|
|
|
Echilibrul e putere in perioada razboiul rece
Inceputurile razboiului rece
Imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial , echilibrul intre marile puterii in peroada respectiva , in principal intre Rusia , Marea Britanie si Statele Unite se dovedea a fi extrem de fragil. In cea mai mare parte acest fapt se datora opiniilor intereselor si scopurile divergente ale acstor tari . Scopul Marii Britanii , exprimat prin toata politica sa de Winston Churchill era acela de a impiedica extinderea Rusiei in Europa Centrala . Pe de alta parte , Stalin cerea despagubiri de razboi in singura moneda pe care o considera valabila si universala , adica teritoriu. In Statele Unite , dupa moartea presedintelui Roosevelt , la urmat la conducere Harry S. Truman care initial a incercat sa continue politica dusa de inaintasul sau , aceea de a pastra intacta Alianta si de a pastra astfel echilibrul de puterii. Conceptia sa asupra politicii internationale era insa fundamental diferita de cea a lui Churchill sau a lui Stalin . Spre deosebire de acestia , el nu mai considera politica internationala dusa din interese nationale , ploitica « reala » promovata de Bismarck o solutia viabila in noul context mondial . Statele Unite promovau o politica a vegherii colective a pacii , mai degraba decat o politica bazata pe « balanta si contrabalanta » . Rusia insa nu putea sa priveasca lumea si sa actioneze in cadrul international decat privind prin prisma propriilor interese teritoriale.
Tabloul international pe care raboiul mondial l-a lasat in urma nu era deloc optimist . Majoritatea rolurilor tarilor acum se schimbasera. Franta suferise pierderi uriase . Marea Britanie , desi voctorioasa cerea o perioada de timp de recuperare atat din punct de vedere economic cat si militar . Germania era rupta in patru zone de ocupare . Rusia avansase frontul sovietic cu 6000 de mile vest de Elba , in timp ce un vacuum se deschidea in fata armatelor sale din cauza slabiciunii Europei de Vest si a planurilor de retragere ale fortelor americane.
In aceste conditii , instinctul noului presedinte al Statelor Unite a fost initial de a pastra relatii cordiale cu Rusia . Acesta se baza pe credinta conform careia orice neintelegere de ordin politic intre doua state poate fi rezolvata prin buna comunicare si negociere. Stalin insa nu vedea cu ochii buni politica pacii colective propusa de Truman. Singurele negocieri care se dovedeau fructuoase puteau fi acelea in care U.R.S.S putea intrevedea avantaje teriotoriale , prin care isi putea extinde sfera de influenta comunista in Europa de Est sau Centrala. Problema lui Stalin in ceea ce privea liderii Americani era aceea ca nu putea intelege motivul pentru care morala si legalitatea ocupau un rol asa de important in politica lor externa. Deasemenea se arata suspect la interesul acestora in structura interna a statelor Europei de Est, zona in care S.U.A nu putea intrevedea nici un beneficiu . Tactica acestuia in relatiile America – Rusia era aceea de asteptare. Fiind sigur ca aceasta va reactiona la politica de extindere dusa in Europa , Stalin nu avea nici cea mai mica intentie in a face vreo concesie sau in a stabili primul natura relatiilor cu Washingtonul. Din potriva toate actiunile sale se invarteau in jurul unui singur motiv : sa creeze impresia unui U.R.S.S puternic , influent si periculos din punct de vedere economic si militar , chiar daca lucrurile nu mergeau chiar asa. Vroia sa lase impresia ca mai degraba va continua sa avanseze catre vest decat sa se retraga.
Churchill intelegand calculele diplomatice ale lui Stalin a incercat sa le contracareze cerand o intalnire intre cele 3 mari puteri : Rusia , Marea Britanie si Statele Unite , in viitorul cat mai apropiat. Deoarece fortele Aliantei controlau aproape o treime din teritoriul desemnat fortelor de ocupatie sovietice din Germania , acesta cauta sa foloseasca aceasta zona drept punct de pornire in negocieriile care urmau . Statele Unite nu vedeau insa prblema cu aceeasi ochi. Truman a fost deacord cu convocarea unui summit la Potsdam , langa Berlin , insa nu a acceptat sugestia marii Britanii de a cauta sa ajunga la intelegere cu Rusia printr-o serie de avantaje teritoriale pe care i le-ar fi putut oferi.
