroii, si a tintit-o pe Medeea, in inima, cu o sageata - cu o sageata inmuiata in fiere verde si venin.

De cum a tras micutul Eros sageata lui inveninata, fata a catat catre Iason, prinsa - nu-n lantul dragostei - ci intr-o patima bolnava. Ea s-a jurat c-o sa-l ajute sa dobindeasca, din dumbrava,, lina cu firele de aur.

Eete vrea sa-l trimita pe Iason Ia moarte

Cum s-a sfirsit acel ospat, regele i-a grait lui Iason :

- Tu mi-ai cerut lina de aur. I-o avutie fara pret. Altul s-ar bate pentru ea. Pentru ca am primit-o-n dar. Nu am rapit-o din Elada. Da ti-o dau fara nici o lupta, caci esti odrasla olimpiana Asa mi-ai spus cind petreceam si sorbeam cupele cu vin ca esti din neamul lui Poseidon. Si lui Poseidon eu ma plec

- Atuncea, dara, ada-mi lina, a rostit Iason bucuros, si noi ne vom urca pe Argo si vom pleca catre Elada, fara sa te mai suparam.

- Ti-o dau, cum nu, a spus Eete ; dar trebuie sa-mi dovedesti ca esti odrasla olimpiana, facind o anumita slujba

- Ce slujba ? l-a intrebat Iason.

Amindoi se priveau in ochi si isi zimbeau, dar nu cinstit. Pentru ca-n inimile lor clocotea ura-nversunata, si fiecare socotea, sub zimbetul sau prefacut, cum sa-l loveasca pe celalalt.

in Iason, Hera atitase pofta de-a stapini comoara doar pentru el, nu pentru oameni, nu pentru cei ce-l asteptau sa se intoarca in Elada. Stimise pofta de-a se face stapin puternic si bogat cum era regele Eete. Si Iason ii cazuse prada acestei pofte-njositoare. Ochii-i, mai inainte limpezi, erau acuma-ntunecati de planurile ce urzea.

La rindu-i, regele Eete fusese sfatuit, din slava, de tatal sau, maretul soare, cum sa ii ia viata lui Iason. Si regele a aratat feciorului venit din Iolco ca are-n curtea lui doi tauri, ce au picioarele de-arama si varsa-ntruna foc pe nari. Mai are-un plug nemaivazut.

177

facut din fier si din arama, mare cit bolta unei case 26. Iason sa-nhame acesti tauri la plugul greu, cu lanturi bune, si sa se duca pe un cimp, ce-i dincolo de riul Fasis. Sa are cimpul, plin de grija, pentru ca este al lui Ares. Sa semene apoi pe cimp niste colti negri de balaur 27, pe care ii pastra-ntr-un sac. Terminind el cu semanatul, din acei colti o sa rasara o ceata mare de razboinici. Iason sa dea lupta cu ei si sa-i doboare pin-la unul.

Iason s-a cam infiorat, aflind de-aceasta incercare. insa n-a vrut sa se arate ; si-a raspuns foarte linistit ca totul se va face-ntoc-mai. Sa-i dea numai ragaz o noapte.

- Ne vom retrage toti pe Argo si-acolo ne vom sfatui, i-a raspuns regelui Eete.

- Bine. Sa fie precum vrei, a-ncuviintat si regele.

insa-i venea sa rida-n hohot, pentru ca ii baga-n capcana. Stia ca Iason n-o sa scape. Ostenii, rasariti din coltii aceia negri de balaur, aveau putere sa-i rapuna pe toti eroii-argonauti. Mai ales ca lipsea Heracle

Hera ii trimite un vis Medeei

Si fapta s-ar fi petrecut asa cum planuia Eete. Argonautii-ar fi ramas pe acel tarm pentru vecie, ingropati sub tarina rece. Dar Afrodita nu-i da tihna copilei regelui, Medeea. O-nflacara mereu mai tare in dragostea pentru flacaul venit pe mare din Elada.

In timpul noptii urmatoare fata s-a zbuciumat intruna Dorinta ei cea mai fierbinte era de-a fi cindva regina Zeita i-a trimis un vis. Se facea-n vis ca o lua Iason in brate si-o urca pe Argo, si amindoi plecau spre Iolco. Acolo se urcau pe tron. El era rege, ea regina.

Ce mult i-a placut visul fetii ! Si ea, trezindu-se din somn, a strigat iute doua sclave. Sclavele au adus un car. A inhamat la el catiri si au pornit spre tarmul apei, unde se legana, usoara, corabia argonauta.

Sclavele l-au chemat pe Iason, ce sta ingrijorat pe punte. Tina-rul s-a grabit spre tarm, minat de poftele-i aprinse de avutie si putere, care il mistuiau acum, si-a glasuit fetei asa :

- Cit de frumoasa esti, Medeea ! De la ospat, cind te-am vazut, n-am putut sa te uit o clipa

Copila s-a impurpurat :

178

- Si eu, straine, te-am visat caci esti voinic, esti indraznet..' Meriti sa ai noroc in toate

La aste vorbe, bucuros, Iason a prins copila-n brate. Ea s-a lasat si i-a soptit ca ar primi sa-i fie soata.

- O, ai sa fii sotia mea Te voi urca pe tron in Iolco i-a gla-suit Iason repede.

- Daca te juri sa-ti fiu regina, a glasuit atunci Medeea, voi face vraji si ai sa birui

Ar fi aici sa mai adaug ca fata regelui Eete stia nenumarate vraji. Le invatase de micuta, de la o doica vrajitoare.

- iti jur orice, i-a raspuns Iason, ce nu avea alta dorinta decit sa capete mai iute nepretuita avutie

Si, auzind fagaduiala, Medeea nu s-a mai gindit la tatal sau, nici la orasul care pierdea lina de aur. Avea si ea un singur gind : sa se marite si sa fie regina-n tara tesaliana.

Semanarea coltilor de balaur pe glie

Medeea i-a adus lui Iason o alifie fermecata. Ungindu-se cu alifia pe trup, pe arme si pe scut, tinarul devenea mai tare decit Heracle, decit zeii. E drept ca asta doar o zi. Chiar focul cel mai arzator, cea mai taioasa dintre arme nu mai putea sa-i faca rau, si el isi invingea dusmanii.

Trebuie sa spun ca alifia era facuta dintr-o planta care crestea-n muntii Caucaz, din singele lui Prometeu.

Iason s-a uns cu alifia ; si-asa cum l-a-nvatat Medeea, a si pornit spre locul unde se aflau, intr-o vagauna, taurii regelui Eete.

Taurii s-au zvirlit spre el. De ar fi fost zid de cetate, ar fi cazut sub izbitura. Dar Iason a ramas pe loc. I-a prins de coarne cu putere si, ajutat de-argonauti, i-a inhamat bine la plug. Au arat cimpul larg si neted. Pe el au semanat toti coltii aceia negri de balaur.

Din coltii semanati pe glie au rasarit niste uriasi, cu sabii, sulite si scuturi. Uriasii au pasit spre Iason si spre ceilalti argonauti, care stateau mai la o parte. insa flacaul, invatat de fata regelui, Medeea, a luat o stinca mare in brate si a zvirlit-o-ntre uriasi. Uriasii, vazind stinca asta, au socotit ca e de aur. S-au repezit nebuni la ea, ca niste lupi pe o mioara, si s-au certat. S-au luat la lupta, caci fiecare vrea s-o aiba. in lupta care s-a iscat, lovindu-se turbati cu ura, s-au omorit. Au pierit toti.

179

12

Vazind ca Iason biruieste, regele - ce era de fata - s-a intors repede-n palat.

- Ce-i de facut ? Vom da noi lina acestor tineri din Elada ? a-ntrebat regele Eete pe sfetnicii sai de credinta. Sau vom gasi o alta cale, ca totusi s-o pastram la noi ?

- Nu ! n-o vom da, au spus cu totii. Ci miine-n zori vom stringe oastea si-i vom lovi pe-argonauti la ceasul cind ei inca dorm

Si cum in vremea asta noaptea se coborise peste lume, tacuta, plina de mistere, regele a cerut si el o aminare de o zi.

- Miine va dau lina de aur, spusese regele lui Iason, care venise la palat sa-si ceara drepturile sale.

in sinea lui insa gindea, cum era indemnat de sfetnici, sa-i prinda pe argonauti si sa-i ucida fara mila. Iar vasul lor sa-l faca tandari .si sa-l cufunde-n riul Fasis.

Rapirea linei de aur

Atita doara ca Medeea aflase tot ce planuiau tatal sau si cu dregatorii. Ea a facut pe loc o vraja. Tatal si sfetnicii si oastea au cazut jos si-au adormit. Portile s-au izbit in laturi si ea a trecut fara grija, avind de mina pe Absirt, fratele ei cel mititel.

S-au indreptat spre vasul Argo.

Acolo l-au gasit pe Iason, care statea la tarmul apei. El banuia ca va veni copila regelui Eete sa-i dea un sfat, poate vreo veste

Si, revazindu-se cei doi s-au strins si s-au imbratisat ; si si-au jurat din nou credinta. Acuma ei erau uniti. Dar nu uniti prin dragoste sau prin dorinta de a fi folositori celorlalti oameni, de-a sa-virsi fapte marete, de cinste si de glorie. Nu, ei erau inlantuiti de pofta lor de-a fi bogati si de-a fi rege si regina.

Asa se-ntimpla totdeauna cu cei care au firi prea slabe, lesne supuse lacomiei. Aluneca usor in rau

Iara tradarile Medeei fata de tara si parinti pecetluiau, precum se vede, toate aceste juraminte, ce amindoi si le faceau noaptea, pe tarmurile apei.

Medeea l-a calauzit pe Iason, tinarul strain, inspre dumbrava inverzita, unde era templul lui Ares. Aici, linga copacul sfint, statea de straja un balaur. Balaur care-si casca gura, plina de foc si de miasme catre voinicul tesalian. insa Orfeu, ce-l insotise pe Iason pina la dumbrava, dupa poruncile Medeei, a inceput sa cinte dulce, si monstrul, lung de noua stinjeni, s-a lasat moale la pamint.

180

Iar flacarile otravite s-au stins in botul lui hidos. Abia mai pil-piiau putin.

Medeea a zvirlit atunci asupra lui un suc vrajit. Sucul l-a adormit pe monstru. Si Iason, cu argonautii, s-au repezit catre copac, in el lucea lina de aur, intr-o lumina orbitoare. Ei au smuls lina din copac. Iason a pus-o pe spinare. Si au pornit, cu pas grabit, catre corabia lor, Argo.

Fuga Medeei cu Iason

Fara sa sovaie o clipa, Medeea s-a urcat si ea pe puntea vasului de lemn. L-a luat alaturi pe Absirt. Iar Iason, care conducea aceasta expeditie, a ridicat ochii spre cer si-a multumit zeitelor Hera si mindrei Afrodita, pentru tot ajutorul lor. A implorat apoi pe Zeus si pe Poseidon furtunosul - zeul din care se tragea - sa-i ocroteasca pe tot drumul de-ntoarcere catre Elada.

Unul dintre argonauti a ridicat ancora grea. Ceilalti au luat vislele-n miini, si vasul a pornit in jos, pe riul Fasis, catre mare.

Cum au ajuns din nou pe mare, argonautii au dat glas nemarginitei bucurii care-i inflacara pe toti si s-au pornit veseli sa cinte. Lina de aur stralucea si lumina pina departe, incit nu se vedeau pe cer nici stelele scinteietoare, si nici faclia de argint a lui Selene, dalba luna. Nu se vedeau decit eroii, avind in mijloc pe Medeea si pe Absirt - ce tremura poate de frig, poate de teama.

Toti erau veseli, fericiti, pentru ca nu stiau nici unul ce planuri nutrea acum Iason. Numai Medeea sta pe ginduri. Prin farmece «a cunostea ca-n Ea regele, curtenii se si trezisera din somn. Descoperisera rapirea linei de aur din copac si fuga fetei, a Medeei, cu fratele-i, micul Absirt.

Numai ca regele Eete avea si el corabii bune. Avea osteni si avea prieteni, care erau adinc mihniti ca se furase din dumbrava lina cu firele de aur.

Iar regele a poruncit sa plece-ndata trei corabii, pe urma vasului elin, si, ca sa poata sa-i ajunga, a hotarit ca la o visla sa traga-n loc de un om, doi. Vintul batea spre asfintit. Deci sa se-ntinda pinze multe. Pinze mai mari decit acele ce se aflau pe vasul Argo.

- Si va mai spun sa nu va-ntoarceti fara Medeea si Absirt, caci veti fi Qsinditi la moarte ! a rostit regele Eete catre ostenii ce plecau, in toiul noptii, sa-i ajunga pe Iason si argonauti.

181

Casapirea micului Absirt

iata de ce era Medeea atita de ingrijorata. Ea stia tot ce se-ii-timpla.

intr-adevar, a treia noapte de la plecarea lor pe mare, s-au vazut si urmaritorii.

De iapt, Iason, si-argonautii n-o luasera pe-acelasi drum ca la sosire, prin strimtori28, ci, taind marea curmezis, plecasera catre alt tarm. Spre tarmul unde se varsa riul cel larg, Istrul, in mare - adica-n Pontul Euxin.

Cautasera sa schimbe drumul, socotind ca urmaritorii or sa se-n-drepte spre strimtori. Dar lina ce-o aveau cu dinsii i-a dat de gol, caci scinteia ca soarele in toiul zilei. Urmaritorii au vazut dincotro vine stralucirea si, cum aveau pinze mai bune, vislasi mai multi si odihniti, s-au incordat si erau gata aproape gata sa-i ajunga.

Si, ca sa scape de primejdii, ea si acela ce-i jurase ca o va face soata lui, regina in orasul Iolco, Medeea a facut o crima cumplita, inspaimintatoare. Ea s-a ascuns in fundul barcii, sa n-o vada argonautii, si-a sfirtecat in bucatele pe micul sau frate Absirt. Iar membrele insingerate le-a risipit in largul marii, pe-ncetul, una cite una. Cind au aflat argonautii aceasta crima odioasa, s-au mi-niat nespus de tare. Erau gata s-o zvirle-n valuri.

- Noi sintem luptatori, eroi, infruntam monstri, fiare, regi. Nu ucigasi de rind, de-aceia care se lupta cu copiii.

Chiar Iason s-a uimit in sine, vazind ce fire-are Medeea. Si totusi, el a aparat-o, gindindu-se ca-i va mai fi de ajutor si-n patrie. La rugamintile lui Iason, argonautii au iertat-o si au vislit in sus, pe Istru.

Vazind, pe valuri, colhidienii, membrele micului Absirt, s-au oprit ca sa le adune. Le-au strins bucata cu bucata si le-au adus toate pe tarm. Acolo au orinduit slujbe si jertfe pentru fiul cel sfirtecat al lui Eete. L-au ars pe rug si au facut serbari - cum cerea datina. Asa s-a scurs o zi intreaga.

in acest timp argonautii urcasera - pe cit se pare - pe Istru-n sus, destul de mult 29. Urmaritorii si-au dat seama ca nu i-ar mai putea ajunge.

Dar fiindca nu mai indrazneau sa se intoarca la Eete fara Medeea si Absirt, ostasii au ramas acolo, intemeind o asezare bogata si infloritoare, ce-a primit numele de Torni 30.

Dupa aceasta intimplare, argonautii au trecut, plutind pe Istru mai departe, dincolo de Iliria 31.

182

intoarcerea la Iolco

Abia ajunsi in alta mare, si s-a pornit cea mai grozava dintre furtunile pe care le suferisera in drum. Valuri se ridicau cit muntii si pinzele se sfisiau sub rasuflarea inghetata a unui vint de miazanoapte. Vislele se fringeau si ele in stinci ce rasareau din apa. Corabia argonauta era ca o coaja de nuca, zvirlita-ncoace si incolo, sub munti de apa vinetii.

Eroii abia se mai luptau si isi pierdusera nadejdea ca vor putea scapa cu zile, cind iata, a sunat un glas. Un glas puternic de la prora. Vorbea, pe cit spunea legenda, ramura sacra, din stejarul marelui Zeus, din Dodona. Ramura ce era adusa, pusa la prora, de Atena. Si ramura i-a indemnat sa plece-n marea Tireniana, in insula cea misterioasa unde-si avea salasul Circe - o vrajitoare renumita. Iar Circe sa-i purifice de moartea micului Absirt.

Argonautii, in furtuna, au intors cirma catre locul unde traia faimoasa Circe. Cum s-au intors, a stat furtuna pe care-o trimisese Zeus ; si Argo a plutit pe mari, pe riuri si din nou pe mari si a ajuns pina la Circe. Acolo s-au purificat de singele varsat la Tomi.

Si au intimpinat, din nou, furtuni, primejdii fara numar. Sirenele i-au ispitit, prin cintece ademenitoare, sa se arunce-n apa marii. Dar i-a salvat pe toti Orfeu, care cinta mult mai frumos. Doar melodia lui duioasa le-a amintit de patrie si i-a tinut pe vasul Argo. Trecind prin apa ce scalda doua stinci : Scila si Caribda, doua stinci amenintatoare, erau de asemeni sa se-nece, la fel ca mai tir-ziu Ulise. Dar s-au luptat cu valurile si au scapat iarasi cu bine.

Au mai trecut si pe la Creta. Acolo s-au luptat cu Talos, un urias inspaimintator, din neamul monstrilor de-arama si, dupa multe lupte si rataciri, au atins tarmul portului magnezian Pagase, din care Argo se pornise cu peste patru luni in urma. in curind au sosit la Iolco.

Corabia au inchinat-o zeului marilor, Poseidon, din care Iason se tragea. Si Pelias a primit lina, comoara regelui Eete. in schimb, eroul i-a cerut tronul parintelui sau, Eson.

Ce-i drept, in sine chibzuia ca avind tronul si puterea, tot lui o sa-i revie lina ce si-o dorea atit de mult. ♦

Regele l-a tinut cu vorba cit timp au stat argonautii. Dar, cum s-au risipit acestia, Pelias n-a mai vrut sa-si tina cuvintul dat cu luni in urma. A strins oastea si l-a gonit pe Iason din orasul Iolco.

183

Pelias este fiert intr-un cazan chiar de catre fetele sale

Iason s-a miniat amarnic. Visul sau scump se spulbera. Si nu stia ce-ar putea face sa puna mina pe putere. Atunci Medoea, vrajitoarea, a nascocit un siretlic. S-a prefacut ca s-a certat cu sotul ei, fiul lui Eson, si a cerut un adapost la fetele lui Pelias. Caci regele avea trei fiice. Stind ele intr-o zi de vorba, Medeea a-nceput sa spuna ca ea cunoaste vraii prin care ii poate-ntineri pe oameni. Ca sa le dovedeasca asta a umplut un cazan cu apa, si, punind lemne dedesubt, a aprins foc cu palalaie, si apa a-nceput sa fiarba. A luat pe urma un berbec - cel mai batrin din toata turma - si l-a taiat in bucatele. Bucatile le-a pus la fiert. A mai turnat un suc in apa, a mai rostit si niste vraji. Si ce sa credeti ? Dintr-o data, bucatile s-au inchegat. Din apa a iesit un miel cu blana alba, behaind.

Copilele lui Pelias, vazind aceasta preschimbare, au rugat-o pe vrajitoare sa le intinereasca tatal.

Medeea s-a lasat rugata. Fetele i-au fagaduit si un sirag de pietre scumpe, daca le-asculta rugamintea. Si vrajitoarea, multumita ca planul i se-ndeplinea, le-a sfatuit pe-aceste fete sa-l taie pe batrinul rege in opt bucati, cu capul noua. si sa le-arunce in cazanul in care apa clocotea.

Iar fetele, cazind in cursa, si-au doborit parintele, ca pe un taur la ospete, si carnea lui au aruncat-o intr-un cazan mare sa fiarba.

Dar cum a dat in clocot apa, Medeea le-a strigat in fata ca ea l-a razbunat pe Iason, si Pelias ramine mort.

Apoi facind nu stiu ce vraja, s-a aratat un car de flacari, tras de doi serpi inaripati. Medeea s-a urcat in car si a pierit intr-o clipita.

Segele Pelias cazuse ; dar nu-ntr-o lupta vitejeasca - precum se cade-ntre barbati. Era rapus prin viclesuguri si uneltiri vrajitoresti. Nimeni nu l-a laudat pe Iason pentru-o asemenea victorie. Si el tot n-a putut sa urce pe tronul mult rivnit din Iolco. Puterea a trecut in mina unui fecior al celui mort, un alt argonaut : Adraste.

Iason a fost silit sa fuga la Creon, rege din Corint.

184

Glauca si Creon sint cuprinsi de fiacari

Creon il admira pe Iason pentru ca adusese lina de aur de la Ea, si l-a primit cu multa cinste. I-a daruit si un palat, cirezi de vite si mosii.

Ar fi putut acuma Iason sa vietuiasca linistit, Medeea, soata,-i daruise si doi copii incintatori. Dar tot ce se cladeste-n viata pe crime si pe viclesug se prabuseste prea adesea. La fel si dragostea lui Iason fata de soata lui, Medeea. s-a istovit de la un timp.

Toti se temeau de vrajitoarea ce-si omorise fratiorul si il fier-sese in cazan pe fostul rege de la Iolco. Iar crimele - pe cit se pare - astern pe chipuri niste umbre. Caci fata regelui Eete se uritea de la un timp.

Iason nadajduise poate ca tatal ei, de suparare, fiindca-si pierduse si copiii si lina cea nepretuita, o sa se stinga intr-o zi. Iar el, fiind barbatul Medeei, va mosteni bogatul Ea. Dar dintr-acolo nu veneau deloc vestile asteptate, si Iason, ce iubea puterea si bogatia si placerea, hotarise s-o paraseasca pe soata lui de pin-atunci si sa se-nsoare cu Glauca, fata lui Creon, gazda sa. Astfel, de nu putea fi rege nici peste mare, nici la Iolco, avea sa mosteneasca jiltul regelui Creon, din Corint.

Aflind Medeea stirea asta s-a necajit peste masura. Dar cum era de stapinita, s-a prefacut ca nici nu-i pasa si a grait catre Glauca, fiica lui Creon, cu dulceata :

t- M-am saturat si eu de Iason. Ma cere regele Egeu, care domneste in Atena ; si-as vrea sa fiu si eu regina. Destul am zabovit aicea linga un om fara noroc si ca sa te increzi, frumoaso, ca nu am nici o suparare, iti fac si eu un dar de nunta Poftim, acesta-i darul meu !.

Si vrajitoarea, prefacuta, i-a daruit fetei lui Creon o haina scumpa, purpurie si o cununa de margean.

Glauca s-a inseninat, caci tare-i mai fusese teama de fosta soata a lui Iason. Dar cum si-a imbracat vesmintul, a simtit un fior de moarte. Corpul i-a fost cuprins de flacari. Iara cununa ii stringea, ca intr-un cleste, fruntea alba.

Ea a strigat si s-a zbatut. A vrut sa-si scoata iute haina, dar stofa se tinea de trup si nu putea s-o dezlipeasca.

La tipetele ei grozave a alergat regele Creon. Insa cum s-a atins de fata a luat si el indata foc. Amindoi au pierit in flacari32.

185

Fuga Medeei si prabusirea corabiei Argo

Dar vrajitoarei nemiloase nu i-au ajuns aceste crime. A luat in mina un cutit si si-a ucis cu el copiii al caror tata era Iason. Apoi a poruncit sa vina carul sau magic, tras de serpi, si a fugit catre Atena, sa se marite cu Egeu ; dar n-a stat nici acolo mult. A pus la cale alte crime. Si era gata sa-l omoare pe fiul lui Egeu : Tezeu. Aflind Egeu de uneltirea nesatioasei vrajitoare, a izgonit-o cu rusine. Chemind Medeea un balaur, a si zburat pina la Ea. S-a impacat cu tatal sau. Si nu s-a mai aflat nimic ce s-a-ntimplat cu vrajitoarea.

Iason, mihnit si fara rost dupa uciderea Glaucei, a ramas singur in Corint 33.

Si prin legende se mai spune ca Iason, intr-o zi, dormea Ia umbra vasului sau Argo, pe tarm, in istmul de Corint.

Abia de inchisese ochii. Prin mintea lui se perindau nenuma-ratele-ntimplari din expeditia spre Ea. Dar Argo, care-odinioara ca un delfin taiase apa si deschisese drum pe mari cutezatorilor elini, era acuma putreda.

Iason visa lina de aur3'1. Tocmai visa ca se gasea din nou pe Argo si se zarise, in departare, o lumina. Era un munte-ntreg de aur Cind lemnaria putrezita s-a prabusit c-un zgomot surd. In cele mai frumoase vise - corabia, pe care Iason o condusese-n expeditie, s-a prabusit asupra lui L-a-ngropat sub darimaturi. Astfel s-a stins, fara de fala si fara glorie, acela ce nu luptase pentru oameni si se iubise doar pe sine

Note

I. Tesalia este o regiune din Grecia de nord, cu pamintul destul de fertil. Aici cresteau prin munti cai si boi, despre care se spunea ca erau cei mai frumosi din lume. Dealtfel, regii tesalieni si-au facut cei dintii oaste de calareti. Chiar turmele de boi erau duse la pasune de slujitori calari, minindu-le cu lanci. Pastorii tesalieni erau razboinici. Ei strajuiau averea cea mai de pret pe acele vremuri: cirezile de boi si hergheliile de cai. Se luptau cu dusmanii ce vroiau sa le fure, sau cu fiarele din munti. Insa, in acelasi timp, erau si priceputi. Adunau buruieni din muntii Pelion si faceau oblojeli cu care-si vindecau caii muscati de fiare, boii intepati de lanci sau propriile rani dobindite in lupte. Umblind mereu calari, pastorii tesalieni pareau ca-s contopiti cu caii de sub ei. Din imaginea aceasta a calaretului contopit cu calul, imagine daltuita pe peretii pesterilor, s-a nascut poate notiunea de centaur. Dealtfel, in limba greaca „henteo' inseamna a intepa cu lancea, a goni, a mina. Iar „tauros' e taur. S-ar putea ca din.

186

„heneto tauros' - cel care mina tauri - sa fi derivat cuvintul centaur, cum afirma unii mitologi. Centaurii acestia, nascociti in legenda, erau pina

la briu oameni si, mai jos de briu, aveau trupuri de cai. Ei par sa intruchipeze in acelasi timp - asa cum s-a mai amintit odata - furtunile grozave din munti. De aceea se mai spune ca aveau drept tata pe legendarul Ixion

- vijelia, si mama pe Nefele - zeita norilor.

2. Dintre centauri unul este vestit. El se numeste Hiron. Acest centaur Hiron este personificarea stiintei medicale ce o aveau pastorii. Din pricina aceasta, Asclepio-Esculap a deprins mestesugul de a-i vindeca pe oameni in pestera lui Hiron. Dupa cit se pare, in muntii Pelion era un soi de plante ce nu se mai cunoaste. Din ele se scoteau sucuri intaritoare - un fel de vitamine - ce se dadeau copiilor si-i ajutau sa creasca, sa se faca voinici. Tot aici, in munte, baietii invatau sa ingrijeasca de vite sau sa vineze fiare, sa minuiasca arcul, sabia si lancea, sa foloseasca scutul. Sa devina astfel viteji si sa dispretuiasca moartea in batalii. In legende vedem adeseori feciori de zei sau ai unor eroi de seama trimisi la Hiron, ca un simbol al necesitatii cresterii copiilor in mijlocul naturii, unde fortele li se calesc cel mai bine.

3. Motive asemanatoare, cind un batrin sau o batrina incearca firea si bunatatea unui flacau plecat in lume sa savirseasca ispravi mari, avem si noi intr-o multime de basme.

4. Tara lui Eete, faimoasa Colhid,a de mai tirziu, Ceorgia de astazi, era socotita, precum se stie, ca fiind la marginea de rasarit a pamintului. Dincolo de ea rasarea soarele in fiecare zori de zi.

5. Hele se tilcuieste prin „cea stralucitoare'. Acelasi sens il are si numele Helena, Elena. Iar Frixos inseamna cel care freamata, care scinteiaza. Amandoi par a fi simbolul luminii reflectate in nori. A doua nevasta a Ivi Atamas era regina Ino, mama lui Learh si Melicerte (vezi legenda despre zeul Dionisos).

6. Berbecele cu lina de aur simbolizeaza poate norii calatori. Norii se nasc din ape, ar fi deci tot niste odrasle ale lui Poseidon, zeul apelor. Cind soarele rasare, ii poleieste. Ei par uneori facuti in intregime din aur.

7. Este vorba de strimtoarea Dardanele.

8. in limba greaca „argo' inseamna usoara. intr-un basoreUef, frumos si expresiv, lucrat in teracota de catre un artist antic necunoscut. ii vedem pe argonauti cum isi construiesc cu pricepere, cu intelepciune, tasul pe care vor pluti inspre tara regelui Eete. in stinga este Iason, avind pe cap un coif cu creasta. Scutul si sabia le-a pus insa alaturi. Pentru ca

- ajutat de un argonaut - el intinde plnza pe catarg. Munca se vede a fi pe sfirsite. Totusi, cu multa grija, un alt argonaut mai infrumuseteaza cu dalta si ciocanul o parte a corabiei, sau poate incrusteaza acolo crenguta din copacul lui Zeus. In folclorul romanesc avem si noi adesea elemente naturale : crengute, frunze, buruieni fermecate, care slujesc eroilor nostri.

9. Atena, zeita intelepciunii, era considerata ca sfatuitoarea si sprijini-toarea tuturor eroilor. O vedem dind ajutor lui Prometeu, Heracle, Tezeu,

187

Perseu s.a. Aceasta ca un semn ca eroii si faptele lor nu trebuiau sa se bizuie numai pe indrazneala, ci si pe intelepciune.

10. Sint unii invatati care afirma ca o parte din legenda este adevarata, ca expeditia catre extremitatea estica a Marii Negre s-ar fi facut, probabil, cam cu optzeci de ani inaintea razboiului renumit al Troiei. Bineinteles ca toate acestea sint supozitii. Nu avem destule date si nu putem sa stim ce a fost si cind a fost. Insa, de buna seama, legenda cinta pe acei navigatori care au cutezat intiia oara sa plece in mari calatorii, deschizind drum spre rasarit, pe ape, negotului elin. Acestia au infruntat primejdii si furtuni nenumarate. S-au luptat cu popoare necunoscute, l-au infrint pe localnici si i-au silit sa dea tot ce aveau mai de pret. Au adus apoi cu ei bogatii si aur mult in Elada. Insa, ca sa infrumuseteze aceasta aventura, poetii au nascocit ca pe corabia Argo s-ar fi urcat cei mai de seama eroi si ei au trait fel de fel de intimplari de dragoste si lupte. Tot poetii au nascocit, dupa dorintele basileilor, care doreau sa-si legitimeze cuceririle, ca marii olimpieni : Zeus, Hera, Atena si, mai tirziu, Afrodita i-ar fi ajutat sa invinga. Prin aceasta asa-zisa protectie a marilor olimpieni se dovedea neindoios ca regii elini aveau dreptul sa cutreiere marile si sa le stapineasca, sa cucereasca orice tinut si sa adune bogatiile pe care si le doreau.

11. Plecarea se spune ca s-ar fi facut din portul magnezian Pagase.

12. Dupa unele legende, au fost ucisi si toti baietii, ca acestia, crescind mari, sa nu-si razbune tatii.

13. Regina din Lemnos se numea Hipsipila.

14. Propontida - adica aceea care deschidea calea spre Pontul Euxin - era Marea Marmara.

15. Tara din Asia de sud-est, cu capitala la Pergam.

16. Argonautul Polifem, care a auzit strigatul lui Hilas, rapit de nimfe, si a plecat, alaturi de Heracle, in cautarea lui, a fost intemeietorul legendar al orasului Hios.

11. In Misia au ramas Heracle, Polifem si Hilas.

18. Unde se afla Scutari, sau Uskiidar, in Turcia. Fata in fata cu Scutari se stie ca se afla Istambulul.

19. Lupta aceasta cu pumnii este stramoasa boxului. Numai ca luptatorii din antichitate isi legau pumnii cu niste curele, si de curele erau prinse placi mici de arama, colturoase, care striveau carnea si sfarimau oasele.

20. Strimtoarea Bosfor.

21. Pina in preajma orasului Istambul se intindeau odinioara hotarele Traciei.

22. Simplegade inseamna stincile care se izbesc intre ele. Si in basmele noastre se gasesc de multe ori stinci sau munti care se izbesc cap in cap.

23. Grecii ii ziceau, la inceput, Marii Negre : Pontul Axeinos, adica marea neospitaliera, fiindca avea mereu furtuni. Dupa ce au cunoscut-o mai bine si au vazut ca are tarmuri roditoare si bogate, i-au schimbat vechiul

188

nume si i-au spus Pontul Euxeinos sau Pontul Euxin, adica marea ospitaliera.

24. Este vorba de riul Rion din Georgia.

25. Palatul sclipitor pe care il avea Eete, ca fiu al astrului ceresc, reprezenta pentru elini lumina aurie ce se vede, in zori, spre rasaritul lumii si se reflecta in apa Marii Negre, in lungi coloane argintii.

26. Atit taurii cu picioarele de arama, cit si plugul erau creatiile lui Hefaistos.

27. Coltii ce trebuiau semanati pe cimpul lui Ares erau tot din botul balaurului doborit de Cadmos, cind fundase orasul Teba. Fusesera daruiti regelui de zeul Ares.

28. La inapoiere, argonautii nu au mai trecut prin strimtoarea Bosfor, in Marea Marmara, ci s-au indreptat direct catre tarmul nostru, unde este astazi orasul Constanta. Se spune ca Istrul-Dunarea ar fi avut odinioara aici un brat.

29. Cit timp au durat slujbele pentru Absirt, argonautii ar fi ajuns, dupa legenda, cam prin regiunea Cazanelor.

30. Aceasta este legenda infiintarii orasului Torni sau Tomis, cum i-au spus romanii. In greceste, numele s-ar tilcui prin locul celui taiat (temio inseamna taiat), ca o amintire a faptului ca micul Absirt fusese taiat aici in bucatele de Medeea.

31. Este vorba de Marea Adriatica. Grecii vechi credeau ca fluviul Dunarea unea Marea Neagra cu Marea Adriatica.

32. Aceasta noua crima a fetei regelui Eete este povestita in versurile zguduitoare ale tragediei lui Euripide : „Medeea'.

33. Spre deosebire de Heracle, Tezeu, Perseu si alti eroi, Iason inchipuie pe omul viteaz si generos, la inceput, ce paraseste mai apoi calea dreapta. Nu mai este folositor semenilor sai aflati in suferinta si lupta doar pentru sine, cu orice mijloc : juraminte, cuvinte mari si promisiuni - pe care nu si le respecta - numai ca sa-si atinga scopul. Eroii l-au urmat pe Iason, caci el fusese napastuit de Pelias. El i-a chemat, in numele dreptatii si in folosul elinilor, de-a dobindi lina de aur. Eroii erau bucurosi sa savirseasca fapte mari, indraznete, sa cutreiere si sa cunoasca lumea, sa deschida drumuri noi pe mari, sa nimiceasca monstrii si fiare, sa biruie pe regii hapsini. In toiul expeditiei ajunsi in Colhida, sau poate chiar mai dinainte, Iason cade prada poftei de marire si avere. De aceea el devine egoist, meschin si ia parte la crime. Ca sa infiereze astfel de fapte, cintaretii antici subliniau in legende tragicul sfirsit al lui Iason.

34. Lina de aur pare a fi si simbolul bogatiilor din tarile rasaritene, pe care elinii le-au rivnit mult, intotdeauna.

189

RAZBOIUL TROIAN

SE POVESTESTE ca pe-un deal, din Asia de asfintit, in apropiere de strimtoarea Helespont, s-ar fi-naltat, cindva, un oras mare si puternic .

Cel care a zidit orasul a fost, dupa legenda, Uos, feciorul unui rege, Tros, care-si tragea obirsia - printr-un voinic, Dardan - din Zeus. Dar de la numele lui Tros acest oras s-a chemat Troia, si tara inconjuratoare - parte din Frigia - Troada2.

Dealul greselilor

La drept vorbind, locul unde se ridica orasul se zice ca s-ar fi chemat-nainte „dealul greselilor' - deoarece-ntr-o buna zi Zeus s-a miniat pe Ata, zeita a greselilor, si a zvirlit-o din Olimp.

- Din cauza ta, i-a strigat Zeus, gresesc adesea, cum s-a-ntim-plat atuncea, la Mecona, cind m-a-nselat titanul Prometeu. De azi-nainte nu ai voie sa mai urci in Olimpul nostru. Vor gresi numai pamintenii

Si i-a dat brinci zeitei Ata.

Locul unde a cazut ea a fost chiar dealul din poveste. In cazatura, s-a lovit zeita zdravan, si, de ciuda, a blestemat dealul acela sa fie plin de amagiri, si oamenii sa-l indrageasca - insa s-aduca nenoroc.

I-adevarat, colina asta era un loc fermecator. Se rezema, spre rasarit, pe muntele de piatra, Ida. Iar spre apus se cobora, in panta dulce, catre marea cu valurile azurii.

Fiul lui Tros a hotarit sa-nalte-acolo, pe colina, o fortareata. A facut dara sacrificii si i-a-ntrebat pe olimpieni daca-i vor da incuviintarea. Atunci, din cer, ar fi cazut o statueta misterioasa 3, care o-nfatisa pe-Atena.

