|
|
|
ACTUL ADMINISTRATIV
1.. Notiunea de act administrativ
Actele juridice ale administratiei sunt de doua tipuri:
a) acte specifice administratiei, prin care se obiectiveaza esenta acesteia, specificitatea ei din punct de vedere al obiectivului, mijloacelor si regimului (acte si contracte administrative);
b) acte prin care administratia se comporta ca orice subiect de drept, in relatia cu alte subiecte de drept (actele juridice supuse dreptului comun, contractele civile, actele emise in regim de drept comun).
Actul administrativ este un act juridic unilateral care emana, in general, de la un organ al administratiei publice, in temeiul puterii de stat, pe baza si in vederea executarii legii.
2. Trasaturi ale actelor administrative
Pornind de la definitia actului administrativ, se desprind o serie de trasaturi proprii care deosebesc actele administrative de alte acte juridice sau alte activitati desfasurate de organele administratiei publice.
2.1. Actele administrative sunt acte juridice, adica sunt manifestari de vointa exprimate in scopul de a da nastere, de a modifica sau de a stinge raporturi juridice, drepturi si obligatii juridice.
Actele administrative produc efecte juridice pe care le are in vedere organul emitent al actului in mod direct asupra celor carora li se adreseaza. Prin aceasta se deosebesc de operatiunile administrative, care nu produc efectele juridice avute in vedere de cel care le savarseste, ci efectele pe care le prevede legea.
exemplu
O autorizatie de construire, care este un act administrativ, produce efectele juridice pe care le are in vedere cel care a eliberat-o. Pentru emiterea autorizatiei, legea prevede ca sunt necesare o serie de avize conforme. Cu alte cuvinte, autorizatia nu se poate acorda daca aceste avize nu sunt favorabile. Deci, efectul avizelor, care sunt operatiuni administrative, consta in aceea ca de ele depinde acordarea autorizatiei, efect care este prevazut de lege si care nu depinde de vointa celui care acorda avizul.
Avizul, indiferent ca este consultativ, facultativ sau conform, nu este un act administrativ, ci o operatiune procedurala anterioara emiterii actului, iar el nu produce efecte juridice de sine statatoare.
Deosebirea dintre actele si operatiunile administrative prezinta importanta practica mai ales in cazul litigiilor de contencios administrativ, deoarece instanta judecatoreasca poate controla numai actele administrative atacate in justitie, dar nu poate controla, in cazul actiunii directe, in mod distinct de actul administrativ, operatiunile administrative pe baza carora a fost emis acel act.
Potrivit Legii contenciosului administrativ, instantele judeca cererile celor vatamati in drepturile sau interesele lor legitime prin acte administrative. Persoana nemultumita nu poate introduce o actiune in justitie impotriva avizului care a stat la baza neacordarii autorizatiei, deoarece acesta nu este act administrativ.
2.2. Actul administrativ reprezinta o manifestare unilaterala de vointa a organului emitent al actului.
Pentru valabilitatea unui act administrativ nu este necesar consimtamantul persoanei careia i se adreseaza, cum este in cazul actelor de drept civil, care se intemeiaza pe acordul subiectelor raportului juridic de drept civil.
Drepturile si obligatiile care iau nastere prin actele administrative sunt stabilite in mod unilateral de catre organul emitent al acelor acte, persoanele carora li se adreseaza actele respective avand indatorirea de a se conforma intocmai vointei unilaterale a organului administratiei publice.
exemplu: prin emiterea unui proces verbal de aplicare a unei sanctiuni contraventionale fata de cel care a savarsit contraventia, nu mai este necesar acordul acestuia in ce priveste aplicarea sanctiunii.
O problema apare in cazul in care pentru emiterea unui act administrativ este necesara obtinerea in prealabil a unor avize, referate, expertize etc. pe care le acorda o alta persoana juridica decat cea care emite actul. Se mai poate sustine si in acest caz ca actul administrativ este o manifestare unilaterala de vointa?
