|
|
|
Asocierea in participatie
Potrivit art. 251 din Codul Comercial, “asociatiunea in participatiune are loc atunci cand un comerciant sau o societate comerciala acorda uneia sau mai multor persoane ori societati o participare in beneficiile si pierderile uneia sau mai multor operatiuni sau chiar asupra intregului lor comert” Din pacate, in practica autoritatilor administratiei publice locale s-a generalizat tipul de asociere in participatiune cu diferite persoane private pentru a se eluda in acest mod obligatia organizarii de licitatii publice. O data ce administratia devine “asociata” ea nu-si poate scoate la licitatie propria prestatie intrucat nu se afla in concurenta cu alt prestator de servicii.
In fapt, nu suntem nici macar in prezenta unui contract de asociere in participatiune pentru ca, de cele mai multe ori, administratia publica pune la dispozitia comerciantilor un spatiu comercial contra unei sume de bani, adica o chirie “mascata”. Este stiut ca, atunci cand una din parti procura munca, iar cealalta parte se foloseste de aceasta prestatie remunerand-o, este vorba de un contract de locatie a lucrarilor cf. art. 1412 Cod Civil.
Din insasi definitia Codului Comercial rezulta mai multe conditii obligatorii pentru legalitatea incheierii unor asemenea contracte de asociere in participatiune.
In primul rand, persoana care se asociaza trebuie sa aiba calitatea de comerciant sau societate comerciala, iar din acest punct de vedere autoritatile administratiei publice nu convin definitiei:
- este adevarat ca art. 252 din Codul Comercial permite si necomerciantilor sa incheie astfel de contracte, dar precizeaza pentru “operatiuni comerciale”;
- sarcinile administratiei publice sunt expres stipulate in legea organica fara a exista nici o competenta pentru desfasurarea de “operatiuni comerciale”.
In al doilea rand, pentru a fi in prezenta unei participatiuni, trebuie ca asociatii sa participle atat la beneficii cat si la pierderi. Din acest punct de vedere, administratia publica nu poate accepta incheierea unui contract in conditii de risc pentru ca nu are dreptul sa accepte pierderi din patrimoniul colectivitatilor locale (intrucat prin asocierea in participatiune nu se naste o persoana juridica noua, urmeaza ca, in cazul pagubelor, sa intervina raspunderea nemarginita si solidara a asociatilor).
In al treilea rand, asocierea in participatiune are caracter ocult (fiind cunoscuta numai de asociati) si ca atare nu are nici firma, nici sediu, nici semnatura sau capital social. Activitatea desfasurata in asociere are caracter ilicit pentru ca lipsa de publicitate si a inregistrarii la administratia financiara pentru plata impozitului pe profit constituie evaziune fiscala.
In sfarsit, implicarea autoritatilor administratiei publice in asocieri cu personae fizice/juridice private are ca efect scaderea imaginii acestora in fata cetatenilor:
• prestarea de servicii in asociere cu agenti economici privati duce atat la scaderea cantitatii si calitatii produselor furnizate cat si la inechitarea in distribuirea lor (asociatul luand partea leului);
• administratia publica nu are compartimente specializate pentru a urmari contabilitatea asociatilor si nici servicii de control financiar proprii pentru a urmari in ce masura asociatii isi respecta obligatiile;
• administratia publica nu poate verifica modul in care asociatii isi realizeaza investitiile;
ori, este de notorietate ca orice comerciant are intentia de a-si creste valoarea investitiilor proprii cu scopul de a-si micsora cota de participare pe care o plateste primariei;
• mai amintim doar faptul ca mijloacele materiale, echipamente, instalatii etc. sunt utilizate de asa-numitii asociati in alte scopuri decat cele stabilite prin contractul de participatiune.
Potrivit art. 38 (y) din Legea Administratiei Publice Locale nr. 217/2001, consiliile locale pot sa hotarasca “in conditiile legii, asocierea cu alte autoritati ale administratiei publice locale din tara sau din strainatate, precum si aderarea la asociatii nationale sau internationale ale autoritatilor administratiei publice locale, in vederea promovarii unor interese commune”.
Textul de mai sus are doua parti distincte: in prima parte mentioneaza de “asociere” si este mai restrictiv chiar decat Codul Comercial, intrucat se refera numai la alte autoritati ale administratiei publice, iar in partea a doua se refera la “colaborare”, ceea ce implica un sens mult mai larg decat acela comercial.
De altfel, chiar si atunci cand legea permite asocierea administratiei cu agenti economici privati scopul acesteia nu poate fi decat realizarea de lucrari si servicii de interes public:
• este evident ca asocierea cu un comerciant de bauturi nu se realizeaza in interes public atata timp cat profitul se imparte intre comerciant si primarie;
• in practica s-a ridicat insa problema ca profitul incasat de primarie de la comercianti sa fie destinat unor lucrari publice; or, acest lucru nu este inca posibil (nu exista o lege a bugetelor locale);
• nici asocierea cu agenti economici furnizori de produse alimentare (paine, lapte, carne) nu corespunde interesului public prevazut de lege (comerciantul desfasoara intr-adevar o activitate de interes social, dar in scopul obtinerii de profit)
In ceea ce priveste “colaborarea” consideram ca sunt permise acele contracte economice prin care se realizeaza investitii intrucat legea se refera la executia unor “lucrari” de interes comun (evident, pentru colectivitatea locala). Contractele comerciale nu intra asadar in discutie atunci cand avem in vedere “colaborari”.
Indiferent de asociere sau colaborare ele trebuie sa fie incheiate “in conditiile legii”; or, singura lege care reglementeaza asocierile este Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale.