190

,,Palas-Atena este-aceea care-mi va ocroti orasul' - a cugetat regele Ilos, si dupa ce-a zidit, pe deal, o fortareata nu prea mare, a facut linga ea un templu. in templu, intr-un loc de cinste, a pus aceasta statueta zisa paladiu-fecioara. Aceasta e prima greseala, precum se va vedea-n poveste.

Si-au trecut ani citi au trecut, si Ilos intr-o zi s-a stins. La tron i-a urmat fiul sau, ce se numea Laomedon.

Priam se urca pe tronul lui Laomedon

Laomedon a fost un rege lipsit de cinste sau cuvint. Lui ii placea sa aiba slugi, dar nu vroia sa le plateasca. Era hapsin, apucator si fara mila de supusi, cum sint mai de-obicei toti regii.

Avind el multe avutii, a vrut sa si le ocroteasca si sa ridice-n jurul Troiei un sir de ziduri cit mai tari. Ii trebuiau deci lucratori.

Tocmai in vremea cind dorea el sa ridice-aceste ziduri, s-a intimplat ca in Olimp mai multi zei sa se razvrateasca. Doreau sa-l lege pe stapin in streanguri tari si sa-l arunce in Tartarul intunecat. Dar Tetis, fiica lui Nereu, cea cu picioare de argint, aflind urzeala, il vestise pe tatal zeilor indata, si el ii osindise aspru pe rasculatii din Olimp. Dintre toti, cei mai greu loviti au fost Posei-don si Apolo. Zeus a hotarit ca ei se vor trudi, ca salahori, sa-nalte zidurile Troiei 4.

Cind s-a sfirsit insa zidirea, Laomedon i-a izgonit pe cei doi zei din tara sa, fara sa le plateasca munca, asa precum fagaduise. La fel, tot fara de cuvint, s-a purtat el si cu Heracle5. Pentru asemenea greseli, Laomedon si-a pierdut tronul. Cei mai multi dintre fiii sai au fost ucisi in batalii. I-a. ramas numai un fecior, care cazuse prizonier. Acesta era cel mai mic. Se numea la-nceput Po-darce. Mai tirziu i s-a zis Priam 6.

Iar Priam, revenind la Troia, a luat de soata pe-o printesa gingasa, buna, devotata, pe care o iubea nespus. Hecuba 7 se chema copila.

S-a urcat deci Priam pe tron - iar soata sa i-a daruit cincizeci de fii, frumosi ca zeii, si-un numar mare de copile 8.

191

Atita doara ca atuncea cind trebuia sa vada lumea unul dintre feciorii sai, Hecuba a avut un vis ; si se facea c-ar fi nascut nu un copil, ci-o torta aprinsa. Flacara tortei se-ntindea pina ce cuprindea orasul si-1 mistuia in intregime.

Fiul nou-nascut de Hecuba este parasit pe muntele Ida

Priam, aflind de acest vis, i-a intrebat pe niste preoti ; si ei l-au sfatuit sa-l duca pe fiul nou-nascut in munte ; si, dupa datina strabuna, fata de fiii nedoriti, sa-l lase-acolo pe o stinca. Fiarele, vulturii si serpii vor sti pe urma ce sa faca, fara ca tatal sa-si min-jeasca mina cu singe de copil.

Priam a ascultat de sfatul preotilor. A luat baiatul. L-a-ncre-dintat unui pastor. Si el l-a parasit pe-o creasta a muntelui cel inalt, Ida. Dar, peste patru sau cinci zile, trecind pastorul iar pe-acolo, a vazut - nu-i venea sa creada ! - pe fiul regelui Priam sugind de zor la o ursoaica.

induiosat, a luat pastorul pe-acest copil plin de noroc si l-a dus in coliba sa. Acolo l-a crescut in taina, caci, daca regele afla, ii astepta desigur moartea si pe pastor si pe baiat9.

Crescind, acest fecior de rege s-a tocmit si el tot pastor, ca tatal adoptiv, la Priam. Mina cirezile de vite, la fel ca toti ceilalti pastori, si nu stia ca el e fiul aceluia ce stapinea aceste bogatii pe Ida.

Ba se mai spune ca flacaul era nespus de inimos. ii era drag de animale si le pazea de hoti si fiare cu-atit de multa vitejie incit pastorii l-au numit, din cauza asta, Alexandru 10.

Si, cum trecuse vreme multa de cind Priam isi aruncase fiul cel nedorit pe Ida, trebuia, dupa stravechi datini, sa faca-n cinstea lui serbari. Organizase deci, in Troia, slujbe si jocuri si intreceri. Iara ca premiu, in intreceri, oferea cel mai mare taur pe care il avea-n cirezi.

Dar taurul fagaduit era crescut chiar de-Alexandru. Tinarul tinea mult la taur. Si, fiindca Priam i-l ceruse, a hotarit sa-l recis-tige, luind si el parte la intreceri.

intr-adevar, prin iscusinta si vitejie, Alexandru i-a biruit pe ceilalti tineri. Taurul l-a cistigat el, si, fiind sarbatorit la curte, Priam, Hecuba si ceilalti l-au intrebat : de unde este si cum il cheama ? Si bineinteles ca vorba aduce dupa sine vorba, si intre-

192

barea, intrebare. Si toate-acestea duc, la urma, la dezlegarea unei taine. Destul ca Priam a aflat ca Alexandru i-e fecior. Bucuria regelui Troiei n-a fost mica. I-au dat pe loc haine de pret. Au inchinat in cinstea lui. Si l-au chemat, nu Alexandru, cum ii zise-sera-nainte, ci Paris, nume care-nseamna ruda de-aproape, regasita.

Marul discordiei cade in mijlocul nuntii zeitei Tetis cu Peleu

Pe cind se petreceau in Troia aceste intimplari ciudate, in pestera unui centaur, faimosul Hiron din legenda, zeii, in fruntea lor cu Zeus, petreceau strasnic la o nunta.

Se cununa zeita Tetis, cea cu picioare argintii, cu un voinic numit Peleu, un rege din Tesalia. De fapt, si Zeus si Poseidon pe-tisera pe nereida. Dar Prometeu le prorocise ca ea va naste un fecior, care isi va intrece tatal in vitejie si putere. Asta nu le era pe plac nici lui Poseidon, nici lui Zeus. Mai ales Zeus se temea de fiii lui, sa nu-l doboare, precum facuse el cindva tatalui sau, batrinul Cronos. Si, ca sa scape de buclucuri, se invoise ca Peleu sa fie mirele lui Tetis.

Si-acuma incepuse nunta. Zeii cintau si dantuiau cu nimfe si cu pamintene. Apolo le suna din lira. Dionisos le turna vin si Momus, zeul caraghios, le facea strimbaturi destule si toti ri-deau cu-atita pofta, incit se zguduiau pamintul, marea si cerul cel inalt cu luna si cu stelele.

De fapt, nu toti rideau cu pofta Caci la intrarea pesterii sta Eris cea posomorita, zeita care proteja discordia, cearta si birfa, zeita care uneltea ca-n lume sa nu fie pace si intelegere deplina.

Zeita asta preahidoasa, nesuferita tuturor, sedea deci si privea cu ura la cei care se desfatau. Si, pentru ca zeita Tetis nu o poftise la ospat, dorind sa fie armonie si bunavoie-ntre meseni - gindea cum sa le strice cheful11.

Si dintr-o data a rinjit. Gasise hida iar o cale. incalecind pe un balaur, zburase-n tara hesperida. Luase din gradina de aur un mar. Marul cel mai frumos. Pe el scrisese cu cerneala de aur, mai stralucitoare decit lumina de amiaz, trei vorbe bine ticluite. Scrisese : „Celei mai frumoase'.

193

13 - Legendele Olimpului, voi. II

S-a-ntors apoi la pestera ; si-a virit capul inlauntru, cu limba rosie ca para strinsa-ntre coltii ruginiti ; iar bratu-i a zvirlit cu grija marul acela-ncondeiat intre zeitele ce-n hora alunecau, ca intr-un zbor.

incepe cearta intre cele trei zeite

L-o fi vazut, pesemne, Hera sau Afrodita sau Atena ! L-au ridicat si au citit slovele-acelea otravite, scrise de certareata Eris, si fiecare-o fi rostit :

- E marul meu Dati-l incoace !

- Ba e al meu, ca-s mai frumoasa !

- Nu-i al nici uneia I-al meu Zeus nu vrei tu sa ne faci dreptate ?

Si tot asa Nu stiti cum este atunci cind se porneste sfada ? Fetele parca sint schimbate. Vocile-s tari si ascutite. Rasuna vorbe deloc blinde, sudalmi si uneori blesteme.

Asa si cele trei zeite strigau mereu spre adunare sa li se spuna care este cea mai frumoasa dintre ele. Zeii erau prevazatori. Sa spuna Hera sau Atena, se supara rau Afrodita. Sa zica-atunci ca Afrodita, se miniau zeita Hera, ca si Atena, deopotriva.

- Stiti ce ? a spus maretul Zeus. Un singur om poate s-arate care-i deplinul adevar

- Cine-i acela ? au zis ele, intaritate, intr-un glas.

- E Paris Paris de la Troia, cel ce se afla-acuma pe Ida. S-a dus ca sa-si revada-n munte cirezile ce le-ngrijea, pe cind era un pastor simplu, si nu un print cum este azi.

- Cum il gasim ? a intrebat zeita Hera.

- Hermes, pristavu-mi de credinta, va va calauzi pe toate, i-a dat raspuns marele Zeus. Hermes ! Calauzeste-le spre Ida, ara-ta-le cine e Paris ! Si fa ce-oi face ca flacaul sa dea zeitelor raspuns.

Dar Hermes, preasiretul Hermes, era neintrecut in toate.

- Lasa, stapine, i-a grait, sa nu ai nici un fel de grija. Voi sti eu sa-mi fac bine slujba, si Paris o sa dea raspunsul, chiar astazi, dupa cum ti-e voia

Si - pentru ca nunta cea mare, oricum, tot fusese stricata de Eris, de zeita vrajbei, care juca de bucurie in fata pesterii lui Hiron - Hermes a spus catre zeite :

- Veniti cu mina sa v-arat pe tinarul judecator, feciorul regelui din Troia. El o s-aleaga dintre voi pe-aceea care-i mai frumoasa.

Si Hermes cu zeitele s-au urcat pe un nor de aur. Norul s-a ridicat in slavi, si n-au trecut decit trei clipe si norul a ajuns pe Ida.

Paris da Afroditei marul de aur

Paris pasea pe munte singur. induiosat isi amintea de vremea cind era pastor.

Cerul era abia-nrosit de zorii care se vesteau. S-auzeau mugete de tauri, ce tropoteau catre pasuni. Si diamante, stropi de roua, luceau pe ierburile moi.

Deodata, s-au ivit din slava zeitele inversunate, avind pe Hermes intre ele. Si Hermes a grait spre Paris :

- Ia stai, voinice, si ne spune care zeita-i mai frumoasa : Atena mult preainteleapta, sau Afrodita, dragalasa, ocrotitoare a iubirii, sau poate insasi mindra Hera, stapina-n marele Olimp, fiind soata regelui ceresc ? Cui i-ai da tu marul de aur, pe care-l vezi in mina mea ?

Vazindu-se-n incurcatura, Paris a vrut intii sa fuga. Numai ca Hermes l-a tinut, apucindu-l pe dupa umeri. Si, vorbindu-i cu mestesug, l-a sfatuit sa stea pe loc si sa raspunda mai degraba.

Zeitele si-au aratat lui Paris toata frumusetea. Ba, fiecare dintre ele i-au mai fagaduit sa-i dea si o rasplata cit mai buna, daca voinicul le-o alege. Astfel, soata lui Zeus, Hera, i-a spus ca o sa-l faca rege, nu in Troada sau in Frigia, ci peste toata Asia. Si, dupa Zeus, el va fi cel mai puternic pe pamint. Palas-Atena i-a promis sa-l faca-nvingator in lupte si intelept ca nimeni altul. Iar Afrodita i-a rostit ca ea-l va face fericit, dindu-i de soata o regina. Regina e mindra Elena, cea mai frumoasa-ntre femei, fiica lui Zeus si a Ledei.

194

195

13

Si Paris n-a mai stat pe ginduri. A dat in laturi si puterea cu care-l imbiase Hera, si-ntelepciunea de la Palas, si a ales numai placerea daruita de dragoste - facind, de-asemeni, o greseala.

- Cea mai frumoasa-i Afrodita, a raspuns el zeului Hermes 12. Si, luind marul discordiei, l-a dat zeitei dragostei.

Dupa aceasta intimplare, zeitele Hera si-Atena au plecat tare suparate. Ele-au jurat sa se razbune nu numai pe tinarul Paris, ci pe intreg orasul Troia.

N-a ramas decit Afrodita, care l-a si-ndemnat pe Paris sa plece in cetatea Sparta, unde domnea un rege prieten, sotul Elenei cea frumoasa. Si s-o rapeasca pe Elena, regelui prieten, Menelau.

Rapirea Elenei cea frumoasa

Si Paris s-a inflacarat. Pierzindu-si orice stapinire si chibzuire mai adinca, s-a insotit c-un alt voinic si s-au casatorit spre Sparta. Flacaul care-l insotea era odrasla Afroditei si-a unui print pastor, Anhise, tot din tulpina dardaniana. Numele lui era Enea. Si, dupa o calatorie destul de lunga si de grea, tinerii au ajuns in Sparta. Aici regele Menelau i-a primit bine, ca pe prieteni. E] tocmai trebuia sa plece cu niste treburi din oras. Pornea catre insula Creta. Si a rugat-o pe Elena sa aiba grija de voinici, in timpul cit o sa lipseasca.

Dar cum s-a-ndepartat din Sparta sotul Elenei, Menelau, s-a si ivit din slavi un car, ce era tras de porumbite si-o aducea pe Afrodita.

In urma ei venea si Eros, zeul iubirii cel viclean, cu aripile lui de aur. Zeita i-a vorbit Elenei, tinind-o blind pe dupa umar, des-pre-nsusirile lui Paris. Prin vraji, numai de ea stiute, zeita l-a facut pe Paris mult mai frumos decit era. Iar Eros a tintit pe soata lui Menelau, in inima, cu-o sageata-nveninata, si a facut-o sa-ndrageasca pe fiul lui Priam din Troia. Elena si-a uitat de casa, de sot, de prieteni, de popor. S-a urcat pe corabia un-de-o-mbia Paris sa vie, si-amindoi au pornit spre Troia 13.

Cind s-a-ntors Menelau la Sparta, mai, mai ca nu-i venea sa creada ca nu-si mai regaseste soata. Supusii i-au povestit tot.

196

De suparare, si-a izbit fruntea de lespezi si de ziduri. Inima-i 5-a facut carbune. Si din nimica n-a pierit, caci isi iubise mult sotia. Insa, fiind el un om puternic, si-a adunat iarasi simtirea. Si-ndemnat de zeita Hera, a plecat sa se sfatuiasca cu fratele sau, Agamemnon, rege in Argos, la Micena. L-au luat cu ei la sfat pe Nestor, alt rege intelept, din Pilos.

Sfatul inteleptului Nestor

Iar Nestor le-a reamintit despre Elena ca de mica fusese pricina de cearta. Era atita de frumoasa, incit la doisprezece ani a fost rapita de Tezeu. A fost nevoie sa porneasca cei doi voinici : Castor si Polux, un razboi mare cu Atena, si, liberind-o, s-o aduca iar in orasul parintesc.

Cind s-a facut ceva mai mare, a trebuit sa se marite. Si Tin-dar, fostul rege-al Spartei, a dat de veste in Elada ca-i cauta un barbat Elenei ; si-acest barbat ii va urma pe jiltul sau regal, din Sparta. Deci, citi sint dornici s-o peteasca, sa vina in orasul lui.

Dar ce sa credeti ? N-au venit unul sau doi, cum credea Tindar. Stiind-o toti asa frumoasa, s-au gramadit vreo nouazeci de regi si cei mai mari eroi. Unii bogati, altii puternici sau intelepti sau iscusiti. Si fiecare si-o dorea. Regele Tindar s-a temut ca fata, alegind pe unul, ceilalti or vrea sa se razbune, si s-o isca vreo-ncaierare. Atunci, la sfatul lui Ulise, regele insulei Itaca, i-a pus pe cei veniti sa jure c-or sa respecte hotarirea pe care o va lua Elena. Ea era libera s-aleaga pe tinarul care-i placea. Si daca vreunul dintre ei ar fi-njosit pe cel ales si ar fi vrut 'sa-i fure soata, ceilalti erau datori sa sara si sa-i dea sprijinul cu oastea.

Au jurat citi au fost acolo. Elena l-a ales, pe urma, pe Menelau, un tinar chipes. Tindar l-a hotarit urmas. Au facut nunta. Si toti ceilalti au plecat linistiti acasa. Dar juramintul a ramas.

- Si-acuma uite,-a venit vremea, a grait inteleptul Nestor, ca Menelau a fost jignit si soata lui i-a fost rapita. Deci, cei care-am jurat atunci sintem datori sa-l ajutam

Insa tot Nestor i-a-ndemnat ca, mai-nainte de razboi sa-ncerce o impacaciune. Sa-i ceara deci regelui Priam sa-napoieze pe Elena si avutia ce fusese luata de Paris, de la Sparta.

197

Priam l-a intrebat pe Paris ; dar Paris nici n-a vrut s-auda.

- Elena e sotia mea, a strigat el cu indirjire. N-o dau pentru nimic in lume. De-ar fi sa-nceapa si-un razboi

Si, aflind stirea, Agamemnon a chemat regii din Elada sa-i vie toti intr-ajutor. Sa-l razbune pe Menelau.

Marul discordiei, pe care il aruncase reaua Eris, stirnise ura-n-tre zeite. Ele ii atitau pe regi. Si regii porunceau multimii sa se jertfeasca pentru ei. Poftele lor si certurile faceau din nou sa curga singe.

Se-ncepea deci razboiul Troiei. Razboiul cel mai crunt de care se povesteste prin legende.

invinsii si invingatorii vor suferi deopotriva si vor pieri aproape toti, lasind o jale fara margini in Europa si-n Asia.

Ulise se preface ca e nebun

Dar pin-atunci sa amintim ca Menelau si Agamemnon, cei doi feciori ai lui Atreu - numiti de-aceea si atrizi - trimiteau soli din tarm in tarm, chemind pe regi, cu oastea lor, in vestitul oras Aulida «

Astfel, in insula Itaca, o insula saracacioasa, unde domnea pe-a-tunci Ulise 13, plecase grabnic Palamede, un fiu al regelui Eubeei.

- Avem nevoie de Ulise, spunea trufasul Agamemnon. Este istet si priceput. Ne poate sfatui la multe. El este cel care a dat ideea, mai de mult, in Sparta, ca regii sa-si jure credinta si sprijin de va fi nevoie

insa de la acea-ntimplare trecusera atitia ani. Omul se schimba intre timp. Ulise se casatorise cu o copila, Penelopa, o vara buna a Elenei. Ba dobindise si un prunc, numit de mama Telemah. Iar pruncul era inca-n fasa. Deci nu-i era deloc pe plac sa-si mai primejduiasca viata, pentru a-si tine juramintul. Nu-i mai era pe plac razboiul si se gindea ca nu e drept sa moara oameni cu duiumul pentru o cearta-ntre doi regi.

Si, aflind el ca a venit in insula printul Eubeei, s-a prefacut ca e nebun.

198

A injugat la plug, alaturi, un cal schilod si un asin ; si apoi cu ochii rataciti, bolborosind razlete vorbe, Ulise se facea ca ara si nu-i cunoaste pe trimis.

Iar cind trimisul Palamede ii rostea vorbe pe-nteles, el se facea ca nu-l aude si arunca pe brazda neagra, in loc de boabe de secara, niste grunji maruntiti de sare.

Atita doar ca Palamede era destul de intelept si a bagat usor de seama ca vrea Ulise sa-l insele. S-a dus in graba la palat. A luat copilul lui Ulise, pe dragalasul Telemah, si s-a intors cu el pe cimp. L-a asezat pe Telemah in drumul plugului de lemn.

Cind a vazut Ulise insa ca plugul sau va reteza trupul micului Telemah, si-a oprit calul si asinul - si a grait lui Palamede :

- Da ! Ai ghicit. M-am prefacut. Nu mai vream sa pornesc la lupta Razboiul nu-mi mai este drag. Nu vream sa se mai verse singe si sa calcam cetati straine, pentru o toana de regina si pentr-un print nechibzuit. Vreau sa traiesc tihnit acasa linga iubita-mi Penelopa si linga fiu-mi Telemah.

Dar, neavind totusi ce face, Ulise s-a gatit de drum, ca sa-si pastreze juramintul, lasind in urma casa draga, copilul mic, inca in fasa, si pe sotia-i credincioasa, pentru un timp indelungat.

In cautarea lui Ahile

insa vestitul profet Calha ii spusese lui Agamemnon ca nu vor cuceri cetatea regelui Priam cel bogat, de nu or sa atraga-n lupta pe neintrecutu-Ahile.

Acest Ahile era fiul frumoasei nereide Tetis, cea maritata cu Peleu, regele din Tesalia.

La nunta ei zvirlise Eris intre zeitele-olimpiene marul discordiei, pe care il daruise Afroditei fiul lui Priam, mindrul Paris.

Zeita nereida Tetis stia ca pruncul sau Ahile va creste mare si puternic. Va fi viteaz ca nimeni altul. Numele sau o sa ramina nemuritor in batalia data sub zidurile Troiei. Dar lui ii hotarise Moira - destinul cel ne-nduplecat - sa-si. piarda zilele acolo.

Si, cunoscind aceasta taina, zeita Tetis, mama sa, caufa sa lupte si cu Moira si sa il scape pe Ahile de soarta care-l astepta.

In acest scop, inca de mic, ii ungea trupul cu ambrozie, ca sa-l faca nemuritor. il vira-n flacari sa-l caleasca. Ba, intr-o noapte,

199

s-a dus si pina la Hades in Infern. Acolo si-a scaldat in Stix, riul cel infricosator, pe pruncul sau abia nascut.

Atit c-atunci cind il virise in flacari, pentru a-l cali, si cind il cufundase-n riu, Tetis isi tinuse copilul de un calcii, calciiul sting.

isi scaldase copilu-n Stix, pentru ca nici un fel de arma sa nu-i mai poata rani trupul. Nu se gindise insa Tetis ca, apucindu-l de calcii, locul acela-i va ramine pe totdeauna necalit16.

In acest fel fiul zeitei nu mai putea fi doborit, decit daca era lovit in locul necalit in Stix.

Acum cind are loc povestea, Ahile se facuse mare. Ca si multi alti eroi de seama, fusese dat de mititel batrinului centaur Hiron, ca sa-l invete mestesugul armelor si al vinatoarei.

Se povesteste ca la Hiron fiul lui Tetis s-a hranit doar cu maduva si cu creier de pui de urs si cu ficat de leu naprasnic. Nici nu se ridicase Ahile mai mult de-o schioapa si lupta ca un barbat, ucigind fiare prin codrii de pe Pelion.

Iar cind fugea, putea sa-ntreaca si caprioara cea mai iute si cea mai sprintena din munti. Nu va mai spun ca invatase sa cinte minunat din gura, acompaniindu-se cu lira. Iar viersul lui vrajea pe oameni si chiar pe zeii din Olimp.

Pe-acest flacau vroiau sa-l aiba, in razboi, linga ei, atrizii, la ceasul cind vor izbi Troia. Iar Agamemnon trimisese, de asta data, pe Ulise, sa-l caute si sa-l cheme-n lupta pe fiul regelui Peleu si al gingasei nereide, cea cu picioare de argint.

Un flacau imbracat in haine de fata

Insa, aflind zeita Tetis de planul lor, s-a temut strasnic ca fiul sau isi va da viata in fata zidurilor Troiei.

ingrijorata, a iesit din marea verde si adinca. L-a chemat linga ea pe-Ahile, si vazindu-l, i-a glasuit :

- Te du fara nici o zabava in insula unde domneste regele prieten Licomede 17. Acolo ai sa te ascunzi in haine femeiesti, Ahile Cum esti de alb la chip, frumos, nimeni na o sa deosebeasca pe fetele lui Licomede de fiul regelui Peleu

Ahile s-a impotrivit. Dar mama, Tetis, i-a cerut sa-i dea-ntru-totul ascultare.

200

Si, cum Ahile-si iubea mama si nu vroia s-o necajeasca, a pornit catre insula. Iar Licomede, regele, sfatuit de zeita Tetis, l-a-n-vesmintat pe flacaiandru in haine albe, femeiesti si l-a ascuns intr-un palat, unde stateau fetele sale.

in acest timp, si Agamemnon si Menelau, batrinul Nestor, si Palamede si Ulise ii cautau urma lui Ahile si nu puteau sa i-o

mai afle.

De n-ar fi fost prorocul Calha, care vedea in departare, n-ar fi putut sa-l mai gaseasca. Dar Calha i-a vestit pe regi ca odrasla zeitei Tetis i-adapostit de Licomede.

Ei, cin'sa mearga pin-acolo ? Cine Sa-l afle pe Ahile intre frumoasele copile ale regelui Licomede ?

Adevarul iese la iveala

S-au sfatuit si s-au gindit sa il trimeata pe Ulise, stapinul insulei Itaca. El nu venise cu placere. Fusese chiar silit sa plece, insa acuma se gasea in tabara lui Agamemnon si, potrivit vechilor datini si juramintelor facute, trebuia sa dea ajutorul atrizilor sa biruiasca, prin minte si prin vitejie.

Ulise s-a schimbat de haine, facindu-se negutator. S-a dus apoi catre palatul acelui rege Licomede, purtind cu el salbe de aur, bratari, cercei, valuri alese. insa, intre acestea toate, virise si un coif, un scut si-o sulita stralucitoare.

Fetele regelui s-au strins numaidecit sa vada marfa, si intre ele se grabise si flacaul zeitei Tetis. Ulise cerceta cu ochii sa vada unde e baiatul, insa nu deslusea deloc. Atunci le tot intindea marfa si le-mbia s-aleaga salbe, bratari sau valuri, dupa plac. Toate prinsesera in miini bijuterii scinteietoare si valuri, care mai de care mai albe, mai frumos brodate. Numai Ahile se uita, cu jind, la armele de-arama, la scut, la sulita si coif. ' Si tot atunci, insotitorii lui Ulise, ce ramasesera la porti, au inceput sa sune tare din trimbite si din chimvale. Fetele au fugit speriate, crezind ca-ncepe vreun razboi. insa Ahile-a luat o lance si s-a si repezit spre porti, gata sa apere palatul. Vazind ca planu-i reusise, Ulise a grait spre rege :

201

- Acesta nu e fata ta. E un voinic numit Ahile. Lasa-l sa plece la razboi, unde il cheama Menelau. Sa-si dovedeasca voini-cia. Este rusine sa ramina ascuns, in valuri, printre fete

-- Adevarat, a spus Ahile. Nu sint fecioara, sint flacau. Potrivit juramantului facut de tatal meu, Peleu, la nunta frumoasei Elena, am datoria sa-l ajut pe Menelau sa se razbune, chiar daca

eu o fi sa mor.

Apoi si-a smuls valul cel alb si cununita de pe plete, si-a pus in schimb coiful lucios, cu creasta filfiind in vint. A Juat in mina-o sabie si a plecat dupa Ulise.

Se zice ca a mai primit de la tatal sau, Peleu, o platosa si niste arme. Peleu le capatase toate de la zeii nemuritori, la nunta cu iubita-i Tetis. A mai primit o sulita, cu insusiri miraculoase, de la bunul centaur Hiron, si o pereche de cai albi de la Poseidon furtunosul, aprigul zeu al marilor.

Asa s-a-nfatisat Ahile in portul renumit Aulida, unde, precum ne spun poetii, se adunasera, la tarm, o mie o suta optzeci si sase de corabii, purtind pe ele peste-o suta de mii de oameni inarmati18.

Zeii cer o jertfa la plecare

Regii erau in fruntea oastei - in care trase de cai ageri - purtind pe ei armuri bogate, platose bune de arama impodobite si cu aur, avind pe cap coifuri inalte cu coamele din par de cal si colti luciosi, albi, de mistret. in miini aveau arme de pret, sabii cu tecile de-argint, lanci lungi, taioase, de arama, pulpare pe picior si scuturi. Ostenii cei de rind luptau numai cu sulite si prastii. Ei trebuiau sa se supuna poruncilor, destul de aspre, date de regi sau basilei.

Oastea cea mare se-mpartea pe triburi, fratrii si pe ginti19.

Iar dintre regi cei mai de seama erau viteazul Agamemnon si Menelau, fratele lui, feciorii regelui Atreu ; apoi preainteleptul Nestor. Urmau Ulise cel istet si Diomede preacuviosul si Aias de la Salamina si un alt Aias din Locrida si Palamede si Patrocle si Filoctet, si citi, si citi Dar intre ei lucea Ahile cu oastea lui d mirmidoni, ca un luceafar intre stele. Atit era de ne-ntrecut in mestesugul armelor. ,

202

Numai ca flota asta mare - cintata-n vechile legende - de la-nceput a fost lovita de mari furtuni ce-o ravaseau, cind incerca sa iasa-n larguri. Iar mai tirziu, dupa furtuni, vintul a contenit sa sufle si pinzele s-au molesit ca niste aripi ostenite. Flota n-a mai putut sa paraseasca tarmul aulic vreme lunga si multi osteni zaceau de friguri si alte boale misterioase.

Ca sa cunoasca adevarul - de ce nu puteau sa porneasca inspre Troada catre Asia - regii l-au intrebat pe Calha. Calha le-a spus ca o zeita, si-anume Artemis, fecioara, e suparata rau pe el, pentru ca regele-Agamemnon ii ucisese-o caprioara, care-i era zeitei draga. Deci, daca vor sa reuseasca in intreprinderea lor grea, regele trebuie sa-si jertfeasca pe o copila, Ifigenia.

Plecarea 'spre Asia

Silit de cei din jurul sau, regele a trimes un sol la Clitemnestra, soata lui, sora Elenei cea frumoasa, si i-a cerut sa ii trimita pe fata sa, pe Ifigenia, zicind ca vrea sa o marite cu fiul lui Peleu,

Ahile 20.

Cind a sosit corabia, purtindu-le pe Ifigenia si pe regina Clitemnestra, Agamemnon nu le-a iesit nici macar in intimpinare.

Ostenii-au smuls-o pe copila de linga mama si au dus-o intr-un sanctuar, s-o pregateasca pentru groaznicul sacrificiu.

A plins zadarnic Clitemnestra. Regele-si ascunsese fruntea sub un vesmint intunecat. Nu vrea sa-si vada nici sotia si nici copila mult iubita. Porunca data de zeita trebuia iute-ndeplinita, ca flota sa poata porni si ostile sa biruiasca

Citiva voinici au vrut s-o scape si au luat armele in miini.

insa copila i-a oprit, cu ochii inecati in lacrami :

- Nu varsati singe in zadar. Ma voi jertfi de bunavoie, ca tatal meu sa biruiasca in luptele infricosate, ce vor urma foarte curind, dupa ce eu n-am sa mai fiu

Si singura s-a-nfatisat marelui preot sa o-njunghie 21.

Preotul si-a-naltat cutitul ca sa-i strapunga inima, in timp ce regele Agamemnon gemea ingenuncheat pe lespezi, iar mama fetei se zbatea in bratele ostenilor.

203

Numai ca-n clipele acelea, Artemis s-a induplecat. Si-a amintit ca Ifigenia ii aducea adesea jertfe, jurase sa nu se marite si sa se faca preoteasa intr-un lacas sacru al ei. Zeita s-a infatisat la locul jertfei si a smuls-o pe Ifigenia. A dus-o intr-un tem-plu-al sau, intr-o padure din Taurida 22, unde-a facut-o preoteasa. Iara in locul Ifigeniei, spre usurarea tuturor, a pus zeita o cer-boaica.

Si, dupa ce s-au savirsit slujbele catre Artemis, vintul a-nceput iar sa bata. Flota a lunecat pe ape catre Troada departata si regii s-au inveselit.

E drept ca au mai poposit si pe-alte tarmuri, unde oastea si-a prapadit citiva osteni. Dintre acestia cel mai greu i-a durut faptul c-au pierdut pe Filoctet, acela ce primise-n dar de la Heracle armele lui biruitoare. Filoctet a ramas in Lemnos. Fusese rau muscat de-un sarpe si suferea ingrozitor. Rana lui mirosea urit. Ostenii nu puteau sa-ndure acest miros nesuferit.

in sfirsit, dupa multe zile si rataciri si vinturi rele, corabiile aheiene au ajuns linga Asia. Trebuiau numai sa debarce. Dar nimeni nu-ndraznea sa sara pe tarmul regelui Priam, fiindca pro-rocul le spusese ca primul care va atinge pamintu-acesta va muri.

Ce-i de facut ? Stateau cu totii pe punti si nu vroiau sa sara.

Atunci ce i-a trasnit prin minte istetului de la Itaca ? Sa dea exemplu celorlalti, fara sa se primejduiasca. A aruncat un scut pe tarm si a sarit, da-n asa fel, incit sa n-atinga pamintul, ci numai scutul de arama. Astfel, el a sarit intiiul si nu i s-a-ntimplat nimic. Ceilalti osteni, vazind ca sare regele insulei Itaca, rami-nind teafar, neatins, si-au facut vint de-asemenea.

Se-osaza tabara aheie

Cel care i-a intimpinat a fost eroul troian, Hector, cel mai voinic si mai viteaz dintre odraslele lui Priam. Si Hector si-a azvirlit lancea catre osteanul Protesilau, care-a-nrosit numaidecit, cu sin-gele-i, glia troiana. De fapt, Hector vroia s-atinga cu lancea lui chiar pe Ulise. Insa Ulise s-a ferit. in urma-i venea Protesilau. Si lancea i s-a-nfipt in piept, fiind cel dintii dintre razboinici cazut pe tarm, in fata Troiei.

204

Pe urma a sarit Ahile, urmat de prietenu-i Patrocle, si cei doi Aias, si alti regi, care s-au si incins la lupta.

Ostenii regelui troian au trebuit sa se retraga si sa se-nchida in cetate.

Mult mai departe de cetate si-au facut grecii tabara. Tabara mare si intinsa, cu mii si mii de corturi. Iar in mijlocul taberii era o piata foarte larga. Aici se adunau ostenii in fata cortului regal, al celui care conducea intreaga oaste, Agamemnon. in apropiere, linga piata, isi ridicase cortul sau si preaistetul din Itaca. El era dornic sa auda, sa afle si sa stie tot. De-aceea isi pusese cortul in asa chip, incit nimica din ce se petrecea in piata sa nu scape privirii sale.

in schimb, la cele doua margini, in locurile cu primejdii, si-au facut corturile lor regele de la Salamina, voinicul Aias si Ahile. Ei si-au pus corturile astfel, dorind sa stea mereu de straja la cele doua capete ale intinsei tabere.

Spre partea unde era Troia, tabara mai era ferita de un val mare de pamint si-un sant sapat foarte adinc.

Razboiul dintre oastea greaca si cea troiana s-a-nceput.

O ! Mintea parca se-nfioara de cit singe a curs la Troia. Os-tenii-adusi din Grecia si cei pe care-i trimitea regele Priam din cetate se ucideau unii pe altii, dupa vointa regilor.

Noua ani de lupte singeroase

Dar dup-o alta prorocire, Troia, cetatea-mbelsugata, urma sa sufere asediul vreme-ndelunga, noua ani, mai inainte ca ostenii lui Agamemnon s-o cuprinda si s-o distruga-n intregime.

in acest timp, destule glasuri cereau sa se curme razboiul, sa nu mai curg-atita singe pentru Elena cea frumoasa, rapita de troianul Paris.

Astfel, in Troia, o copila a regelui Priam, Casandra, o preoteasa a Atenei, le aratase tuturor ca va urma nenorocirea. Ostirea le va fi zdrobita. Troia va cadea ruinata, si-aproape toti vor fi ucisi.

La fel, in tabara aheie, ii sfatuia des Palamede pe regi si pe eroi sa curme acest razboi incrincenat care cerea prea multe jertfe.

205

Dar nici in tabara troiana Casandra n-avea ascultare, si nici la greci n-avea crezare mult chibzuitul Palamede.

Ba, profitind de intimplare, Ulise a vrut sa se razbune pe Palamede ce venise si il chemase din Itaca si-i dovedise siretlicul, pe cind se prefacea nebun.

In sinea lui gindea asa : „Tu m-ai facut sa plec de-acasa, sa-mi las sotia si copilul, sa lupt aici pentru atrizi. Eu nu mai pot parasi lupta, caci sint legat prin juramint. Vreau sa te saturi de razboi, si de atrizi, si sa platesti'

Si-a-nceput sa-l invinuiasca pe Palamede de tradare. Ulise era vorbitor fara pereche-ntre elini. A fost crezut. Si Palamede a fost luat si osindit la moarte crunta : sa fie doborit cu pietre.

Asa a platit Palamede, care-i chemase la razboi si pe Ulise si pe altii. Si luptele au dainuit din ce in ce mai singeroase.

Cearta dintre Ahile si Agamemnon

Iar anul cel de-al zecelea e povestit de regele poetilor elini, Homer23. in acest an a venit Hrises, preot al zeului Apolo, ce-rind regelui Agamemnon sa-i dea-napoi pe fata lui : Hriseis, ce-i fusese luata ca roaba de niste osteni. Regele l-a gonit pe Hrises cu vorbe grele si-mbrinceli. Atunci preotul s-a rugat de zeul sau sa-i pedepseasca pe-aheii cei infumurati.