Actul administrativ ia nastere printr-o singura manifestare unilaterala de vointa juridica, in timp ce in cazul actelor bilaterale, cum ar fi in ce priveste un contract de vanzare-cumparare, raportul juridic nu poate lua nastere decat prin acordul subiectelor acelui raport juridic.
exemplu: in cazul unei autorizatii de construire, avizele pe baza carora a fost emisa autorizatia nu au nici un efect direct asupra celui care a solicitat-o, autorizatia fiind cea care produce direct efecte juridice asupra acestuia. Acordarea avizelor nu inseamna aparitia unui nou subiect de drept in raportul dintre organul emitent al autorizatiei si solicitantul autorizatiei, ceea ce inseamna ca si in acest caz actul administrativ este o manifestare unilaterala de vointa.
Actul administrativ reprezinta o manifestare unilaterala de vointa chiar daca este emis la cererea unei persoane deoarece organul emitent are libertatea de a emite sau nu actul administrativ, cu exceptia cazului in care legea obliga acel organ sa emita actul solicitat. Cererea este doar o conditie procedurala care declanseaza actiunea organului solicitat pentru a emite actul administrativ, nefiind un acord de vointa.
Chiar si atunci cand legea prevede necesitatea acceptarii din partea celuilalt subiect al raporturilor juridice, actul administrativ isi pastreaza caracterul unilateral, intrucat acceptarea nu constituie un consimtamant, ci doar o conditie procedurala necesara pentru emiterea actului administrativ.
exemplu: in cazul numirii unei persoane intr-o functie publica, cand este necesara acceptarea din partea acesteia a numirii in functia respectiva. Ca si in cazul cererii, acceptarea din partea beneficiarului actului administrativ nu inseamna acord de vointa, ci doar o conditie procedurala necesara pentru emiterea actului administrativ, ceea ce inseamna ca actul administrativ isi pastreaza caracterul de a fi o manifestare unilaterala de vointa juridica.
2.3. Reprezinta act administrativ numai manifestarea de vointa care emana de la un organ al administratiei publice sau de la structuri autorizate de organe administrative sa presteze anumite servicii publice
Un act emis de o organizatie nestatala (de o societate comerciala, de exemplu), deoarece nu provine de la un organ al administratiei publice, nu poate fi atacat in justitie in baza Legii contenciosului administrativ.
Pot fi considerate acte administrative si actele emise de unele organizatii nestatale, in masura in care ele indeplinesc activitati investite cu autoritate de stat, ca urmare a unor prevederi legale exprese. Actele emise de asemenea organizatii in realizarea unor servicii publice sunt asimilate actelor administrative.
exemplu: Asociatia Generala a Vanatorilor si Pescarilor Sportivi, organizatie neguvernamentala, poate fi considerata autoritate administrativa, in sensul Legii contenciosului administrativ, avand o competenta exclusiva, delegata prin diferite acte normative, in domeniul vanatorii si pescuitului. Prin urmare, actele sale sunt acte administrative.
2. In cazul actelor administrative, manifestarea de vointa are loc in temeiul puterii de stat
De aceea organul administrativ emitent poate impune, tot in mod unilateral, conduita celui caruia i se adreseaza acel act.
Fiind emis in temeiul puterii de stat, actul administrativ este executoriu din oficiu, fara a mai fi necesara emiterea de catre un alt organ a unui act in baza caruia sa se treaca la executarea silita, asa cum se intampla, de exemplu, in cazul actelor civile a caror executare silita nu se poate face decat in baza unei hotarari judecatoresti sau a unei sentinte arbitrale.
Ca o exceptie de la regula executarii din oficiu, pentru ca un act administrativ sa necesite indeplinirea si a altor formalitati pentru a fi pus in executare, este necesara o dispozitie expresa a legii in acest sens.
Regimul de putere publica in care este emis actul administrativ nu exclude, ci ingaduie realizarea unui control de legalitate de catre instantele judecatoresti, cu unele exceptii (fine de neprimire) despre care vom discuta la capitolul privind contenciosul administrativ.
2.5. Actul administrativ este emis in executarea legii
Notiunea de lege trebuie privita lato sensu, nu numai ca act al Parlamentului, ci ca orice act dat spre executare organelor administratiei publice.
3.Actele administrative asimilate
Chiar daca nu este un act administrativ tipic, nesolutionarea in termenul legal a unei cereri (tacerea organului administrativ), ca si refuzul unui organ al administratiei de stat de a emite un act administrativ desi trebuia sa o faca produc efecte juridice intocmai ca si actele administrative propriu-zise. De aceea, aceste inactiuni ale administratiei prin care se produc prejudicii unor persoane sunt asimilate actelor administrative, putand face obiectul unui control pe cale contenciosului administrativ.