Intalnirea de la Potsdam poate fi considerata ca unul din momentele decisive in inceputul razboiului rece. In principal , la summit s-au adancit neintelegerile de ordin ideologic intre Statele Unite si Rusia. Stalin insista asupra consolidarii sferei sale de influenta. Truman , si intr-o masura mai mica Churchill militau pentru o situatie internationala care ar fi garantat pacea. Din toate problemele discutate la summit , foarte putine au fost rezolvate. Cererile lui Stalin de as stabili baze la Bosfor , de a primi recunoastere a guvernelor moscovite instalate in Romania si Bulgaria sau de a stabili control asupra Ruhr-ului au fost respinse. Poate una din cele mai importante discutii care a avut loc la Postdam a fost una care nu se afla oficial in lista de problema. In timpul summit-ului , Truman i-a adus la cunostinta lui Stalin de existenta bonbei atomice in bazele americane . Acesta insa a luat aceasta informare ca o incercare de intimidare . DE aceea reactia sa la auzirea acestei vesti din gura presedintelui American a fost aproape inexistenta.Dealtfel Stalin oricum aflase cu mult inainte de existenta acestei noi « arme » de la informatorii sai secreti.
Pe scurt rezultatul practic al conferintei de la Potsdam a fost inceputul unui proces de impartire a Europei in doua mari sfere de influenta , chiar scenariul pe care Statele Untite si l-ar fi dorit cel mai putin.
Diferentel de ordin cultural intre S.U.A si U.R.S.S au contribuit deasemenea la aparitia razboiului rece. Negociatorii americani se comportau de parca simpla recitare a drepturilor morale si legale ar fi putut sa rezolve toate probleme. Rusia insa avea nevoie de motive mult mai puternice , de ordin practic pentru a putea fi convins sa schimbe cursul actiunilo sale.
Paradoxal , caderea in Razboiul Rece a fost partial accelerata chiar de cunoasterea lui Stalin asupra starii vulnerabile si slabe in care se afla tara sa. Teritoriile sovietice la vest de Moscova fusesera devastate deoarece practica standard de retragere a armatelor era aceea de a arde in urma tot pentru a nu lasa loc de adapost atacatorilor impotriva climei grele din acea parte a lumii. Numarul mortilor de razboi sovietici , inclusiv civil , se invartea in jurul numarului de 20 milioane. In plus , numarul mortilor cauzate de exterminarile sale in masa , de foamete ajungeau la alte 20 milioane. Pe de alta parte , in Statele Unite se faceau descoperiri revolutonare in domeniul militar : bomba atomica.
Reactia lui Stalin la aceasta situatie a fost de a se preface ca Rusia actiona din forta si niciodata si in nici o circumstanta din slabiciune. Concesiile voluntare ar fi fost , in mintea conducatorului , o recunoastere a vulnerabilitatii sale si totodata un punct periculos de pornire pentru noi cereri si concesii. Intrasingenta lui Stalin in relatiile internationale a dus la diminuarea accelerata a sperantei Statelor Unite ca lucrurile se pot rezolva pe cale amiabila. Bazandu-se pe ideea ca nici un om sau popor nu este in strafundurile sale , Truman a incercat sistematic sa ajunga la o intelegere cu Rusia si sa il faca pe Stalin sa inteleaga viziunea sa asupra ordinii mondiale , bazata pe pace si legalitate. Pierzand-si insa aceasta incredere nu a mai existat cale de ntoarcere. In urma unor serii de publicatii in ziare de prestigiu Americane care tratau problema neintelegerii dintre cele doua tari , s-a ajuns la concluzia ca ruptura intre viziuni este cauzata de ideologia comunista amestecata cu zelul expansionist de tip tarist. Frictiunile dintre Statele Unite si America nu erau prin urmare rezultatul unor neintelegeri sau unor comunicarii de intentii defectuoase , ci erau cauzate de perceptia sovietica inerenta asupra lumii. Conflictul sovietic – american nu trebuie astfel sa apara cauzat de interese nationale divergente- care prin definitie pot fi negociate- ci de neajunsurile morale ale conducatorilor sovietici. Scopul Americii a devenit astfel acela de a proteja pe cat de bine posibil zonele amenintate de expansionismul sovietic. Neintelegerile Rusia – America au capatat astfel forma unui conflict intre democratie si comunism.