Apolo, ascultindu-i ruga, si-a intins arcul si-a tintit in tabara lui Agamemnon. in toata tabara aheie ciuma a napadit cu furie. Mureau ca mustele ostenii. Zilnic mureau sute si mii.

Durase molima aceasta ceva mai mult de noua zile, cind Calha i-a vestit pe regi ca molima nu va-nceta, decit in clipa cind Hriseis, robita fiica a lui Hrises, va fi-napoi la tatal sau.

Ahile, auzind vestirea, s-a-nfatisat in adunare si i-a cerut lui Agamemnon, cel ce era stapinul fetei, sa i-o dea inapoi lui Hrises, si astfel molima sa piara.

Regele, fiu al lui Atreu, nebiruitul Agamemnon, s-a suparat insa nespus si a rostit catre Ahile :

- Pentru c-Apolo imi ia roaba, iar tu, Ahile, il ajuti, voi lua, in schimb, pe roaba ta, Briseis cea imbujorata, care iti este-atit de draga

206

Degeaba Nestor si cu altii au.vrut sa-mpiedice pe rege sa savir-seasca fapta asta : caci ingimfatul Agamemnon n-a vrut sa tina socoteala si, folosindu-se de dreptul pe care il avea in oaste, a luat din cortul lui Ahile pe roaba lui cea mai iubita.

Ahile a dus la sold mina, sa prinda sabia, sa lupte si sa-l ucida pe acela care-l jignise-atit de tare, dar l-a oprit Palas-Atena. Ea i s-a aratat in fata si, nevazuta de ceilalti, a rostit numai spre

AhUe :

- Eu am solie de la Hera, zeita cea cu brate albe, sa te impiedic de la sfada. Veni-va ziua cind tu insuti vei intelege c-a fost bine sa nu te lupti cu Agamemnon si daruri vei primi-ntreite.

Ahile s-a plecat zeitei, a lasat sabia la sold ; dar, miniat peste masura, a mai rostit lui Agamemnon :

- Va veni ceasul, Agamemnon, tu, care ai nesocotit pe cel dintii viteaz aheu, tu, care te feresti de lupte si-i jupoi pe supusii tai, sa gemi din greu Oastea aheie va fi zdrobit-atunci de Hector, venit din tabara troiana. Va fi insa tirziu, sa stii, cind ai sa-ti intelegi greseala. Nici tu, nici nimeni n-o sa poata sa le ajute-aheilor. Amar, amar va fi de ei

Asa graia mihnit Ahile

Iar pe-o corabie cu pinze, sus pe catarg, se afla Eris - Eris, discordia, zeita care-ntetise iarasi vrajba. Sedea sus pe catarg zeita, si tare se mai bucura de cearta care izbucnise intre Ahile si-Agamemnon, cearta ce-i va costa pe greci nespus de mult, nespus de greu, in fata zidurilor Troiei.

Agamemnon este amagit de Morfeu

Suparat prea adinc, Ahile a parasit indata lupta si nici n-a vrut sa mai auda despre razboiul cu troienii.

in acest timp, zeita Tetis cea cu picioare de argint s-a ridicat din apa marii si prefacindu-se in ceata a plutit pina in Olimp. Acolo a ingenuncheat linga picioarele lui Zeus si, suspinind, i-a amintit ca i-a fost vesnic credincioasa. L-a ajutat si-atuncea cind a fost el primejduit de o urzeala-a zeilor, in fruntea careia sta

207

Hera. Ea l-a vestit numaidecit ; ba i-a trimis in ajutor pe un gigant, pe Briareu. Iar Zeus, ajutat in lupta de Briareu, i-a biruit cu usurinta pe razvratitii din Olimp.

De asta data, ea, zeita, il roaga pe maretul Zeus sa sprijine oastea lui Priam si sa-i loveasca pe ahei, in asa chip ca Agamem-non sa nu mai poata face fata. Sa fie astfel nevoit sa il implore pe Ahile sa se intoarca iar in lupta.

- Numai asa, feciorul meu, cel injosit de Agamemnon, isi va recapata marirea si cinstea care i se cuvin, a glasuit zeita Tetis.

Iar Zeus, amintindu-si bine de ajutorul dat de Tetis, i-a promis sprijinul cerut. Ba, inca in aceeasi noapte, a si trimis la Agamemnon pe zeul viselor, Morfeu. Zeul a luat infatisarea batrinului intelept Nestor, si-n vis, l-a sfatuit pe rege s-atace-n ziua urmatoare Troia, cetatea cea bogata, cu uliti largi si pietruite, pentru ca o va cuceri.

- Hera, ce tine cu aheii - ii spunea-n vis batrinul Nestor - i-a sfatuit pe ceilalti zei : Apolo, Ares, Afrodita, toti citi erau de partea Troiei, de asta data sa o lase prada vitejilor ahei

Trezit din vis, cu multumire, regele a si dat porunca sa se adune toata oastea, in larga piata-a taberei. S-a imbracat in haine scumpe, tinindu-si spada cea tintata in stropi stralucitori de-ar-gint, prinsa frumos pe dupa umar, avind in miini sceptrul regal, si s-a infatisat, cu fala, in fata ostilor grecesti.

- Vitejii mei - le-a rostit el, gindind sa-i puna la-ncercare daca sint gata pentru lupta ori vor sa se intoarca-acasa - mare-i osinda ce ne-o dete din cer neinduratul Zeus. Sint noua ani de cind luptam, aici, sub zidurile Troiei, iar biruinta e departe. Ce-ati zice voi, daca v-as spune sa lasam chiar acum razboiul si sa ne-ntoarcem pe corabii, la vetrele din tara noastra ? Ce-ati zice ? Hai, raspundeti iute

Oastea aheie vrea sa se intoarca acasa

Si-atunci. Atunci s-a petrecut un lucru negindit de rege. Dorul de duca si de pace i-a zguduit pe toti ostenii. Gloata cea mare, adunata, s-a clatinat ca un talaz. Oastea parea ca este-un

208

i

lan, cind bate vintul peste el si-i scutura spicele dese. Cu tipete fugeau ostenii buni-bucurosi catre corabii, intr-un nor greu de pulbere. Nimeni nu mai gindea s-aduca lui Agamemnon vreun raspuns. Toti ridicau proptelele, care tineau bine la tarm corabiile aheiene. Chiotul lor se ridica pina la cer de bucuria nestavilita a plecarii.

Cum sa mai poti tine o oaste atita de dezlantuita si gata sa se-n-toarca-acasa ? Desigur, toti ar fi plecat. Insa din ceruri vegheau Hera si cu Atena deopotriva.

Ele aveau de razbunat fapta feciorului lui Priam. Si nu puteau deloc sa uite ca daruise marul scump fermecatoarei Afrodita, spunind ca ea e mai frumoasa cu mult ca Hera si Atena.

De-aceea Hera si Atena jurasera sa nimiceasca Troia cu uliti pietruite ; si-acum, vedeau ca fuge oastea. Cum s-o opreasca ?

- Fugi, Atena, a strigat Hera, fugi degraba si fa ce-oi face si opreste-i din goana asta nebuneasca.

Atena a zburat pe tarmuri linga istetul din Itaca :

- Nobile rege, a zis ea, vreti sa lasati nerazbunata crima netrebnicului Paris ? Calcati sfintele juraminte ? Du-te mai iute si aduna oastea, sa nu se risipeasca. De nu m-asculti, nu-ti mai vezi soata, pe Penelopa, si copilul.

Ulise, auzind indemnul si amintindu-si de sotie si de copil, a

alergat catre corabii.

Cu vorba lui mestesugita i-a-ntors pe toti la adunare.

Zeii atita pe razboinici

Apoi acolo-n adunare, avind alaturi pe Atena, Ulise le-a vorbit din nou cu-atit de mare maiestrie, incit toti s-au induplecat.

S-au hotarit sa stea la Troia, pina vor cuceri orasul regelui Priam cel bogat si il vor pedepsi pe Paris.

Astfel s-a inceput iar lupta. Ostile iar s-au infruntat.

in fata taberei troiene iesise insusi mindrul Paris, care era in-vesmintat intr-o piele de leopard, avind la sold o sabie, pe spate arcul si o tolba si, in miini, doua sulite. Dar vazindu-l pe Mene-

209

Iau, sotul Elenei cea frumoasa, s-a-nspaimintat si a fugit. A trebuit sa vina Hector, cel mai viteaz dintre feciorii regelui Priam de la Troia, si sa-l intoarca iar la lupta cu Menelau, sotul Elenei. S-a-ntors la lupta din nou Paris, dar Menelau s-a repezit cu-atit -de mare indirjire, incit, de n-ar fi fost zeita iubirii si a frumusetii, sa-i vina iute-ntr-ajutor, Paris ajungea atunci rob. Caci Menelau il insfacase de coiful lui stralucitor pe Paris cel infricosat si il tira spre tabara unde salasluiau aheii.

S-au dat iar multe lupte grele, pina ce indraznetul Hector a ho-tarit s-arunce-n mare pe-aheii care asediau orasul tatalui sau, Priam.

Si-a luat ramas bun de la soata, preadevotata Andromaca, si de la micul sau fecior, Astianax cel dragalas, si de la mama lui, Hecuba.

Nu stia de se mai intoarce sau o sa plece dupa lupta catre regatul mohorit, unde domneste zeul Hades.

Lupta s-a inceput in zori, precum vroise insusi Zeus. Mai mult, chiar el s-a coborit pe crestetul muntelui Ida si de acolo a zvirlit un trasnet inspaimintator in tabara lui Agamemnon. Oastea lui s-a infricosat si a-nceput sa se retraga.

Vazind ca iarasi grecii fug, Hera l-a rugat pe Poseidon sa le vie in ajutor si a trimis-o pe Atena sa ia si ea parte la lupta.

Dar chiar asa, cu sprijinul zeitelor Hera si-Atena, grecii tot au fost pusi pe fuga. Troienii erau ajutati acum de preamaretul Zeus, la rugamintile lui Tetis cea cu picioare de argint.

Hector il rapune pe Patrocle

Si, din ambitia zeitei, s-a facut un macel cumplit. Grecii erau amenintati sa fie prapaditi cu totul si azvirliti in apa marii. Un singur om putea sa-i scape, .si-acel viteaz era Ahile, asa cum planuise Tetis. El sta insa sub cortul sau si cinta linistit din lira.

Acuma se ivise vremea cind grecii-l vor ruga sa vina, ca sa-i salveze de pieire. intr-adevar, chiar Agamemnon si-a inteles marea greseala de a-l fi injosit pe-Ahile ; si, trimitindu-i o solie cerea sa-l ierte pentru fapta nechibzuita ce-o facuse. I-a trimis-o si pe Briseis, roaba sa cea imbujorata, si alte douazeci de fete,

210

U Ta

luate din Troia prizoniere, si daruri scumpe. Ba-l ruga sa-i fie ginere, sa-i ia pe copila-a lui de soata.

insa Ahile n-a primit. A ramas neclintit in cort. Iara macelul a urmat mereu mai greu, mereu mai crunt. insusi regele Agamemnon a fost ranit, impuns in brat, si-a trebuit sa paraseasca intinsul cimp al bataliei.

Moartea taia tot mai flaminda vietile-aheilor zdrobiti si ei fugeau, cuprinsi de spaima, in fata cetelor troiene conduse de marele Hector, fiul lui Priam cel batrin. Fugind, ei ajunsesera linga corabiile de lemn, care se leganau pe mare. Si Hector isi pusese-n gind sa arda fara nici o mila corabiile aheiene.

i Cind au patruns insa troienii in tabara lui Agamemnon, s-a ridicat cel mai bun prieten al lui Ahile peleianul. Eroul se numea

Patrocle.

- Ahile, a rostit Patrocle, de nu vrei sa-i ajuti pe greci, da-mi Kiie zalele si lancea. Da-mi oastea ta de mirmidoni. Troienii or sa Creada poate ca ai intrat chiar tu in lupta, si asta-i va inspaiminta, ii va goni de la corabii.

- in timp ce grecii se jeleau, cu moartea-n suflet, la corabii, atita s-a rugat Patrocle de prietenul lui cel iubit, incit Ahile peleianul i-a intins armele cerute si s-a-nvoit ca mirmidonii sa-l insoteasca

i Wl razboi.

3 Dar dupa voile lui Zeus, desi Patrocle s-a luptat, ca vulturul, cu

t insusi Hector, pina la urma a cazut.

l Cu mare greu, cu mare lupta, abia au izbutit aheii sa scape

trupul fara viata al lui Patrocle cel viteaz din miinile troienilor.

insa armura lui Ahile, pe care o purta Patrocle, o luase prada de

razboi fiul lui Priam, dirzul Hector.

Ahile se hotaraste sa intre in lupta

Cind a aflat aceasta stire, Ahile s-a incrincenat ; si-a pus cenusa peste plete si a-nceput sa plinga-n hohot.

Plingea atit de desperat, incit l-a auzit din mare si mama lui, zeita Tetis, si s-a pornit si ea sa plinga, de jalea fiului sau drag,

A alergat spre el cu graba si l-a-ntrebat :

14

211

- Feciorul meu, de ce ti-e plinsu-atit de amarnic ? Careii durerea ce te arde si cu ce pot sa te ajut ?

Ahile i-a raspuns zeitei :

- Mama, Patrocle a cazut. Hector l-a despuiat cu sila si de armura daruita tatalui meu, la nunta voastra, de catre zeii olim-pieni. Eu nu mai pot trai pe lume, daca nu izbutesc, in lupta sa-l nimicesc pe cruntul Hector, sa-l razbun astfel pe Patrocle.

- Dar stii prea bine, a spus zeita, ca dupa asta vei muri si tu, aici, in fata Troiei, precum iti e urzit de soarta

- De moarte nu ma tem, o, mama, a dat raspuns grabnic Ahile, acuma voi uita si ura ce o aveam pe Agamemnon si voi intra din nou in lupta, numai ca sa-l dobor pe Hector

Mama a inteles ca fiul, orisice-ar fi sa se petreaca, tot va pleca, tot va muri. Asa ca, neavind ce face, l-a rugat doar sa mai astepte pina ce mesterul Hefaistos ii va bate pe nicovala alta armura alte arme.

Ahile s-a-nvoit cu asta, dar fara arme s-a urcat pe parapet si a racnit atit de tare spre troieni, incit ei s-au oprit in loc. In jurul capului, Ahile avea un nor mare de aur care lucea pina departe.

in acest timp, zeita Tetis se si dusese in palatul de-arama al zeului Hefaistos. Acesta tocmai faurea niste trepiede fermecate, ce aveau rotile de aur si se miscau doar la porunca, fara sa le atinga nimeni.

Auzind cererea zeitei, Hefaistos a aruncat in foc arama, cositor, argint si aur lucitor ; si-a faurit intii un scut, pe care-a-nfatisat maiestru cerul si marea si pamintul, iara pe cer soarele, luna si stelele scinteietoare. Si pe pamint a asezat doua orase mari, bogate, intr-unui dintre ele-i nunta, in celalalt este razboi.

A-nchipuit apoi pe scut si un ogor ; o holda mindra ; o vie, toata incarcata cu ciorchini negri pe haraci, in intregime de argint ;

cirezi de boi, si pe-o pasune turme de oi albe ca neaua. Ba a infatisat si-o hora, si un aed ce-i desfata pe tinerii care dantau in mijlocul orasului. Pe margini zeul a facut ca un chenar riul, Ocean, noianul apelor verzi care inconjura pamintul.

Si, ispravind cu acel scut, Hefaistos a mai lucrat, pe nicovala lui uriasa, o platosa mai luminoasa ca para vie-a focului si-o chivara bine-ncheiata pe timplele eroului, pe ea cu o creasta de

212

I

aur. Din cositor moale si alb i-a incropit doua pulpare, sa-i apere) picioarele.

Fiind apoi gata armele, le-a dat zeitei sa le duca iubitului sau fiu, Ahile.

Ahile-a primit armele si s-a-mpacat cu Agamemnon.

La rugamintea lui Ahile, zeita Tetis a turnat peste cadavrul lui Patrocle ambrozie si nectar divin, ca sa-l pastreze neatins de aripa putreziciunii.

Doborirea lui Hector

Apoi Ahile a plecat sa se razbune pe troieni. Iar batalia s-a-ntetit precum urzisera-olimpienii 24.

Razboiul a durat cu furie putina vreme si aheii, condusi acuma de Ahile, au doborit pe cei mai vrednici dintre eroii de la Troia.

Portile Troiei s-au deschis, ca toti citi mai traiau sa intre. Nu a ramas acolo-n lupta decit fiul lui Priam : Hector.

Zadarnic il ruga Hecuba smulgindu-si pletele ei albe. Zadarnic insusi regele il indemna pe fiul sau sa se ascunda in cetate. Hector vroia sa se masoare cu marele erou Ahile.

Intii, ce-i drept, Hector, vazind inversunarea lui Ahile, s-a-nspaimintat si a fugit. Dar s-a intors la batalie si s-a luptat atita timp, pina ce Hector a cazut lovit de sulita-n grumaz.

Mai inainte de-a muri, Hector l-a implorat pe-Ahile sai dea parintelui sau trupul. insa Ahile n-a voit nici sa-i asculte rugamintea si, murind Hector, i-a strapuns tendoanele de la picioare cu sabia lui cea taioasa si l-a legat cu o curea de carul sau stralucitor.

S-a repezit apoi in car si-a tirit trupul celui mort in jurul zidurilor Troiei.

Mama, Hecuba, sta pe ziduri si-si smulgea parul de durere. Priam plingea in hohote si toti troienii se uitau, inmarmuriti, cum pingarea Ahile trupul celui care fusese Hector, cel mai viteaz dintre toti.

Auzind plinsul, navalise pe ziduri insasi Andromaca. Jalea ei nu mai avea margini. Tinind in brate copilasul, pe micul ei Astianax, isi izbea fruntea si striga :

214

- Hector, sint singura de astazi. Baiatul nostru va ramine fara le nici o ocrotire, cum sint copiii fara tata. Lasa-ma sa te insoresc

negrele genuni, la Hades 25.

Si nimeni nu-i da alinare sarmanei soate a lui Hector. Toti erau impietriti de spaima. Nu cutezau nici sa vorbeasca. Pierind Hector, cine putea sa mai zagazuiasca drumul aheilor catre oras ?

Priam dobindeste trupul fiului sau

Astfel s-a razbunat Ahile de moartea celui mai bun prieten. Si el ar fi batjocorit la nesfirsit trupul lui Hector, de nu ar fi venit chiar Tetis sa-l roage ca sa inceteze.

in acest timp au avut loc serbari si jocuri mari in cinstea aheului cazut : Patrocle. Eroul a fost ars pe rug. S-au facut jertfe singe-roase. Pe rugul lui s-au mistuit si doisprezece prizonieri, dintre troieni, ucisi de-Ahile. Si boi si oi si cai si ciini. Ba, chiar Ahile si-a jertfit pletele lui cele frumoase, pe care le fagaduise zeului riu din tara sa, ce purta numele Sperheios, daca se va intoarce teafar.

in ziua cea de-a douasprezecea, regele Priam a plecat catre aheii victoriosi. Era calauzit de Hermes, dupa poruncile lui Zeus. Ducea cu el un car cu daruri : velinte scumpe si covoare, aur, lighene de arama, trepiede-nalte si o cupa, pe care regele o primise, odinioara, de la traci.

Asa ajunge la Ahile in toiul noptii, nesimtit, caci era ocrotit de Hermes. Intra in cort si-mbratiseaza genunchii, miinile-amin-doua, dusmanului ce-i ucisese atitia fii in batalii, si intre ei, pa cel mai bun, pe neuitatul viteaz Hector.

il roaga, plin de umilinta, in vreme ce in barba sura lacrimi ii luneca siroaie, sa-i dea-napoi trupul lui Hector.

- O, preaputernice Ahile - ii spune el - adu-ti aminte de tatal tau, batrin si el. Poate ca si orasul lui e atacat de vreun vrajmas si n-are cine sa-l ajute

Si prin cuvintele acestea, Priam ii readuce-n minte eroului pe tatal sau. Iara Ahile se indura. ii da-napoi trupul lui Hector. Ba inca ii mai hotaraste un timp, douasprezece zile, cind si razboiul

215

va-nceta, ca regele sa-i poata face feciorului sau, dupa datini, slujbele de inmormintare 26.

Si, inca in aceeasi noapte, Priam s-a si intors acasa, purtind cu el trupul lui Hector. Cea dintii l-a vazut Casandra. Si a trezit tot poporul. La capatiiul celui dus, s-au strins sotia : Andromaca, mama : Hecuba, si Elena care stirnise tot razboiul, si fratii lui, rude si prieteni. Si toti plingeau cu deznadejde, caci el fusese-apa-: ratorul cel de nadejde al cetati.

Iar de-l plingeau, plingeau chiar Troia. Orasului i-era aproape sfirsitul mult dorit de-ahei, in vremea cind Priam pornise slujbele de inmormintare ale lui Hector cel viteaz.

Troienilor le vin ajutoare

Priam, regele de la Troia, i-a facut fiului iubit o preama-reata-nmormintare. Ahile, pe de alta parte, a pus la cale mari intreceri, jocuri si lupte-n cinstea celui ce se dusese dintre vii, prietenul sau iubit, Patrocle. Apoi s-a-nceput iar razboiul.

Troia fusese mult slabita in urma pierderii lui Hector, cel mai de seama-aparator si viteaz comandant de osti. Totusi, in ajutorul Troiei a venit o armata mare, formata numai din femei. Erau vestitele-amazoane 27 conduse de Pentesileea, regina lor, fiica lui Ares. Ele luptau numai calari, pe niste cai care fugeau, pe cimpuri, iuti ca vijelia.

La inceput ostirea asta de amazoane ne-nfricate i-a biruit deplin pe greci, i-a gonit pina la corabii. Dar a iesit pe cimp Ahile, si amazoanele-au fugit. Nu a ramas in fata lui decit regina amazoana ; si ea a aruncat o lance. Lancea s-a frint insa in scutul facut de zeul faurar, pe care il purta Ahile. Si fiul lui Peleu, Ahile, s-a repezit catre regina mai miniat decit oricind. I-a virit sulita in piept ; apoi i-a doborit si calul.

Cind i-a dat insa la o parte coiful de aur zimtuit, eroul s-a cutremurat. Pentesileea cea viteaza era de-o frumusete rara, si, asa moarta cum era, Ahile s-a simtit cuprins de dragoste pentru regina. Si a jelit-o multa vreme. Pe trupul ei insingerat, el a varsat lacrimi amare si ar fi vrut sa-i dea iar viata. Dar umbra ei era plecata catre tarimul mohorit, in care stapineste Hades. Nu i-a ramas eroului decit sa dea troienilor trupul intepenit al celei care

216

fusese altadata cea mai viteaza-ntre femei si cutezase sa se lupte, pina la moarte, cu Ahile.

Cazind regina cea viteaza, oastea de tinere-amazoane s-a-napoiat in tara lor de linga Pontul Euxin.

infringerea lui Memnon, regele etiopienilor

Numai ca, in aceeasi vreme, i-a venit Troiei un alt sprijin. Era Memnon, nepot lui Priam, rege peste etiopieni.

Ahile n-ar fi vrut sa lupte cu Memnon si etiopienii. Aceasta, fiindca mama sa, zeita nereida Tetis, il instiintase, mai de mult, ca el se va sfirsi la Troia, putina vreme dupa moartea acestui rege-etiopian. Totusi, in lupta inceputa cu ostirea etiopiana, Memnon a doborit cu lancea pe Antiloh, fiul lui Nestor. Dupa Patrocle, cel rapus de Hector pe cimpul de lupta, la nimeni nu tinea Ahile mai mult decit la Antiloh. Si, indirjit peste masura, Ahile a uitat de toate si a intrat, pe loc, in lupta.

Legendele ne povestesc ca Memnon ar fi fost feciorul zeitei Eos-aurora. Purta si el, ca si Ahile, armura lucie de aur, facuta tot de zeul schiop, cel ce trebaluia in Lemnos.

in lupta care s-a incins, cei doi viteji pareau doi zei ce se-nfrun-tau fara de teama. Memnon a luat un pietroi greu si l-a zvirlit catre Ahile. Feciorul nereidei Tetis s-a clatinat numai putin ; a ramas insa in picioare. Cu sulita, s-a repezit catre fiul zeitei Eos si l-a strapuns adinc in piept. De disperare, biata mama, frumoasa Eos-aurora, s-a-nvaluit intr-un nor negru si-a trimis vinturile repezi sa-i ia pe aripe feciorul si sa i-l duca intr-o tara indepartata, unde ea sa-l poata mult jeli in voie.

Cazind insa regele Memnon, urma sfirsitul lui Ahile. Si el, cu mintea-nvolburata, s-a avintat catre troieni. Atit era de-nversunat, incit ar fi patruns in Troia. Dar i s-a aratat Apolo, cu nimb stralucitor pe frunte.

- Ajunge ! Stai ! i-a spus Apolo, caci ai varsat riuri de singe si i-ai trimes zeului Hades mai multe umbre in Infern, decit intreaga voastra oaste

Insa Ahile, infuriat ca zeul i s-asaza-n cale, a simtit ca isi pierda firea si, fara nici o chibzuiala, i-a raspuns aspru lui Apolo :

- Fereste-te din calea mea ! Nu te viri in lupta asta. E timpul sa darimam Troia ; zadarnic o mai ocrotesti.

217

Si cum Apolo mai sedea in fata marelui Ahile, amenintindu-I din priviri, fiul lui Tetis si-a-naltat sulita s-o azvirle-n zeu.

Apolo indreapta sageata lui Paris spre calciiul lui Ahile

Ei bine, indrazneala asta avea sa-l coste mult prea scump pe fiul nereidei Tetis. Zeul luminii s-a facut in acea clipa nevazut, insa pe zidurile Troiei sedea fiul lui Priarn : Paris. Vazind pe marele Ahile ca sovaie in fata Troiei, Paris si-a dus arcul la piept. A pus in struna o sageata si l-a tintit cu-ndeminare pe cel mai brav dintre ahei.

insa Ahile, precum stiti, fusese descintat de Tetis in apele riului Stix, riul cel negru din Infern, inca de cind era copil. Si trupul lui, scaldat in Stix, era acum tare ca fierul. Nu putea fi ranit cu arma decit intr-un loc, in calcii. Asta fiindca zeita Tetis tinuse pruncul de calcii atunci cind il virise-n riu.

Mai mult inca, dupa destin, Ahile nu putea sa piara de arma vreunui muritor, chiar riaca-l nimerea-n calcii, decit ajutat si de-un zeu.

Astfel sageata ucigasa ar fi fost in zadar, de nu veghea zeul Apolo. insa, fiul zeitei Leto era turbat de suparare, pentru c-Ahile ridicase sulita catre pieptul sau. Si el a indreptat sageata lui Paris de pe zidul Troiei, drept in calciiul lui Ahile. Ba i-a mai dat sagetii inca si o putere fara margini.

Ahile a simtit sageata ca-l fulgera si a stiut ca se apropie clipa mortii ; dar n-a lasat din mina arma, si, clatinindu-se usor, tot a mai fugarit ostirea regelui Priam de la Troia.

Lupta si-l blestema pe-Apolo, care-i grabise ceasul mortii.

- O, zeu trufas, glasuia el, simt cum inghetul imi patrunde in vinele acum sleite Si te blestem Cum te blestem ! Zeu nemilos, ce nu cutezi sa mi te-mpotrivesti in fata si ma lovesti doar pe ascuns.

Si si-a infipt dupa aceea sulita lunga in pamint. S-a clatinat si a rostit catre ostirile lui Priam :

- Vai voua, care va uitati la mine cum ma prabusesc,.. Vai voua Chiar si dupa moarte, eu tot va voi lovi cu sete. Si prin.

218

urmasii mei ahei, am sa va nimicesc orasul in care va adapostiti, cu toate ca zeul Apolo, cu mama, lui, zeita Leto, si Ares, Artemis si Xantos si Afrodita cea frumoasa incearca sa va ocroteasca. Vai voua ! a mai strigat el si a cazut intins pe tarm, urias, cu fata la pamint.

Eroul rapus este adus in tabara

Troienii, auzindu-i glasul, o luasera din nou la fuga. insa va-zindu-l c-a murit s-au intors repede sa-i smulga armura lui stralucitoare, facuta de zeul Hefaistos.

in acest timp au venit grecii. S-a inceput un macel groaznic in jurul lesului intins in tarna umeda de singe.

Cei care se luptau mai dirz sa scape trupul lui Ahile erau Ulise din Itaca si Aias de la Salamina. Aias ii luase trupu-n brate si i-l ducea catre corabii ; iara Ulise-l apara.

Cind au ajuns in tabara, grecii au inceput sa plinga, trintindu-se toti la pamint. Iar plinsul lor l-a auzit mama eroului Ahile, zeita nereida Tetis. Ea a strigat atit de tare : „Feciorul meu !' incit, de spaima, Troada s-a cutremurat.

S-au facut slujbe fara seaman. S-au injunghiat multi robi troieni, tinere fete si-alte jertfe : tauri uriasi, cai ne-nvatati inca la ham, dulai de paza, capre, oi si s-au varsat vinuri alese ca li-batiuni pentru cel mort.

Trupul viteazului Ahile a fost urcat apoi pe rug. La inmormin-tare au cintat copilele marelui Zeus, cele cu viers armonios, adica toate noua muze. Iar luptatorii, in armuri, au strins cenusa lui Ahile, au pus-o in aceeasi urna cu-a prietenului sau Patrocle. Iar peste urna-au gramadit un munte mare de tarina, podit si sprijinit cu pietre. Pe acest munte-au ridicat un monument de marmura 28.

Dar dupa moartea lui Ahile a fost o cearta-n tabara. Cine-avea drept sa-i mosteneasca armura marelui Ahile, viteazului intre viteji ? Se certau mai ales Ulise si Aias de la Salamina. Ulise, iiindca-l aparase ; iar Aias, fiindca ii dusese trupul in brate, spre corabii, dupa ce isi daduse viata.

219

S-ar fi certat ei multa vreme, daca regele Agamemnon nu facea astfel ca Ulise sa capete mindra armura. De suparare, mindrul Aias a-nnebunit si s-a-njunghiat in piept cu sabia sa lunga.

Sfirsitul lui Paris

Murind si indraznetul Aias, regele de la Salamina, dupa Ahile si Patrocle si Antiloh, si alti eroi, s-ar fi parut ca oastea greaca este destul de mult slabita insa, din acel ceas, razboiul nu-i renumit prin vitejii, ci prin ispravile pe care le savirseste preaistetul rege al insulei Itaca.

Prorocii aratau ca Troia nu poate fi inca distrusa, pina ce n-or intra in lupta fiul eroului Ahile si Filoctet, acela care stapinea arcul lui Heracle. Arcul, cu-o tolba de sageti muiate in veninul hidrei. A plecat dupa ei Ulise.

Intii a pornit catre Sciros, unde statuse-ascuns Ahile in straie albe de fecioara. Aici Ahile se-ndragise cu una dintre fetele29 aceluia ce-l gazduise, si ea ii daruise-un prunc. Pruncul era Neoptolem, ajuns flacau in toata legea.

Cu toata-mpotrivirea mamei si lacrimile ei fierbinti, Ulise face pe voinic sa-si cate armele, sa plece si sa-l razbune pe Ahile cel abia doborit la Troia.

Se duc, pe urma, amindoi, pe insula numita Lemnos, unde fusese parasit nefericitul Filoctet muscat rau la picior de-un sarpe. Filoctet ii ura de moarte pe amindoi fratii atrizi. insa Ulise, iscusit in vorbe blande si-ntelepte, il face sa se domoleasca pe urgisitul Filoctet. Ba inca i se-nfatiseaza lui Filoctet, in vis, Heracle - dupa poruncile Atenei, sprijinitoarea lui Ulise. Iara Heracle-i porunceste lui Filoctet sa uite vrajba si sa-l urmeze pe Ulise, pentru ca-n tabara greceasca sint fiii lui Asclepio, care-or sa-i vindece piciorul.

Filoctet pleaca deci la Troia. Aici, intr-adevar, erau doi fii ai lui Asclepio, doi medici buni si priceputi, care i-au lecuit usor rana nespus de dureroasa. Si, cum eroul Filoctet stapinea arcul lui He-

220

racle, el a ucis mii de troieni. Iar intre ei l-a nimerit si pe fiul lui Priam : Paris.

Sageata lui fiind otravita cu singele hidrei din Lerna, Paris, acela ce rapise din Sparta pe mindra Elena, a inteles ca va muri. Luindu-si adio de la soata, el s-a ascuns in muntii Ida, unde traise altadata o viata simpla de pastor.

in chinuri neinchipuite, jelit de nimfe si pastori, frumosul print, care daduse marul de aur Afroditei, a inchis ochii si-a murit.

Ulise se strecoara in Troia

Auzind vestea c-a murit, alti printi din Troia au vroit s-o ia de soata pe Elena.

Cu toate ca batea la usa distrugerea cetatii Troia, ei tot se mai certau acolo, care s-o aiba pe Elena. Si, dintre toti, a dobindit-o un chipes tinar : Deifob, frate cu Paris si cu Hector.

Ceilalti s-au otarit cu ciuda, dusmanindu-l pe Deifob, pentru c-o luase pe Elena, si se certau mereu cu el Si nu stiau ca-n vremea asta pe ulitele pietruite, chiar in marea cetate Troia, se strecurase preaistetul rege al insulei Itaca, invesmintat in straie rupte, facindu-se ca-i cersetor.

El cerceta. Aflase totul. Stia ce oaste-i pregatita. Cunostea cearta din palatul regelui Priam pentru soata lui Paris cel cazut in lupta.

Totusi, se spune ca Elena l-ar fi recunoscut indata pe regele de la Itaca, dar nu ar fi destainuit aceasta taina nimanui, gindindu-se poate la vremea cind grecii vor intra-n cetate.

Ulise a rapit, pe urma, paladiul sau statua Palas-Atenei, pa care o zvirlise Zeus, din cer, la-ntemeierea Troiei.

El a rapit statua din lemn ceresc, deoarece se spusese ca Troia nu poate fi luata cit timp paladiul era in templul din oras.

Si totusi, dupa toate astea - desi Ulise implinise ce-l sfatuisera prorocii - orasul Troia rezista. Multimea sta adapostita in dosul zidurilor tari, cladite, dupa cum se stie, de catre doi zei olimpieni : Febus-Apolo si Poseidon, dupa poruncile lui Zeus. Si, tot cum hotarise Zeus, aceste ziduri nu puteau sa fie date la pamint decit

221

de cei care aveau in stapinirea lor orasul, adica numai de troieni. Si cum sa-i faci chiar pe troieni sa-si sfarme propriile ziduri ? Toti s-au gindit ; dar numai unul a dat ideea cea mai buna. Acesta a fost tot Ulise.

Calul de lemn

i- Aheilor, le-a spus Ulise, sa mesterim un cal de lemn Calul sa fie-atit de mare, incit in pintecu-i sa intre cincizeci de-osteni bine-narmati Noi sa ne facem ca plecam. Troienii or sa vire calul, indata, in orasul lor. Si fiind calul atit de mare, neincapind firesc pe porti, vor sparge zidurile singuri

Unii au ris, dar Agamemnon si Menelau, fratii atrizi, pretuiau sfatul lui Ulise. Au dat porunca unui mester 3° sa faca-un cal mare de lemn.

In pintecul acestui cal s-au virit cincizeci de osteni : Neoptolem si Filoctet si Menelau, Aias cel tinar, Ulise si multi alti eroi.

Dupa aceea, Agamemnon cu grosul ostilor grecesti s-au urcat grabnic pe corabii si au vislit spre largul marii. De fapt, ei s-au facut ca pleaca. insa si-au tras corabiile pe linga insula Tenedos, pindind de-acolo-nfrigurati tot ce se petrecea pe coasta unde fusese tabara.

Troienii au vazut plecarea si se mirau nespus de mult. Cum ? Grecii pleaca ? Zei ceresti ! Asadar s-a sfirsit razboiul. Si, bucurosi, au alergat pe tarmul inca ud de singe, unde luptasera atit.

Calul de lemn era acolo ! Ce-o mai fi asta ? Ce-i cu el ?

Nu-ntelegeau.

- Sa-l azvirlim in apa marii ! strigau unii dintre troieni.

- Ba sa-l aducem in cetate. Sa-l suim pe acropola, ca semn al biruintei noastre ! raspundeau altii-nveseliti.

Laocoon intelege siretlicul aheilor

- Sa nu faceti una ca asta ! a glasuit atunci un preot al zeului Febus-Apolo, ce se numea Laocoon. N-aveti incredere-n ahei ! Eu socotesc ca-i viclesug

222

Si a pus mina pe o lance. A aruncat-o drept in cal. Din cal s-a auzit un zgomot. Zgomot de sabii si de scuturi.

- Auziti sunetul de arme ! a mai rostit Laocoon.

insa troienii n-ascultau, pentru ca, din Olimp, Atena, prin vraji, le-ntunecase mintea.

Tocmai atuncea s-a gasit pe tarmul marii, in desisul de papuris,, un ostean grec, pe trup cu urme de fringhii. L-au adus regelui troian.

Osteanul a-nceput sa spuna c-aheii au plecat spre casa, satur de-atita razboi ; dar, la plecare, Agamemnon a vrut s-aduca zeilor, drept jertfa, un barbat din oaste, ca sa le fie drumul lin. Si l-au ales. tocmai pe el, fiind dusman al lui Ulise. Insa el s-a desprins de streanguri si s-a ascuns in papuris, pin-au plecat corabiile.