C clasificarea actelor de drept administrativ
1. Dupa intinderea efectelor juridice
a) acte administrative cu caracter normativ, care cuprind reglementari de principiu aplicabile la un numar nedeterminat de persoane (efecte erga omnes). exemplu: hotarari normative ale Guvernului, ale consiliilor judetene, locale etc.
b) acte administrative individuale care contin reguli de conduita pentru o anumita persoana sau pentru un grup determinat de persoane. exemplu: o instiintarea de plata a unei amenzi contraventionale, o autorizatie de construire etc, acte prin care se atribuie un statut personal (diplome, certificate, permise etc) sau acte administrative cu caracter jurisdictional.
Ceea ce trebuie retinut este faptul ca niciodata actele individuale nu pot incalca acte normative.
2. Dupa organul de la care emana, acte administrative se clasifica in:
a) acte care emana de la autoritati administrative;
b) acte care emana de la alte autoritati publice decat cele administrative;
c) acte care emana de la persoane private autorizate sa presteze anumite servicii publice
3. In functie de domeniile de activitate
a) acte de administratie generala, cu aplicare, in principiu, in toate domeniile de activitate. exemplu acte ale Guvernului, consiliilor judetene, locale etc.;
b) acte de administratie speciala, cu aplicare numai in anumite domenii sau sectoare de activitate. exemplu: actele ministerelor si altor organe de specialitate ale administratiei publice.
Aceasta clasificare corespunde impartirii organelor administratiei de stat in raport cu competenta materiala a acestora, in organe cu competenta materiala generala si organe cu competenta materiala restransa sau de specialitate.
Organele cu competenta materiala generala pot emite si acte de administratie speciala. Exemplu: Guvernul poate emite hotarari in domeniul culturii, invatamantului etc.
Organele cu competenta materiala de specialitate nu pot emite acte de administratie generala, ori de specialitatea altui organ. exemplu: Ministerul Educatiei si Cercetarii nu poate sa emita acte in domeniul protectiei mediului.
Actele de administratie speciala trebuie sa fie conforme cu actele de administratie generala ca urmare a relatiilor de subordonare a organelor de specialitate fata de cele cu competenta materiala generala.
Exista unele situatii in care competenta teritoriala are prioritate in fata competentei materiale. exemplu: desi are o competenta materiala generala, un consiliu judetean nu poate incalca printr-o hotarare a sa, ordinele unui minister in ramura de specialitate a acestuia; ministerul respectiv are o competenta materiala de specialitate, insa o competenta teritoriala mai larga decat a consiliului judetean.
In functie de scopul urmarit, consecintele juridice ale actelor administrative pot fi diferite. Astfel, exista:
a) acte administrative prin care se pot stabili drepturi pentru persoanele fizice si juridice (de exemplu: autorizatii de construire, permise de pescuit etc.)
b) acte administrative prin care se pot stabili obligatii pentru persoanele fizice si juridice (de exemplu: obligatia de a plati o amenda)
c) acte administrative prin care se solutioneaza diferite litigii juridice (asa numitele acte administrative jurisdictionale) – de exemplu hotararea comisiei de contestatii privitoare la acordarea brevetelor de inventie;
d) acte administrative prin care se certifica situatii juridice (legitimatii, diplome etc.).
5. Regimul juridic al actelor administrative
5.1. Legalitatea actului administrativ
Legalitatea reprezinta elementul central al regimului juridic al actului administrativ.
Tinand cont de ierarhia normelor juridice si de principiul suprematiei Constitutiei in raport cu toate celelalte acte din sistemul legislativ, rezulta ca la emiterea unui act administrativ trebuie sa se tina cont in primul rand de dispozitiile Constitutiei.
Actul administrativ trebuie sa fie in acord si cu legea, in acceptiunea lato sensu, atat din punct de vedere a categoriilor de acte normative incluse in sintagma lege, cat si din punct de vedere al prescriptiilor legii in ceea ce priveste forma, fondul si limitele competentei organului care emite actul administrativ.
5.2. Oportunitatea actului administrativ
Prin oportunitate intelegem realizarea sarcinilor si atributiilor legale in termen optim, cu cheltuieli minime de resurse materiale si spirituale, dar cu eficienta cat mai mare, precum si capacitatea pe care o are organul emitent al actului administrativ de a alege dintre mai multe solutii posibile si egale, in aceeasi masura, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie ocrotit.