In mare, strategia Statelor Unite de a contracara puterea crescanda a sovieticilor se invartea in jurul a doua planuri. Primul era acela de a ajuta tarile amenintate de armata rosie sa se puna pe picioare din punct de vedere economic prin intermediului ‘Planului Marshall » . Cel de-al doilea plan era acela de a asigura securitatea acestor zona cu ajutorul NATO, , prima alianta militara pe timp de pace din istori Americii. Imboldul de a lua aceasta decizia a fost criza comunista di Cehoslovacia in Februarie 1948. Dupa ce planul Marshall a fost anuntat , Stalin a accelerat controlul sovietic asupra Europei de Est. Conducatorii care erau suspectati de cea mai mica tendinta nationalista erau eliminati. In Cehoslovacia , partidul comunist a aparut ca cel mai puternic partid in urma alegerilor libere si controla guvernul. Dar nici chiar asta nu era de ajuns pentru Stalin. Caci guvernul ales a fost dat jos de la putere iar Ministrul de Externe necomunist Jan Masaryk a fost ucis. Pentru a doua oara in decursul unui singur deceniu , Praga a devenit simbolul rezistentei in fata totalitarismului. Asa cum ocuparea nazista a Pragai a reprezentat ultima picatura care a determinat Marea Britanie sa traga linia in 1939 , puciul comunist noua ani mai tarziu a determinat Statele Unitte precum si tarile democratice din Europa de Vest sa se uneasca in rezistenta impotriva unei sorti similare a oricarei tari europene. Rezultatul a fost semnarea pactului de la Bruxel , in Aprilie 1948 , pact defensiv creat pentru a stopa orice tentativa de a rasturna vreun guvern democratic. Astfel a luat fiinta Tratatul Nord –Atlantic , care a legat Statele Unite de politica de aparare a Europei de Vest. S.U.A , alaturi de fortele canadiene s-au imbarcat intr-o actiune fara precedent in istoria lor si anume de a-si uni puterile cu tarile din Europa de Vest sub un control NATO international. In ciuda faptului ca organizatia isi declara ca unic scop pastrarea status quo-ului in Europa , avand in vedere ca Rusia inca din 1949 era singurul agresor potential in zona , scopul era clar eliminarea acestei tari ca mare putere in Europa.
O alta masura care a fost luata pentru a contracara puterea Rusiei a fost crearea Republicii Federale a Germaniei prin unirea zonelor de ocupatie americane , britanice si franceze. Acest fapt avea doua implicatii majore. In primul rand presupunea ca Germania va ramane divizata pentru o perioada de timp indefinita. In al doilea rand reprezenta o piedica semnificativa in calea Rusiei care domina estul Germaniei .Situatia astfel presentata in perioada razboiului rece era oarecum asemanatoare cu cea dinaintea primului razboi mondial : doua aliante rigide cu foarte putine posibilitati de negociere . Era insa o diferenta maora : daca inainte de razboiul mondial , aliantele erau tinute laolalta de teama ca una sa nu schimbe tabara , deregland astfel echilibrul in mod decisiv , in razboiul rece fiecare parte era dominata de o super putere care isi permitea sa isi mentina aliatii de partea sa . Controlul pe care il detineau americanii in NATO garanta ca noua ordine internationala avea sa fie justificata moral .
Criticile nu au intarziat insa sa apara . Trei scoli diferite de gandire au adus trei argumente diferite impotriva politicii statelor Unite impotriva Rusiei. Realistii argumentau ca aceasta politica nu putea duce decat la efecte negative pe plan geopolitic si psihologic , drenand Statele Unite de toate resursele sale. Pe de alta parte Winston Churcill nu era de acord cu amanarea negocierilor pana dupa ce vestul si-er fi intarit pozitia. Acesta sustinea ca vestul nu isi va putea recapata forta pe care o detinuse in perioada dinaintea razboiului rece si ca singurul efect avea sa fie deteriorarea pozitiei de negociere. Churchill este insa recunoscut ca cel care a inaugurat razboiul rece atunci cand si-a tinut discursul despre « Cortina de fier » de la Fulton , Missouri Nu in ultimul rand existau voci care puneau la indoiala dreptul Statelor Unite de a se implica intr-o astfel de actiune atat de departe de casa . Acesia considerau ca Rusia sfera de influenta sovietica in Europa Centrala era justificata si pornirea Razboiului rece nu avea sa duca decat la deteriorarea relatiilor internationale. Mai tarziu , conservatorii din Statele Unite au venit cu inca o critica puternica la adresa implicarii Statelor Unite in distrugerea cortinei de fier. Ei argumentau ca procesul urma sa dureze prea mult , avea sa fie foarte costisitor . Deasemenea negau faptul ca problema era atat de urgenta si necesita o interventie atat de radicala. Aceats ateorie a castigat teren pe masura ce Statele Unite au fost atrase in conflicte din ce in ce mai periferice , in tari care nu erau protejate de nici o alianta si in care reusita conflictului era puternic pusa la indoiala : Korea , Vietnam.
Deasemenea existau oarecare diferente de opinii intre aliatii pentru democratie. In tip ce Churchill ar fi preferat metoda negocierilor si era pregatit sa accepte in anumite limite Rusia asa cum era ea , America nu avea de gand sa se multumeasca cu micsorarea puterii sovietice. Statele Unite avea ca scop declarat schimbarea la fata a Rusiei si caderea comunismului. Aceasta diferenta isi afla cauza in experientele diferite pe care cele doua tari le avusesera in istoria lor . Marea Britanie era familiara cu sfarsitule neasteptate si nedorite si nu era gata sa isi asume acest risc din nou. In Statele Unite insa problema , odata recunoscuta , era rezolvata prin comasarea fortelor din tot statul. In timp ce Churchill nu ar fi avut o problema cu inarmarea si intarirea puterii concomitent cu negocierile , Truman vedea aceste doua parti care faze succesive.