- Dar acest cal ? Ce e cu calul ? a vrut sa stie apoi Priam.

- Calul a fost facut anume ! a dat raspuns siretul grec. Stiti ca Ulise a furat paladiul din Troia voastra. Fapta aceasta rusinoasa a suparat-o pe Atena. Ca sa o poata imblinzi, sa nu le faca rau pe mare, precum i-au sfatuit prorocii, au construit calul acesta. Daca-l veti duce in oras, el va va ocroti de rele

- Nu e adevarat. Va minte ! a mai strigat Laocoon.

- Va jur pe zei ca e asa ! a rostit mincinosul grec, ce purta

numele de Sinon.

Aici ar fi sa adaugam ca-ntr-adevar Sinon era osteanul cel mai de credinta al regelui de la Itaca. Si chiar Ulise il lasase pe coasta asta din Troada, sa-i amageasca pe troieni, caci era tare bun. de

gura.

- Nu-l credeti ! a mai glasuit Laocoon cu voce tare. in acest

cal ne e pieirea

Cum a rostit el vorba asta profetica, s-au aratat, pe fata marii, doi serpi uriasi, cu creste rosii. Din ochii lor azvirleau flacari. Si serpii s-au tirit pe tarm, unde Laocoon, batrinul, si cu doi fii se pregateau tocmai s-aduca o jertfa zeului Apolo.

Serpii fusesera trimisi de zeul marilor, Poseidon, la rugamintile Atenei, dusmana-nversunata-a Troiei. Iar serpii s-au incolacit pe cei doi fii nevinovati. Laocoon a vrut sa-i scape. S-a repezit si, disperat, a-nceput el lupta cu monstrii ; dar cei doi serpi, mai grosi ca bratul si lungi de doua ori cit omul, muscindu-l l-au inveninat, apoi i-au sugrumat, pe rind, pe el si pe cei doi feciori31.

• 223

Aheii ies din calul de lemn

Asa a fost rapus batrinul, pentru ca isi iubise Troia si se luptase pentru ea.

insa troienii au luat moartea sarmanului Laocoon drept semn ca zeii porunceau sa vire calul in oras. Si, bucurosi, cu galagie, au inceput sa-si sparga zidul. Si-au spart ei zidul ca nebunii. Zidul acela intarit, cladit de doi zei olimpieni, care le aparau orasul de-aheii cei razbunatori. Caci altfel calul n-avea loc, pe porti, sa intre in cetate.

Planul facut de preaistetul rege al insulei Itaca reusea astfel pe deplin. Ulise biruia din nou.

Troienii, in triumf, au dus calul de lemn pe-acropola, facind greseli dupa greseli, si apoi fericiti cu totii au petrecut pina tirziu, istovind amfore cu vin, dantind, rizind si facind planuri sa-nceapa ei acum razboi cu-aheii cei fugari pe mare.

Si imbatati de vin si planuri, si obositi de cint si dant, troienii au plecat, la urma, prin case sa se odihneasca.

O ! Cite visuri infloreau in mintile atitor nobili din preabo-gatul oras Troia ! O ! Cum dormeau de multumiti !

Cind, s-au zarit flacari uriase. Zgomot de arme a sunat si gemete infricosate, de oameni spintecati de sabii, s-au auzit de peste tot, din casele nezavorite.

In toiul noptii, cind troienii dormeau atit de fericiti, Ulise si ceilalti ahei au parasit calul de lemn si, furisati pe ulite, au si dat foc orasului.

Si tot atunci s-a intors flota. Prin zidul spart au navalit cetele crunte de ahei, in fruntea lor cu Agamemnon.

Troia este arsa pina la temelii

Troiei ii sosise sfirsitul. Troienii-au fost surprinsi prin somn. Barbati, femei, copii, cu totii au fost trecuti prin foc si sabii. Pe ulitele pietruite curgea un riu rosu de singe. Fumul se ridica-n coloane si ajungea pina la cer, in timp ce pe pamint curgea sin-gele-n valuri inspumate si vaietele sfisiau vazduhul pur al zorilor. Caci in palatele lui Priam, la acest ceas, cu o secure, sparsese por-

224

tile de-arama feciorul marelui Ahile : Neoptolem, razbunatorul. Priam, batrin, batrin ca lumea, tot incercase sa mai lupte. Insa Neoptolem l-a prins de plete si l-a ingenuncheat in fata-i si i-a virit sabia-n piept. Pe-Astianax, fiul lui Hector, l-au azvirlit, din turn, cu sila, si i-au sfarimat capul de pietre. Pe Deifob, acela care luase de soata pe Elena, l-a ucis insusi Menelau. Ba era gata s-o ucida si pe fugara lui sotie. Dintre barbatii de la Troia, doar citiva au scapat cu viata. Acestia au fugit in munti. Pe fetele si pe surorile regelui Priam le-au luat roabe. Si alte fete mai frumoase au cazut roabe de asemeni. Pe celelalte le-au ucis. Casandra, ce se-ascunsese in marele templu-al Atenei, a fost smulsa de par de Aias si-mbratisata fara voie, acolo, in lacasul sacru. Aias a darimat in templu si statua mindrei Atena, de care se prinsese fata. Si statua s-a sfarimat.

in vremea asta, Andromaca, soata lui Hector, era prinsa de crudul fiu ai lui Ahile, Neoptolem, razbunatorul. Cu toate plinsetele ei, Neoptolem a luat, ca sclava, pe Andromaca, din palat si a tirit-o la corabii.

Trei zile si trei nopti, intruna, aheii au purtat in care multele avutii din Troia, ce le rivnisera atita : aur, arama, pietre scumpe, stofe de pret, obiecte rare, statui si cite si mai cite. Toate le-au incarcat pe vase, ca sa le duca in Elada.

Si noua zile sau mai bine, Troia s-a mistuit mereu. Fumul gros s-a tot ridicat vestind popoarele vecine si corabierii de pe mari ca Troia Troia nu mai este. Au nimicit-o aheienii ; au jefuit-o-n-intregime ; si-au ars-o pina-n temelii.

Numai Hecuba ramasese, dupa legende, ca o umbra ratacitoare prin ruine. Aceea ce fusese soata regelui Priam cel puternic umbla cu parul despletit, cu hainele facute zdrente, slaba, uscata si zbircita, cautindu-si fiii, fiicele, nurorile si nepotii. Si ea, cu mintea ratacita, urla si si-i striga pe nume. Plingea, acoperind cu lacrimi pietrele negre-ale cetatii. Si atit a plins si a urlat, incit se zice ca Hecuba s-a preschimbat, pe voia Herei, intr-o catea, care s-a stins pe pragul casei, unde ea domnise-odata ca regina

Note

1. Troia se ridica pe dealul unde se afla astazi localitatea Hisarlik, din Turcia. Lucrul acesta a fost sustinut in urma cercetarilor arheologice facute de invatatul german Heinrich Schliemann. In acest fel, s-a aratat ca opera atribuita batriiiului aed orb, Homer, are si o baza istorica, nu nu-

225

15 - Legendele Olimpului, voi. II

mai una legendara. Luind ca temei cintece foarte vechi, despre un razboi dus de catre capeteniile tuturor triburilor din Grecia impotriva bogatului oras Troia, ca si despre ispravile unora dintre ei la intoarcerea in patrie, Homer a creat cele doua mari poeme epice : „lliada' si „Odiseea'. Traditia greceasca antica plasa evenimentele povestite de Homer prin anii 1199- 1183 i.e.n. Adevarul este insa ca baza istorica a „lliadei' o formeaza evenimentele legate de navalirea cetelor aheiene in Troada. Aheii isi aveau centrul in Argos, la Micena, si alcatuisera cultura asa-numita. „miceniana'. Iar epopeea lui Homer oglindeste evenimentele reale, petrecute in Asia Mica intre secolele XlV-lea si al XH-lea i.c.n., epoca marilor migratii. Se pare ca imensa bogatie a Troiei si pozitia ei geografica, de tara care domina strimtorile, si deci negotul dinspre Marea Neagra si Marea Egee, a trezit lacomia sefilor de triburi ahei, strinsi in jurul legendarului rege Agamemnon din Micena. Acestia, impinsi, la rindul lor, din miazanoapte, de dorieni, au plecat din Elada cu oastea in Asia Mica si au atacat, au jefuit si au distrus Troia. Ca sa justifice insa acest razboi crud si ca sa-i dea noblete, elinii - cu fantezia lor bogata - au nascocit legenda despre rapirea Elenei cea frumoasa, rapire facuta la indemnul unei zeite olim-piene. Cauza razboiului, dupa legenda, nu mai era deci bogatia mult riv-nita a Troiei, nici incercarea de a coloniza si alte regiuni de pe litoralul Asiei Mici, ci razbunarea pentru o grea insulta adusa, unui rege. Aezii si mai ales Homer - despre care unii invatati cred ca nici n-a existat - om infrumusetat legenda, amestecind in luptele din fata Troiei pe cei mai multi dintre olimpieni. Dar chiar asa, sub haina de legenda, poemele batrinului Homer au si valoare documentara deosebita. Ele ne zugravesc cu autenticitate societatea troiana si cea din Grecia continentala, in timpul cind se trecea de la orinduirea gentilica, a pastorilor nomazi, la societatea impartita pe clase. Iar Friedrich Engels a aratat ca „pentru popoarele care se gasesc in. stadiul orinduirii gentilice, dobindirea de bogatii a si devenit unul dintre scopurile principale ale vietii; jaful le pare mai usor si chiar mai onorabil decit agonisirea prin munca' . Iata de ce ne apropiem cu atita interes de legendele acestea, care au pe linga o importanta istorica si una de documente ale vietii sociale din timpurile acelea departate.

2. Povestea spune ca Dardan era fiul lui Zeus si al Electrei - fiica lui Atlas. Omorindu-l pe fratele sau, Iasio, fusese obligat sa fuga din Elada in Asia, intemeind o asezare si o dinastie dardaniana. Din neamul lui s-au tras regii troieni. De aceea Troiei i se mai zicea si Dardania, iar troienilor,

Karl Marx si Fr. Engels : Opere alese in doua volume, voi. II, ed. a Ii-a, E.S.P.L.A., 1955, pag. 339.

226

dardanieni. Tot el a dat si numele strimtorii. fosta Helespont, in Dardanele. in schimb, de la Ilos, fiul lui Tros, acela care se tragea direct din Dardan, i s-a spus Troiei si Ilionul. Din aceasta pricina, marea epopee a lui Homer, unde sint cintati eroii razboiului troian, a fost numita „lliada'. Legenda fusese ticluita de elini in asa fel, incit sa se arate ca Dardan, cu urmasii sai Tros si Ilos, erau si ei elini. Deci Troia era o asezare elina ; aheii, debarcind in Asia Mica, soseau pe paminturi eline, nu cotropeau tinuturi straine. Mai tirziu, se pare ca romanii au modificat legenda potrivit intereselor lor, aratind ca Dardan venise nu din Elada, ci din Italia, in Asia Mica. in acest fel, Dardan nu mai era elin. El plecase din Italia si Enea, stranepotul sau, se va intoarce in Italia, dupa sfirsitul razboiului, cu mina de troieni ramasi in viata.

3. Statueta aceasta de lemn, reprezentmd-o pe zeita Atena cu o lance in mina dreapta si un caier cu lina si un fus in cea stinga, era, potrivit povestirilor antice, inalta cam de 1,50 m. Ea se numea paladiu-fecioara si era ocrotitoarea orasului.

4. Alegoria ne arata, cum presupun unii mitologi, ca la zidirea cetatii Troia s-ar fi folosit, intiia oara, in constructii, mortarul. Pina atunci se puneau numai pietrele una peste alta. La Troia, dupa cit s-ar parea, s-a intrebuintat cimentul, amestecat cu nisip si apa. Cimentul se usca la soare si lega pietrele mai bine. De aceea au lucrat Poseidon (zeul care intruchipa apa) si Apolo (caldura soarelui).

5. Ca sa-l pedepseasca pe Laomedon pentru lipsa lui de cuvint, Apolo a trimis ciuma in Troia, iar Poseidon, un monstru. Acesta trebuia s-o primeasca pe Hesiona, fiica lui Laomedon, ca jertfa. Heracle s-a oferit s-o scape pe Hesiona, ca altadata Perseu pe Andromeda, daca i-o va da de nevasta. Regele i-a promis-o. Heracle a ucis monstrul. Dar Laomedon nu i-a mai dat-o pe fiica lui de sotie. De aceea Heracle, dupa ce a scapat din nclavia lui Euristeu, s-a dus cu armele asupra lui Laomedon si l-a pedepsit.

6. Podarce insemna : pas usor, pentru ca acest fiu al lui Laomedon era un alergator de frunte. Pe urma i s-a zis Priam, adica rascumparatul, pentru ca fusese eliberat din robie, in schimbul unor daruri de pret.

7. Numele adevarat este Hecabe, dar, fiind prea putin cunoscut, se foloseste cel dat de romani, Hecuba.

8. Se crede ca fetele au fost in numar de douasprezece.

9. Si in folclorul romanesc se gasesc basme ca ,,Aflatul', „Fat-Frumos cel gasit pe munte' s.a., unde pruncii nedoriti sint aruncati prin paduri sau pe stinci, dar sint gasiti, salvati si adusi din nou in casa parinteasca.

10. in romaneste. - „invingatorul'.

227

11. Motivul cm vrajitoarea care strica petrecerea sau nunta, uneori virind discordia, alteori rapind mireasa sau scufundind palatul, ii gasim iarasi in basmele si legendele noastre. (Vezi de pilda basmul „Valul miresii' din volumul „In tara legendelor').

12. Scena alegerii celei mai frumoase zeite, dintre Hera, Atena si Afro-dita, a fost pictata pe zeci de vase din vechime. In pictura moderna, pe tema aceasta, a creat o mare opera Rubens. intr-un decor exuberant, Paris ii da marul discordiei incintatoarei Afrodita. Artistul a stiut sa puna pe pinza, in culori maiestre, amenintarea sumbra. Pentru ca in vazduh pluteste zeita Eris. Ea are in mina stinga un sarpe, care inchipuie veninul ce otraveste inima si face sa se nasca ura. in mina dreapta tine torta. Torta care aprinde vrajba si o atita tot mai mult. Din clipita aceea Paris - fa-cind marea greseala de-a prefera desfatarea, dlnd la o parte intelepciunea si puterea - a si dezlantuit urgia. A inceput ruina Troiei, orasul infloritor, unde domnea regele Priam. O pictura asemanatoare, de o mare valoare, pictata de Giorgione, s-a distrus la Dresda, in timpul razboiului.

13. Intr-un basorelief din secolul al III-lea i.e.n. se vede cum Afrodita, in schimbul marului de aur, o convinge, tinlnd-o de umar pe sotia regelui din Sparta, sa-si tradeze casnicia. Mai la o parte sta Paris. Langa el este zeul Eros. Zeul il face mai frumos si mai atragator pe Paris, incit Elena il indrageste si, fara minte, este ga,ta sa-si paraseasca sotul, tara, si sa alerge dupa zvinturatul tinar din Troia.

14. Pe tarmul apelor ce se afla intre insula Eubeea si Grecia continentala.

15. Numele adevarat al lui Ulise este Odiseu. De aceea marea poema epica a lui Homer, care-i cinta peripetiile, pe drumul intoarcerii acasa, dupa sfirsitul razboiului troian, se cheama „Odiseea'. in literatura insa numele de Odiseu nu este aproape deloc folosit, fiind inlocuit cu cel roman, Vlise.

16. Si in folclorul altor popoare se gaseste motivul acesta. Astfel, in legenda Nibelungilor, eroul german Sigfrid se scalda in singele unui balaur ca sa devina invulnerabil. in timpul scaldatului ii cade insa o frunza de tei pe umar, si aici va fi locul unde il va lovi mai tirziu dusmanul.

17. Insula Sciros.

18. Atit numarul corabiilor, cit si acela al ostenilor au fost mult exagerate.

19. Batrinul Nestor, inteleptul, il sfatuieste pe Agamemnon sa-si organizeze oastea, spunindu-i in felul urmator :

„Armia tu intocmeste-ti acum dupa neam si-nrudire, Neamul pe neam sa se-ajute la lupta si ruda pe ruda.'

228

Si zice inteleptul Nestor astfel pentru ca in epoca homerica unitatea sociala de baza era ginta paterna, adica grupul de persoane ce avea un stramos comun in linie directa barbateasca. Mai mare decit ginta era fratria. Iara mai multe fratrii formau tribul. Regele, basileul, avea si-un sfat al lui sau un consiliu, format, in primul rind, dintre reprezentantii cei mai bogati ai gintilor. Iara in timpuri grele, basileul putea sa cheme si adunarea poporului sau a ostirii, sa ii aprobe masurile pe care le lua. De fapt, in adunarea asta, tot nobilimea hotara. Nu-i raminea poporului decit sa-si arate, prin strigate, dezaprobarea sau aprobarea fata de-aceste hotariri.

20. Intimplarea este povestita de Euripide in tragedia : „Ifigenia in Au-liaa'.

21. Elinii socoteau ca nici un lucru de seama nu se face fara sacrificiu. Cu cit era mai pretioasa jertfa, cu atit succesul era asigurat.

22. Taurida nu este altceva decit Crimeea.

23. „lliaaa' nu cuprinde decit sfirsitul razboiului troian, dupa cei noua ani de asediu.

24. Homer ne cinta in versurile nemuritoare ale „Iliadei' cum Zeus a grait spre zei:

'„Eu sta-voi aici in Olimp pe o culme Si voi petrece privind. Voi zeii ceilalti dupa voie Mergeti la Troia pe cimp unde lupta troienii si-aheii, Volnic e-oricine cum vrea sa-i ajute pe unii sau pe-altii. Chiar daca singur Ahile s-ar pune cumva cu troienii, N-ar putea dinsii cu el sa se tie pe loc o minuta. Se-nfiorau la vederea viteazului si inainte, Darmite acum cind el e turbat ca-i ucisera sotul ; Mi-e sa nu surpe in ciuda ursitei chiar zidul cetatii'.

Asta vorbi Cel-de-sus si aprinse nestinsa-nfocare. Zeii indata pornesc la razboi impartindu-se-n doua ; Merge la tabar-aheilor Hera si Palas-Atena, Zeul Cutremur Poseidon si daruitorul de bunuri Hermes, istet ca nici unul. Falos de putere, Hefestos Vine soldis dupa ei si-si deapana slabe picioare. Ares, din coif stralucind, s-a dus la troieni si pletosul Febos-Apolo cu el si Artemida cu tolba, cu arcul, Leto si Xantos in urma si galesa zin-Afrodita.

229

Pina ce zeii statura departe de tabara, aheii Nu mai puteau de mindrie, ca leul Ahile Iar se ivi la razboi dup-asa indelunga sedere. Dar pe troieni ii cuprinse un tremur grozav ; fiecare Tot se uita cu uimire cum iutele-Ahile in arme Strafulgera intre-ahei ca urgia barbatiilor, Ares. Dar mai pe urma cind olimpienii iau parte la lupta, 'Nalta-se Vrajba cumplita ce-ntarta multimea, si tipa Groaznic Atena ba-ncoace la sant, dupa zidul ahaic. Ba pe la tarmul batut de talazuri da chiot puternic. Urla si Ares in fata-ii asemenea negrului vifor, Ba pe troieni imboldind cu tipete de pe cetate, Ba de pe Dealul Frumos da fuga spre riul Simois. Astfel, acuma de-o parte si alta zoreau fericitii

Zei sa se bata ; chiar ei inde-ei isi dau crincena harta.

Bubuie strasnic in nouri al lumii sii-al zeilor tata

Sus din Olimp ; Poseidon razguduie jos in adincuri

Nemarginitul pamint si muntii cu piscuri inalte,

Tremura poalele, crestele toate-ale muntelui Ida,

Vasele-aheilor si se cutremura-ntreg Ilionul.

Tremura Pluto in iad, al umbrelor Domn, si de spaima

Tipa si sare din tron ca nu cumva zeul Cutremur

Cu zguduirea-i de sus sa crape pamintul

Si pamintenii si zeii sa-i vaza cu ochii locasul

Muced si negru, scirbit si de zeii : asa zgomot facura

Zeii cind se inclestara-ntre ei pe cimpie»

25. Jalea Andromacai este unul dintre cele mai zguduitoare cintece din marea poema „Iliada'. Ea a inspirat adeseori pe artisti. O tragedie, „Andro-maca', a creat in antichitate Euripide ; iar in secolul al XVlI-lea, pe aceeasi tema si cu acelasi titlu, a creat o noua opera tragica poetul francez Racine. Dealtfel, aceasta opera a stabilit si reputatia poetica a renumitului scriitor francez.

26. Aceasta induiosatoare intimplare a fost pictata pe un vas antic de-o frumusete exceptionala, care se gaseste in tezaurul artistic al Ermitajului.

21. Amazoana s-ar tilcui din limba vechilor greci prin „fara sin', pentru ca - asa cum s-a spus - ele isi retezau de mici copile unul dintre sini, ca sa le fie mai lesne cind trageau cu arcul.

28. Muntele acesta ridicat de greci deasupra mormintului lui Ahile. ca si monumentul de marmura, pe un promontoriu numit Sigeion, aproape de strimtoarea Helespont, au stat acolo secole intregi, cum spuneau grecii, si se vedea de la mare departare de catre toti corabierii. Asta, insa, pina in-

tr-o buna zi, cind a venit o mare furtuna. Valurile au navalit pe promontoriu si muntele s-a spulberat, urna a fost luata de valuri. Vn cintec vechi spunea ca Tetis urzise dinadins intimplarea aceasta, ca sa poata aduce in apele marii urna fiului ei iubit.

29. Fata care ajunsese sotia lui Ahile se chema Deidamia.

30. Artistul care a facut calul de lemn se numea Epeios.

31. Un grup de marmura vestit, intitulat „Laocoon', sculptat in secolui intii, inaintea erei noastre, de catre sculptorii Agesandru, Polidor si Ate-nondor din Rodos, ne infatiseaza scena aceasta cu un dramatism fara pereche. Laocoon, batrinul preot, este in mijloc si se lupta cu cei doi serpi mai grosi ca bratul si lungi de doua ori cit omul, care ii stranguleaza fiii si il musca chiar pe el de mijloc. Fiii cauta la el sprijin ; dar lupta este pe sfirsite, oricit se incordeaza Laocoon. Mai sint numai putine clipe si toti trei vor fi ucisi de serpii zeului Poseidon, trimisi la rugamintile Atenei.

230

intoarcerea aheilor in elada

RAZBOIUL CE DURASE ATITA TIMP IN TROIA acum se ispravise. Troia fusese arsa pina la temelii. insa urmarile grozavului macel abia se incepeau

Aias de la Locrida savirsise o crima. Preoteasa Atenei fusese-m-bratisata de Aias, fara voie, in sacrul ei lacas. Ba i se sfarimase si statua zeitei pe lespezi, in bucati. Deci Aias pingarise lacasul, preoteasa si statua zeitei. Dupa datina veche, Aias urma sa fie Licis, pe tarm, cu pietre. Atit doar ca eroii nici n-au vrut sa auda ca Aias, ce luptase plin de inversunare, pe coastele Troadei, vreme de zece ani, sa fie omorit. Atunci Palas-Atena, care ii ocrotise pe-ahei si-i ajutase sa nimiceasca Troia, s-a miniat de moarte. Supararea aceasta ii va costa pe-ahei mai mult decit razboiul in toti cei zece ani.

Menelau porneste spre patrie, impreuna cu Elena

Menelau se-mpacase cu soata lui, Elena, regina ce fugise cu Paris de la Troia. Se zice ca barbatul fusese hotarit sa-si ucida nevasta, ce-l facuse de risul intregii omeniri. Insa mindra Elena, reintilnindu-si sotul, biruitor, la Troia, cazuse in genunchi, in fata lui, umila. Pe fata ei frumoasa, lacrimi curgeau siroaie si isi cerea iertare, cu glas intretaiat de plins si de suspine :

- O, rege, fie-ti mila, nu ucide pe fiica puternicului Zeus si a reginei Leda Fapta am savirsit-o din voia zeilor. M-a-ndemnat Afrodita, si Eros, fiul ei, m-a sagetat in piept cu-o sageata muiata in fiere si venin. Am suferit destul. Mai bine te indura si ia-ma iar la Sparta. iti voi fi credincioasa. Asta pot sa ti-o jur

232

Astfel rostea odrasla lui Zeus si a Ledei. Iar fata ei era nespus de-ncintatoare. Desi trecuse vremea, isi pastra fragezimea si era mai frumoasa decit in tinerete. Ochii ei cei albastri ii muiau inima regelui Menelau. Simtea cum se topeste toata minia-i crunta ca primavara gheata, cind iese soarele si-o schimba in piraie vesele, zgomotoase, pe vaile din. munti. Iubirea renastea in pieptul regelui. Dragostea izbucnise din nou, navalnica, pentru sotia lui care il parasise.

E drept ca prin legende se spune ca zeita iubirii, Afrodita, va-zind-o pe Elena ca-i in primejdie, se coborise iute din inaltul Olimp, cu carul din petale de flori de trandafir, cel tras de porumbite, insotita de Eros, zeul inaripat. Iar Eros, la porunca zeitei Afrodita, trasese o sageata, de asta data-n pieptul regelui Menelau si ii reaprinsese dragostea-n vilvatai, pentru sotia sa, preafrumoasa Elena.

Si, cum, necum, barbatul si-a zvirlit sabia, pe care-o pregatise ca sa-si ucida soata. A luat-o pe Elena in brate si-a dus-o la corabii. Apoi a dat cu fala semnalul de plecare corabierilor sai :

- Vintul este prielnic, a grait Menelau. Ridicati pinzele corabiilor noastre, si sa pornim spre casa. Doar in putine zile vom vedea iarasi Sparta si palatul dorit, din care am plecat acuma zece ani

Asa crezuse el ca in putine zile se vor intoarce-n Sparta. Dar nu era asa Pentru ca, mai intii, Apolo - ce tinuse cu Troia in razboi - a sagetat cirmaciul1 corabiei regale, pe linga capul Su-nion. Vroia sa-i mai loveasca cel putin inc-o data si sa-i impiedice pe-aheii ce-i ura s-ajunga in Elada. Menelau si ostenii i-aa ars trupul pe rug si i-au facut o slujba, cum era datina. Apoi, c-un nou cirmaci, au plecat mai departe.

Dar le-a trimis Poseidon o furtuna grozava. Flota s-a risipit. Corabiile aheie, in cea mai mare parte, s-au sfarimat de stinci. Regele Menelau si soata lui, Elena, au fost siliti de Ares sa rataceasca, apoi, vreme de sapte ani, prin tari indepartate : Cipru, Fe-nicia, Libia si Egipt, si cu mare greutate au izbutit, la urma, sa-si

i revada Sparta.

233

Ahile, ca semizeu, se asaza in insula Leuce, casatorindu-se el cu frumoasa Elena

Legendele mai noi spuneau ca, dupa moarte, Elena a fost luata de Hera din Olimp si data de sotie eroului Ahile, ajuns un semizeu, in acest fel zeita cu bratele ca neaua rasplatea pe eroul ce biruise Troia.

In timp ce in Troada aheii au ars trupul eroului Ahile, umbra celui rapus a fost luata de Tetis, zeita nereida, care ii era mama. Si, cu voia lui Zeus, Ahile s-a schimbat din om in semizeu, ca toti marii eroi 2.

La rugamintea mamei, Poseidon a-naltat in Pontul Euxin o insula frumoasa. Insula a cladit-o Poseidon furtunosul, din milul ce-l purtase Istrul in drumul sau din Scitia departata pina la gura Psilon 3. Iar acest nou tarim a fost numit Leuce sau insula cea alba, pentru ca-n preajma ei marea se-nvolbura, izbindu-se de stinci si stropind-o cu spuma, parca o-ncercuia c-un briu larg de argint 4.

Aici si-a asezat zeita nereida pe fiul ei Ahile, cel mai viteaz erou din razboiul troian 5. Si-apoi s-a ridicat un templu maiestuos, din marmura ca neaua. Si pentru ca-ndragise, in viata, pe Elena, cea rapita de Paris - desi pastrase taina ascunsa-n inima - Hera i-a daruit-o de soata, dupa moarte.

A fost o nunta mare in insula Leuce, la care au venit Poseidon, Amfitrita, nimfele nereide si geniile toate din Pontul Euxin si chiar din Meotida 6.

De-atunci, in orice seara, Ahile si Elena se asezau la masa. Si Ahile cinta, laudindu-l pe poetul ce povestise-n versuri greul razboi troian '.

„O, faima si renume - rostea in vers Ahile - voi care locuiti pe coastele manoase ale acestei mari, lira mea azi va cheama : slaviti-mi pe Homer, divinul cintaret, gloria oamenilor, gloria suferintelor indurate de mine. Caci, datorita lui, eu inca n-am murit. Si datorita lui, Patrocle mai traieste, iar prietenul meu Aias s-aseamana cu zeii. Si chiar acei invinsi sint inca proslaviti, laudati in cintece si Troia nu-i uitata'.

Aceasta melodie era fermecatoare, si, pe mari, corabierii isi opreau vasele si ascultau, cuprinsi de-un simtamint de teama. Ba

unii povesteau ca s-auzeau de-acolo si zgomote de arme, strigate de razboi si tropote de cai. Si daca vreo corabie se afla in furtuna si isi cauta scaparea in insula Leuce, Ahile s-arata la pupa-nves-mintat in straie de razboi si le-arata cu mina incotro sa cirmeasca.

Nimicirea amazoanelor

In insula Leuce traiau si multe pasari : porumbei, pescarusi si alte zburatoare 8. Ele plecau in zori, isi muiau penele in valurile marii si se-ntorceau pe tarm. Stropeau cu ingrijire tot templul lui Ahile, maturind lespezile cu aripile lor.

Aicea, in Leuce, corabierii salvati de Ahile, pe mare, ii faceau multe daruri : aur, argint, obiecte si stofe pretioase. Atit de multe daruri se aduceau in templu, incit se adunase o mare bogatie. Aceasta bogatie au vrut s-o stapineasca vitezele-amazoane, femeile acelea care luptasera cu Ahile la Troia, ajutindu-l pe Priam.

De-aceea si-au facut corabii maiestrite. S-au urcat pe corabii, cu caii lor cu tot ; si-au pornit spre Leuce. insa marele-Ahile, fiind acum semizeu, a savirsit o vraja. El a catat cu ochii-i crunti si strapungatori spre caii ce purtau oastea de amazoane. Sub privirea aceasta, caii s-au scuturat, sforaind ca turbati, trintind pe amazoane cu fruntile-n tarina. Apoi s-au repezit, ca niste lei fla-minzi, muscindu-le de brate, de pintece, de solduri, mincindu-le cu totul.

Tot in aceeasi vreme, s-a iscat o furtuna ce-a scufundat in mars corabiile pe care venisera-n Leuce vestitele-amazoane.

Dupa osinda asta, semizeul Ahile a chemat apele Pontului Euxin peste insula sa. Apele-au navalit si au purificat pamintul insulei de singele varsat °.

Pedepsirea lui Aias din Locrida

Toate aceste fapte, povestite-n legende, s-au petrecut tirziu, dupa ce Menelau si frumoasa Elena - intorsi din rataciri care-au

234

235

durat, cum stiti, vreme de sapte ani - au sosit iar acasa si-au vietuit, un timp, in palatul din Sparta. Menelau a-nchis ochii, si soata lui Elena a fost luata de Hera, fara a fi intrebata, si data lui Ahile.

Sa ne intoarcem insa din nou' in fata Troiei, dupa ce a fost arsa, si sa aflam ce soarta au mai avut si ceilalti ahei ramasi acolo.

Dupa ce Menelau plecase cu Elena si-o parte din corabii, pe mare, catre Sparta, regele Agamemnon mai zabovise inca o vreme in Troada. Intirzia acolo, cu gindul s-o-mblinzeasca pe zeita Atena, ce era suparata fiindca nu-l pedepsise pe Aias din Locrida, acel ce-i pingarise templul sau de la Troia. Si ca s-o imbuneze, ii ridica sanctuare si-i tot aducea jertfe zeitei purtatoare de coif si de egida.

- Apleaca-te, zeita, cu mila ta spre noi si nu ne oropsi in drumul catre casa ! se ruga Agamemnon de falnica Atena.

N-avea de unde sti ca ea-i si presarase zeci, sute de primejdii, in drumul catre casa.

Terminind deci cu slujba si jertfele-n Troada, regele Agamemnon a poruncit, de-asemeni, ca si ostenii lui sa se urce-n corabii si cu totii sa plece spre dorita Micena. Si au plecat pe mare. La inceput n-au fost pericole prea mari. Dar in citeva zile au inceput furtuni. Furtuni nenumarate, iscate de Poseidon la cererea Atenei. Dar cea mai grea din toate, mai infricosatoare, a fost dezlantuita aproape de Eubeea. Parea ca marea fierbe intr-un cazan adinc. Cerul se coborise pina deasupra apei, vinat si mohorit. Iar vintul impingea corabiile-aheie spre stincile din coasta unde, trosnind cumplit, se sfarimau in tandari. Astfel au fost pierdute in apele adinci cele mai multe vase, ostenii inecati si toata avutia ce o purtau cu ei, din cetatea lui Priam, risipita pe fundul clocotitoarei mari. Printre aceste vase, a fost sparta-n bucati corabia pe care calatorise Aias. Insa eroul nostru nu s-a lasat tirit de valuri, spre adincuri, ci s-a luptat cu ele, si cum era voinic, a izbutit s-ajunga pe-o stinca de la tarm. S-a catarat pe stinca, si, vesel, a catat cu ochii lucitori spre muntele Olimp si a strigat din rasputeri :

- Voi, zei, Palas-Atena si tu, acel ce porti alge in paru-ti ud si esti rege pe mari, preacruntule Poseidon, aflati ca n-am murit Cu bratele acestea puternice,-omenesti am razbatut prin valuri ha, ha ! si am scapat si rid acum de voi

236

Va-nchipuiti atunci cum s-a miniat Atena, vazindu-l pe eroul ce-i pingarise templul ca mai traieste inca. Si s-a-ncruntat amarnic zeul marii, Poseidon.

- N-ai pierit ? a racnit din apele marine furtunosul Poseidon. N-ai pierit ? Ai sa pieri

Si-a lovit cu tridentul acea stinca inalta pe care statea Aias. Stinca s-a despicat10. Se mai vede si astazi cum a fost rupta-n doua. Iar partea despicata s-a pravalit in valuri, tirindu-l si pe Aias. Astfel l-au pedepsit Atena si Poseidon pe-acel ce avusese curajul sa-i infrunte.

Inecarea corabiilor la capul Cafareu

Dupa-ntimplarea asta, regele Agamemnon a plutit mai departe cu bruma de corabii ce ii mai ramasese. Credea ca s-au sfirsit necazurile pe mari prin pierderea lui Aias. Numai ca in Eubeea domnea pe-atunci Nauplios, tatal lui Palamede, eroul ce fusese osindit in Troada si omorit cu pietre. Atena si zeita cu bratele ca neaua, care-i minasera pe-ahei pina-n Troada, vrusesera sa piara cel care cerea pacea.

Acum, aflind Nauplios ca se apropie flota, a vrut la rindu-i sa plateasca regelui Agamemnon moartea fiului sau. La capul Cafareu al insulei Eubeea rasar mai peste tot colti mari, rinjiti din ape. Si, intr-o noapte neagra, Nauplios a aprins pe-aceste stinci un foc. Flota tocmai trecea prin apele acelea adinci, clocotitoare. Pornise iar furtuna. Vintul batea avan si azvirlea-n corabii munti negri, grei, de apa. Si, vazind Agamemnon foc scinteind pe tarm, a crezut ca-i un port. S-a-ndreptat intr-acolo cu corabiile sale. Dar dintr-odata - zei ! - vasele s-au ciocnit de coltii ascutiti si, una dupa alta, corabiile lui s-au scufundat in mare. Iar vuietul furtunii a stins pe totdeauna gemetele de moarte ce le scoteau ostenii regelui Agamemnon, care se pravaleau in apele adinci1!.

Cind s-a sfirsit furtuna si s-au ivit iar zorii, nu mai plutea pe mare decit un singur vas. Era vasul regal, care era mai bun ca toate celelalte, insa si el lovit de stincile din tarm si-aproape plin de apa. Cu greu au izbutit de-au plecat mai departe.

237

Au plutit ei pe mare. Au infruntat si alte furtuni si lupte grele, si-abia intr-un tirziu au izbutit s-ajunga acasa, la Micena.

Agamemnon este ucis la-ntoarcerea acasa de sotia necredincioasa

Atita ca in timpul cit lipsise-Agamemnon, sotia-i Clitemnestra, sora mindrei Elena, nu i-a fost credincioasa. Minata de-Afrodita, dusmana grecilor din razboiul troian, regina Clitemnestra a indragit pe-un altul, varul lui Agamemnon, ce se chema Egist.

Dorind sa nu-i soseasca sotul pe negindite, regina asezase pe-un munte foarte-nalt o straja zi si noapte. Cind au distrus aheii bogatul oras Troia, focul s-a ridicat in sus pina la cer. In Lemnos s-au zarit coloanele de flacari, care se ridicau din zidurile Troiei. Atunci locuitorii marei insule Lemnos au aprins si ei focul pe o creasta de munte, dind veste ca orasul lui Priam a cazut. Din Lemnos s-a vazut pina departe focul, pe coastele Eladei. Asa, din munte-n munte, vestea a si sosit intr-o singura zi in orasul Micena.

