|
|
|
Dreptul din cea de-a doua perioada a regimului turco-fanariot
Pravilele adoptate in aceasta perioada au influentat in mod decisiv evolutia dreptului romanesc. Activitatea de legiferare in aceasta epoca a fost extrem de bogata si datorita contextului istoric favorabil generat de pacea de la Kuciuk-Kainargi in sensul ca prin tratatul din 1775 s-a prevazut inlaturarea monopolului otoman asupra comertului exterior al Tarilor Romane, acestea fiind atrase in circuitul economic european.
dominatia otomana asupra Tarilor Romane s-a diminuat, crescand influenta Rusiei ca putere protectoare.
Pravilele din aceasta epoca au trasat comune:
1) izvoarele bizantine pierd ponderea de odinioara in favoarea principiilor si institutiilor juridice moderne extrase din codurile burgheze europene
2) pentru prima data se realiza codificarea Legii Tarii si sistematizarea ei pe institutii juridice
3) se realizeaza progrese evidente pe planul tehnicii de reglementare juridica
4) aceste pravile, sub aspectul formei, sunt redactate bilingv(in romana si in neogreaca)
5) aceste pravile, in special "Praviliceasca condica" acorda o atentie deosebita procedura de judecata, fapt explicabil prin consecintele tratatului de la Kuciuk-Kainargi
Intrand in circuitul economic european, Tarile Romane si-au multiplicat relatiile comerciale cu tarile europene, in special din Apus. In consecinta au aparut si s-au inmultit litigiile comerciale intre locuitorii principatelor si resorsitantii tarilor europene.
Se punea din punct de vedere juridic problema procedurii aplicabile solutionarii litigiilor.
In Imperiul Otoman, problema fusese prezentata prin capitulatiile Imperiului Otoman in fata statelor europene, prin care cetatenii acestor state se bucurau in Imperiul Otoman de imunitate jurisdictionala.
Litigiile in care erau implicati pe teritoriul imperiului Otoman urmau a fi solutionate nu potrivit procedurii otomane, primitiva/ incompatibila cu faptul ca acesti cetateni erau crestini, ci se solutionau potrivit procedurilor statului caruia ii apartinea cel in cauza si nu de instantele otomane, ci de reprezentantele diplomatice ale acelui stat in Imperiul Otoman. De aici ro incalcare a suveranitatii Imperiului Otoman.
Prin aceasta pravila (Plavilniceasca condica) a fost introdusa in Tarile Romane o procedura de judecata asemanatoare cu procedurile tarilor apusene pentru a se sublinia:
1) tarile Romane nu sunt parte integranta a Imperiului Otoman, ci sunt tari crestine si nu pot fi aplicate dispozitiile capitulatiilor incheiate de Imperiul Otoman cu statele europene. Ca atare, in principate, litigiile dintre locuitorii tarilor Romane si cetatenii straini erau solutionate potrivit procedurilor introduse prin Pravilniceasca condica, procedura asemanatoare cu a tarilor europene avansate, evitandu-se in acest fel stirbirea autoritatii tarilor Romane in raporturile cu statele europene.