Limitele dreptului de apreciere sunt date de normele juridice in aplicarea carora sunt emise actele administrative. Oportunitatea actelor administrative este posibila numai daca organele administrative sunt chemate sa aduca la indeplinire norme care au ipoteza, dispozitia sau sanctiunea relativ determinate.
Criteriile care stau la baza aprecierii oportunitatii sau inoportunitatii unui act administrativ sunt:
5 momentul in care este adoptat actul. Un act este considerat prematur cand, de exemplu, ca urmare a aparitiei catorva cazuri de gripa s-ar suspenda cursurile din toate institutiile de invatamant; un act administrativ este tardiv cand a fost adoptat dupa consumarea evenimentului in virtutea caruia trebuia emis;
6 locul si conditiile concrete in care trebuie emis actul raportate la specificitatea unei anumite comunitati pentru care actul administrativ ar produce efecte;
7 mijloacele pe care le implica luarea masurilor respective care vor fi aplicate tinand cont de cumpanirea intereselor. Astfel, cand o anumita activitate poate fi realizata cu un efort material si uman mai redus, infaptuirea ei cu cheltuieli si efort mai mare este inoportuna;
Daca legalitatea evoca faptul ca actul administrativ corespunde literei legii, oportunitatea reprezinta conformitatea actului administrativ in mod prioritar cu spiritul legii.
Sustin alaturi de alti autori (A. Iorgovan, V. Vedinas) faptul ca judecatorul de contencios administrativ, care a fost investit cu verificarea legalitatii unui act administrativ, are competenta de a se pronunta asupra aspectelor de legalitate cat si asupra celor de oportunitate.
6. Forma actului administrativ
Regula in materia actelor administrative o reprezinta forma scrisa a acestora, din mai multe motive:
8 pentru a se putea cunoaste exact continutul actului;
9 constituie un puternic mijloc de proba in caz de litigiu;
10 asigura cele mai bune conditii pentru asigurarea controlului asupra actelor administrative.
Forma scrisa este absolut necesara in cazul actelor administrative cu caracter normativ, deoarece se prevede obligativitatea publicarii lor pentru a produce efecte juridice. Astfel, toate ordonantele Guvernului, precum si majoritatea hotararilor de Guvern cu caracter normativ, cu exceptia celor care au caracter militar ce se comunica numai institutiilor interesate, se publica in Monitorul Oficial al Romaniei sub sanctiunea inexistentei lor.
Actele administrative cu caracter individual imbraca, de regula, forma scrisa, insa pot exista si situatii in care sa fie emisa intr-o forma orala, cum ar fi de exemplu in cazul unui avertisment. Exista insa acte administrative individuale care nu pot fi emise decat in forma scrisa, ceruta ad validitatem, cum ar fi de exemplu: diplomele, certificatele, adeverintele, procesele-verbale etc.
Forma orala este utilizata si in caz de urgenta, cand pentru desfasurarea anumitor actiuni in timp oportun nu mai este posibila emiterea unui act scris (de regula, astfel de acte administrative se prezinta sub forma unei note telefonice, a unei dispozitii verbale etc.).
Actele administrative trebuie sa respecte anumite formalitati, in lipsa carora sunt considerate a fi inexistente (de exemplu semnatura, stampila, sigiliul organului respectiv etc.).
Limba in care trebuie redactate actele administrative este limba romana. In conformitate cu art. 120 din Constitutie, in unitatile administrativ - teritoriale in care cetatenii apartinand unei minoritati nationale au o pondere semnificativa, se asigura folosirea limbii minoritatii nationale respective in scris si oral in relatiile cu autoritatile administratiei publice locale si cu serviciile publice deconcentrate, in conditiile prevazute de legea organica, fara ca prin aceasta sa fie afectat caracterul de limba oficiala al limbii romane (actele respective se redacteaza in limba romana si in limba minoritatii nationale).
Actele administrative cu caracter normativ se motiveaza printr-o nota de fundamentare. Ordonantele de urgenta, potrivit art. 115 din Constitutie vor cuprinde in preambulul lor motivarea urgentei. De asemenea, se motiveaza inclusiv hotararile de Guvern cu caracter individual.