E lesne de-nteles ce-a fost pe Clitemnestra, cind a aflat c-aheii au biruit Troia si se inapoiaza sotul sau, Agamemnon.

Sub indemnul zeitei, ea s-a facut ca este nespus de bucuroasa. L-a-mbratisat cu dor, si toata numai zimbet, l-a poftit in palat pe sotu-i Agamemnon.

- Intii si-ntii, stapine, i-a glasuit regina, te rog sa faci o baie, si-astfel sa te purifici de singe si de colb

Regele din Micena s-a invoit, fireste ; a-si dezbraca armura ; a dat incolo lancea, si sabia, si scutul. Stia ca e acasa, si nu mai sint primejdii. Trimbitele sunau. Chimvalele la fel. Si adunati, curtenii il aclamau pe rege, fiindca se intorsese biruitor din Troia.

Egist pindea la usa cu-o sabie in mina. Regina Clitemnestra il conducea pe rege intr-o sala de baie, larga si-mpodobita cu sculpturi si cu aur. Regele a intrat in baie sa se scalde. Dar, cum l-a vazut singur, regina Clitemnestra a si zvirlit asupra-i un val lung si tesut din fire foarte tari. Regele Agamemnon s-a incurcat in val, la fel ca intr-o plasa, si a cazut pe lespezi. Iar soata-i, Clitemnestra, cu sfatul lui Egist, l-a lovit cu securea in frunte de trei ori,

238

Razbunarea lui Oreste

indata dupa crima 12, Egist s-a-nvesmintat in hainele regale si a iesit in piata orasului, trufas, stind linga Clitemnestra. Multimea infuriata de crima odioasa, care se savirsise acolo, in palat, a vrut sa-l si insf ace pe vicleanul Egist si sa-i scurteze viata. insa l-a aparat regina Clitemnestra. Ea a strigat ca fapta era o razbunare pe regele-Agamemnon, fiindca o indragise pe copila lui Priam, urgisita Casandra.

Fata cazuse roaba lui Aias ; dar acesta pierise-n apa marii ; si regele-Agamemnon o luase la Micena.

Se spune ca poporul, vazind-o pe Casandra, cu chipul luminos si cu privirea buna, o sfatuia sa fuga. Vroia sa o ajute.

Dar ea isi dorea moartea. Fusese injosita de nemilosii-ahei. Nu vroia sa traiasca o viata de robie. Si, fara sa se teama, si-a lepadat mantia, cununa de pe cap si batul ei profetic. A intrat in palat cu celelalte roabe aduse de la Troia. Acolo adasta securea uci-gasa, aceeasi ce lovise in frunte pe-Agamemnon.

indata dupa moartea regelui Agamemnon, dusmanul sau Egist voise sa-i omoare si unicu-i baiat, ce se numea Oreste.

insa micul Oreste fusese luat de doica, in acel ceas de spaima, si dus in alta tara, pe tarimul Focidei.

Departe, in Focida, Oreste-a crescut mare, si nu avea alt gind decit sa-i pedepseasca pe cei doi ucigasi, cum cerea datina. in e] ardea faclia urii razbunatoare. Si, ajungind flacau, a plecat la Micena, insotit de un prieten, ce se numea Pilade. S-a-nfatisat acolo drept un sol din Focida si-a patruns in palat.

- Eu sint acel pe care tu ai vrut sa-l rapui i-a glasuit, cu sila, fiul lui Agamemnon vicleanului Egist. Am venit sa-ti platesc moartea tatalui meu !

A inceput o lupta. insa o lupta scurta 13. Oreste era tare si priceput la arme ; si Egist a cazut - cu toate ca regina sarise in ajutorul lui, cu o secure-n mina. De nu era Electra, sora lui Oreste, poate-l si rapunea. Electra i-a strigat :

- Fugi, frate ! Fugi departe ! Regina te pindeste si vrea sa te omoare pentru iubitul ei

Oreste s-a intors spre mama ucigasa. Plin de durere-n suflet a sagetat-o-n piept.

Oreste, dupa fapta grozava savirsita, a avut de-ndurat chinuri nenumarate. El a fost urmarit de crudele erinii - geniile infernale

239

trimise sa-l rapuna si sa-l duca-n Infern, pentru ca-si omorise pa propria lui mama. Zeitele erinii l-au urmarit mult timp.

Pina-n cele din urma, se spune ca Oreste ar fi fost judecat de zeii olimpieni in orasul Atena, sus, pe stinca lui Ares14. Vreo citiva olimpieni au hotarit sa-l ierte, zicind ca fapta iui a fost cu totul dreapta. Regina Clitemnestra isi meritase soarta.

Parte dintre erinii si-au curmat urmarirea. Ele s-au asezat intr-o pestera larga, chiar sub areopag. S-au numit eumenide si-au ocrotit orasul atit de drag Atenei15.

insa alte erinii l-au lovit mai departe pe tinarul Oreste. Ca sa scape cu viata, a trebuit s-aduca din tinutul Tauridei o statua-a zeitei caste a vinatoarei. Statua fermecata. El a plecat alaturi de prietenu-i Pilade. Dar in templul zeitei slujea, ca preoteasa, fecioara Ifigenia, pe care-odinioara regele Agamemnon vrusese s-o jertfeasca pe-un altar in Aulida - ca flota aheiana sa poata sa porneasca spre coastele Troadei.

Dupa multe necazuri, Oreste si Ifigenia s-au cunoscut ca frati. Au plecat impreuna spre patria dorita, ducind cu ei chipul de piatra al zeitei.

Ajungind in Micena, Oreste s-a-nscaunat pe tronul parintesc, tronul lui Agamemnon. Prietenul credincios al regelui Oreste, Pilade, s-a-nsurat cu printesa Electra. Iar Ifigenia s-a facut preoteasa intr-alt templu maret al preacastei zeite m.

Iata care-a fost soarta celor doi frati atrizi : Menelau si-Aga-memnon care au distrus Troia cu cetele de-ahei. Oastea lor a pierit la-ntoarcerea spre casa, pe mare, sub furtuni, si toata bogatia jefuita la Troia a fost pierduta-n ape, unde zace si-acum. Zeii ce-i atitau sa plece la razboi i-au asuprit pe urma. Ba, pina si urmasii, prietenii, rudele au indurat la fel. invinsi si-nvingatori au suferit din plin.

Note

1. Pe nume Frontis.

2. Oamenii din antichitate au nascocit ideea ca eroii deveneau in cea mai mare parte semizei, adica tot un jel de zei. Ei isi inchipuiau ca eroii - ca-re-i iubeau si luptasera in viata pentru paminteni - vor mijloci pe Unga zeii olimpieni, ori de cite ori acestia ar fi vroit sa-i urgiseasca. Si in acest fel ar fi putut sa scape de multe neajunsuri sau sa capete ajutor in imprejurari grele.

3. Psilonul era Sulina de astazi.

240

4. Noi ii zicem Leucei: Insula Serpilor, pentru ca ar fi vietuit acolo niste serpi mici, negri, neveninosi.

5. Ahile reprezenta pentru elini vitejia si curajul desavirsit in razboi. F.ra un fel de erou national. in acelasi timp, el se bucura si de protectia anumitor zei: in primul rind a lui Zeus, prin intermediul rugamintilor mamei sale Tetis ; a Herei, datorita urii ei nemarginite fata de troieni; si a Atenei, ca sprijinitoare a celor mai mari eroi.

6. Marea de Azov.

7. Asa povesteste scriitorul Filostrat din. secolul intii al erei noastre, adu-cind indirect, in acest fel, un omagiu neintrecutului poet elin, Homer.

8. in felul acesta povesteste un alt scriitor : Flavius Arrianus, filozof si istoric totodata, din cel de-al doilea secol al erei noastre.

9. Filostrat, in „Heroica' sa, pretindea ca acest atac al amazoanelor in Insula Serpilor s-ar fi petrecut in anul 168 al erei noastre. Istorii nu confirma aceasta lupta si nici pe amazoane. Totusi, nu se stie de n-o fi fost vreodata, cumva, vreun macel in ostrovul cu serpi. Poate niste razboinici or fi rapus cu armele vreo ceata de femei, din nu stim care pricini. Iar grecii, care erau atit de inventivi, or fi vrut sa innobileze acest macel crud. creind povestea asta. Daca este asa sau altfel, noi nu avem de unde sa cunoastem. Nu stim ce se ascunde sub cintecul stravechi despre Insula Serpilor, care-si scalda si astazi coastele in apele inspumate ale Marii Negre.

10. Este vorba de stinca numita Gerestes. Vazind ciudata ei forma, elinii au nascocit aceasta interesanta legenda.

11. Motivul acestei legende, al regelui care atrage cu ajutorul focului corabiile, pe furtuna, intre stinci, ca sa le nimiceasca, a fost preluat de folclorul multor popoare. Se afla si in basmele noastre.

12. in tragedia sa „Agamemnon', poetul Eschil ne cinta cumplita in-timplare.

13. Eschil, in tragedia „Hef orele', povesteste moartea reginei Clitem-, nestra. Hef orele erau niste femei care-i jeleau pe morti si faceau libatiimi pe mormintele lor. Titlul a fost dat simbolic de poet. Dealtfel, intr-un desen pe-un vas, il vedem pe Oreste virindu-si palosul razbunator in trupul lui Egist. Regele invins da strigatul de moarte. Dintr-o alta incapere, ttsneste insa Clitemnestra cu o secure-n mina, si este gata sa-l loveasca pe feciorul sau, pe la spate. Mai incolo, se vede si Electra, fata lui Agamemnon. Zarind-o Electra pe Clitemnestra, cu securea, il vesteste pe Oreste, ca sa se poata apara. Sint unii invatati care asemuiesc tragedia lui Eschil cu o alta

241

•opera, creata de Shakespeare, numita „Hamlet'. La fel, tinarul print Harnlet doreste sa razbune moartea tatalui sau, regele tarii, ucis prin uneltirea tinui unchi criminal, impreuna cu mama necredincioasa.

14. Areopagul.

15. Acest lucru se arata in alta tragedie a lui Eschil, „Eumenidele'. Piesele : „Agamemnon', ,,Heforele', si „Eumenidele' compun laolalta trilogia „Orestia', culme a artei lui Eschil.

16. Intimplarile acestea atit de zbuciumate au fost povestite de Euripide in tragedia lui „lfigenia in Taurida'. Intr-un grup statuar din secolul al V-lea inaintea erei noastre ne sint infatisati Oreste si Electra, dupa ce se intilnesc in pace la Micena. Electra isi tine bratul cu dragoste de sora pe umarul voinic al regelui Oreste. Fetele lor exprima iubirea ce si-o poarta, calda si sincera.

PATANIILE LUI ULISE

AHILE-A-NSEMNAT VITEJIA in marele razboi troian. Fara de el, poate aheii erau zdrobiti de dirzul Hector. Dar pe Ahile-l adusese in tabara lui Agamemnon, prin istetimea sa, Ulise. Acest erou intruchipeaza intelepciunea, priceperea si dibacia. El a adus noi luptatori, pe Filoctet, Neoptolem si alti eroi, in fata Troiei, cu vorba sa mestesugita. Fara de el, paladiul nu ar fi parasit orasul regelui Priam cel batran, nici n-ar fi fost mestesugit calul de lemn. Zidul nebiruit al Troiei, cladit de doi zei olimpieni, ar fi ramas

poate intreg.

Ce-i drept, Ulise nu dorise acest razboi atit de crud. Greu se urnise de acasa. Insa, intrat in batalie, el a facut tot ce-a putut, cu mintea lui nascocitoare, ca sa asigure victoria cetelor regilor ahei.

Atita ca-n timpul cit fusese plecat in crunta batalie, nu vedea-n visurile lui decit Itaca, patria sa cea mult iubita, in care isi avea

caminul.

N-avea alt gind, alta dorinta mai fierbinte, decit sa se intoarca acasa J, linga fecioru-i Telemah si linga draga-i Penelopa.

Acuma, ispravindu-se razboiul, Ulise si-a urcat pe cele douasprezece corabii ce le-avea, oastea care-i era incredintata. Si vin-tul a suflat in pinze, iara vislasii-au chiuit. Ziua era plina de soare si marea lucie, in zari, ii chema ademenitoare si-si legana, in fata lor, valul cu murmure placute, aidoma unui cintec drag.

Si au plutit, au tot plutit, pina ce au zarit un tarm locuit de un neam de oameni2 ce-l ajutasera pe Priam in marele razboi troian.

Aici au debarcat cu oastea. I-au nimicit pe toti barbatii. Au luat intreaga avutie ce se gasea-n orasul lor, femeile si fetele. Iar prada, astfel dobindita, au impartit-o-n mod egal3.

E drept ca pe acest tarim Ulise a pierdut si el cam saptezeci

si doi de oameni.

Si iara au pornit pe mare. Au mai plutit o saptamina si-nca cinci zile pe deasupra. Au strabatut printr-o furtuna, care i-a ra-

243

16

tacit pe ape, si au ajuns linga o coasta, unde salasluia poporul ciudat al lotofagilor'k. Acestia se hraneau cu lotus. Cine minca din floarea asta nu mai avea alta dorinta decit sa stea, pe veci, acolo, in insula cu lotofagi. Si trei dintre insotitorii cutezatorului Ulise, gustind din lotusul cel dulce, n-au vrut sa plece mai departe. insa Ulise se gindea la cei de-acasa, ca-i asteapta. Fiindca ei se impotriveau, a dat porunca celorlalti sa-i ia cu sila, sa-i aduca sus, pe corabiile-aheie. Acestia insa se zbateau, sub vraja florilor de lotus. Vroiau sa se arunce-n apa. Sa se intoarca-n insula. Atunci Ulise i-a legat de bancile corabiei cu streanguri tari de cinepa.

in pestera ciclopului Polifem

Plutind ei apoi mai departe, au intilnit o insula care era plina de capre. De capre negre, sprintene. I-au spus Insula Caprelor 5. Trecind apoi de insula, au poposit pe-un tarm, pe care salasluiau niste uriasi c-un singur ochi, niste ciclopi, am spune azi G.

Ulise s-a urcat pe tarm, lasind corabia pe apa, ferita intr-un golfulet. Doar doisprezece soti mai zdraveni si curajosi urmau pe rege in tara asta misterioasa.

Au luat cu ei putina hrana si-ntr-un burduf mare de capra un vin rosu, imbatator, pe care il primisera, din Tracia, de la un preot.

Urcindu-se pe acea coasta au intilnit o pestera. O pestera inalta, larga, in care locuia ciclopul cel mai cumplit din tot tinutul. Era ciclopul Polifem, feciorul zeului Poseidon. Si, patrunzind in pestera, calatorii s-au minunat nespus de tot ce ochii le vedeau. Erau acolo ingramadite cosuri cu brinza, sistare mari si alte vase pline cu lapte sau cu zar. Iara in tarcuri behaiau sute si mii de iezi sau miei.

Ciclopul nu era acolo. Era cu turmele pe vale.

Dar nu trecu decit putin si s-auzira pasii-i groaznici, ce zguduiau pamintul tot ; si el patrunse-n pestera, minindu-si turmele cu-o bita, facuta dintr-un trunchi urias. inchise pestera cu-o stinca, ce nu ar fi putut s-o traga nici patruzeci - poate mai bine - de boi.

244

Aprinde un foc bun si vrea sa-si pregateasca hrana. Dar la lumina focului zareste-ndata oaspetii.

- Cine sinteti ? racneste el. Cum ati patruns in pestera ? Si isi rotea sub frunte ochiul sau arzator si fioros.

- Sintem ahei. Venim din Troia. Furtunile ne-au ratacit. Ci tu, fii bun, ne ospeteste. Stii foarte bine ca-i porunca de la sta-pinul nostru, Zeus, sa-i primesti bine pe drumeti

Ciclopul a-nceput sa rida. Si ce ris, zei ! Parca era nu ris de fiinta, ci un clocot, urlet de valuri si furtuni. Ce ris ! Parca se dai-ima asupra lor cerul intreg si bubuiau din inaltimi tunete tari, infricosate, si trasnete parca-i loveau.

-• Ha, ha, ha, ha ! ridea ciclopul. Ma invatati pe mine voi ? Si sa ma tem cumva de Zeus, eu care sint la fel de tare ca orice zeu ? Ha, ha, ha, ha !

Fara de alte multe vorbe, i-a insfacat pe doi osteni si i-a mincat cit ai clipi. Apoi s-a-ndestulat cu lapte, si, satul bine, s-a culcat.

Vazindu-l ca a adormit si sforaie-nfricosator, Ulise s-a gindit sa-si scoata sabia lui cea ascutita si sa i-o vire-adinc in piept. insa» si-a dat istetul seama ca omorindu-l e-n zadar.

Erau inchisi in pestera de steiul cel enorm, proptit chiar la intrare de ciclop.

Asa s-a scurs pe-ncetul noaptea. in zori, ciclopul a mincat pe alti doi soti ai lui Ulise, si a plecat cu turmele, punind la usa din nou stinca.

Uriasul este orbit cu un trunchi inrosit in foc

Ulise s-a gindit un timp : ce-i de facut si cum sa scape din pestera ciclopului ? Cautind si framintindu-si mintea, a zarit intr-un colt un trunchi lung de maslin : o alta bita, pe care o avea ciclopul,

ca sa isi mine turmele.

L-au luat, l-au ascutit la virf si l-au pus bine la o parte. Iara cind s-a lasat amurgul peste acel tinut de spaima, ahsii au aprins un foc in pestera ciclopului. Tocmai venea si el din vale. Cum a patruns in pestera, a insfacat alti doi osteni si i-a mincat nu-

maidecit.

Aheii se uitau pieriti cum le minca uriasul sotii, scapati de moarte-n fata Troii. insa Ulise, fara teama, s-a repezit, a luat burduful cel plin cu vin rosu si tare.

245

Si spune-mi, mai, si cum

Vinul era atit de tare, incit aheii il sorbeau doar subtiat cu apa rece : trei sferturi apa, un sfert vin. Altfel, doar dintr-o-ngbiti-tura se prabuseau beti la pamint.

Acum insa istetul nostru a turnat vinul spumegos intr-un vas mare de pamint si i l-a intins uriasului :

- Soarbe, sa vezi cit e de bun, a glasuit el spre ciclop. I-o bautura zisa vin

Ciclopul nu bause inca sucul de struguri pin-atunci, si l-a sorbit cu lacomie.

- Mai da-mi ! a poruncit voios, te cheama ?

Ulise i-a turnat din nou ciclopului in oala vin si i-a raspuns plin de dulceata :

- Numele meu aheu e „Nimeni'

- Aha ! a mormait ciclopul. Nimeni te cheama ? Bine, bine Ia mai desarta-mi putin vin

Dar cum l-a sorbit si pe-acesta, puterea lui l-a doborit, ciclopul s-a lasat pe-o rina si-a lunecat pe lespezi, beat, chiar in mijlocul oilor.

Ulise-atunci a facut semn ostasilor si-au inrosit birna de lemn in flacara. S-au apropiat de Polifem si ascutisul trunchiului i l-au virit adinc in ochi. Ba inca i l-au rasucit. Si ochiul lui a sfiriit ca fierul de pe nicovala, batut, incins, virit in apa.

Uriasul a-nceput sa urle. Si urletul lui i-a trezit pe toti ciclopii insulei. Ei au venit la pestera si i-au strigat in cor de-afara :

- Ce-i Polifem ? Ce s-a-ntimplat si de ce ne trezesti din somn ? Iar Polifem, urlind mai tare, le-a dat raspuns :

- Sariti, ciclopilor, si m-ajutati, ca Nimeni mi-a virit in ochi o teapa inrosita-n foc si m-a orbit !

- Ce tot spui ? Nimeni te-a orbit ? Iti bati, pesemne, joc de noi Daca nu-i nimeni, ce tot urli ? Haideti, ciclopilor, de-aici caci Polifem a-nnebunit7

Aheii se leaga sub pintecele oilor si ies din pestera

Si s-au pornit, buluc, ciclopii, spre pesterile-ntunecate unde-si facusera culcus, nemailuind seama la feciorul zeului marilor Po-

seidon, care urla necontenit si se izbea de toti peretii pesterii sale, tot cautind pe Nimeni si pe sotii sai.

insa Ulise si cu sotii sareau prin pestera mai sprinteni decit capritele de munte si ii scapau mereu din miini.

Asta pina spre dimineata, cind oile s-au gramadit la gura pesterii, sa iasa. Atita numai ca Ulise legase cite trei berbeci, bine-n curmeie, laolalta. Si pe sub pintecele lor prinsese cite un ostean. Si el se agatase teapan de cel mai mare animal, starostele berbecilor din turmele lui Polifem.

Ciclopul s-asezase-n usa, pipaia oile pe spate. Iara aheilor, in piept le batea tare inima, de bucurie, ca uriasul nu era cit de cit destept si nu cata sub pintec turma.

Asa au izbutit Ulise si sotii lui sa ias-afara si sa alerge, cu grabire, pe vasul care-i astepta in golfuletul linistit. Si, urcati pe corabie, au inceput sa si visleasca, pina ce au ajuns in larg. De-acolo a strigat Ulise :

- Hei, Polifem ! Hei, Polifem, acela care ti-a scos ochiul nu este Nimeni, cum credeai, ci-s eu, Ulise din Itaca Hei, Polifem, te-am pacalit !

O ! Cind a auzit ciclopul a insfacat o stinca mare cit un palat Ce un palat ? ! Un munte-ntreg ! Si l-a azvirlit in apa marii, racnind cu ciuda :

- Vai ! Auzisem prevestirea ca tu, Ulise, vei veni. insa credeam ca-i un urias, si nu un vierme cum te-arati

- Un vierme, insa intelept, iar tu, puternic esti ca zeii, dar esti netot, o Polifem ! a glasuit din nou Ulise, in timp ce stinca aruncata de Polifem zguduia vasul.

Si valurile se saltau si clocoteau in jurul lor, pentru ca Polifem, uriasul, striga acum pe tatal sau, stapinul marilor, Poseidon :

- O ! Tata, tu, rasari din ape si pedepseste-l pe Ulise. Nu-l lasa sa se-ntoarc-acasa ! O ! Tata Tata pedepseste-l

Dar grecii hohoteau pe punte, auzind tipetele lui inversunate catre ape ; caci preaistetul din Itaca le da curaj zicind asa :

- Am invins noi orasul Troia, caruia soarta ii urzise sa fie-n veci nebiruit, caci avea ziduri ridicate de zeii-Apolo si Poseidon. Si-am infruntat pe-olimpienii, care il sprijineau pe Priam : Apolo, Artemis, si Leto, si Afrodita, si nebunul zeu al razboiului, feciorul Herei. Si nu o sa razbim prin marea ocirmuita de Poseidon ?

246

247

Eu nu ma tem deloc de el, de vreme ce-am infrint destinul cetatii Troiei. Prindeti in miinile voinice vislele tari si sa pornim fara de teama mai departe

Si pornind grecii, fara frica, au ajuns intr-o insula unde domnea, pe voia sa, Eol, regele peste vinturi 8.

In insula lui Eol si in tinutul lestrigonilor

Aici Ulise i-a grait cu vorba sa mestesugita zeului Eol cel maret si i s-a plins ca l-au lovit pe-ntinsul marilor furtuni. Furtuni pe care le-au iscat chiar vinturile ne-ndurate. Ulise i-a vorbit atit de iscusit si de frumos, incit Eol, ce nu primeste pe nimeni oaspe-n casa lui, l-a primit bine si cu cinste. Iar la plecare i-a adus, in semn de mare pretuire, intr-un burduf, facut din piele, legat ia gura cu un lant in intregime de argint, acele vinturi ce umblau, pe-ntinsul marii, deseori.

- Sa le pastrezi Sa le dai drumul, numai cind ai s-ajungi la tinta, a glasuit regele Eol.

Nu lasase in libertate decit pe vintul de apus, Zefirul cel imbalsamat, ca sa-i impinga pinzele corabiilor catre Itaca. Dar zeul Eol l-a rugat un singur lucru pe Ulise : sa nu arate nimanui ce se gaseste in burduf, nici macar celorlalti ahei.

Plutind ei apoi peste mare, insotitorii lui Ulise au socotit ca in burduf se afla aur si argint. Si pindind toti un timp prielnic, cind el, Ulise, dormea dus, au desfacut din lant burduful. Iar vinturile au iesit si s-a dezlantuit furtuna. Si ce furtuna ! Niciodata nu mai batusera-mpreuna atitea vinturi peste mare. Toate-n acelasi timp suflau si zguduiau genunea neagra a apelor pina-n adinc.

Sub vijelia cea grozava, s-a desteptat insa Ulise, si fiind navigator destoinic, dupa destule incercari, au reusit sa poposeasca la tarmul altei insule.

insotitorii lui Ulise, cu unsprezece din corabii, au si tras repede la tarm. Numai Ulise a ramas, prevazator, in largul marii. El s-a urcat sus, pe catarg, sa cerceteze insula, cu ochii lui strabatatori9.

Insa pe insula aceasta traia un neam, zis lestrigonii, uriasi si mincatori de oameni.

248

Si chiar sub ochii lui Ulise, neputincios stind pe catarg, uriasii au sarit indata, au sfarimat corbaiile, si pe ahei i-au tras in teapa. S-au dus acasa si i-au fript. Si i-au mincat numaidecit, pusi in frigare, ca pe miei.

Astfel n-a mai avut Ulise, din flota lui atit de mare, decit doar o corabie. Citi ramasesera cu el i-au plins cu lacrimi arzatoare pe cei care pierisera, mincati de cruzii lestrigoni. insa jelindu-i pe cei morti, au inaltat pinzele toate si au vislit cu incordare, caci blestematii lestrigoni azvirleau iarasi dupa ei cu stinci cit muntii, colturoase, si erau gata sa-i zdrobeasca si sa-i afunde-n apa marii.

- Visliti ! Visliti ! striga Ulise. Eu stiu ca toate-aceste crime sint uneltite de Poseidon, de zeul ce ne urmareste ca sa-l razbune pe ciclop. Dar nu ma voi lasa eu prada atit de lesne lui Poseidon. Ma voi lupta. Voi izbindi si voi ajunge in Itaca. Visliti ! Visliti ! Nu va lasati !

Pe tarimul vrajitoarei Circe si in Infern

Si, tot vislind si ratacind pe marile fara hotar, Ulise cu ostenii sai, putinii care mai traiau, au ajuns pe un alt tarim. Era o insula Eea 10. in tara asta locuia o mare vrajitoare, Circe 4l.

Aici, frumoasa vrajitoare, indragostita de Ulise, n-a vrut sa-l lase sa mai plece si l-a tinut un an intreg, dindu-i ospete stralucite.

Ba chiar cind anul a trecut, la staruinta lui Ulise ca vrea sa plece catre casa, ea i-a raspuns cu viclenie :

- Te las sa pleci, daca-nainte ai sa cobori pina-n tinutul lui Hades, zeul mohorit, si-ai sa-i intrebi pe cei de-acolo daca e bine sa te-ntorci

La drept vorbind, frumoasa Circe vroia sa-l puna pe Ulise sa se coboare in Infern ; si-acolo ea sa unelteasca prin Hades si prin Persefona ca umbrele sa-l sfatuiasca pe regele de la Itaca sa nu mai plece din Eea. Si-astfel eroul sa-i ramina pe totdeauna ca

barbat12.

Neavind altfel nici un mijloc sa plece din acel tarim, Ulise i-a fagaduit sa se coboare in Infern.

249

Si tot luptindu-se cu soarta, dornic intruna s-o invinga, Ulise a plecat spre tara intunecata a lui Hades.

Acolo, a-ntilnit in cale pe regele profetilor : Tiresias cel prea-vestit.

Tiresias i-a prevestit cite avea sa mai indure in drumul lui catre Itaca si cum se va dezlantui mai tare ura-nversunata a lui Posei-don furtunosul. Apoi, i-a mai rostit ca soata, mult credincioasa Penelopa, este silita sa-si aleaga, in locul lui, un alt barbat, pentru ca toti il socot mort.

Dupa Tiresias, lui Ulise i s-au mai aratat si altii. Mama lui insasi, Anticleea - care murise intre timp - a venit sa-l sfatuiasca.

S-a-nfatisat si Agamemnon, cel doborit de Clitemnestra atunci cind a ajuns acasa.

- Nu te increde in sotie, a spus regele minios. Sa nu patesti ce-am patit eu, de la iubita-ti Penelopa. Mai bine stai tihnit la Circe !

Heracle, Antiloh, Patrocle, Aias, chiar voinicul Ahile si umbrele altor eroi i-au grait in acelasi fel :

- Cu totii-am suferit destul. Cel putin tu sa fii ferit de relele care te-asteapta.

Toti i-au vorbit, insa Ulise iubea atita de fierbinte insula lui saracacioasa, pe soata-i cea mult rabdatoare si pe fecioru-i, Tele-mah, incit nu s-a induplecat.

- Orice mi-ati spune, eu tot plec. Primejdiile nu ma opresc. Eu trebuie sa vad Itaca,dupa aceea pot sa mor

Era atit de avintat, cind rostea vorbele acestea. incit si umbrele acelor mult gloriosi eroi : Heracle, Patrocle, Aias si Ahile se zice c-au zimbit atunci, desi erau in tara mortii.

Si Circe n-a avut ce face. Potrivit intelegerii, dupa aceasta incercare a trebuit sa se-nvoiasca si sa-i dea drumul iar pe mari.

in insula Ogigia, la Calipso

A pornit, deci, din nou Ulise. Sirenele - fecioare-pasari, din insulele Sirenuse13 - l-au ispitit cu cintece inselatoare sa co-

250

boare in tara lor si sa ramina. Ulise-a astupat cu ceara urechile vislasilor si pe el insusi s-a legat cu fringhii groase de catarg.

Si mai erau pe-atunci doi monstri, astazi sint stinei obisnuite, ce se numeau Scila si Caribda 14. Scila i-a luat sase luntrasi, de pe corabie, in cele sase boturi ale sale, ce-aveau, nu doua, ci cite trei rinduri de dinti. Caribda a supt apa marii si-a azvirlit-o iar afara, ca sa-i inece pe Ulise si pe insotitorii sai. Dar ei, vaslind mai incordati, au scapat si de acesti monstri.

Ajunsi in tara soarelui, o insula ce-avea trei virfuri15, insotitorii lui Ulise au mincat boii cei sfintiti ai marelui zeu Helios. Drept razbunare, Helios nu a mai vrut sa dea lumina. Iar Zeus, ca sa-l imblinzeasca si sa-l intoarca iar pe cer pe zeul care lumineaza, a trasnit vasul lui Ulise. Toti corabierii au pierit. Numai Ulise, agatat de scindurile sfarimate, a-nfruntat valurile repezi si-a ajuns in Ogigia 16, insula nimfei Calipso 17.

Frumos barbat era Ulise ! Nimfa l-a indragit si ea. L-a primit in palatul sau si i-a fagaduit sa-l faca nemuritor pe vesnicie, daca primea sa-i fie sot 18.

Insa Ulise, inse.tat de a fi iarasi in Itaca, i-a raspuns nimfei

Calipso :

- Eu stiu ca draga mea nevasta Penelopa nu e ca tine de frumoasa, pentru ca tu esti o zeita fara moarte. Dar eu nu am alta dorinta decit s-ajung s-o vad si sa-mi vad tara.

Asa a glasuit Ulise, si totusi Calipso, neindurata, l-a tinut sapte ani la ea. Sapte ani l-a tinut acolo, crescindu-i dorul si marin-du-i jalea, incit sarmanul ajunsese sa nu-si doreasca altceva decit sa vada tarmurile insulei, si-apoi sa moara.

Pluta este cufundata de Poseidon

Pina la urma, indraznetul n-a mai putut sa rabde dorul de tara lui, Itaca draga. Si-a faurit atunci o pluta, din trunchiuri de copaci negeluite, pornind pe mare, catre casa.

Nenorocirea lui a fost insa ca zeul care-l ura de moarte - pentru vina de-a-l fi orbit pe Polifem, ciclopul - Poseidon, furtunosul, l-a zarit. Tocmai se intorcea de la un ospat.

- Aha ! Tu vrei sa scapi ? a rostit zeul.

251

Si-a strins indata norii si vinturile cele mai avane si marea a clatit-o din adancuri, cu fiorosul lui trident.

Talazurile au urlat spre pluta, ca niste fiare-nversunate. Au rasturnat-o intr-o clipa, si au sfarimat-o-n bucatele. Iar pe Ulise l-au virit la fund.

Dar el nu s-a lasat zdrobit de soarta, si, cum era voinic si zdravan, s-a luat la lupta si cu marea. S-a ridicat la suprafata, si biciuit necontenit, trintit incoace sau incolo, a izbutit totusi sa-si prinda palmele tari de un bustean.

Astfel s-a razboit, trei zile, cu marea cea involburata, fara sa-si piarda nici o clipa increderea ca va ajunge in insula lui draga, in Itaca.

Abia atunci a izbutit s-atinga tarmul cel nisipos al unei insule frumoase, numita Scheria 19. Acolo locuiau feacii, un popor blind.

Si atingind tarmul acela, Ulise, istovit de lupta, a cazut jos si-a adormit.

Din fericire pentru el, tocmai veneau la malul marii, sa speJe rufe, niste fete. Si printre ele se gasea incintatoarea Nausicaa, copila a lui Alcinou, regele-acelei insule.

O ! Ce s-au mai speriat cu toate insa Ulise era chipes.

- Parca-i un zeu picat din slava ! a soptit mindra Nausicaa.

Ospetia lui Alcinou

Trezindu-se din somn Ulise, de tipetele fetelor, a si zarit-o pe copila lui Alcinou cea minunata. A stat un timp si a privit-o. Ochii lui nu puteau sa creada ca vad asemeni frumusete. Apoi a glasuit cu duiosie :

- Privesc la tine si nu stiu de esti femeie sau zeita din Olimp. Semeni cu Artemis incintatoarea. Ma plec-naintea frumusetii tale si ma cutremur din adinc

Dupa aceasta cuvantare, Ulise s-a plecat din nou domnitei. Iar ea l-a-ndestulat cu hrana, l-a adapat cu vin de soi, negru, din insula feacilor ; si-a fost calauzit la rege. Si regele l-a ospetit cu cinste mare, dupa datini. A pus la cale jocuri, lupte si-ntreceri voinicesti. Unii dintre flacai l-au imbiat si pe Ulise sa lupte in ograda larga, sa-si dovedeasca-ndeminarea, destoinicia si puterea. Iara

252

Ulise, ca s-arate ca nu se teme de nimic, a prins in brate-un bolovan de o marime uimitoare. L-a aruncat numai cu-o mina peste palat si peste ziduri, pina departe, catre tarmul in care marea se lovea cu inspumatele ei valuri.

Vazindu-l cit e de voinic, nimeni nu a mai cutezat sa-l cheme pe Ulise-n lupta. Fecioara, mindra Nausicaa, l-a indragit parca mai mult. In sine isi spunea vrajita :

„De ar vrea zeii sa ramina aici, la noi, sa-mi fie sot !' Regele Alcinou, la rindu-i, se bucura sa aiba-n tara un astfel de viteaz ca el. Desi nu-l cunostea pe nume, intelegea ca-i un ostean, un barbat vrednic, fara teama de nimeni si nimic pe lume.

Ulise isi povesteste ratacirile

Si tot urmindu-se ospatul, s-a auzit un cintec dulce. Cinta ba-trinul Demodoc, un aed orb, dar plin de har 20. El, insotindu-se cu lira, cinta - ce credeti ? - chiar razboiul nimicitor, purtat de-ahei contra lui Priam cel batrin ; cinta pe-Ahile si Ulise si Menelau si Agamemnon, pe cei doi Aias, Antiloh si pe ceilalti viteji de seama. Si, auzind acele stihuri prin care-aedul proslavea pe toti eroii de la Troia, Ulise a simtit ca-i vin pe gene lacrimi arzatoare.

- O, Demodoc, a glasuit regele insulei Itaca, tu povestesti mult prea frumos, de parca ai fi fost acolo, in fata zidurilor Troiei. Poate te-a inspirat Apolo Dar stii, batrine, sa ne cinti povestea calului de lemn, pe care grecii l-au lasat in fata portilor troiene ?

- Stiu, cum de nu, a spus aedul, catind cu ochii stinsi in acea parte unde sedeau stapinu-i si Ulise.

Si Demodoc a prins sa cinte si-aceasta fapta prea isteata a lui Ulise din Itaca, fapta ce-a dus in acea noapte la pierderea cetatii Troia.

Cinta, cinta duios batrinul si lira lui suna atit de jalnic ! Cinta povestea cum s-aprinsese Troia si cum arsese-n flacari luminoase, ce lingeau cerul albastrui al noptii, incit pe fata lui Ulise lacrimi curgeau din nou siroaie. Cinta, cinta si ratacirile-i pe mare Si dorul s-aprinsese iara viu in pieptul multincercatului Ulise, pentru

sotie, pentru casa.

Regele Alcinou, vazind aceasta, a dat porunca-aedului sa taca, sa-si puna lira la o parte. Si l-a rugat pe oaspete sa-i spuna ce

253

nume poarta si de unde vine. Desi ii era drag si ar fi vrut, desigur, sa-l aiba ca sot al scumpei lui copile, totusi el i-a jurat ca il va duce, de va vroi, in orice tara.