Pentru o perioada de trei ani , politica de « containment » a functionat asa cum a fost conceputa . Planul Marshall functiona , intarind economic Europa de Vest economic si social. Prima problema a aparut insa in momentul in care Statele Unite au fost puse in fata izbucnirii unui conflict intr-o zona in care initial isi declarase neutralitate : Korea . Korea de Nord comunista a atacat Korea de Sud teritorii aflate foarte departe de zona in care statele unite ar fi vrut sa acctioneze. America insa si-a asumat rolul de a aplana acest conflict. In primul rand aceasta reactie se afla in concordanta cu principiile pe care Statele Unite le sustinea. Mai mult decat atat , o invazie reusita a Koreei ar fi avut un impact dezastruos asupra Japoniei. Controlul comunist in acea zona ar fi permis rusilor sa intrevada un viitor monolit comunist asiatic. Si ar fi subminat orientarea pro-vestica a Japoniei. Pe de alta parte putine decizii de politica externa pot fi mai greu de luat decat cele care presupun stabilirea unei strategii de contracarare armata a unei actiuni care fusese total neprevazuta. In 1949 Statele Unite isi retrasese trupele din Korea de Sud iar armata locala nu era pregatita pentru o invazie din partea Koreei de Nord . Cu toate acestea comandantii si strategii americani s-au dovedit destul de priceputi incat sa incheie acest conflict in favoarea Statelor Unite . Cu toate ca razboiul din Korea a reprezantat o piatra de incercare , a lasat in urma o America mult mai bine pregatita pentru situatii neasteptate de acest gen .
Inca dinainte de sfarsitul razboiului din Korea , temanduse de puterea crescanda a Statelor Unite si de incrancenarea cu care se pozitionau in opozitie cu comunismul, Stalin a facut pentru prima oara primul pas pentru negocieir. Acesta insa nu avea in minte schimbarea pe care America o astepta sci doar recunoasterea bilaterala a doua sfere de influenta ; una americana in vestul Europei si una sovietica in Europa de Est , cu o Germanie unitasi neutra intre. Stalin a facut propuneri de pace pe care , cu patru ani inainte , vestul le-ar fi primit cu bratele deschise . Insa comportamentul sau in aceasta perioada i-a diminuat in mare masura capitalul de incredere pe care il detinea din partea aliatilor di vest. Prin urmare orice negociere de acest fel a fost sortita pieirii. De altfel rezultatul negocierilor nu ar fi fost cunoscut oricum niciodata , intru-cat Stalin a murit la numai un an de la cererea acestora. Succesorii sai n au avut nici priceperea si nici puterea
Necesare pentru a incheia discutiile de pace favorabil pentru Rusia. Dupa moartea conducatorului , Churchill a propus reinceperea negocierilor cu noul conducator insa Eisenhower , noul presedinte al statelor unite s-a dovedit a fi la fel de putin dispus sa reinceapa discutiile ca predecesorul sau. Intimpinat cu o astfel de reactie , Nikita Khrushchev nu avea de gans sa lase sfera de influenta a Statelor Unite sa prospere . Prin urmare avea de gand sa puna la incercare armatele vestului in razoaie pe teritorii pe care Stalin le considerase intotdeauna in afara sferei sale de influenta , determinand ca punctele fierbinti ale conflictului dintre Rusia-America sa se mute in afara granitelor Europei. Primul din aceste puncte fierbinti a inzbucnit in 1956 , denumit ulterior « Criza suezului ». In 1955 , la numai 2 luni dupa Summitul de la Geneva , Uniunea Sovietica a realizat o tranzacctie cu Egiptul , oferind o cantitate foarte mare de arme pe bumbac. Aceasta era clar o miscare indreptata catre expansiunea sovietica in Orientul Mijlociu. Vinderea de arme catre tarile in dezvoltare avea sa fie clar urmata de o inflamare a nationalismului arab. Urmarea a fost adancirea conflictului arab-israelit care a secatuit de resurse militare si politice Marea Britanie si Franta . Sfarsitul crizei suezului a avut ca efect slabirea considerabila a puterilor vestului. America a ramas practic singura in razboiul impotriva comunismului.
Ultimele doua puncte importante in razboiul rece au fost Criza din Berlin care a durat din 1958 pana in 1963 si razboiul din Vietnam.