7. Procedura emiterii actelor administrative
7.1. In functie de dispozitiile legale, exista acte administrative care pot fi emise fara indeplinirea unor formalitati procedurale deosebite si acte administrative care, dimpotriva, presupun indeplinirea unor asemenea formalitati.
7.2. In functie de momentul in care formalitatile respective intervin exista:
A. Forme procedurale anterioare emiterii actului administrativ
Au o frecventa foarte mare si cunosc diferite forme: studii, statistici, sondaje, proiecte, propuneri, anchete, referate etc. Cele mai relevante sunt avizul si acordul prealabil.
Avizele
reprezinta punctele de vedere pe care le solicita organul care urmeaza sa emita un act administrativ. Pot fi:
11 facultative, cand organul emitent al actului administrativ nu este obligat sa solicite un aviz sau, daca l-a solicitat nu este obligat sa tina cont de acest aviz;
12 consultative, cand organul emitent al actului administrativ este obligat sa solicite acest aviz, dar nu este obligat sa il respecte (exemplu: avizul solicitat Curtii Constitutionale de catre Parlament cu ocazia procedurii de suspendare din functie a Presedintelui Romaniei);
13 conforme, care se concretizeaza prin trasatura lor obligatorie pentru organul emitent al actului administrativ (avizele solicitate pentru emiterea unei autorizatii de construire).
Avizele nu produc efecte juridice, deci nu modifica, de sine statator, realitatea juridica existenta. Ele contribuie la intarirea caracterului legal al actului administrativ.
Acordul
evoca acceptul pe care un organ public il da unui alt organ in vederea emiterii de catre acesta din urma a unui act administrativ.
5 acordul nu este act administrativ, neputand forma obiectul unei actiuni de sine statatoare in contencios administrativ; el poate fi verificat, sub aspectul legalitatii sale, de catre instanta de contencios administrativ, insa numai in cadrul actiunii formulate impotriva actului administrativ pe care il fundamenteaza.
6 nu are ca si consecinta obligarea organului administrativ emitent al actului la emiterea acelui act, conditionand numai valabilitatea acelui act care, fiind emis in absenta sau cu incalcarea acelui acord, este nul;
7 nu are drept consecinta obligarea organului administrativ respectiv la emiterea actului administrativ;
8 desi atrage dupa sine legalitatea unui act administrativ, acordul, prin ele insusi, nu acopera viciile de legalitate ale actului administrativ respectiv.
B. Forme procedurale concomitente emiterii actului administrativ
se intalnesc mai ales la organele colegiale si vizeaza functionarea legala si emiterea de acte juridice de catre aceste autoritati publice.
Qvorumul este majoritatea ceruta de lege pentru functionarea valabila a organului colegial.
Majoritatea ceruta pentru votarea actului care poate fi:
1 cu cerinta de qvorum
2 calificata = fiind prevazuta expres in textul actului respectiv (exemplu: 2/3 pentru revizuirea Constitutiei);
3 absoluta = jumatate plus unu din numarul total (pentru votarea legilor organice);
4 simpla = jumatate plus unu din numarul celor prezenti (pentru votarea legilor ordinare).
5 fara conditie de qvorum
- majoritate relativa = cel mai mare numar de voturi obtinut (turul al doilea de la alegerile prezidentiale sau pentru primari)
Regula semnarii si contrasemnarii actului
12 exista decrete ale Presedintelui Romaniei care pentru a fi constitutionale trebuie contrasemnate de primul-ministru (exemplu: cele privind gratierea, acreditarea si rechemarea membrilor corpului diplomatic, conferirea de decoratii etc.);
13 hotararile si ordonantele Guvernului sunt supuse in totalitate regulii semnarii lor de catre primul-ministru si contrasemnarii de catre ministrii care au obligatia punerii lor in executare.
C. Forme procedurale ulterioare emiterii actului administrativ
Momentul intrarii lor in vigoare a actelor administrative este in functie de caracterul lor:
14 individual, de la data comunicarii;
15 normativ, ca regula, de la data publicarii. Hotararile de guvern cu caracter militar se comunica celor interesati; consiliile locale, judetene, cat si prefecturile isi publica actele cu caracter normativ intr-un monitor oficial la nivel de judet.