Vazind atita bunatate, Ulise si-a rostit povestea. A aratat ca este din Itaca si vrea numai s-ajunga-acasa. Apoi a inceput sa spuna cum au pornit ei de la Troia, cum s-au luptat cu multe neamuri si l-au orbit pe Polifem, feciorul zeului Poseidon. Si cum Poseidon, pentru asta, l-a urmarit plin de minie, pe mari ; prin insule ; la Circe ; pe la sirenele cu glasuri inselatoare ce-l chemau ; apoi la Scila si Caribda. Cum a ajuns dupa aceea la Calipso, sca-pind cu greu din mreaja ei si, in sfirsit, cum a scapat de moarte, prins de-un bustean, tirit de valuri, zvirlit pe malul feacian.

intoarcerea in Itaca

Toti ascultau fara o soapta povestea lui. Cind a sfirsit, intr-un tirziu, si-a plecat fruntea pe o masa. Atuncea Alcinou a spus :

- De vreme ce-ai sosit, Ulise, fii sigur ca ai sa te-ntorci in insula ta mult dorita. Amarul tau se va sfirsi

S-a-ndreptat apoi spre curtenii ce se aflau cu el la masa si le-a cerut s-aduca daruri viteazului de la Itaca. Sa i le puna intr-un vas, cu pinze si cu visle bune, care sa-l poarte pe Ulise catre pa-mintul multdorit.

Si, chiar in ziua urmatoare, regele insulei Itaca si-a luat ramas bun de la gazde. Ochii frumoasei Nausicaa - spun unii - ca erau mihniti, scaldati in lacrimi, vazind pe rege ca porneste catre Itaca si sotie.

Dupa aceea regele Ulise, suindu-se pe vasul feacian, a dat semnalul de plecare. Vislasii s-au plecat pe rame. Unul a dat un chiot, si-au pornit. Corabia plutea spre zari ca soimul, caci nu erau in largurile marii vislasi mai buni ca ai lui Alcinou. Si cu iuteala il purta cu sine corabia, spre tarmurile insulei Itaca, pe viteazul Ulise, preaistetul, acel ce patimise atit de multe, luptindu-se-n razboiul de la Troia, si-apoi pe marile involburate. Dar el in li-niste-adormise, purtat de visle peste valuri. Uitase-n somnul lui ce suferise si se visa acum acasa.

254

Dormind trudit, Ulise n-a simtit cind au ajuns in insula Itaca. Vislasii l-au dat jos de pe corabie, incet, incet culcindu-l lin pe-un asternut, sub un copac. I-au pus alaturi lazile cu darurile feaciene si au pornit pe calea-ntoarsa.

Din intimplare, i-a vazut din nou Poseidon. Si el s-a suparat cumplit ca prada lui, Ulise, ii scapase. Cu indirjire-a facut un semn, cu marele-i trident stralucitor, si vasul feacian a impietrit. S-a prefacut pe loc in stinca sura 21.

Porcarul Eumeu ii destainuie lui Ulise faptele petitorilor

Dupa un timp s-a desteptat Ulise. Privea in jur si nu-i venea sa creada.

- Aici e insula Itaca ! striga el parca-nnebunit de-atita fericire ce-o traia. Si saruta pamintul drag.

Dar fiind totusi prevazator, s-a dezbracat de hainele frumoase, primite de la Alcinou, si s-a-mbracat in niste straie de om sarac,. de cersetor.

A ascuns intr-o pestera adinca lazile mari, pline de daruri, si-a pornit prin insula, s-o cerceteze mai intii.

Mergind prin insula, Ulise l-a intilnit pe un porcar, un om ba-trin si de credinta, ce purta numele Eumeu.

Acesta, socotind ca-ntr-adevar Ulise este un cersetor, l-a omenit cum se cuvine. L-a ospatat, l-a odihnit si, vorbind ei, din-tr-una-ntr-alta, Eumeu i-a povestit durerea preacredincioasei Penelopa.

- Sotul, Ulise, i-a plecat, zicea Eumeu, si a pierit desigur, undeva, in lupte. in casa lui s-au oplosit multime de petitori nerusinati. Unii sint chiar din insula, altii de prin cetati vecine. Si fiecare-ar vrea s-o ia pe Penelopa de sotie, caci e frumoasa si e buna. Iara cirezi si turme are destule. Ea-i tot amina si-i amina. Spune ca-si va alege sotul cind va sfirsi de tesut pinza cu care-si va invali fruntea regala-n ziua mult urit-a nuntii. Dar tot ce te-se-n timpul zilei, destrama iar in timpul noptii si il asteapta pe Ulise si il asteapta si-l jeleste, varsind nenumarate lacrimi,

255

frumoasa, dulcea Penelopa. In acest timp nerusinatii de petitori patrund in casa-i, benchetuiesc, ii sorb tot vinul, maninca turmele, fura din avutia lui Ulise si-i pingaresc intreg palatul Ea n-a pierdut inca nadejdea ca sa-si revada iar barbatul. Nu crede c-a murit. Tot vrea sa afle ce s-a mai intimplat la Troia, cind zidurile au fost arse. Cu cine a plecat de-acolo ? Poate s-a mai aflat ceva intre timp. De-aceea si-a trimis feciorul, pe nume Telemah, la Sparta si la batrinul rege Nestor, sa-ntrebe ce se mai aude despre aheii rataciti. Chiar astazi trebuie sa se-ntoarca. insa tilharii petitori au pus la cale sa-l ucida fiindca prea le statea in cale.

Ulise ascultase totul, si-n pieptul lui se aprinsese flacara urii-n vilvatai. Ar fi pornit in acea clipa sa se razbune pe tilhari. Dar el era prevazator si chibzuit in toate cele. Nu se pripise niciodata. Mai putin se pripea acum

Planul faurit impreuna cu Telemah

Si-a stat Ulise la Eumeu, in ospetie, toata noaptea. Cind s-au ivit pe mare zorii, s-a aratat si Telemah, venind cu o corabie. Ulise i-a iesit-nainte. L-a cunoscut numaidecit, caci era tocmai cum fusese Ulise-n vremea tineretii.

Dupa putina cumpanire, Ulise i-a spus cine este. Tata si fiu s-au strins in brate. Si tatal n-avea ochi destui sa-si vada si sa-si mingiie feciorul. Crescuse mare si puternic. 11 cerceta la trup, la fata, si tot rostea :

- Ma bucur, Telemah, ca esti voinic. Acum ne pregatim si de rasplata netrebnicilor petitori

Apoi. in taina-au facut planul. Nu trebuia sa afle nimeni ca el, Ulise, s-a intors. Si cel dintii s-a dus acasa feciorul, Telemah, voios cum nu fusese pin-atuncea sarmanul tinar niciodata.

in urma, a sosit Ulise in hainele de cersetor. Cind a intrat la el acasa, inima ii batea sa-i sparga pieptul, nimic alta. Pe poarta asta se pornise cu douazeci de ani in urma. Si iata, dup-atita vreme, ii era dat s-o vada iar.

in poarta casei sta un ciine, sleit, batrin, aproape mort. Cum a simtit insa c-atinge, cu pasii, lespedea, Ulise, ciinele a ridicat capul,

» y-A

, v

i i

256

17 - Legendele Olimpului, voi. H

incet, incet, si l-a privit. in ochii lui plini de credinta a licarit o luminita. A incercat sa dea din coada si sa-si arate bucuria Era batranul ciine Argos, ce il slujise pe Ulise si-l asteptase sa-l mai vada. Acum, privindu-l cu iubire, batrinul ciine a-nchis ochii.

inversunat parca mai rau, Ulise a patruns in sala unde-i benche-tuiau dusmanii. in hainele de cersetor, s-a prefacut ca-i este foame si le-a cerut o-mbucatura.

Si ei, rizind in hohote, i-au dat niste resturi de carne ; dar l-au lovit, si l-au batjocorit cu vorbe care de care mai urite.

Aflind regina Penelopa ca-n casa ei un biet milog, fiindca ceruse de mincare, a fost batut si injosit, s-a miniat fara masura. A dat porunca unei roabe, batrina doic-a lui Ulise, sa-i pregateasca un pat moale drumetului, sa s-odihneasca. Iar mai-nainte, dupa datini, sa-i spele-ntr-un lighean de-arama picioarele preaostenite.

Batrina doica Euricleea a pregatit patul cel moale ; dar vrind sa-l spele-n apa calda pe cersetor, simte la glezna-o cicatrice. O cicatrice cunoscuta, pe care o avea Ulise de cind o fiara il ranise, odata, la o vinatoare.

I se paruse ei ciudata si fata cersetorului.

- Ulise esti, stapine drag ! rosteste-n soapta Euricleea.

Dar el ii pune peste buze palma si-i face semn sa taca. ii porunceste sa nu scoata nici un cuvint, sa nu se afle ca s-a intors - pina ce dinsul nu-si ispraveste pedepsirea celor ce-i pingareau caminul.

inca o noapte

in acest timp venise noaptea. Ulise sta pe linga vatra si Penelopa, intristata, cu ochii-n lacrimi, s-apucase sa-i povesteasca drumetului cit suferise de amarnic in acesti douazeci de ani.

Dar petitorii, de-asta data, puneau la cale sa-l ucida pe Tele-mah, feciorul ei si-al lui Ulise, de nu se invoia s-aleaga dintre ei pe viitoru-i sot.

- Miine va fi aceasta ziua, spunea mihnita Penelopa. Am fost silita de ei toti si ma tem pentru Telemah. insa si eu am hotari t ca nu e demn sa-mi fie sot acela care n-ar putea sa-ndoaie arcul lui Ulise. Caci iata, lam sa pun in lupta securile pe care bietul

258

Ulise le-nsiruia in sala. cite douasprezece. El, stind departe, arunca sageata ; si ea trecea prin toate gaurile de la securi22. Acum la incercarea asta am sa-i pun sa se intreaca petitorii Si-acela, oh ! acela care va intinde arcul si va razbate, cu sageata, toate securile,, va trebui sa-mi fie sot. Nu voi avea ce sa mai fac

- Sa nu amii aceasta lupta, Penelopa, o sfatuia drumetul pe regina. Eu stiu ca-ti va sosi barbatul mai inainte ca petitorii tai sa-ntinda arcul si repedea sageata sa strabata prin gaurile-acelea

din securi

- As vrea sa fie astfel, spunea ea, si lacrimile ii umpleau iar

ochii.

in acest chip a mai trecut o noapte. De dimineata, au venit cu fala toti petitorii la palat. S-au apucat intii si-ntii de-ospat. Apoi, cu jale, Penelopa a adus arcul lui Ulise. Telemah, care stia taina, a-nfipt securile la rind, si petitorii au luat arcul. L-au luat si-au incercat sa-ndoaie, cit de putin, struna lui tare. Ce n-au facut ? Cit s-au silit ! L-au incalzit la foc, in vatra. I-au uns si struna cu grasime. insa nimic, si iar nimic. Arcul parca era de piatra.

Pedepsirea petitorilor

in acest timp orinduise Ulise, prin fiul lui, sa se inchida poarta casei. Sa nu mai poata fugi nimeni. Si a grait spre petitori :

- Dati-mi si mie putin arcul. As vrea sa imi incerc si eu

puterea

- Tu, cersetorule, au strigat ei, nu ti-e destul ca te-nduram aici ? Vrei sa te pui cu noi la rind, barbati mai tineri si mai plini

de fala ?

Si erau gata sa-l loveasca pe Ulise.

A mijlocit insa, cu mila, Penelopa, spunind ca nu e drept sa se arate atit de aspri cu un oaspe, ce vrea numai sa isi masoare forta cu-a tuturor, dupa dreptate.

Vazind ca se apropie ceasul, Telemah a cerut reginei sa urce sus, in incaperi. Si-a poruncit sa i se dea arcul cel greu drumetului, desi toti petitorii strigau tare si il amenintau cu moartea.;

Ulise-a luat in mina arcul, l-a incordat si-a tras in tinta. . Toti au ramas inmarmuriti.

259

- Vezi, Telemah, a zis atunci Ulise, iata ca n-am gresit, nici n-am trudit prea mult cu arcul, desi sint mai batrin. Puterea mi-e inca deplina. Nu e, cum ma defaima petitorii. Si-acum e vremea sa gatim ospatul !

Astfel rosti Ulise si facu semnul de lupta catre Telemah. Acesta insfaca o sabie si-o sulita mai ascutita si veni linga tatal sau.

O ! Ce-a mai fost ! Ulise a sarit pe prag, rasturnind tolba la picioare si, luind sageti de jos, porni sa traga.

Si cel dintii si cel mai rau dintre tilharii petitori a cazut mort, cu o sageata-nfipta in grumaz.

Cine putea sa lupte cu Ulise ? Cine putea sa-nfrunte pe viteazul care era atit de incercat ?

Vuietul greu al bataliei se auzea pina departe. Viclenii petitori gemeau, fugeau infricosati pe laturi. Privirea regelui Ulise ii strapungea ca un cutit, si ar fi dat orice pe lume sa poata alerga prin porti, sa nu-l mai vada pe Ulise, care le rasplatea purtarea.

Pina la urma, intr-un ceas sau doua, sau, pate, mai putin, Ulise, ajutat cu sirg de fiul sau si doua slugi, ce si-au recunoscut sta-pinul, i-au nimicit pe petitori.

Slugile au primit porunca sa zvirle lesurile-ncolo. Ulise s-a spalat de singe si s-a infatisat sotiei :

- Eu sint Ulise, m-am intors !

Ei inca nu-i venea sa creada ca este el, cel asteptat atita timp. Tot se temea ca s-ar putea sa fie vreo-nselaciune. Inima ii batea de teama. Dar cind Ulise i-a rostit cum isi facuse singur patul, la nunta lor, dintr-un maslin, impodobit cu flori de-argint, de aur si de fildes alb, regina s-a incredintat. Numai Ulise stia taina.

Ce bucurie-a fost, nu spun, ca-i lesne de inchipuit !

Ulise, cit era de tare, plingea ca un copil, tinind in bratele-i mult incercate pe scumpa, credincioasa lui sotie. Iar ea-l tinea de git cu brate albe.

Si multi, multi iscusiti poeti au luat atunci lirele-n miini sa cinte ispravile eroului Ulise. Dar nimeni n-a stiut cu atita farmec si-atita de zguduitor, ca marele Homer, sa cinte-n versuri dorinta vechilor elini de-a-nvinge soarta - atunci cind era dusmanoasa - de-a birui orice primejdii prin istetime si curaj.

Note

1. in celebrul poem epic al lui Homer : „Odiseea', Vlise glasuieste cu injlacarare despre insula lui, Itaca :

260

„Eu locuiesc Itaca, limpezitul Ostrov, pe unde-i muntele Neritul Cu freamat de paduri, la-nfatisare Maret, si unde imprejur sint multe Si-apropiate insule, precum e Zachintul paduros, Dulichiu, Same. Itaca-i cea mai delungata-n mare Si scunda spre apus, iar celelalte Sint mai spre rasarit. Pietroasa, aspra-i Itaca, dar ca buna mama creste Feciori voinici. Si-apoi nimic mai dulce Ca tara ei nu pot vedea pe lume'.

2. Este vorba de ciconi, un neam de traci, aflat la poalele muntelui Is-maros, pe tarmul de miazanoapte al marii Egee, intre insulele Tasos si

Samotrace.

3. Astfel de fapte singeroase dovedesc care era indeletnicirea de baza a cetelor de ahei condusi de regii sau basileii lor, in cea de-a doua jumatate a mileniului al doilea inaintea erei noastre. In acest fel, „Odiseea', Za fel ca si „Iliada', zugravesc societatea, moravurile de atunci si, indirect, arata pricinile pentru care - in adevar - a. fost distrusa, jefuita Troia. Ele prevestesc pe viitorii cuceritori, care au napadit cu singe, sabii si jaf peste pamint, si dir.tre care este destul sa amintim pe tinarul macedonean, fiul lui Filip : Alexandru, si pe romanul care purta numele de Cezar.

4. Vechii geografi pretindeau ca insula lotofagilor era Djerba din Sirta

Mica.

5. De aceea se spune ca s-ar chema acum insula Capri.

6. Homer le zice „ochi rotunzi', iar noi ii denumim ciclopi. Tara ciclopilor ar fi coasta din golful Neapole, coasta care este toata presarata de munti - ca de niste uriasi - avind pe crestet cite un ochi rotund si stins, cratere de vulcani. insa, in cintecele lor, elinii au transformat, probabil, pe acesti uriasi din piatra sura, in niste fiinte fabuloase, pe care le-a infruntat eroul Ulise.

7. In folclorul nostru, poate ca o influenta a acestei legende, se gasesc povesti despre Pacala sau alti eroi populari care patrund in iad sau la moara dracilor si orbesc pe unii dintre incornorati cu o tepusa sau o frigare incinsa in foc. Fiindca eroul se recomandase mai inainte „Eu singur' sau „Singur eu', cind cel orbit este intrebat de draci cine l-a intepat cu frigarea, raspunde : „Singur eu'. In felul acesta eroul nostru scapa de pedeapsa dracilor, ca si Ulise de aceea a ciclopilor.

261

8. Aceasta insula cred unii geografi ca ar fi Stromboli, cea cu multi vulcani.

9. Sint geografi care socotesc ca ar fi vorba de coasta sarda a strimtorii Bonifacio.

10. Astazi ar fi Monte-Circeo, in Italia, pe o coasta a Marii Tireniene.

11. Numele ei in romaneste inseamna : pasare de prada. Ea era, in legenda, sora regelui Eete si fiica lui Helios - zeul soare. Se zicea ca la sosirea aheilor in Eea, vrajitoarea Circe o schimbat pe o mare parte dintre tovarasii lui Vlise in porci. Dar regele insulei Itaca, prin istetimea sa, a reusit sa le redea infatisarea lor obisnuita, ba chiar sa-i faca mai frumosi si mai voinici decit fusesera inainte.

12. Una dintre ispravile pe care le-au savirsit aproape toti eroii a fost patrunderea in Infern. Ca sa faca legenda despre Vlise mai palpitanta, aheii povesteau si despre el ca s-ar fi coborit in negrele tinuturi ale lui Hades, la fel ca si Heracle, Tezeu si Orfeu.

13. In apropiere de Amalfi sint pina astazi insulele Sirenuse.

14. Insulele poarta aceleasi nume si in geografia noastra.

15. Homer numeste insula : Trinakia - insula tridentului. Mai tirziu numele i s-a schimbat, potrivit infatisarii, in Trinacria - insula cu trei virfuri. Pare ca este de fapt tinutul Mesinei de astazi, din marea insula Sidlia.

IS. Ogigia ar fi insula Perejil din zilele noastre, in apropiere de Creta.

17. Calipso era fiica lui Ocean si a zeitei Tetis - care era in acelasi timp ti mama lui Ahile peleianul.

18. .,Desi dorit de tara si sotie Oprit era-ntr-o pestera-adincata De zina cea frumoasa, inchinata, Calipso care-a vrut barbat sa-i fie'.

19. Insula Corfu. Pe fundalul unei privelisti din insula si-a creat pictorul rus V. H. Serov cunoscutul sau tablou „Ulise si Nausicaa'.

20. Unii mitologi cred ca prin aedul batrin si orb, Demodoc, Homer s-a reprezentat chiar pe el. Nu stim sigur daca este asa sau nu, dar lucrul pare cu putinta. Cunostintele geografice ale lui Homer despre insula Corfu, ca si despre celelalte coaste ale marilor, cintate de el, sint de-a dreptul uimitoare, chiar daca sint invaluite deseori in haina alegoriei si legendei.

21. Stinca in care legenda spune ca s-ar fi prefacut corabia feaciana, care l-a dus pe Vlise in Itaca, se vede si astazi Unga insula Corfu. Dealt-

262

fel, si Corfu are infatisare de corabie. De aceea matrozii greci ii spun insulei nu Corfu, ci Karavi. Karavi inseamna in limba greaca : corabie.

22. Aceasta pare a fi fost una dintre incercarile cele mai grele pentru arcasi, la care nu se incumetau decit tragatorii cei mai vestiti. Securile aveau in partea lor metalica niste gauri, pentru a putea fi agatate la cingatoare, (And erau folosite ca arme, sau in piroane, in perete. Tragatorii cei mai iscusiti puneau aceste securi una in fata celeilalte, la distanta de 20-30 cm una de alta si trageau in asa fel incit sageata sa strabata toate aceste gauri ale securilor dintr-o data.

AVENTUROASA CALATORIE A LUI ENEA

SFlRSIND LEGENDELE ce-au amintit pataniile aheilor la-napoierea spre Elada, sa-ntoarcem timpul iar in noaptea cind flacarile mistuiau marea cetate a lui Priam.

Cerul era rosu si marea - pina departe, catre Creta - parea scaldata toata-n singe.

Unii troieni inca dormeau, visind poate calul de lemn, sau biruinte in Elada. Si dintr-o data se trezeau cu lancile virite-n piept, cu sabiile spintecindu-i.

Iar gemetele se-naltau pina-n palatele de aur ale lui Zeus din Olimp, pina la Hera si Atena, indestulindu-le in ura ce o aveau pentru troieni.

In acel ceas s-a aratat, in vis, troianului Enea, umbra lui Hector cel viteaz. Hector ce aparase Troia si se sfirsise de curind sub crunta lance a lui Ahile.

Eroul s-a infatisat, insingerat si plin de rani.

- O, tu, Enea, glasuia umbra eroului troian, tu, cel nascut de Afrodita , mindra zeita-a frumusetii, fugi, te salveaza dintre flacari Dusmanul este intre ziduri. Troia se va surpa acum. Fugi, ia penatii2 - zeii care au ocrotit pina azi Troia - si focul sacru al cetatii, urca-i intr-o corabie. Du-i peste mare, in tarimul stramosului nostru Dardan. Acolo tu ridica ziduri, in care sa-i adapostesti. Fa sa re-nvie astfel Troia

Asa a rostit aspru Hector, si umbra lui insingerata s-a risipit. Atunci, Enea a si sarit din asternut. Dar n-a fugit, nu s-a ascuns. Ci, acest fiu al Afroditei si al pastorului Anhise a insfacat o sabie si a iesit la batalie, s-a luptat plin de indrazneala, facind prapad printre dusmani. Si, tot luptind, s-a strecurat prin marea de osteni ahei, pina la marele palat unde sedea regele Priam.

264

Palatul era insa-n flacari. Din el ieseau osteni ahei, cu prada-n brate : aur, stofe, vase de pret si arme scumpe. In fruntea lor pasea feciorul vestitului erou, Ahile, cu sabia uda de singe. Macelarisera pe Priam, care-i fusese lui Enea socru si rege si stapin.

- Miseilor, a spus Enea si, avind sabia in mina, s-a repezit catre ahei, si-ntii catre Neoptolem, feciorul marelui Ahile.

insa deodata i-a iesit-nainte insasi Afrodita.

- Stai, i-a rostit mindra zeita ce-i era mama lui Enea. Un pas daca mai faci, te stingi. Tu ai acum o datorie. Fugi si-1 salveaza pe Anhise, batrinul care mi-a fost sot si tie-ti este tata scump. Du-te cu el si cu fecioru-ti, micul Ascaniu, spre tarimul de unde a venit Dardan, cel care-a pus temelii Troiei 3.

Enea n-a mai stat pe ginduri si s-a zorit sa-si scape tatal. Mai inainte a intrat in templul Hestiei4. A luat de-acolo focul sacru intr-o caldare de arama. A luat de-asemeni si penatii si s-a grabit spre casa sa, luptind necontenit cu-aheii.

Acasa-l asteptau sotia - fiica lui Priam cel batrin, ce purta numele Creusa •- feciorul sau cel mititel : Ascaniu-Iulus si batrinul, care fusese odinioara sotul zeitei Afrodita.

Enea si-a urcat pe umeri tatal cel slab si girbovit. Feciorul sau, micul Ascaniu, s-a agatat de haina lui, arsa de flacari, gaurita de loviturile de lanci. Iara sotia l-a urmat, purtind in brate o ladita cu citeva lucruri din casa.

Astfel a razbatut Enea prin valmasagul bataliei si a iesit pe o portita, afara din cetatea Troia, care ardea cu vilvatai.

S-a catarat pe-naltul munte ce se chema, precum stim, Ida, si s-a ascuns intr-o dumbrava, dupa o culme-mpadurita.

Aici nu mai putea dusmanul sa-i urmareasca nicidecum.

Pierderea Creusei

Ajuns acolo in dumbrava unde erau mai toti troienii, citi se salvasera cu zile, Enea a vazut cu jale ca soata lui s-a ratacit.

265

- Unde-i Creusa ? striga el. Unde-i Creusa, draga mea ? S-a ratacit intre dusmani

Si fara sa asculte sfatul celor ce se sileau sa-l tina, el s-a intors, in goana mare, pe coastele impadurite. Ba a patruns si in oras. S-a furisat cu-ndeminare printre aheii, ce jefuiau inca orasul, adunau fete si copii si duceau totul la corabii.

infruntind moartea-n orice clipa, Enea a cautat sa-si afle soata si-n cetele de robi ; dar n-a putut s-o mai gaseasca. Caci ea, pe cind parasea Troia, s-a ratacit intre ahei. A fost surprinsa de-un ostean si doborita cu o lance. Deasupra ei au cazut lesuri. Enea n-o putea zari. Umbra ei doar se ridicase si ratacea printre ruine.

Si printr-o vraja misterioasa, facuta chiar de Afrodita, umbra Creusei a venit linga iubitul ei Enea si i-a rostit cu voce blinda:

- Dragul meu sot ! Nu au vrut zeii sa-ti fiu tovarasa de drum, pe calea spre Hesperia5, spre tara unde curge Tibrul cu valurile lui domoale. Acolo tu ai sa fii rege. Alta sotie vei avea. Deci nu mai plinge pe Creusa, ce te-a iubit atit de mult. Fii sanatos. Urmeaza-ti calea. Ai grija de feciorul nostru

Astfel a spus umbra Creusei, vestindu-i sotului, Enea, ca trebuie sa se indrepte, cu cetele lui de troieni, undeva catre asfintit. Rostind cuvintele acestea, fiica lui Priam a pierit. Enea a strigat-o inca, dorind s-o mai imbratiseze pe soata sa mult credincioasa ; dar, dupa cum spune legenda, a strins in brate numai fum.

N-a mai avut alta ce face decit sa se intoarca-n munte. Iara pe munte-l asteptau, cuprinsi de spaima si nadejde, barbati, femei si chiar copii, care scapasera de moarte. Si ei il implorau cu totii:

- Du-ne, Enea, unde vrei Calauzeste-ne prin lume si fa-ne o cetate noua, in care sa renasca Troia

Hera incepe sa-i loveasca iarasi pe troieni

La rugamintea lui Anhise, Enea a primit sa fie conducatorul cetelor. Au trebuit insa s-astepte pina ce au plecat aheii. Atunci si-au construit corabii din trunchiurile de pe Ida. Au facut doua-

266

zeci de vase si, sub conducerea-nteleapta a lui Enea si Anhise, troienii au pornit pe mare.

Au poposit, in primul rind, in Tracia. Apoi in Delos. Aici Enea s-a plecat in templul zeului Apolo, a facut- jertfele de singe si a-ntrebat oracolul : incotro trebuie sa porneasca ?

Oracolul i-a dat raspunsul :

- Voi, ce va trageti din Dardan, cautati pamintu-i de obirsie, in care-acesta s-a nascut. intoarceti-va tot acolo. E tara unde vor domni Enea si urmasii lui 6.

- Dar unde s-a nascut Dardan, in care colt din asfintit ? a intrebat din nou Enea.

insa Apolo n-a raspuns. Si nici Creusa nu graise, cind s-aratase lui Enea, decit un nume, riul Tibru ; dar unde curge acest riu, nu apucase sa mai spuna.

- Unde o fi Hesperia ? Unde-o fi tara lui Dardan ? se intrebau acum troienii.

Si nu gaseau nici un raspuns.

Le raminea numai sa caute Hesperia necunoscuta si sa indeplineasca voia zeului cel batrin si orb, ce purta numele de Fatum 7.

Dar impotriva lor sta Hera 8. Ea-l urmarea inversunata pe acest fiu al Afroditei. Caci nu putea sa ierte Troia, unde fusese-adinc jignita, unde nechibzuitul Paris daduse premiul frumusetii, marul discordiei, de aur, mamei troianului Enea.

Drept razbunare pentru asta, Hera era tot ne-mblinzita si dupa ce cazuse Troia 9.

Pe mari, plutind mereu, Enea intimpina vesnic furtuni, si, cobo-rind pe orice tarmuri, Hera-i punea-nainte piedici. Vremea trecea neostenita si dupa-atitea suferinte troienii colindau pe mare si nu stiau incotro merg. Dar, cum, necum, plecind din Delos, flota tro-iana a atins de la o vreme tarmul Cretei.

- Aici ne e poate limanul, tara pe care-a prevestit-o Febus-Apolo, prin oracol, a rostit tatal lui Enea.

Intr-adevar, insula Creta nu avea rege-n acea vreme. Enea s-ar fi invoit sa stea acolo-n insula, dar intr-o noapte - ce sa credeti ? - penatii ce-i avea cu el prind viata si incep sa-i spuna :

267

Zeii penati arata drumul spre Italia

- Hesperia, pe care-o cauti - tara straveche si bogata, din care a purces Dardan - este Italia, Enea

li spun penatii, lui Enea, cum arata Italia si care-i drumul pin-la ea.

Numaidecit bunul Enea isi paraseste asternutul, trezeste pe toti sotii sai, le spune vestea si in graba se si imbarca pe corabii, pornind catre Italia.

Si-ar fi ajuns repede-acolo, de nu-i lovea din nou zeita cu brate albe din Olimp.

Ea i-a impins catre Strofade, doua mici insule aflate intre Pelo-ponez si Zante. Aici se aflau niste harpii, acele, genii rautacioase, care aveau trupuri de pasari si rapeau oamenilor hrana. Si-au luptat cu aceste pasari si le-au invins pina la urma, prin iscusinta lui Enea, si s-au urcat iar pe corabii.

Au intilnit in drum Itaca, insula regelui Ulise. Au poposit, dupa acea, si-n insula Leucadia si, curind, au atins Epirul, unde se afla Andromaca, fosta sotie a lui Hector, tirita jalnic in robie de fiul marelui Ahile : Neoptolem, intors din Troia.

Purtati apoi de vinturi aspre, troienii au trebuit sa treaca pe linga Scila si Caribda i0.

Scapind cu greu si de-acesti monstri, dupa atitia ani de truda, troienii au ajuns prin locuri unde calcase si Ulise, unde salasluiau ciclopii.

Acolo, ingroziti de Etna, muntele care zvirlea flacari, au stat troienii-o noapte-ntreaga, bine ascunsi intr-o dumbrava, privind inmarmuriti vulcanul. In zori, cind sa porneasca iarasi, li s-a ivit in fata-un grec, uitat acolo de Ulise, in goana lui, cind parasise acest tarm neospitalier. I-a rugat in genunchi sa-l ierte c-a fost dusmanul lor la Troia si sa-l salveze din tarimul acesta infricosator. Pina atunci statuse, bietul, ascuns, ca fiarele-n paduri.

Tocmai se arata pe munte si fiorosul Polifem, sprijinit intr-un trunchi de pin, avind orbit singuru-i ochi de-mpunsatura arzatoare a indraznetului Ulise. De l-ar fi intilnit pe grec, l-ar fi-nghi-tit intr-o clipita.

268

Enea s-a induplecat si l-a luat pe corabie pe acest sot al lui Ulise, uitat aici de-atita timp.

Moartea batrinului Anhise

Parasind si acest tarim, au plutit iarasi mai departe. Au ocolit Trinacria si-au lasat ancora-n alt port, numit Drepan, unde Anhise - zdrobit de-atita oboseala si ratacire peste mari - a inchis ochii si-a murit.

Mult l-a mai plins bietul Enea pe tatal sau, bunul Anhise. isi amintea de acea noapte, cind il salvase din macel, purtindu-l printre-ahei, in circa. Acum, dupa draga-i sotie, pierdea la rindu-i pe parinte. Nu-i raminea decit baiatul, care crescuse-n acest timp, de cind tot rataceau pe mare, si se facuse-un flacaiandru istet si vesel si voinic.

Dupa ce si-au jelit durerea, Enea, fiu-i si troienii au facut slujba-nmormintarii, demna de-un sot al Afroditei. L-au ai-s pe rug, l-au ingropat si-au pus la cale multe jocuri. Apoi, sfirsin-du-se cu toate, inca indurerati, troienii s-au urcat iarasi pe corabii.

Italia era in fata. Nu mai aveau decit un pas, si-i atingeau tarmul dorit. Dar Hera, dusmanoasa Hera, cum i-a zarit ca se apropie, chiar de Italia, troienii, a si ,zburat catre Eol, marele rege peste vinturi.

- Eol, a poruncit regina, neamul dusman, sosit din Troia, este pe Marea Tireniana, s-apropie de Italia-. Da drumul vinturilor tale si sufla strasnic peste mari ; sa mi-i dobori pe toti de-a valma ; si-asa sa mi-i ineci in ape

Eol a ascultat pe soata celui ce stapinea Olimpul si poruncea intregii lumi.

A hohotit si s-a-ndreptat spre adapostul nalt de stinci, unde-si pastra, ascunse bine, cele mai credincioase vinturi. A deschis poarta de arama si vinturile au tisnit in lungi virtejuri peste mare.

Marea a inceput sa geama si valurile au crescut, rostogolin-du-se, uriase, sapind morminte mari de apa. Zile si zile a durat furtuna fara de pereche.

Troienii se luptau din greu. Poate de n-ar fi fost Enea, nici «nul n-ar mai fi scapat de furia mare-a apelor

269

Zeus prezice stralucirea Romei

Si i-a batut furtuna asta pe bietii calatori, sositi tocmai din Troia departata, vreme-ndelunga, cu minie sporita ne-ncetat de Hera.

Credeau ca nu vor mai scapa si nu vor mai atinge tarmul. insusi Enea fericea pe cei cazuti in fata Troiei. Dar cind s-a potolit furtuna, au si zarit 'naintea lor un tarm intins si nisipos. Erau pe coasta Africii. Aici a poposit Enea cu numai sapte corabii. Pe celelalte le pierduse ; nu mai stia de soarta lor.

Citi au ajuns insa acolo, scapati de groaznica furtuna, s-au strins in brate fericiti si-au chiuit pe malul marii.

- O ! Zeus, cit este de bine sa vietuiesti, cind ai simtit ca te atinge, inghetata, suflarea mortii.

Numai Enea era trist, caci isi pierduse-atitia oameni. El se urcase pe o stinca, inalta, de pe malul marii, doar, doar s-o mai zari ceva.

in acest timp, zeita mama a lui Enea se dusese la tatal zeilor, ce-si are tronul de aur pe Olimp.

- O, tu, care-i conduci pe zei, ca si pe oameni, deopotriva, se ruga ea, de ce induri ca fiul meu si cu troienii oropsiti sa nu-si gaseasca, pe pamint, patria care si-o doresc ? Tu mi-ai fagaduit, odata, ca din troieni o sa se nasca neamul puternic de romani. Cind o sa se-mplineasca totul ?

Zeus, stapinul din Olimp, a ascultat plin de rabdare pe dulcea zeita-a dragostei si, surizindu-i, i-a atins buzele rosii si frumoase cu mina lui plina de har si i-a facut un semn sa taca, sa nu suspine in zadar.

- Frumoasa mea, i-a raspuns Zeus. Sa nu ai teama. Fiul tau, vrednicul Enea, va stapini Italia. Va-ntemeia orase noi, va face legi. Si-i va urma, la rindul lui, Ascaniu-Iulus 11, feciorul sau. Neamul lui Hector va domni trei veacuri in Italia, pina in ceasul cind fecioara Ilia n, mindra preoteasa, va fi-ndragita de un zeu, zeul razboiului, de Ares 13. Ea ii va naste lui doi gemeni. Dintre ei, Romulus va fi acel ce-o sa zideasca Roma, cetatea-n veci nebiruita a zeului razboiului. Si-apoi, frumoasa Afrodita, va veni ceasul cind romanii vor razbuna neamul troian. Micena, Ftia, Argosul, toate cetatile aheie vor fi atunci legate-n lanturi. Pe lume se va naste Cezar, spita troiana, numit Iuliu, de la stralucitorul Iulus •- care va-ntemeia imperiul, ce va avea hotar Oceanul si astri luminosi din slava. El insusi va deveni zeu. Atunci o

270

sa se curme vrajba. Razboiul va fi ferecat, in lanturi grele, sub romana pace augusta, pe pamint14.

Astfel a spui maretul Zeus, mingiind-o pe Afrodita, si-a poruncit zeului Hermes15 sa plece iute-n Africa 16, in ajutorul lui 3nea.

in Cartagina

Pe-aceasta coasta a Africii se-ntemeiase de curind un regat nou • Cartagina. Regina-aici era Didona, o preafrumoasa feniciana. Didona stapinise Tirul. Dar fratele ei, Pigmalion, dorind sa ii rapeasca tronul, a pus la cale s-o ucida.

Temindu-se de Pigmalion, Didona-si luase avutia si se urcase pe corabii cu citiva prieteni credinciosi. Sosisera in Africa. Si, sfatuita de-un curtean, Didona-si cumparase-acolo pamint pentru-o cetate noua. Legendele ne povestesc ca ea ceruse unui rege din Africa sa-i vinda numai atit pamint cit cuprindea pielea intinsa-a unui taur. Dar sfetnicul o invatase sa taie pielea-n fisioare subtiri ca firele de ata. Fisiile le-a innodat la capete si a facut un curmei lung, cu care ea a-nconjurat o suprafata nespus de larga de pamint.

Pe-acest pamint isi zidea tocmai un nou oras mindra regina, cind a sosit la tarm Enea, gonit de vajnica furtuna.

Enea a aflat acolo pe cei mai multi dintre troieni. Aproape toate vasele, invirtejite de furtuna, fusesera impinse-aici.

Mai mult s-a minunat Enea, cind in Cartagina cea larga a zarit in basoreliefuri si in picturi si in statui infatisate intimplari din marele razboi troian. Ochii i s-au umplut de lacrimi, vazind pe Priam si pe Hector si pe alti multi viteji de seama cazuti sub armele aheie.

Faima eroilor troieni trecuse peste mari si tari. Asa incit, aflind Didona ca ei, si mai ales Enea, ar fi ajuns in tara sa, mai, mai ca nu-i venea sa creada.

in maretele ei palate, Didona a orinduit ospete mari pentru Enea si pentru ceilalti calatori. Regina sta pe-un pat inalt, facut din aur. Cincizeci de roabe se grabeau s-aduca-n cosuri bunatati,

271

fripturi si prajituri, care de care mai gustoase. Iara o suta de barbati, tot robi si ei, puneau pe mese amforele plinei cu vinuri purpurii. Apoi troienii-au fost poftiti sa se aseze-n jurul mesei, pe lavite scumpe de lemn, acoperite cu covoare din Iina alba impletita cu firisoare de argint. Si dintr-un colt, cu lira-n brate, destepta sunete duioase un cintaret cu viers divin.

Regina Didona se indragosteste de Enea

In acest timp, privind Didona necontenit pe calatorul sosit din Troia departata, si-a simtit inima cuprinsa de-un simtamint tare ciudat. Si ar fi vrut ca acea noapte, plina de stele si parfum, sa nu se mai sfirseasca-n veci.

- O, tu, Enea, glasuia dalba regina feniciana, sint prea multi ani de cind cutreieri pe nesfirsirea marilor. Nu vrei sa povestesti acuma ce-ai patimit si ce mai speri ?

Enea i-a raspuns Didonei :

- Tu-mi ceri sa povestesc, regino, nenumaratele-ntimplari pe care le-au trait troienii, sub biciuirea asprei Hera. Doresti sa-mi reimprospatez durerile, pe care noi ne straduim sa le uitam. Insa dorinta ta-i porunca. Si iacata-ti voi povesti cum Agamemnon, cu Ulise si cu Ahile cel cumplit au nimicit orasul Troia.

A inceput atunci Enea sa-si depene, din amintiri, cum a fost arsa de-ahei Troia, cum si-au facut apoi corabii troienii si-au pornit de-acolo, pe mari, catre Hesperia.

A povestit totul Enea, cum vinturile si rautatea zeitei cea cu brate albe i-a azvirlit incoa si-ncolo. Au socotit ca vor pieri. insa vroiau sa-ndeplineasca poruncile destinului si sa ridice-o noua Troia, acolo, in Hesperia, de unde le era stramosul. De-aceea nu s-au lasat prada greutatilor care-i loveau si au luptat cu indrazneala. Si vor lupta si mai tirziu.

Didona nu-si dezlipea ochii de pe chipul feciorului dulcei zeite Afrodita. Iar dragostea si-a aprins focul si-n pieptul dirz al lui Enea.

272

Ospatul s-a jsfirsit in zori. Dar dragostea dintre ei doi, abia-n-ceputa-n acea noapte, s-a-nvolburat, neistovita, in zilele care-au

urmat.

Enea parca isi uitase de sotii sai, de datorie, sub mingiierile Didonei. Nu mai trecea pe la corabii, nu mai gindea sa se porneasca din nou catre italia. Ci-nvesmintat in haina scumpa, de purpura, argint si aur, el se trudea sa-nalte ziduri puternice Cartaginei. Numai ca din Olintp veghea stapinul cel cu brat de fulger.

- Cum ? Nu se lupta sa-mplineasca indatorirea-i de troian ? A uitat de Hesperia ? Inlantuit de o femeie, se ingrijeste sa zideasca cetati straine ? a strigat.

Si-a poruncit fiului sau Hermes, cel priceput la toate, sa zboare in Cartagina si sa-l trezeasca pe Enea din dragostea ce-l mistuia.

Hermes s-a dus si l-a mustrat plin de asprime pe Enea, pentru aceasta zabovire pe tarmurile Cartaginei.

- De te nesocotesti pe tine, n-ai dreptul sa il uiti pe-Ascaniu, feciorul tau, ce trebuie sa stapineasca in tara vechiului Dardan

Atunci Enea s-a trezit. Si-a smuls din suflet moliciunea. S-a indreptat catre corabii, si-a poruncit troienilor sa se gateasca iar de drum.

Didona isi strapunge inima de mihnire

Insa Didona a aflat. Cu gemete, inlacrimata, i-a-mbratisat picioarele si, umilita, l-a rugat sa nu cumva s-o paraseasca, caci isi

va pierde zilele.

- Nu plec de voia mea, Didona, i-a dat raspuns fiul zeitei care imprastie iubirea. Si nu am sa te uit nicicind ; caci tu mi-ai fost nespus de draga. insa eu am o datorie fata de neamul meu troian si de feciorul meu, Ascaniu. Nimic nu ma mai poate tine. Tu nu mai plinge in zadar

Se povesteste ca Didona - vazind corabiile troiene cum s-au indepartat de tarm - a fost prinsa de disperare. A poruncit io-bilor ei sa ii cladeasca-un rug inalt. Pe rug a asternut un pat. Ea, imbracata in vesminte de sarbatoare, s-a urcat pe-acest rug. Si a

273

18

cerut sa se aprinda - cu o faclie - focul, din tokte patru parti. Apoi, cu sabia lui Enea, ce ramasese-n casa ei, Efidona s-a strapuns in piept.

Cartagina s-a zguduit aflind ca a murit regink. Lumea a inceput s-alerge pe ulitele pietruite, strigind de groaza si minie.

Si chiar Enea, de pe mare, a vazut focul rugilui, ce-si inalta pala spre slava ; dar nu stia ce poate fi

Noua patrie a troienilor

Privind inca in departare, catre Cartagina, Enea a simtit stropi sarati pe buze. Vintul ii biciuia obrajii. Vasul se legana mai tare. Poseidon 17, ridicat din ape, privea la ei cu ochii turburi. Unii l-au zarit pe zeu si au strigat la el cu spaima : - Ce pregatesti, tata Poseidon ?

Da-ndata a-nceput navala de ape reci si inspumate peste corabiile troiene si vuietul s-a intetit. Nu mai vedeau in zari nimica. Doar hauri negre linga vase, creste de valuri vinete, nori amenintatori deasupra, ploaie si muget ca de fiare, urlete ce-i infricosau, tisnind mereu din adincimi. Poseidon isi varsa minia pentru pie-rirea fenicienei, la rugamintile zeitei cu brate albe din Olimp. Astfel s-a scurs o zi si-o noapte in lupta crincena cu marea. Si-abia cu greu au izbindit s-ajunga in Trinacria iS.

Se implinea un an din vremea cind mai fusesera pe-aici si avusesera mihnirea sa il ingroape pe Anhise, tatal eroului Enea. Pentru aceasta, dupa datini, Enea a orinduit, in cinstea bunului Anhise, jocuri, intreceri si serbari dind premii mari : tauri si arme, vase de-arama si vesminte, biruitorilor in lupte.

in timpul noptii s-a ivit Anhise insusi, ca o umbra, in visele fiului sau, si i-a rostit poruncitor :

- Feciorule, du-i pe troieni, degraba, spre Italia. Te vei lupta c-un neam salbatic, acolo, in tinutul Latium, si-i vei invinge negresit. Mai inainte vino insa in tara neagra a lui Hades, jos, sub pamint. Ma vei gasi pe mine insumi nu in Tartar, ci in Cimpiile-Elizee. Si ca s-ajungi pina la mine, te va calauzi sibila, clarvazatoarea prorocita, care traieste linga Cume

274

I

Umbra parintelui Anhise s-a risipit apoi ca fumul, desi, prin somn, bunul Enea o mai striga, o mai ruga sa-ntirzie inca o clipa si sa-i dea sfaturi intelepte.

Dar umbra nu s-a mai intors. Enea s-a trezit din somn. A pus doi oameni sa adune pe toti troienii cit mai grabnic, pe puntile corabiilor ; si-ai saltat ancorele grele, pornind catre Italia.

N-a trecut de'cit putin timp si, ocrotiti de Airodita, troienii au ajuns la Cume w

Ce-au chiuit !L Ce-au mai cintat ! Si ce-au dantat pe coasta

marii, vazindu-si noua patrie !

Pe Cimpiile-Elizee

in Cume au cautat troienii lacasul sacru-al lui Apolo. Acolo vietuia pe-atunci o prorocita, o sibila, cu numele de Deifoba.

Ea a fagaduit sa-l duca pe fiul mindrei Afrodita pina-n Infern, sa-si vada tatal. Dar a cerut sa i s-aduca mai inainte o crenguta, ce avea frunzele de aur, dintr-un stejar al zeilor.

N-ar fi gasit aceasta creanga Enea-n veci de veci, prin codri, fiindca era ascunsa bine intr-un desis de nepatruns. insa zeita Afrodita a trimis niste porumbite albe ca laptele, usoare, sa zboare lin deasupra lui si sa-i calauzeasca mersul pina-n dumbrava nestiuta. Acolo a aflat crenguta, a rupt-o iute ; si-a adus-o sibilei, care-n acest timp ii pregatise din faina, boabe de mac si stropi de miere, o prajitura, ca s-o dea ciinelui Cerber, in Infern.

Dulceata-l atragea pe Cerber. Macul, in schimb, il adormea.

Pe o carare misterioasa, prin gura unei pesteri negre, sibila l-a condus pe fiul zeitei dragostei la Hades. Ciinele Cerber a mincat din prajiturile sibilei, si, adormind, ei au putut sa intre lesne in

Infern.

Aici i-a gasit pe eroii ucisi in luptele grozave purtate zece ani la Troia. Erau si toti vrtejii-ahei. A-ntilnit-o si pe Didona. Enea i-a cerut iertare c-a parasit-o din porunca lui Zeus cel ne-ndu-plecat. Dar ea si-a-ntors incolo capul, mihnita, toata-nlacrimata si nu a vrut sa-i dea iertare.

275

18

Pe urma l-a aflat Enea pe tatal sau, bunul Anhise. Era-n Cim-pule-Ehzee. Iar tatal sau i-a prevestit viitorul, pi urmasii lui si gloria cetatii Roma 20.

Razboiul iscat clin pricina Lavinf

Aflind cele ce-i prevestise parintele sau preaiubit, Enea s-a inapoiat, calauzit tot de sibila, pe tarmul marii, linga Cume. Si-a adunat in pripa oastea si s-a calatorit spre Latium, precum il invatase Anhise.

Stapin in Latium era regele cel batrin Latinus21. Latinus se tragea din spita zeului Cronos22, doborit, de mult, de mult, de-olimpieni, cind au fost biruiti titanii. Acest Latinus mai avea si o copila, pe Lavinia. Regele o fagaduise pe fata sa unui razboinic stapinitor peste rutuli, care avea un oras mare, numit si pina azi : Ardeea. Razboinicul se numea Turnus.' Era din neamul lui Danae.

Enea si cu sotii sai, plutind de-a lungul coastelor, au poposit intre-Ardeea si Ostia, acolo unde se inalta cetatea regelui Latinus, adica in Laurentium23. De-aici pornise alta data Dardan, stramosul lui Enea, spre Asia, sa-ntemeieze tara Troadei cea bogata. Acuma se-ntorcea urmasul, dupa vointa zeilor, chiar pe pamintul stramosesc.

Solii troianului Enea, trimisi la regele Latinus, i-au dus in dar sceptrul lui Priam, pocalul lui, haina regeasca si alte daruri pretioase, ce le purta cu el Enea, din Troia nimicita-n flacari. Latinus i-a primit pe soli cu bunatate si cu cinste. Si, aflind despre prorociri, s-a invoit sa-i dea ca soata eroului sosit din Troia, pe fiica lui, Lavinia.

El s-a-nvoit, insa regina, soata batrinului Latinus, Amata cea cu par carunt, s-a necajit ca-si calca vorba fata de Turnus si rutuli.

De-aicea s-a iscat si sfada. Turnus a inceput razboiul 2 Si s-au batut fara crutare. Turnus avea si el aliati, mai multi vecini. Intre acestia, cei mai de seama-au fost Mezentiu, regele Cerei, si Camila, o fata care se lupta neinfricata cu barbatii, gonind pe calul ei ca vintul.

Enea era sprijinit de-un alt rege batrin, Evandru, fiul lui Her-mes cel siret. Acest Evandru-ntemeiase pe malul sting al Tibrului,

276

intrj-o regiune paduroasa, la poalele unei coline - colina zisa Palatinul - cetatea sa Palantium 25.

Cu ajutorul Afroditei si al lui Zeus olimpianul, cu toate ca-i statea-mpotriva, mereu, neimblinzita Hera, Enea si-a invins dusmanii. Turnus a fost rapus in lupta. Enea s-a casatorit cu frumoasa Lavinia ; si-a urmat regelui Latinus, pe tronul sau din Latium.

El a domnit numai trei ani. Si intr-o alta batalie, pe tarmul fluviului Numiciu, pe cind pornise o furtuna, inconjurat de fulgere si trasnete nimicitoare, Enea a pierit in slavi.

Rege atunci a fost ales feciorul sau Iulus-Ascaniu. insa in noaptea ce-a urmat, Enea s-a infatisat fiului sau, noului rege, purtind pe el inca armura si-n miini o sabie si-o lance. Si l-a vestit pe fiul sau ca Zeus l-a urcat in slavi, c-a devenit la rindu-i zeu.

In amintirea si spre cinstea acestui zeu stramos, troienii i-au ridicat si un sanctuar pe tarmul fluviului Numiciu, unde Enea disparuse, si-au hotarit sa i se-nchine 'sub numele de Indigetul.

Iulus, feciorul lui Enea, a parasit apoi Laurentium si a cladit un oras nou, foarte intins, cu ziduri albe, numit de-aceea Alba Longa 26.

intemeierea Romei

Si anii au trecut pe urma, treizeci la numar, pin-s-a stins si Iulus, fiul lui Enea. Iar dupa Iulus au domnit alti doisprezece regi mai mici. Si apoi s-a urcat pe tron, in Alba Longa, Numitor. Pe el insa l-a doborit fratele sau, printul Amuliu. Si fiindca Numitor avea si o copila : Ilia, printul Amuliu a trimis-o in templul Hes-tiei, preoteasa. Fiind preoteasa n-avea dreptul sa se marite niciodata si deci nu putea avea fii. Dar zeul Ares a pindit-o pe Ilia cind a venit pe malurile Tibrului si-a adormit sub un eopac. Atunci s-a coborit, ca Zeus, si-a-mbratisat-o pe vestala 27.

Ilia a nascut doi fii. Amuliu, unchiul Iliei, a poruncit ca fratii gemeni sa fie aruncati in Tibru.

Numai ca Zeus tot veghea sa se-mplineasca hotarirea ce-o prevestise Afroditei. Si, prin vointa lui divina, riul s-a revarsat pe

278

tarm ducind cu el, nevatamati, pe cei doi frati numiti de mama, de Ilia : Remus si Romulus. Si valurile i-au lasat la poalele unui smochin, care crescuse pe colina incintatoare, Palatina.

Din fericire, o lupoaica, gasind copiii, i-a hranit, dupa poruncile lui Ares, in marea grota - Lupercal28.

Un pastor i-a aflat pe gemeni si i-a luat in coliba lui. Crescind, ei s-au luptat cu Amuliu. L-au doborit, si-n locul lui s-a urcat Romulus pe tron. El a pus temelia Romei pe Palatin, in locul unde ii hranise fiara pe fiii crudului zeu Ares si ai sarmanei Ilia29.

Romulus si-a mutat aici poporul sau din Alba Longa.

Din neamul lui si-al lui Enea s-au tras apoi si Iuliu Cezar si fiu-i adoptiv, August, amindoi apoteozati si preschimbati in zei romani.

Aceasta e povestea Romei, orasul inchinat lui Ares, zeul razboiului cel crunt 30.

Note

1. Afrodita-Venus, prin Enea, fiul ei, era socotita drept stramoasa romanilor. Si, fiindca zeita se nascuse din singele lui JJranus, care se scursese in apa marii, romanii se socoteau descendenti directi din cea dintii dinastie de zei, deci de origine mai buna decit elinii, care se trageau, prin Deu-cation si Pira, din Prometeu.

2. Penatii sau larii erau zeii particulari ai fiecarei cetati si chiar ai fiecarei familii.

3. Faptele savirsite de supravietuitorii din Troia au fost cintate de poetul latin Vergiliu, care a trait si a creat in asa-numitul „secol de aur', in timpul lui August, cind pacea fusese statornicita, dupa nenumaratele razboaie crincene. Atunci si-a instrunat Vergiliu lira lui maiastra sa cinte, dupa poruncile Cezarului, triumful poporului roman ajuns pe culmile puterii si pretinsul lui drept la suprematia politica si economica in Medite-rana. Pe baza legendelor romane, in buna parte cu elemente preluate insa de la elini, Vergiliu a creat o mare epopee : „Eneida', slavind eroii care au pus temeliile, dupa legenda, Romei antice. Acesti eroi isi transmiteau, in versurile „Eneidei', mesajul lor catre urmasi de a pastra gloria strabuna si de-a o creste prin virtuti, cum ar fi mila fata de cei in suferinta, indeplinirea datoriei sau dragostea calda fata de popor, in acest fel credea poetul Vergiliu ca poporul roman poate contribui din plin la dezvoltarea grandioasa a unei noi civilizatii.

279

4. Hestia-Vesta la romani - zeita ocrotitoare a focului sacru, a caminului.

5. Hesperia inseamna tara din asfintit, referindu-se de fapt la Italia.

6. Romanii sustineau ca Dardan, acela care venise intiiul din Europa in Asia si pusese bazele Troici, ar fi fost de origine din Italia, nu din Elada. Astfel justificau faptul ca troienii scapati din macel s-au stabilit in La-tium si au intemeiat cetatea Roma.

7. Fatum era zeul destinului la romani. Mai trebuie adaugat ca in poema epica a lui Vergiliu : „Eneida', eroii nu sint ca aceia ai lui Homer. Desi sint puternici, ei nu se straduiesc sa infrunte soarta si sa-i calce vointa, atunci cind este impotriva lor. Dimpotriva, vor s-o indeplineasca. Se simte astfel diferenta dintre legendele elinilor, in care staruie in buna masura spiritul popular, si aceasta legenda romana, prelucrata de poetul Vergiliu. Acesta, creindu-si epopeea, nu a putut sa se sustraga conceptiei aristocratilor. De aceea, in cintecele sale, eroul Enea se supune soartei si cauta sa-i indeplineasca hotaririle neclintite, asa cum ii poruncesc zeii.

8. In povestirea aceasta - desi are ca temei epopeea romana a lui Vergiliu - folosim tot numirile grecesti ale zeilor. Facem acest lucru pentru a pastra unitatea fireasca a lucrarii si a face legatura directa intre miturile si legendele eline - homerice - si cele italice, prin contopirea carora si-a realizat dealtfel insusi Vergiliu grandioasa lui epopee „Eneida'. Sintem indreptatiti si mai mult la aceasta pastrare a unitatii, intrucit epopeea lui Vergiliu se refera la zei, eroi si actiuni cunoscute de noi din capitolele anterioare ale „Legendelor Olimpului'.

9. Hera-Junona il dusmaneste atit de mult pe Enea, nu numai fiindca il insotise pe Paris la Sparta, cind o rapise pe Elena, sau fiindca era ginerele lui Priam si luptase cu vitejie impotriva aheilor, alaturi de Hector, ci in primul rind pentru ca salvase citeva cete de troieni si urmarea sa infiinteze in Hesperia - Italia - o noua Troie.

10. Vergiliu ne cinta aceasta intilnire in „Eneida' .

„Scila-i pe dreapta, la stinga Caribda cea neimpacata, Care de trei ori inghite-n adincul gitlej al genunii Valuri ce nu au sfirsit si de-a rindul din nou catre ceruri Ti le azvirle, lovind si astrii cu unda-i in spuma. Scila in tainica hruba se-nchide si capu-si arunca Din ascunzis si atrage spre stinci plutitoarele vase. Chip omenesc are dinsa, fecioara cu piept ce incinta Pin'la mijloc, si-ncolo-i balena la trup uriasa'

• Vergiliu : „Eneida', in romaneste de D. Murasanu, E.S.P.L.A., 1950.

280

11. Numele fiului lui Enea : Ascaniu sau Iulus, venea de la llvs - adica cel din Ilion - Troia.

12. Numele preotesei Ilia aminteste de asemeni llionul. Ea se mai numeste in legenda si Reea-Silvia.

13. Marte, la romani.

14. Vergiliu, in epopeea lui, ne cinta plin de maretie imaginarul raspuns dat de Zeus-Jupiter zeitei Afrodita-Venus, care-i ocrotea pe calatorii de la Troia. Acest raspuns este celebru. imparatii romani il invocau adeseori, socotind ca el justifica pe deplin pretentiile de stapinire asupra intregii lumi de atunci si, mai ales, peste Elada. Mostenitorii lui Enea : Iulii, sau dinastia de Cezari, si-n primul rind insusi Octavian-August, pretindeau ca soarta si zeii olimpieni au hotarit ca ei, romanii, urmasii vechilor troieni, sa se razbune pe ahei, ocupind chiar orasul vestitului rege Agamemnon, acela care-i condusese pe ahei la Troia, adica splendida Micena. Sa cucereasca si intregul Argos, unde domnise Diomede ; Ftia, tinutul paduros, unde vazuse lumina zilei cel mai puternic dintre ahei : Ahile, cel cw brat de fier. Si, in sfirsit, toate acele locuri, care-i dadusera pe eroii biruitori la Troia. Prin acest inchipuit raspuns, atit de drag inimilor imperiale, dat de Zeus-Jupiter, se hotara de soarta, deci de puterile supreme, ca el, August, care era neam de zei si viitor zeu, avea dreptul sa stapineasca tot pamintul. Se stie doar ca O ctavian-August ceruse inca din timpul vietii sa i se faca un templu si sa fie adorat ca zeu.

15. Numit Mercur de romani.

16. Este vorba de coasta Africii de Nord.

17. Neptun, la romani. IS. Sicilia.

19. Pe Unga Neapole de astazi.

20. Aceasta imaginara povestire era cintata de Vergiliu, probabil dupa dorinta imparatului August. Cu ajutorul acestei asa-zise prevestiri, Cezar-Octavian August dovedea ca e din neamul lui Enea. Prin Enea se inrudea cu Dardan, fiul lui Zeus-Jupiter. Dupa cum, tot prin Enea, se inrudea cu Afrodita si cu cel dintii zeu, Vranus. Deci, soarta - Fatum i-a hotarit lui August sa 'ntemeieze un imperiu, ale carui granite sa fie marginile lumii.

„ Ochii indreapta-i acuma incoace : priveste-ti tu neamul Si pe ai tai, pe romani. Este Cezar si spita intreaga A lui Iul, ce-o purcede sub larga tarie albastra. Iata barbatul, acesta-i ce-auzi ca promis ti-i, adesea,

281

Cezar August mladita de zeu ; si dura-va el insusi Veacul de aur in Latiu

Imperiiu-i

Dincolo de zodiac, se va-ntinde, afara incolo De-ale soarelui cai si pe unde de cer purtatorul Atlas roteste cu umaru-i bolta-n podoaba de astri.'

Enea este numit in versurile lui Vergiliu drept „cel pios'. Caci prin Enea, un luptator neobosit, dar cu respect fata de zei, Vergiliu arata cum doreau imparatul si aristocratii sa fie indeobste un supus cetatean roman. Poetul indeplinea astfel dorintele stapinului sau Cezar-Octavian August, reprezentantul aristocratiei, al stapinilor de sclavi, care voiau sa impiedice orice rascoala populara : a sclavilor, a plebeilor sau a taranilor aflati in departatele provincii ale imperiului; de asemenea, a popoarelor tinute in lanturile Ramei. Sa fie adica vesnic o „Pax romana' sau „Pax Augusta', o pace aspra, asupritoare, orinduita de la Roma de imparat si de aristocrati.

21. De la el a venit numele de latini.

22. Zeul Cronos sau Saturn, fiind doborit de olimpieni, se refugiase in Latium, dupa traditiile romane.

23. Adica cetatea laurilor sau a gloriei.

24. Legendele eline innobileaza razboiul Troiei, aratind ca el avusese loc,, nu din lacomia regilor ahei si din dorinta lor de a stapini orasul Troia, ci ca o urmare a rapirii frumoasei Elena. Ca sa nu ramina mai prejos, legenda romana are un continut asemanator. in loc de a se povesti ca oastea cutezatorului Enea a napadit cu armele tinutul Latium, ca sa-l ia in stapinire,. se arata ca razboiul a fost iscat de gelozia lui Turnus.

25. Pe colina Palatina or sa se inalte primele ziduri ale Romei. Roma Quadrata din legenda. Aici se vor cladi cele mai mari si mai stralucitoare palate ale orasului.

26. Alba Longa a fost cuprins de Roma.

27. in muzeul din Cracovia se gaseste o splendida camee antica, infati-sind pe zeul Ares-Marte, cind se coboara la preoteasa Ilia, - pe malul riului Tibru, unde neintinata vestala doarme - ca sa o imbratiseze.

28. Pe Palatin se ridicase, dealtfel, si sanctuarul numit Lupercal, in amintirea acestei intimplari. Aici, in sanctuarul Lupercal, se celebrau pe vremuri stralucitoarele serbari lupercalii. Scena aceasta a hranirii celor doi gemeni de catre lupoaica era insasi emblema Romei. Imaginea, de baza a fost data de un bronz turnat in secolul al V-lea inaintea erei noastre. Acestui bronz, care cuprindea numai pe lupoaica, i s-au adaugat mai tirziu

282

cei doi gemeni, care sug lacomi laptele hranitor al mamei adoptive.

29. Vupa cit se pare, legenda are un pic de adevar. Pe malul sting al Ti-brului, pe colina Palatina, s-au gasit urme omenesti cam de la inceputul celui dintii mileniu al erei noastre.

30 Legenda aceasta, prin care urmasii lui August isi legitimau inchipuitul drept de a cotropi orice teritoriu strain, are pentru noi o deosebita insemnatate. Pe temeiul sau au patruns ostile romane, conduse de imparatul Traian, pina in tinuturile noastre. Prin ea putem sa apropiem „Legendele OlimpuUi' chiar de hotarele istoriei poporului roman.

STUDIU

Exista oare vreun om care sa ramina indiferent la adierea min-giietoare a vintului primavaratic, la freamatul valurilor marii infuriate, care se sparg mugind de tarm, la huietul vijeliei care in-covoaie copacii, la zigzagurile rosii ale trasnetului si la lumina orbitoare a fulgerului ? Se gaseste o inima omeneasca in stare sa ramina de piatra in fata acestor marete fenomene ale naturii, a caror variatie isi afla corespondentul in nesfirsita gama de sentimente pe care o trezesc in sufletul nostru ?

Astazi cunoastem fortele naturii si puterea lor nu ne mai in-spaiminta. Dar imaginatia omului primitiv, in lipsa unei ratiuni patrunzatoare, a creat figurile mitice ale zeilor, atribuindu-le toate fenomenele pe care nu si le putea explica. Astfel s-au plasmuit mitologiile popoarelor antice, dintre care aceea a grecilor se remarca prin marea bogatie si frumusete a miturilor.

Mitologia grecilor este extrem de bogata, mai intii prin faptul ca la crearea nenumaratelor figuri de zei, semizei, eroi etc. a contribuit imaginatia multor generatii si a multor oameni de talent. Dar cauza principala a multimii miturilor o constituie insasi multitudinea fenomenelor naturii si a diferitelor aspecte ale acestor fenomene. Luind ca pilda marea, observam sa strabunii indepartati ai grecilor, de pe vremea lui Pericle, au pus stapin peste intinsele ape pe Poseidon. Dar in mare, in imaginatia grecilor mai locuiau : Amfitrita, sotia lui Poseidon ; Nereu, fiul lui Poseidon ; Nereidele, fiicele lui Nereu ; Tetis, o alta divinitate a marii ; Triton, fiul lui Poseidon sau al lui Nereu etc. Daca ne gindim cit de variate sint fenomenele naturii si aspectele lor si daca tinem seama ca pentru grecii vechi fiecare fenomen si aspect al naturii a dus la crearea mai multor zeitati, atunci ne dam seama de unde provine bogatia mitologiei grecesti.

In conceptia vechilor greci, zeii nu traiau izolati de muritori, ci se amestecau in viata lor, dirijindu-le sau impiedicindu-le actiunile, aducindu-le fericire sau nenorocire. De aceea, in viata zeilor se reflecta multe din fenomenele vietii sociale a grecilor. Astfel, Ares era zeul razboiului, zeita Hera proteja casnicia, Hermes era

284

protectorul negustorilor, imparatia mortilor o conducea Hades etc.. Uneori zeii se casatoreau cu muritoare si invers : zeita Tetis, divinitate a marii, s-a casatorit cu Peleu, un muritor, iar din casatoria lor s-a nascut Ahile, faimosul erou, ale carui fapte sint cin-tate in Iliada.

Miturile Olimpului, adica miturile care se povestesc despre zeii care locuiau in Olimp, au fost create intr-o epoca de umanizare a conceptiilor despre natura, de relativa liniste si inseninare a sufletului grec in fata covirsitoarelor forte ale naturii. La inceput, grecii, si-au inchipuit aceste forte sub forma unor obiecte neinsufletite, in special pietre si lemne, numite fetisuri. De pilda, in orasul Thespiae, in Beotia, forta atribuita mai tirziu zeului Eros, zeul iubirii, era inchipuita de o piatra necioplita. Apoi, fortele naturii au luat chipul unor animale. La Delfi, inainte de Apolo, trona un zeu cu chip de lup. incetul cu incetul, oamenii au inceput sa cunoasca natura, sa-i inteleaga unele fenomene, si atunci fortele ei covirsitoare au luat, in imaginatia grecilor, chipuri omenesti. Asadar, de la zeitati inchipuite sub forma unor obiecte neinsufletite si pina la zeii din Olimp, care se deosebeau de oameni numai prin putere si nemurire,, conceptiile grecilor despre divinitati, ca forte ale naturii, au facut

un drum lung.

La constituirea acestui panteon olimpic a contribuit imaginatia multor oameni si a multor generatii din diferite regiuni locuite de greci. Acest fapt a facut ca despre acelasi zeu sa se povesteasca lucruri diferite si deci zeul sa apara in chipuri diferite. De pildar un mit spunea ca zeita Afrodita se nascuse din singele lui Uranus, cazut in valurile marii, in timp ce la Homer, Afrodita este fiica lui Zeus si a Dionei. inainte de Homer, Poseidon era socotit si numit „protector de familie' si „tata', pe cind la Homer el stapineste peste ape. in Siciomia, Afrodita era socotita protectoarea lauzelor,, pe cind la Sparta zeita aparea, in imaginatia grecilor, inarmata. Aceste exemple sint indeajuns spre a inlesni o reprezentare cit mai clara despre bogatia de mituri care se povesteau despre zeii

din Olimp.

Dar, oricit de variate ar fi fost, in legendele Olimpului se reflectau realitati sociale si politice de pe vremea cind traiau autorii miturilor. De pilda, Zeus trona in Olimp asa cum la Tirint si Micena, doua centre importante din Grecia, in secolele XIV- X i.e.n., stapineau puternicii basilei, sefi de triburi. Olimpul homeric nu este altceva, in toate amanuntele lui, decit o reflectare a vietii sociale si politice a grecilor, de pe vremea cind au fost plasmuite aceste mituri.

285

De aceea, odata instituit, Olimpul homeric n-a ramas incremenit. Poetii caie au urmat dupa Homer au prelucrat miturile in lumina conceptiilor filozofice si religioase ale vremii lor, contribuind astfel la imbogatirea tezarului mitologic grec, care si asa era extrem de bogat. Prelucrarea miturilor zeilor olimpici de catre poeti a dus si la diversificarea chipurilor sub care apareau diferiti zei.

Cele_expuse mai sus ne explica de ce, astazi, oricine voieste sa scrie o mitologie a grecilor, se gaseste de la inceput in fata mai multor mituri, din epoci diferite, care se povestesc despre acelasi zeu.

in prima parte a acestui volum, profesorul si scriitorul Alexandru Mitru ne prezinta miturile despre zeii olimpici. Asa cum am aratat, despre zeii Olimpului se povesteau mituri plasmuite in vremuri si in regiuni diferite si reflectind conceptii felurite. Pentru autorul cartii de fata se puneau, deci, de la inceput, mai multe intrebari : cum va proceda cu diferitele variante ale miturilor ? Le va expune pe toate sau numai pe unele ? Care va fi criteriul alegerii, daca va face o selectie ? Cum vor aparea zeii Olimpului in lumina miturilor alese ? In cele ce urmeaza, incercam sa aratam cum a inteles autorul sa rezolve aceste probleme.

Dupa cum se vede si din tabla de materii, dar mai ales din titlurile si subtitlurile lucrarii, autorul nu si-a propus sa dea absolut toate miturile Olimpului, ci a ales pe cele mai importante in legatura cu zeii cei mari ai Olimpului si, inainte de ei, cu Haosul, Geea, sau Gheea, Uranus, Cronos etc.

Este insa vrednic de subliniat faptul ca Alexandru Mitru a dat o deosebita importanta mitului prometeic. El a facut acest lucru pe de o parte din dorinta vadita de a lega, printr-un fir logico-cro-nologic, atit cit este cu putinta, diferitele mituri intre ele, pe de alta, mai ales, pentru a-i da lui Prometeu - „cel mai nobil sfint si martir din calendarul filozofic', cum il numeste K. Marx - valoarea unui simbol al luptei pentru smulgerea si stapinirea tainelor naturii, pentru progres, impotriva fortelor naturale si sociale pe care zeii le inchipuiau in fantezia celor vechi.

intrebarea, de o deosebita insemnatate, care se punea dupa alegerea miturilor de expus, era aceea a ordinii cronologice. Ea avea sa reflecteze, desigur, si insemnatatea acordata fiecarui zeu, precum si motivarea psihologica si logica a faptelor inchipuite, povestite de mituri. Aici autorul a urmat, in general, pe Hesiod, poetul care a incercat sa faca o „istorie', ca sa zicem asa, a zeilor.

Hesiod a fost determinat sa scrie Teogonia, „nasterea zeilor', de haosul care domnea in mitologie, haos provocat de nenuma-

236

ratele mituri contradictorii, atit in ceea ce priveste faptele zeilor, cit, mai ales, in ceea ce priveste momentul aparitiei lor in lume, caci, in imaginatia grecilor, zeii s-au nascut ca si oamenii. Haosul in mitologie n-a incetat dupa aparitia Teogoniei, iar mitografii greci care au scris dupa Hesiod s-au gasit in fata aceleiasi puzderii de mituri contradictorii. Asadar, ca si Hesiod, si ca orice mitograf, Alexandru Mitru a trebuit sa dea o ordine cronologica miturilor. A dat-o, conducindu-se, in general, asa cum am spus, dupa Hesiod, dar introducind si unele elemente personale. Problema esentiala care se punea era aceea ca un zeu sa nu apara pe scena mai inainte de a fi creat, asa cum, de pilda, la Hesiod, Eros este stapinul inimii zeilor si oamenilor, cind zeii si oamenii nici nu existau. Tocmai de aceea Alexandru Mitru a procedat cu multa atentie si logica atunci cind, dupa stabilirea domniei lui Zeus in Olimp, a introdus mitul lui Prometeu, pentru a explica in acest fel aparitia omului, opera a miinilor lui Prometeu. inainte de Zeus, autorul roman vorbeste despre titani si despre monstri, ceea ce corespunde de fapt ordinei inchipuirilor pe care le-au avut grecii despre lume si viata si luptei duse de oameni pentru eliberarea de tot soiul de suferinte materiale si morale.

Autorul „Legendelor Olimpului' a impletit evenimentele mitologice din Olimp cu cele petrecute pe pamint. Nu toate mitologiile procedeaza asa. Dar este mai bine cum a procedat Alexandru Mitru, deoarece, in alt fel, se ajunge la inadvertente.

Oricit ele importanta ar fi problema cronologiei miturilor, esentialul il constituie continutul lor. Lucrul este cu atit mai important cu cit, dupa cum am mai spus, diferitele variante ale aceluiasi mit prezinta personajul mitologic despre care este vorba in lumini diferite. Deci, pentru mitograful modern se pune foarte stringent problema alegerii variantelor care sa infatiseze zeul, sau zeita, sau eroul respectiv, in lumina pe care o crede cea mai potrivita.

Pentru a ilustra chipul cum a inteles sa rezolve aceasta problema autorul „Legendelor Olimpului', vom da un singur exemplu, pe care-l socotim cel mai caracteristic, si anume acela al zeitei Afrodita.

in Iliada, Afrodita este ranita de muritorul Diomede si nevoita sa se urce in Olimp. Aici Zeus o cheama la sine :

„Fata mea, ii zise, razboiul nu te priveste pe tine , Grija ta fie mereu legaturile dragi ale nuntii ; Armele si batalia sint date lui Ares si Palas.'

Iata dar pe Afrodita, zeita frumusetii, amesteeindu-se in lupte, fara sa-si dea seama ca nu este in stare sa le poarte, ba chiar ranita

• Cintul V. Vers. - 419 si urm. (trad. G. Murnu).

287

de un muritor. Totul se petrece ca in familia unui basileu din Ti-rint sau Micena.