8. Forta juridica a actelor administrative
Asa cum am mai aratat, actele administrative sunt emise pe temeiul puterii de stat, ele beneficiind de prezumtia ca au fost emise cu respectarea tuturor conditiilor impuse de lege pentru emiterea lor.
Aceasta prezumtie imbraca trei forme:
a) prezumtia de legalitate, fiind considerate ca sunt emise cu respectarea Constitutiei si legilor, lato sensu;
b) prezumtia de autenticitate, organul emitent al actului a indeplinit toate formalitatile privind forma: semnatura, stampila, sigiliu etc.
c) prezumtia de veridicitate, actul administrativ fiind prezumat a corespunde adevarului.
Ca regula, actul administrativ este executoriu de drept.
Forta sa juridica este conditionata si de locul pe care organul emitent al actului il ocupa in sistemul organelor administratiei publice, natura organului emitent dupa competenta sa materiala si teritoriala, cat si categoria de act.
9. Efectele actelor administrative
a) Momentul de la care actele administrative incep sa produca efecte
16 pentru organul emitent: chiar de la data emiterii actului apare obligatia de a-l face cunoscut, de a nu-l modifica, completa sau abroga decat dupa procedura legala;
17 pentru ceilalti subiecti de drept: de la data publicarii pentru actele administrative normative si de la data publicarii sau comunicarii, dupa caz, pentru actele administrative individuale.
b) Actele administrative produc efecte juridice din momentul in care au fost aduse la cunostinta. Exceptii: actele administrative declarative, cum ar fi de exemplu: certificatele de nastere sau de deces ce sunt emise la un moment ulterior evenimentului pe care il declara, avand astfel caracter retroactiv sau actele administrative care intra in vigoare la o data ulterioara emiterii lor si aducerii la cunostinta (de exemplu: o hotarare sau o ordonanta de Guvern care intra in vigoare la data prevazuta in cuprinsul actului respectiv).
c) Actele administrative pot avea efecte diferite dupa cum ne aflam in prezenta unui act administrativ cu caracter individual sau normativ.
d) Actul administrativ produce efecte pana la scoaterea sa din vigoare prin anulare, revocare, retractare, abrogare sau in alte moduri.
10. Suspendarea actelor administrative
Suspendarea unui act juridic poate fi definita ca reprezentand intreruperea producerii de efecte de catre actul respectiv.
a) Cauzele care determina suspendarea unui act administrativ
18 ca regula, intervine atunci cand exista dubii cu privire la legalitatea unui act administrativ;
19 poate interveni atunci cand se aplica o sanctiune administrativ disciplinara unui functionar public sau unei alte persoane incadrate intr-un organ public.
b) Efectele juridice ale suspendarii
pe perioada suspendarii, actul administrativ nu isi mai produce efectele, urmand ca dupa ce a disparut cauza ce a determinat luarea acestei masuri actul administrativ sa fie repus in vigoare sau, dimpotriva, sa fie scos din vigoare prin intermediul cailor prevazute de lege.
c) Organele care pot dispune suspendarea sunt:
20 organul emitent al actului;
21 organul ierarhic superior;
22 instanta de judecata;
23 legiuitorul;
24 autorul actului.
d) Tipuri de suspendare:
25 de drept, in baza unui text de lege;
26 dispusa de anumite autoritati publice;
27 dispusa de instanta de judecata.
11. Revocarea actelor administrative
Revocarea este o operatiune juridica ce poate consta in doua forme de exprimare:
a) retractarea, atunci cand se face de organul emitent;
b) revocarea propriu-zisa, atunci cand se face de organul superior celui emitent.
Cauzele care determina revocarea:
a) Din punct de vedere al continutului cauzei, revocarea intervine pentru cauze de nelegalitate sau de neoportunitate a actului;
b) Din punct de vedere al momentului in care intervin fata de emiterea actului, indiferent ca vizeaza nelegalitatea sau neoportunitatea lui, cauzele pot fi :
28 anterioare actului, determina efecte juridice ex tunc, deci pentru trecut, ca si cand actul nu ar fi existat;
29 concomitente cu emiterea actului, determina efecte ex tunc;
30 ulterioare emiterii actului, produc efecte ex nunc, pentru viitor, facand sa inceteze actul din momentul in care s-au constatat cauzele respective
Actele administrative normative sunt revocabile oricand, pe cand actele administrative individuale cunosc unele exceptii de la regula revocarii:
31 actele administrative cu caracter jurisdictional;
32 actele administrative care, fie dau nastere la raporturi de drept privat (civile, de drept al muncii, de exemplu: o decizie de incadrare in munca a unui functionar public, din care ia nastere un raport de functie publica, in care se regasesc si dimensiuni ale unui raport juridic de munca), fie sunt emise ca urmare a existentei unor contracte civile;
33 actele administrative care au fost executate material, prin insusi faptul consumarii sale; daca, insa, actul administrativ a fost emis prin manopere dolosive sau frauduloase, el va putea fi revocat;
34 actele administrative declarate irevocabile printr-o dispozitie a legii;
35 actele administrative care au generat drepturi subiective garantate de lege sub aspectul stabilitatii (nu actul in sine este garantat, ci raportul juridic ce se naste din act);
36 actele administrative de sanctionare prin care se aplica sanctiuni specifice celor trei forme de raspundere de drept administrativ: administrativ disciplinara, contraventionala si patrimoniala.
12. Anularea actelor administrative
Anularea unui act juridic intervine atunci cand acesta este lovit de vicii de legalitate.
Anularea reprezinta operatiunea juridica prin are actul se desfiinteaza, incetand astfel in mod trecut efectele sale juridice.
Anularea actului administrativ se dispune de un alt organ decat cel care a emis actul, respectiv de catre organul ierarhic superior sau de catre instanta de judecata.
Pentru actele autoritatilor administratiei publice care nu se subordoneaza ierarhic altora (de exemplu: autoritatile centrale sau locale autonome), anularea nu va putea fi dispusa decat de catre instanta de judecata.
Din punct de vedere al cauzelor care le genereaza, se mentine de principiu distinctia din dreptul civil, potrivit careia:
37 nulitatea absoluta intervine pentru incalcarea, la incheierea actului administrativ, conditiilor de fond, esentiale pentru validitatea actului, prin care s-a adus atingere unui interes general;
38 nulitatea relativa intervine pentru incalcarea, la incheierea actului administrativ, a conditiilor de forma, de mai mica importanta, care ocrotesc un interes particular, individual sau personal.
Poate aparea insa situatia in care incalcarea unor conditii de forma, care in mod firesc ar trebui sa atraga nulitatea relativa a actului, determina totusi nulitatea absoluta a acestuia (de exemplu: procesul verbal e contraventie, care trebuie sa cuprinda un anumit numar de clauze, in lipsa carora intervine nulitatea absoluta).
Organele care pot dispune anularea unui act administrativ:
a) organul ierarhic superior, in virtutea raportului de subordonare ierarhica prin emiterea unui act administrativ de anulare;
b) instanta de judecata, care isi fundamenteaza acest drept pe dispozitiile art. 52 din Constitutie si pe cele ale Legii nr. 544/2004 privind contenciosul administrativ, prin emiterea unei hotarari judecatoresti;
c) de Ministerul Public, care poate anula doar anumite categorii de acte administrative (de exemplu, cele ale locurilor de detentie).
Prezumtia de legalitate functioneaza pana la sanctionarea unei cauze de nulitate.
Ca regula, anularea produce efecte juridice ex tunc, actul fiind desfiintat ca si cand nu ar fi existat.
Cand anularea se face pentru motive de neoportunitate, efectele juridice produse trebuie sa fie ex nunc.
Ca regula, anularea unui act administrativ atrage dupa sine anularea tuturor actelor a caror legalitate este conditionata de legalitatea actului administrativ anulat.
13. Inexistenta actelor administrative
Inexistenta este o sanctiune care intervine atunci cand viciile de legalitate care afecteaza actul administrativ sunt atat de grave, incat constientizarea lor nu este o problema pentru nici un subiect de drept.
In Constitutie se dispune ca decretele Presedintelui Romaniei, hotararile si ordonantele Guvernului se publica in Monitorul Oficial, sub sanctiunea inexistentei lor.
Actele inexistente nu se mai bucura de prezumtia de legalitate a actului administrativ, iar subiectele de drept destinatare ale actului sau care cad sub incidenta lui, au dreptul de a se prevala de inexistenta acestuia si astfel de a refuza indeplinirea obligatiilor ce rezulta din act.