In cartea a VUI-a a Odiseei, zeita Afrodita ne apare insa intr-o postura si mai putin potrivita cu maretia unei zeite. Poetul povesteste cum Hefaistos a pedepsit-o pe zeita, facind o plasa de aur invizibila, in care a prins-o alaturi de Ares, in hazul tuturor zeilor. Alta coarda vibreaza intr-o oda adresata zeitei de poeta Safo si in alta lumina ne apare Afrodita. Intr-adevar, Afrodita este numita „nemuritoare', „cu tronul zugravit in multe culori', „fiica a iui Zeus', care salasluieste in „palatul de aur al tatalui sau'. Zeita este dusa pe pamint intr-o teleaga trasa de vrabiute. Ajun-gind pe pamint, Afrodita zimbea prietenos poetei si o incuraja, mingiind-o.

Pentru poetul roman Lucretiu, Afrodita-Venus este : „Nascatoare a Eneizilor', „datatoare de viata', prin care iau fiinta toate vietuitoarele de pe pamint.

Asadar, Afrodita-Venus a capatat, sub pana poetului Lucretiu, o maretie pe care nici pe departe nu o avea la Homer, dar incepuse s-o capete la Safo.

La Vergiliu, Afrodita-Venus este preocupata de maretia Romei. Indurerata de suferintele lui Enea, ea se duce la Jupiter si, cu ochii in lacrimi, il roaga sa inceteze prigoana impotriva fiului ei. Iata citeva exemple, din multele care se pot da, de felul in care este infatisata Afrodita-Venus la Homer, Safo, Lucretiu, Vergiliu. inainte de a cerceta cum a procedat autorul „Legendelor Olimpului', am vrea sa vedem cum au procedat doi autori moderni, ale caror lucrari le avem la indemina, si anume G. Popa-Lisseanu si N. A. Kun.

La Popa-Lisseanu, dupa ce se arata in citeva rinduri legenda , nasterii zeitei din spuma marii, se trece la descrierea puterii ei. in esenta, autorul o considera „zeita a frumusetii, a iubirii si prosperitatii Imparatia ei se intinde peste ceriu si peste pamint, peste vietatile marii si peste vietuitoarele vazduhului' .

N. A. Kun incepe prezentarea zeitei prin urmatoarele fraze : „Rasfatata si zburdalnica, Afrodita n-ar trebui sa se amestece in bataliile singeroase. Ea sadeste dragostea in inimile tuturor ; sj. ale zeilor, si ale muritorilor. Prin aceasta putere ea domneste asu- pra lumii intregi' . Autorul continua sa arate puterea pe care o are zeita asupra fiarelor, nasterea ei din spuma marii, vesmintele, insotitoarele, pentru ca sa ajunga apoi la Pigmalion.

De rerum natura (Despre natura lucrurilor), I 1 si urm Mitologia greco-romana, I, pag, 243. Legendele si miturile Greciei antice, pag. 52.

Trecind, in sfirsit, la Afrodita prezentata de autorul „Legendelor Olimpului', ne putem da mai lamurit seama de lumina in care a prezentat-o, de originalitatea sa.

Alexandru Mitru vorbeste mai intii despre nasterea zeitei Afrodita din spuma marii, rodita de picatura de singe cazuta din rana lui Uranus. Apoi, logic, trece imediat la descrierea chipului si a gatelii zeitei si la primirea ei in Olimp :

„Cind au vazut-o pe Afrodita intrind cu pasul leganat in fastuosul lor Olimp, zeii s-au ridicat cu totii nauci de-atita frumusete si gratie si gingasie. Multi dintre olimpienii falnici au si cerut-o de sotie, dar Moira hotarise altfel. Cea mai frumoasa-ntre zeite a avut parte de barbatul cel mai urit din tot Olimpul. S-a insotit cu zeul faur, Hefaistos, cel priceput, harnic, modest, insa schilod.' intr-un capitol special consacrat zeitei Afrodita, autorul reaminteste cele spuse mai sus si continua :

„Viata impodobita de farmecul iubirii este mai fericita. Dragostea imblinzeste firea si duce focul vietii intruna mai departe.' Urmeaza un fragment din imnul poetului Lucretiu, apoi autorul povesteste scena prinderii zeitei Afrodita in plasa nevazuta de catre sotul ei Hefaistos, osindind netrebnicia inselatorului Ares. in acest fel, autorul „Legendelor Olimpului', intocmai ca Popa-Lisseanu si Kun, a inceput prezentarea zeitei Afrodita sub influenta imaginei lucretiene. Dar, spre deosebire de cei doi autori, dintre care Kun nu mentioneaza intimplarea Afrodita-Ares, iar Lisseanu reproduce, cu usoare modificari, textul citat din Odiseea, Alexandru Mitru, reproducand si el legenda burlesca din Odiseea, ia o atitudine hotarata de condamnare a uritului fapt. in acest fel, autorul roman incearca sa impace maretia Afroditei-Venus lucretiene cu versiunea burlesca din Odiseea.

Avind in vedere ca aceasta „mitologie' se adreseaza in primul rind scolarilor, autorul „Legendelor Olimpului' a rezolvat problema in chipul cel mai potrivit.

Am dat fragmente din textele pe care le-a avut autorul „Legendelor Olimpului' la indemina, la capitolul „Afrodita' si am discutat comparativ textele antice cu pasaje din mitografi moderni, spre a ilustra, printr-un exemplu cit mai concludent, felul cum a incercat sa armonizeze Alexandru Mitru diferitele versiuni contradictorii cu privire la aceeasi zeitate.

Putem dar distinge in prima parte a „Legendelor Olimpului' urmatoarele trasaturi principale :

283

19 - Legendele Olimpului, voi. u

289

1. Autorul a depus un efort staruitor de a motiva logic si psihologic trecerea de la un mit la altul si diferitele actiuni in cadrul aceluiasi mit.

in felul acesta, se cauta si se obtine un fir de legatura intre diferitele mituri si o reala motivare psihologica in povestire.

2. Autorul a ales miturile, legendele si versiunile cele mai cunoscute si interesante. Astfel, n-a omis pe Prometeu, Marsias, Filemon si Baucis, Pigmalion, Eros si Psiheea etc.

3. A cautat totodata sa armonizeze versiunile contradictorii intr-o sinteza in care predomina punctul de vedere moral. Exemplul cu Afrodita este cit se poate de concludent. Evident ca aceasta „moralizare' nu putea fi facuta decit atit cit ingaduia mitul.

4. Cea mai de seama caracteristica este insa dramatizarea continua a miturilor, care face ca naratia sa fie inlocuita, la tot pasul, de dialog.

5. Motivarea rationala a alegerii si ordinei cronologice a miturilor, pe care mitul prometeic o ilustreaza in chipul cel mai luminos, precum si diferitele explicatii date in note, constituie un efort, unic la noi, de a lega mitologia zeilor olimpici de conditiile materiale, economice si sociale, in care a aparut. Alexandru Mitru a urmarit sa dea diverselor mituri o interpretare materialista, subliniind in cuprinsul legendelor ecoul luptei permanente a oamenilor impotriva fortelor capricioase si asupritoare, naturale si sociale, pe care zeii le reprezentau in imaginatia elinilor.

in continuare Alexandru Mitru expune mituri si legende pe care imaginatia greaca le-a tesut in jurul unor oameni numiti, in greceste, „eroi'.

Trebuie sa facem de la inceput o distinctie esentiala intre zei si eroi. Zeii erau niste fiinte pur imaginare, chiar daca in plasmuirea chipului si vietii lor se pornise de la realitati omenesti concrete. De pilda, Zeus are mult din caracterele unui basileu. Pe cind multi dintre eroi au trait in realitate, iar imaginatia n-a facut altceva decit sa le. mareasca, adesea peste fire, personalitatea. Zeus n-a existat. Ahile, Agamemnon, Menelau, Ulise au fost insa oameni care au luptat sub zidurile Troiei.

inainte de a-si inchipui zeii cu chip de oameni, grecii au atribuit puteri zeiesti unor obiecte neinsufletite, apoi unor animale, in cele

290

•din urma unor fiinte cu chip si insusiri omenesti, pe cind, in crearea legendelor eroilor, imaginatia a pornit de la realitate, de la oameni, despre care se stia ca au luptat si au triumfat asupra celor mai grele adversitati.

Acest fapt a contribuit la o ancorare mai larga a imaginatiei in realitate si deci la o reflectare mai profunda a vietii cociale, economice si politice din epoca in care au fost plasmuite miturile. in legendele despre eroi asistam la o incordare a tuturor puterilor fizice si morale ale pamintenilor, spre a birui fortele vrajmase si a ridica viata si demnitatea omului deasupra tiraniei si mizeriei. in imaginatia grecilor, Zeus trona maiestuos si capricios in Olimp, dar pe pamint eroul Heracle, infruntind minia Herei, uci-gind monstri si biruind oameni nelegiuiti, a fost socotit vrednic de Olimp. Curajul, dirzenia, dragostea de oameni si spiritul de sacrificiu pentru binele obstei sint trasaturi care se intilnesc la toti eroii.

Exista, desigur, multe elemente legendare in cele ce se povesteau, de pilda, despre Tezeu. Dar lupta lui impotriva tilharilor, care infestau drumurile Aticei in vremurile indepartate, este reflectarea unei realitati, care a dus viata greaca, in Atica, cu un pas mai departe spre civilizare si umanizare.

Legenda spune ca Tezeu a fost inflacarat de ispravile lui Heracle. Dar este usor de inchipuit ce profunda influenta asupra imaginatiei si dorului de fapte mari ale generatiilor de tineri greci exercitau aceste modele de curaj si dragoste de om pe care le prezentau legendele eroilor.

Spre a ne da insa mai bine seama de felul in care s-au plasmuit legendele, este necesar sa incepem prin a cerceta intelesurile pe care le-a capatat cuvintul „erou'.

Evolutia intelesurilor cuvintului ne arata limpede si concis notiunile fundamentale pe care le legau anticii de acest cuvint si ne conduce - calauza sigura - pe drumul rezolvarii diferitelor intrebari pe care le ridica problema constituirii legendelor eroilor. La Homer, cuvintul are urmatoarele intelesuri : 1. stapin, sef, nobil, comandant militar (Iliada, XIX 34 ; XX 110) ; 2. luptator (in general) (Odiseea, I 101) ; 3. om care se distinge prin nastere, prin curaj sau prin talent (Odiseea, XVIII 423, VIII 423).

Incepind cu Hesiod, cuvintul „erou' capata intelesul de semizeu, in secolul al V-lea, vorbind despre Heracle, Pindar (Nemeice

19

291

3, 38) ii da apelativele de „erou zeu'. Platon asaza (Legile 738 d) pe „erou' dupa zeu, si intre zei si oameni. Herodot (V 105) si Tucidide (V 11) prin „erou' inteleg orice om ridicat la rangul de semizeu. La Atena, in secolul al V-lea, „eroi eponimi' erau socotiti barbatii care dadusera numele celor zece triburi ale Atenei. Iar la Roma „eroi' ajunsesera sa fie numiti imparatii romani divinizati. Asadar, pe scurt, linia evolutiva a semanticei cuvintului „erou' a fost: 1. stapin, nobil, sef, comandant militar ; 2. combatant (in general) ; 3. om distins prin nastere, talent, vitejie ; 4. semizeu ; 5. muritor ridicat, dupa moarte, la rangul de semizeu.

Nici nu se poate un mai mare ajutor, in discutarea problemei eroilor antici, decit acela pe care ni-l da semantica cuvintului „erou'.

intr-adevar, lista sensurilor de mai sus ne arata limpede ca la inceput cuvintul a aratat un om care se distinge prin ceva fata de ceilalti oameni si, la sfirsit, a insemnat un om care, dupa moarte, este pus in rindul zeilor, datorita faptelor sale.

in evolutia sensurilor cuvintului se vadesc limpede momente din istoria societatii sclavagiste grecesti. in Iliada, care reflecta stadiul destramarii comunei primitive si al inmuguririi sclavagismului, „eroi' erau sefii de genosuri, iar la Troia, unde se luptau crincen, ei erau comandanti militari. Daca in Odiseea prin „eroi' se inteleg toti combatantii, nu numai sefii de genosuri, este pentru ca, dupa razboi, in amintirea cruntelor suferinte pe care le indurasera in timpul singeroaselor batalii, toti luptatorii aveau o figura potentata, erau socotiti toti drept niste „eroi'. Dar tot in Odiseea, care reflecta vremuri de pace, dupa uriasele inclestari de la Troia, un om care cinta minunat era tot un „erou'.

La Atena, dupa instaurarea sinoikismosului, cei mai de seama oameni erau aceia care intemeiasera cele zece triburi. Poetul Pin-dar si filozoful Platon ii asezasera pe „eroi' intre zei si oameni. Se vede ca la baza diferitelor intelesuri ale cuvintului „erou' a stat intotdeauna un sentiment de adinca admiratie pentru oamenii care se distingeau prin anumite calitati, admiratie care a dus la divinizarea anumitor eroi. Dar daca sentimentul de admiratie a fost constant, calitatile admirate s-au schimbat odata cu transformarile economice, sociale si politice ale societatii. Astfel, in comuna primitiva se impuneau atentiei, si adesea admiratiei

292

genetilor, sefii de genosuri, de fratrii si de triburi ; la Troia, comandantii si vitejii ; la curtea pasnica a lui Alcinou, cintaretul Demodocos sau crainicul Mulios ; la Atena, intemeietorii de triburi, invingatorii la jocurile interhelenioe ; la Roma, dupa instituirea imperiului, imparatii.

Luptatorii de la Troia vazusera pe sefii lor, pe marii comandanti, pe Ahile, Ulise, Menelau, Nestor, in batalie. Dar, dupa terminarea razboiului, faptele lor cresteau parca si mai mult in imaginatia generatiilor. Felurite legende se teseau in jurul acestor mari figuri. Apoi fiecare cetate din Grecia voia sa-si aiba „eroul' sau si, asa cum s-a intimplat cu Heracle, care era revendicat de Teba si de Argos, in mai multe cetati infloreau legende prin care un erou le aducea faima si glorie. Nu toti eroii au luptat la Troia, dar toti eroii erau innobilati cu acele calitati pe care autorii legendelor le socoteau cele mai de frunte. Cum legendele in jurul unui erou se inchegau adesea in cetati diferite si in timpuri diferite, se intim-pla acelasi fenomen care se petrecea si cu zeii, si anume ca acelasi erou era incarcat cu insusiri contradictorii si despre el se spuneau lucruri contradictorii.

Asa cum s-a vazut mai sus, intelesurile cuvintului „erou' izvorasc din Iliada si Odiseea, poeme in care se cinta faptele savir-site de luptatorii care au luat parte la razboiul Troiei. Dar, inainte de a lupta sub zidurile Troiei, grecii dezvoltasera stralucita civilizatie miceniana. Ei luasera contact cu civilizatia din Creta pe la 1700 i.e.n. si, timp de trei secole, pina la 1400 i.e.n., ei contribuisera la inflorirea civilizatiei miceniene. De aci inainte pornesc o miscare de expansiune in rasarit, care, doua secole mai tirziu, a dus la razboiul Troiei.

Este de neconceput ca timp de cel putin opt sute de ani, citi au trecut de la venirea aheilor pe pamintul Greciei si pina la razboiul Troiei, purtatorii civilizatiei miceniene sa nu fi cunoscut si admirat oameni cu insusiri exceptionale, luptatori pentru binele comunitatii, pe care sa-i fi numit „eroi'. Asadar „eroii' au existat intotdeauna la greci, legendele in jurul diferitelor figuri au inmugurit cu mult inainte de razboiul Troiei, dar numai anumiti „eroi' au luat parte la luptele de sub zidurile Troiei, si deci numai anumite legende au fost consemnate de eposul homeric.

Celelalte legende, care fusesera plamadite in epoca miceniana, continua sa pilpiie cu o lumina modesta in Grecia. Dar, dupa in-

293

clestarile de la Troia, uriase pentru vremea aceea, un mare numar de eroi au fost adusi, nimbati de legenda, in patria mama, in Grecia. Acest fapt a constituit un reviriment pentru legendele care dainuiau in diferite cetati, in jurul diferitilor „eroi'. Astfel, unii eroi sau unele fapte, in legatura cu anumite cetati, au fost introduse ulterior in textul Iliadei sau Odiseei pentru gloria cetatilor respective, iar alte cetati si-au revendicat anumiti eroi.

Asadar, pentru a pune o oarecare ordine in acest hatis de fapte, se poate spune ca legendele eroilor pot fi impartite in trei mari categorii : legende plamadite pe pamintul Greciei, inainte de razboiul Troiei ; legende create in Asia Mica, in legatura cu razboiul Troiei, in jurul unor eroi veniti din Grecia ; legende create in Grecia, dupa si sub influenta legendelor razboiului Troiei. Dar multe dintre legendele din prima categorie au fost influentate de legendele razboiului Troiei. Razboiul Troiei a fost evenimentul care a contribuit, intr-o foarte mare masura, la alterarea continutului legendelor si deci la estomparea cronologiei lor.

Aceasta fiind situatia, este foarte greu de precizat in ce epoca au aparut legendele in jurul unui anumit erou si care a fost fizionomia eroului respectiv de-a lungul secolelor. De aceea, in discutia cu privire la fiecare erou, savantii exprima pareri diferite, adesea contradictorii.

In orice caz, se pot desprinde din legende unele fapte care sint in perfect acord cu datele istorice. Pe baza lor se poate stabili o cronologie relativa a diferitelor legende. Astfel, se poate presupune ca legenda argonautilor a fost una dintre cele mai vechi legende, caci in ea se reflecta primele miscari de expansiune ahe-iene. Se poate de asemenea socoti ca sint anterioare razboiului Troiei legendele cu privire la luptele date de argivi impotriva Tebei. Numai dupa aceea vin legendele in jurul eroilor luptatori la Troia.

in lucrarea sa, Alexandru Mitru a trebuit deci sa rezolve doua probleme fundamentale, semnalate de noi mai sus : problema cronologiei si problema fizionomiei eroilor.

Cronologic, autorul a respectat urmatoarea ordine : Perseu, Heracle, Tezeu, Dedal si Icar, Castor si Polux, Belerofon, Asclepio, Meleagru, Orfeu si Euridiee, intemeierea Tebei, Expeditia, argonautilor, Razboiul Troiei, intoarcerea aheilor in Elada, Pataniile lui Ulise, Aventuroasa calatorie a lui Enea.

294

Date fiind faptele mentionate mai sus, in legatura cu contaminarea diferitelor legende, este cu neputinta de dovedit cu certitudine timpul precis, si uneori chiar locul in care au luat nastere unele legende.

Sint totusi anumite legende sau cicluri de legende a caror cronologie nu mai trezeste nici o indoiala si asupra lor trebuie indreptata atentia criticului. Din acest punct de vedere, autorul a procedat, in general, cit se poate de rational. Astfel, era firesc sa inceapa cu Perseu, de vreme ce sint dovezi destul de convingatoare ca legenda lui a inflorit in epoca miceniana. De asemenea, toata lumea savantilor care s-a ocupat de problema este de acord ca Heracle este unul dintre cei mai vechi eroi ai grecilor. Tezeu isi gaseste si el locul dupa Heracle, fiind, printr-un amanunt, pus in legatura cu Heracle. Este bine plasata si expeditia argonautilor anterior razboiului troian care, la rindul sau, este urmat de intoarcerea eroilor in Elada, de pataniile lui Ulise si de calatoria lui Enea. S-ar parea, poate, ca fondarea Tebei si expeditia argonautilor sint asezate prea departe de Tezeu. La aceasta obiectie se poate raspunde foarte usor ca figurile eroilor citati anterior, chiar daca au unele contingente cu fapte petrecute mai tirziu - de pilda Heracle este pus si in legatura cu razboiul troian - legendele lor contin vadit elemente ce dovedesc ca ele au fost plamadite, cel putin in embrion, cu mult inainte de razboiul troian. Acolo unde cronologia este sigura - argonauti, Troia, Ulise, Enea - autorul a respectat-o cu scrupulozitate.

in ceea ce priveste faptele mentionate, adica substanta legendelor insesi, este de observat ca au fost alese cele mai importante, si anume acelea care ilustreaza ideea de baza pe care a urmarit-o autorul : lupta omului impotriva elementelor ostile - naturale si sociale - pentru a-si dobindi o viata mai buna, precum si rezultatul acestei lupte : inaltarea demnitatii omului si sporirea increderii in sine si in puterile sale.

De pilda, in legenda lui Heracle, elementul realist reprezinta lupta omului inzestrat cu exceptionale calitati fizice si morale, care se impotriveste curajos fiarelor si monstrilor : lei, hidre, serpi, balauri.

Astfel de lupte au trebuit sa fie numeroase in epoca comunei primitive. Acesta a fost embrionul legendei. Dar mai tirziu, geno-

295

surile s-au asociat in fratrii, si fratriile in triburi, si au inceput lupte intre ele. Deci la luptele pe care trebuiau sa le duca eroii impotriva fiarelor, s-au adaugat luptele impotriva sefilor de triburi, apoi de cetati. Legenda lui Heracle s-a amplificat cu noi elemente si a aparut Euristeu. Dar, pe de alta parte, se cerea o explicatie a originii puterii exceptionale a lui Heracle si a soartei lui triste. Imaginatia grecilor a nascocit mitul cu Zeus si Alcmena si minia Herei, pentru a se gasi si izvorul celor douasprezece munci. A venit apoi razboiul troian. Heracle a fost dus si pe acolo si pus sa lupte cu regele Laomedon. Apoi, gindirea filozofica si morala s-a dezvoltat, iar legenda lui Heracle a fost imbogatita prin intilnirea cu Virtutea si Voluptatea. Ulterior, Roma a devenit o putere mediteraneana. Heracle, devenit si el Hercule, a fost purtat pe colina Aventin si pus sa lupte cu monstrul Cacus etc. Alexandru Mitru a luat legenda in faza ei ultima si a ales elementele esentiale - originea divina a eroului, minia Herei, cele douasprezece munci, regina Omfala, Deianeira, apoteoza - si le-a expus cu talentul sau preabinecunoscut. Avind in vedere ca autorul n-are intentia sa faca un tratat de mitologie stiintifica, gasim ca procedeul este cit se poate de intelept. Dar in afara de alegerea judicioasa a materialului expus, autorul a subliniat, in cursul expunerii, acolo unde se putea face, semnificatia legendelor, pe care vrea s-o sugereze cititorilor. Astfel, in disputa dintre Desfrinare (Voluptate) si Virtute, citim urmatoarele replici :

„- Si eu, desi puternic, a glasuit Heracle, sint urgisit de Hera sa fiu sclav unui rege nevolnic, din Micena. Zeii m-au osindit, dupa dorinta Herei. Eu nu ma tem de soarta si nu m-as fi supus, dar vreau sa ispasesc ingrozitoarea-mi crima, facuta fara voie, lup-tind neinfricat si preschimbind tot raul urzit acolo-n slavi, in bine pentru oameni Tu-mi poti fi de folos ?

- Ti-am spus-o, ti-o repet, a glasuit Virtutea. Urmindu-ma pe mine ai sa fii victorios, iar dupa moartea ta numele lui Heracle va fi slavit pe veci.

- Mai bine daruieste-ti viata numai placerii, l-a-mbiat Desfri-narea. Vei fi mai multumit.

- Eu te astept, Heracle, pe drumul gloriei, a spus din nou Virtutea.

La vorbele acestea Heracle a pus mina pe greaua lui maciuca. S-a-ntors spre Desfrinare si i-a rostit cu sila :

296

- Josnica Desfrinare, nu ma poti amagi ! Am sa ma lupt cu Hera, si cind o voi infringe, am sa fiu fericit. Aleg drumul Virtutii'

in acest scurt schimb de replici este exprimata ideea calauzitoare pe care cauta s-o ilustreze Alexandru Mitru nu numai in viata lui Heracle, ci si in vietile celorlalti eroi.

Autorul a mai gasit, in apoteoza lui Heracle, admirabile cuvinte spre a arata stralucita infaptuire a prezicerilor Virtutii. Astfel citim :

„Un car facut din aur s-a coborit din cer si-n el se aflau Hermes, Atena si Nike, zeita biruintei. Nike conducea carul. Iar Hermes si Atena l-au ridicat indata pe erou intre ei. L-au purtat spre Olimp.

Acolo insusi Zeus l-a intimpinat la porti, si dup-atita truda si-atitea suferinte, pe care le-ndurase in viata sa Heracle, s-a-ndu-plecat si Hera.'

Viata lui Tezeu a fost scrisa si de Plutarh. Biograful antic avea ' in fata o sumedenie de versiuni, adesea contradictorii, pe care le arata, dealtfel, despre Tezeu. Comparind ici si colo cele expuse de Alexandru Mitru despre Tezeu cu cele relatate de Plutarh, ne dam si mai bine seama de specificul fiecareia dintre cele doua expuneri.

Plutarh, relatind uciderea lui Perifete de catre Tezeu, spune : „Si mai intii Theseus a ucis in Epidauria pe Periphetes, care, drept arma de atac, se folosea de o maciuca, de aceea era numit «ma-ciucasul». Periphetes pusese mina pe Theseus si incerca sa-l opreasca a merge mai departe, dar Theseus, luindu-se la lupta cu el, l-a ucis. Placindu-i maciuca, a luat-o si a facut-o arma, de care s-a folosit toata viata, asa cum Heracles s-a folosit de pielea leului, ca sa arate ce puternic animal doborise el, iar Theseus arata ca maciuca fusese invinsa de el, dar cu ea el va fi neinvins' (Theseus, cap. VIII) .

Iata si expunerea autorului roman :

„Asa s-a intamplat, c-abia plecat, Tezeu a fost silit sa lupte c-un fiu al lui Hefaistos, pe nume Perifete. El oprea toti drumetii,

i

Din volumul Plutarh, Vieti Paralele, Studiu introductiv, traducere, notite istorice si note de N. I. Barbu, Editura stiintifica, Bucuresti, 1960.

297

zdrobindu-i cu o ghioaga teribila, de-arama, facuta-n fieraria Olimpului de zeul cel mai mester, tatal sau.

- Ia stai, drumetule ! i-a strigat Perifete. Ce te grabesti atita? Viata tot ti-e sfirsita - esti doar in mina mea.

Si si-a ridicat ghioaga sa arunce cu ea. Dar Tezeu s-a ferit. Arma a fulgerat pe linga el cu zgomot, a frint citiva copaci si s-a infipt in pamint, adinc, la citiva stinjeni.

Pina ce Perifete s-o poata ridica, Tezeu n-a pierdut vremea. I-a sarit de grumaz

Perifete, uimit ca un flacau ca el cuteaza sa-l infrunte, a dat un raget groaznic. S-a trintit la pamint, cautind sa-si afle ghioaga de unde o zvirlise. Insa Tezeu, cu sete, l-a tot impuns cu lancea, pina ce l-a rapus'.

Citind cele doua pasaje, constatam ca Plutarh expune pe scurt uciderea lui Perifete, dar staruie mai mult asupra amanuntului ca Tezeu i-a luat maciuca, si asupra comparatiei cu pielea de leu a lui Heracle. Plutarh, moralist-istoric, este captivat mai mult de interpretarea decit de expunerea faptelor cu amanunte dramatice. Dimpotriva, Alexandru Mitru reliefeaza faptul, il dramatizeaza, creind amanunte esentiale pentru miscarea dramatica, pe care nu i le punea la indemina legenda. In acest fel, subliniaza actiunea eroica, binefacatoare pentru oameni, a lui Tezeu, alaturi de hida figura si indeletnicire a lui Perifete. Si, ca intotdeauna, si in acest caz, pregnanta dramatica a unui fapt ilustreaza, mai luminos decit expunerea abstracta, ideea morala pe care vrea s-o exprime.

In al doilea rind, avind in vedere cititorii carora se adreseaza, autorul a eliminat, in expunere, orice contradictie cu privire la legende, in felul urmator : „Dar se spune ca Theseus n-a luat localitatea Eleusis cind s-a dus prima oara la Atena, ci mai in urma Astfel de stiri, care se bat cap in cap, se spun in aceasta privinta' (Plutarh, Theseu, cap. X). Faptul, asa cum este expus la autorul roman, ajuta la concentrarea atentiei asupra dramatismului si semnificatiei morale a activitatii diferitilor eroi.

Si daca tinem seama ca ideea de baza, pe care a urmarit s-o puna in lumina neincetat autorul, este aceea a biruintei omului cind este perseverent, chiar impotriva hotaririi zeilor, atunci dramatizarea originala a fabulatiei da adesea o zguduitoare forta ideii morale, iar ideea morala vine si transfigureaza dramatismul care,

298

fara sens, ar fi de-a dreptul descurajator, pesimist, irational. Chiar sfirsitul tragic al unui erou - de pilda Heracle - este nimbat de aureola biruintei.

Autorul a avut buna inspiratie de a insera in volum si legenda lui Enea si, in acest fel, de a releva inca o data, in lumina, triumful eforturilor biruitoare, amintind si de intemeierea Romei.

inserarea legendei lui Enea este cit se poate de binevenita din mai multe puncte de vedere. Un punct de vedere este acela al evitarii de a ramine necunoscuta publicului cititor, caruia se adreseaza cartea, una dintre cele mai interesante figuri de erou antic. Dar mai exista si punctul de vedere istoric al insemnatatii pe care o acordau romanii legaturilor inrudirii lor cu zeii, prin Afro-dita, mama lui Enea, al carui fiu, Iulus sau Ascaniu, a intemeiat ginta Iuliilor, din care au facut parte Cezar si August. in calatoria legendara a lui Enea, de la Troia pina in Italia, se reflecta drumul pe care l-au parcurs influentele de civilizatie si cultura exercitate de greci asupra romanilor. Romanii au cucerit Grecia, dar, asa cum se spunea chiar in antichitate, sub o forma mai vaga, cultura greaca i-a cucerit pe romani, si, sub influenta acestei culturi, romanii si-au putut realiza creatiile materiale si culturale, care poarta caracteristicile geniului lor propriu. Autorul a procedat deci foarte potrivit cind a vorbit si despre Enea, caci, in realitate, mitologia greaca n-a exercitat influente numai asupra culturii si literaturii grecesti, ci influenta ei a fost profunda si la Roma.

Procedind in acest fel, autorul expune legendele, de la Perseu la Enea, cu privire la cincisprezece eroi. El a avut prilejul sa ilustreze din belsug ideea centrala aratata mai sus si, in acelasi timp, in expunerea legendelor, dar mai ales in note, sa dea si unele amanunte asupra realitatilor sociale si politice care au conditionat inflorirea acestor legende. Civilizatia miceniana, basileii ahei, sefii triburilor antice, sint, rind pe rind, evocati in note si, in acest fel, pe linga incintarea, plina de inteles moral, pe care o simte cititorul, atentia este dusa si spre realitatile istorice, dind astfel mitului si legendei suportul realitatii, iar realitatii haina fermecatoare a basmului.

Stilul este si in aceasta parte a cartii cit se poate de bine potrivit cu continutul. Cuvintele sint parca luate din lumea basmului : expresive, pregnante, bine alese, evitindu-se arhaismele, dar ne-f acinduse abuz nici de neologisme.

299

Iata un exemplu edificator : „Da-ndata a inceput navala de ape reci si inspumate peste corabiile troiene si vuietul s-a intetit'. Cuvintele „navala', „a incepe', „ape', „reci', „inspumate' n-au nimic extraordinar, si totusi, din imbinarea lor, autorul a izbutit sa exprime plastic si poetic ideea.

Fraza este adesea mijlocie, si predomina, s-ar putea spune, propozitia si fraza de doua propozitii si, indeosebi, dialogul, ceea ce confera expunerii relief, forta, dramatism, patos.

Nu trebuie uitat insa ca ceea ce da un deosebit farmec expunerii este proza ritmata, care, desi se intilneste destul de des, nu transforma totusi textul intr-o insiruire de versuri. De pilda : „Femeile plingeau in hohot linga palatul lui Egeu. Iara barbatii, cu mihnire, catau spre ele si taceau'. Ideile sint exprimate in proza ritmata. Dar, mai departe, autorul continua : „Si regele, plin de durere, i-a povestit ca, mai demult, venise la Atena fiul regelui Minos de la Creta - ca sa ia parte la concursuri'. Asadar, ritmul este intrebuintat de autor numai acolo unde se cer accentuate dramatic anumite situatii.

Rezumind cele aratate cu privire la cea de-a doua parte a lucrarii, putem afirma ca :

1. Autorul a ales cele mai interesante figuri de eroi, spre a le expune viata legendara.

2. Cronologia este in conformitate cu ipotezele cele mai plauzibile.

3. Asa cum in „Legendele zeilor' s-a dat o deosebita atentie figurii lui Prometeu, tot asa in „Legendele eroilor' s-a aruncat o lumina deosebita asupra lui Heracle.

4. Ideea calauzitoare in expunere a fost aceea care a stat la baza plasmuirii acestor legende, si anume ca, luptind cu dirzenie si curaj neistovit, oamenii pot triumfa asupra tuturor obstacolelor si chiar asupra vointei zeilor.

5. Dramatizarea actiunii, largirea si imbogatirea originala a fabulatiei, dialogul, vocabularul, ritmul confera o vioiciune si pregnanta poetica de primul ordin.

6. Notele vin sa lamureasca, prin explicatii stiintifice, multe din ciudateniile miturilor. Este unul din meritele de seama ale acestei lucrari. in felul acesta naratia este insotita de explicatia rationala a plasmuirilor fanteziei.

300

7. Ca si „Legendele zeilor', „Legendele eroilor' contribuie la imbogatirea cunostintelor si la educatia tinerei generatii, punindu-i in fata modele de lupta dirza, create de antici, in care, pornind de la realitati certe, se formuleaza nazuinte spre mai bine si spre mai frumos.

Din cele expuse, se vede limpede ca autorul „Legendelor Olimpu-lui' n-a precupetit nici un efort spre a da o dezlegare cit mai judicioasa problemelor pe care le ridica alcatuirea acestei mitologii. Zicem „mitologie', fiindca „Legendele Olimpului' nu constituie, in fond, altceva decit o mitologie, dar o mitologie scrisa intr-o forma literara vie, plastica prin pregnanta si culoarea termenilor si epitetelor, sprintena prin muzicalitatea ritmului frazei.

Prin toate aceste calitati, cartea de fata este una dintre cele mai izbutite scrise la noi in acest gen, daca nu cea mai izbutita.

Prof. Dr. docent NICOLAE I. BARBU

LEGENDE LA ILUSTRATII

pag. Pag.

pag.

pag.

pag pag. pag.

35 - Heracle doboara leul din Nemeea. (Tava de argint teca nationala din Paris.)

Biblio-

61 - Heracle (numit Farnese) - opera a lui Glicon din Atena, sec. al H-lea i.e.n. - este infatisat dupa implinirea celor 12 munci, statua reprezentind idealul de forta al celor vechi.

81 - Lupta lui Tezeu cu singerosul minotaur. (Pictura pe o cupa antica.)

99 - Mesterul Dedal ajutat de fiul sau Icar, facindu-si aripi pentru

zbor. (Basorelief din sec. al II-lea i.e.n.) 117

129

167

Belerofon lasindu-si inaripatul sau cal, Pegas, sa soarba apa de la izvorul Hipocrene. (Basorelief din sec. al II-lea i.e.n.).

Grup statuar antic, infatiisindu-l pe Asclepio alaturi de fiica sa Higeea.

Argonautii pregatiti de plecare, dupa popasul in insula Lemnos, in rindul de sus se vad zeita Atena, Iason si Heracle. (Vas cu figuri rosii din Orvieto, pictat in stilul marelui artist Po-lignote, de la mijlocul sec. al V-lea i.e.n.)

pag. 213 (sus) - Ahile, iesind din rindul fetelor regelui Licomede, inte care se ascunsese, marturiseste cine este, luind armele aduse de Ulise si strigind ca este gata sa ia parte la razboiul troian, (Basorelief pe asa-numitul „sarcofag al lui Ahile'.)

213 (jos) - in fieraria sa din Olimp, zeul Hefaistos, ajutat de ciclopi, faureste armele lui Ahile. De-o parte si de alta se vad zeitele Hera si Atena. (Basorelief din sec. al II-lea i.e.n.)

257 - Euricleea, spalindu-l pe picioare, il recunoaste pe Ulise dupa o cicatrice din tinerete. (Vas elin pictat.)

277 - imparat roman aducind jertfe zeului olimpian Apolo. Dup; '' unele pareri, imparatul ar fi insusi Traian. (Basorelief antic

302

pag.

Pag.

pag.

CUPRINS

EROII

t

Perseu 5

Heracle. 24

Tezeu 68

Dedal si Icar C 92

Castor si Polux . . . 103

Belerofon.. 113

Asclepio 123

Meleagru.. 133

Orfeu si Euridice.. 143

intemeierea Tebei. 152

Expeditia argonautilor. 162

Razboiul troian.. 190

intoarcerea aheilor in Elada 232

Pataniile lui Ulise Y.. 243

Aventuroasa calatorie a lui Enea.. 264

Studiu de Prof. Dr. docent NICOLAE I. BARBV . 284

BIBUQTl :

'LUCIA : B

«SECTI

NR, Inventa:

Lector : DELIA DAMIRESCU Tehnoredactor : AURICA IORDACHE

Bun de tipar 1.III.1983

Aparut 1983

Data editiilor anterioare 1978. Coli de tipar 19

Comanda nr. 20 664

Combinatul poligrafic „Casa Scinteii',

Piata Scinteii nr. 1, Bucuresti,

Republica Socialista Romania